Vrăciţele -V-

– ficţiune –

Vrăciţele IV

Vrăciţele III

Vrăciţele II

Vrăciţele I

Doar câteva ore până ce avea să-nceapă Balul… Sveta privea îngrijorată, pitită după perdele. Aşteptarea devenise apăsătoare şi neliniştea pusese deja stăpânire pe Vrăciţa cu ochi de cadână străjuiţi de-un mănunchi generos de gene. Ursitoarele, o dăruiseră pe Sveta, nu doar cu harul grăirii, ci, şi cu aceste nestemate şi nu puţini au fost ce-i răpuşi de laserul ochilor săi. Ochii Svetei ştiau să zâmbească-ntr-un fel aparte, magic, dar, şi când fulgerau, trăzneau în încremenire veşnică orice atingeau…

Jasmina întârzia… ceva nu se lega, încă puţin şi-ar fi trebuit să-nceapă pregătirile, gătitul, verificarea tuturor detaliilor, nimic nu trebuia să răsufle, să dea de bănuit sau să fie neglijat… ” Vrăciţă zmintită, unde mi-a fost capul să te las singură… cine ştie ce mai pune la cale, of…. cum de idei nu duce lipsă, cine ştie la ce se mai expune dinamitata, parcă-i atrasă de pericol, oare ce-o-ndeamnă să-i tot deguste izul, freamătul… mă ucizi Jasminooo… ”… Sveta rostogolea gânduri de-a valma şi mângâia cu ochii-i luminoşi, cadranul orologiului atârnat deasupra săculeţelor cu ierburi tainice. Brusc tresării : ” Cafa s-a răcit, ce-ar fi s-o pun la foc şi să adaug un strop de elixir , zăpăcita, cum apare, nici nu vrea s-audă de primenit până ce nu-şi soarbe … mda, apa vie, hai să-i fac hatârul să zic la fel ca ea, altfel iar scot cu cleştele o vorbuliţă şi iar mă plimbă pe mirişti până ce-ncepe a turuii… ”..

În acel moment, de-afară, pătrunseră-n inima odăii, zgomote, sunete ciudate… Nici nu apucase Sveta să-şi iţească jumătate din chip la fereastră şi strigătul Jasminei îi zdruncină timpanele :

– Paradigma şi arhitectonica ta de măgăoaie, cu mine te pui tu, puşlama neinstruită… nah, te-am îmblânzit bubuită ne-ncălecată… cu mine faci tu fiţe bre, cu mineee… Da păcimaşă eşti drago, parcă-ai fi soră cu moa, pfoai, ce nervi nervoşi am… Svetooooo…

– Nu urla, urcă ! Alooo, fără chestia aia fată…

Prea târziu, Jasmina se-opintea deja cu ea pe scări hotărâtă s-o prezinte Svetei…

Câteva minute mai târziu, nimic neobişnuit, uşa gemu strivită-n perete. Jasmina împinse cu putere ” măgăoaia ” torpilându-i o directă cu piciorul stâng de-ai fi zis că-şi dislocă şi glezna şi gambele Svetei ce apucă să se ferească din calea arătării în ultima secundă. O stopase cu-o fentă ce-o amuţi pe Jasmina, doar o fărâmă de minut însă :

-Hopaaa… iştenem sis, surprise, my god, no tulvai… m-am dat naibii, ştim karate, care va să zică, îhîm, razumem… Şta radiş bre, Sveto ? Îţi place ? Ce zici ? Eeee … ? Aşa-i că te-am amuţit ? Ni la ie… zi ceva, spuse Jasmina îndreptându-se vertiginos spre odaie. Apă vie, soro, mi–au ieşit peri albi până-am dresat-o p-asta, căpiata, moamăăă, da şi ce-i murmurai, dacă m-ai fi auzit…

-Îmi închipui, Jasmino… hai, uite-ţi cafa, şezi de-ţi revină şi pune-mă la curent ! N-o lungi, nu e timp !

– Mmmm, bună-i , stai numai să mai sorb câteva-nghiţituri şi să-mi masez glezna, doare şi… nah, în fine, căzui de câteva ori, dar pe final, fii mândră de mine, sunt un geniu,i-am prins şpilul ! Mi-am zis, ori ea, ori eu, ori praf şi pulbere de oscioarele noastre… eeee, auzi, ştii cum o numii, bre, că ştii slăbiciunea mea să dau nume la toate cele… hm ?

– O slăbiciune de-ai avea, n-ar fi bai, dar tu fată eşti chitită pe colecţii…

– Mă laşi ! Iar mă boscorodeşti, nu zâsăşi că nu-i vreme ? Ţi-o prezint pe ” Slobodanka ”… trei sticluţe de licoare am dat pe ea, dar, merită, şi să ştii c-am negociat la sânge, cu Jasmina nu merge cu şălaina, să fie claro !

– Jasmina ! Jasmina…

– Aşa, stai să mai pun o doză, bună cafa, bunăăă… şi-am rezolvat tot, asta ca să mă scuteşti de prea multe întrebări cheie şi să mai ai şi pretenţia să decartez tot, că-s frântă, Vrăciţă-s nu Volvură, mai ostenesc şi eu, ce crezi, da cine să mă creadă… Zalmoxe săracu-n bunătatea lui, că unii, nu dau nume că n-am io chef, şi alţii…

– Clar, în două zile spui, bombăni Sveta zâmbind îmbunată. Jasmina, mi-am făcut griji pentru tine, hai, calmează-te şi zi-mi rogu-te, această motocicletă ultimul răcnet, la ce Doamne nu-mi lua minţile îţi foloseşte ? Auzi la ea… ” Slobodanka”, bine că nu ” Fiara ” că erai în stare, râse Sveta.

– Ce măăă … ? ” Fiara ”, da ce io mă sui pe… Lumineaz-o tu Sfântule Sava, deschide-i mintea spre-nţelegerea descântecelor mele, că nu le poci io suflet paşnic pe toatele…

– Hă, hă … suflet paşnic, Jasmină paşnică, Sveta râdea cu lacrimi…

– Auzi Sveto, ” Eliberatoarea ”, e arma mea ultra-securizato-secretă, azi, şi dacă mă-nfoi io pe jurămintele de mă tot sileşti a le rosi, o păstrez, asta ca să nu mă iei pe moa la mişto, în tragedia mamii ei de răzmeriţă… pfoai, adică io-s Volvura, sunt io precum turbata aia veştejită , sunt io precum stafilococul B hemolitic zgubilitic şi rătăcit de Bresco John, moăăă ?

– Să le rostesc, nu a le rosti…

– În fine, în fine, cum zici tu… har Înţelepciunii sale Vraciul Blajin, că nu mă osândeşti să prăvălesc nazal ca Nana Anna şi dă-lea, d-ale ei de snoabă… să crape fierea-n ea de nu le-nvaţă mecanic, că de-i dă careva dictare, papă tăti articolele nehotărâte, că hotărâtă-i Întunecimea sa numa pe răzbunări şi pe-ntreaga omenire. Soro, vuieşte Împărăţia că şi Vodă ar fi-ntrebat-o : ” Nano, dar toţi vor Ţinuturile tale, toţi… ?!! ” , şi prăpădita , clipocind strategic, că-i expertă dară, : ” Toţi, Vodă, toţi, crede-mă, sunt o victimă, au făcut complot, sunt atât de mişcată… ”… la faza asta Sveto, o lacrimă-i lunecă pe chipui de ceară, mai gângure ceva, îl înmoaie iar şi iar şi până când oare, pe Vodă şi-apoi rânjeşte nesimţirea-ntruchipată, că i-a mers, cunoaştem… ehhh… Scenaristul de-i pune actul I şi actul II pe papirus e Bresco, te-ai prins… la actul III se descurcă , deh, se joacă la scenă încinsă… iartă-mă Zami, io repet numa ce se-aude, n-am scos-o eu din raniţă..

-Zami ?

– Zalmoxe soro, că Mare-i mila şi-nţelegerea Lui pentru sufletu-mi obidit nu ca…

– Unde-ai auzit şi-astea, hm ? Lulonna ? Pajul ei, cine, zici ?

– Nooo, aia spălăcită i-a povestit Vrăjitoarei Mavo şi asta cum nu poate să nu se ţină de transmisii, nah, am interceptat, acu să fim serioase, eu nu cred, poate un vis de-al Volburei, Vodă e totuşi Vodă, eu aşa zic, nu-şi permite să coboare la nivelul Turbatei, printre bălării şi scaieţi, ce buba mării grizonate !

– Mda, chiar că-i o prostie, că bine zici, dacă se zvonea de Bresco, mai da, că ăluia-i cam flutură izmenele… Aşa le ia Zami-al tău ţiglele de pe acoperiş la unii şi-i răvăceşte de nu mai ştiu ce fac, că de-ar ştii, ar cumpănii şi n-ar da cu copita-n răboaje şi cu labele-n stânga şi-n dreapta după cum i se năzăre Volvurei, concluzionă Vrăciţa Sveta.

– Ba să-avem pardon, nu Zami ! Ghemonii, Tartorii la care slujeşte smochinita cu pretenţii de frajedă curtezană… aha, să nu uit, mai sunt două ore. Schimb costumaţia.

– De ce ?…

– Să vezi, am instruit-o pe ” Slobodanka ” pe mai toate cărările, că vrui să exersez şi neşte fente, salturi, ce ştii tu, şi cum goneam eu pe cărările şi ungherele-mpărăţiei, era să dau peste desfrânatul ăla de bursuc, ba nu, ipochimenul ăla de sconcs Cireşel, era la o crâşmă dosnică cu Leny, cu spălăcita, nu aia cu zvonurile, ailaltă, aia de-şi fâlfâie zulufii de amar de vreme şi tot dijiaba, şi cu Hadryan Buju Sereistovici. La altă masă, lăturalnică, bineînţeles că l-am dibuit şi pe Profesorul ăla… mârlanul de serveşte la două-mpărăţii şi-l zminteşte pe Vodă de zloţi, că cică el e Străjer, e ca buba neagră, aia e. Bine că nu le dărâmai masa, am sărit deasupra turmei, n-au observat că-s io, era în costum, ţi-l arăt, dară. Am proţăpit-o pe Slobodanka-n zidul crâşmei şi…

Sveta asculta atentă. Jasmina depăna discuţia surprinsă şi se-avântă la alt trabuc… Devenise interesant. Nu o întrerupse pe Vrăciţa cu ochi de veveriţă, totul prindea contur, doar că Jasmina încă nu ştia ce-avea să mai urmeze, acolo, la Bal. Sveta era îngrijorată ştiind-o imprevizibilă, de durere, de furie, căci toate se vor petrece sub ochii lor, îi era teamă ca Jasmina să nu facă fărâme tot… trebuie să se stăpânească, trebuie !

O bubuitură puternică le distrase din meditaţie. Sveta deschise uşa :

– Da, vă rog … pe cine căutaţi ?… auzi, Jasmina din odaia cealaltă.

– Pe Jasmina, pe tine… credeam că sunt aşteptat, tună o voce pătrunzătoare şi-un surâs îi miji de sub chipiul de partizan.

– Un moment, spuse Sveta neîncrezătoare… Jasmina, te caută, mă rog ne caută un… tâlhar, unul îmbrăcat ca oştenii Dragonului, zice că-i aşteptat…

Jasmina sări sprintenă şi se proţăpi în faţa uşii, o smuci pe Sveta-ntr-o parte…

– Moaamăăăă….. Arkan, Arkan al Tigrilor, paramilitarul, să mă binecuvânteze vreun Sfânt Arhanghel … el e…

În acel moment, ” Arkan ” dădu cu privirea-i zâmbitoare de … ” Slobodanka ” şi se porni pe-un răs de-ai fi zis că e cea mai fericită zi. Sveta şi Jasmina se priviră scurt. Jasminei îi părea cunoscut zâmbetul liniştitor şi ceva-i tresări familiar, parcă şi vocea aducea … Sveta scruta spatele ostaşului partizan cu interes ” hm, pare instruit tipul, bine conturat şi-nfipt… să fie vreun spion… aflu eu… are şi trăsături frumoase, interesant… ”… Deodată, faţa Jasminei se lumină :

– Cerbere, tu eşti… tu eşti Arkan, ahaaaaa….

– Eu !

– Sveto, el e…

-Am auzit, să intre !

– Am adus răvaş de la Vraciul Înţelept ! Să vă pun la curent, apoi întrebări, doar dacă aveţi. Să vă văd costumaţiile şi mai am ceva pentru Jasmina, un mesaj de la altcineva.

– Da cine eşti tu, să ne vezi costumaţiile, alooo… unde te trezeşti stimabile ? Nu-ţi permit !

Sveta nu era deloc înfuriată, doar hotărâtă să păstreze distanţa, sau ierarhia… Jasmina desfăcu papirusul primit, citi, apoi arse tot. În mână avea o mică floricică de colţ. O zâmbi cum numai ea ştia, apoi o furişă pe neobservate-n rucsacu-i numai zdrenţe.

– Ştii prea bine cine sunt, Sveta, cum suntem cel puţin pe picior de egalitate, nu văd rostul tonului…

Jasmina interveni :

– No hai să vă comunic : Volbura Turbată va fi ” Curtezană ”, Profesorul, aşa cum am intuit, ” Aviator ”, John Bresco … ţineţi-vă bine, va veni costumat în ” Procuror ”, am mai aflat că Leny e ” Balerină ”, Hadryan Buju Sereistovici va fi ” Mata Hari ”, sconcsul, libidinosul Cireşel, costumat în Streaper, pajul Volvurei e ” Prinţ ”, restul, fraţilor, acolo, ne dumirim noi şi ne anunţăm, avem consemnul…

În timp ce Arkan nota, Sveta medita dar râzând cu poftă:

– Jasmino, Jasmino… numai tu ai ” chitit ” costumaţiile ălora…

– Euuuu, hai mă…. tot euuuu…? Fie, deci eu n-am nici o vină-n lume, eu doar am lansat pe ici, pe colo, pe dincolo… dacă fraierii care-s fraieri au pus botul şi plevuşca a muşcat, io-s ghiavoliţă, bre, euuu…?

– Tu ! Cine alta, se-auzi vocea Cerberului. Una-i Jasmina de nu se ştie potoli şi sburătoreşte pe unde n-are ce căta, dar… cauza fiind nobilă, o iertăm, ultima dată !

– Ultima dată… bine că mă boscorodeşti şi tu…. nu mai vorbesc cu voi, punct. Mă duc să mă primenesc, nah ! Rămâneţi voi aci şi goliţi carafa de cafă, boscorodiţi cât vă ţin baierele, nu-mi pasă, nesuferiţilor ! Punct. Punct. Punct.

Jasmina trânti uşa odăii şi îşi văzu de costumaţie. Timpul rămas l-a folosit cu îndeletnicirile-i secrete, verifică aparatul, trimise un alt răvaş celuilalt Stăpân, ieşi apoi din odaie şi aruncă Svetei :

-Măreţia ta nu se îmbracă ?

Vrăciţa Sveta privea uimită. Jasmina, doar se auzea, în faţa ei, era un veritabil pilot de F1, toată numai piele chihlimbarie, cască, lanţuri, acareturi şi accesorii…. Jasmina se porni mândră :

– M-am decis, cum termin cu Volvura şi tâmpiţeii ce altceva nu cunosc, decât să-i ciugulească din palmă şi să facă sluj pe sub pregurile ei, gata, mă-nscriu la Daytona, ca să fiu sinceră, m-am înscris deja, felicitaţi-mă, primul meu circuit va fi cel de la Cartagena , nu admit absenţe, vă intitulez galeria moa, but, i am sorry, ti ne znas sve, Sveto…

– Aaaaa… Arkane, ce zice, ce zice ..? Să-mi traducă cineva ce vrea, că asta vorbeşte-n enşpe mii de dialecte..

– Zice că mai are de zis, zâmbi Arkan, timp în care Jasmina se sprijini afectată de ” Slobodanka ”, luă o poză de zile mari şi-şi continuă tirada nestingherită :

– Priviţi-mă, uimiţi-vă şi băgaţi la mansardă băieţi, puşlamaua moa, e dotată bre : motor cu trei cilindrii în turaţii medii, special şi-anumit pentru circuite virajate, because, pe-ale drepte mă plicti, and, suspensie Kayaba… evident, am făcut o firavă ajustare de întărire pe faţă, asta ca să reduc plonjarea furcii faţă de la transferul violent de greutate, aşa, are o propulsie excelent adaptată şerpuirilor şi vertijurilor la care mă-ncumet, superstabilă, superechilibrată, superreglaj, nu vibrează la turaţiile turbo-dinamitate, pneuri superaderente la trasee umede sau accidentate, supersport. Să vă descriu caracteristicile…

Sveta clipea des, contrariată, Cerberul surâdea calm, cunoştea slăbiciunea Jasminei pentru motoare şi curse, deşi, nu se aşteptase ca aceasta să se arunce pe Circuite…

– Fată dragă, oricum n-am priceput nimic, Vrăciţă pilot moto, Zami-al tău ştie ? Doamne, cine ma-nhăitat cu asemenea făptură, asta-mi mai lipsea, spitalizări şi schimbări de pneuri, auzi la ea, stimabila, galeria dumneaei, eu, Sveta…

– Galerie , pentru onor alinierea, zâceţi pentru-nceput : ” niko kao ti, Jasmina je number one, Jasmina je .. ”

– Sandokan, mormăii Sveta-ncruntată

– Pfff… Sandokan.. mi-ai stricat şi cheful, ce dracu, ce-are sula cu prefectura soro ?

– Jasmina ! Nu-ţi permit ! Revizuieşte-ţi limbajul, e lun Domn de faţă !

– Ăsta-i Arkan carele mă ştiază sis, un văzuşi matale domni pe-acilea, hm ?

– Dosta ! Sveto, treci şi te-mbracă, Jasmina, du hardughia jos, hai zoriţi Vrăciţelor, hai, hai, hai .. zise Cerberul hohotind, amuzat foarte de rotirile Jasminei în jurul măgăoaiei şi dilemele Svetei, pe care nimeni nu catadicsea s-o dumirească, ce şi cum cu detaliile tehnice.

– Iar dai ordine, stimabile ? Tu n-o vezi pe-asta de ce-i în stare ?

– Sveto, am spus dosta ! Nu te mai fandosi de parcă-ai fi perfecţiunea-ntruchipată, ştim amândoi prea bine, ce-ţi poate capul… spuse Cerberul insinuant dar cu un ton de-ar fi îngheţat şi apa-n fierbere.

– Hopaaa… ziceţi-mi şi mie, hai nu fiţi, eu vă zuc tot, se văicări Jasmina, plesnind de curiozitate.

– Zici tot pe dracu ghem, spuse Cerberul ! Hai, gata !

Sveta se-ndreptă spre odaia cealaltă, Jasmina o luă-n primire pe ” Slobodanka ” şi coborâse deja. ” Arkan ” profită de momentul de linişte şi-l sună pe Taliban, pentru ultimele discuţii. Află că Talibanul avea să vină costumat în Călugăr. Cerberul sorbea din cafă, amuzat de suduielile Jasminei… dinspre fereastră răzbăteau patalamalele acesteia la adresa niminiciei întregului univers al Întuncaţilor. În odaia alăturată, Sveta făcea ultimele retuşuri, se costumase-n Vulpea Şireată.

………………………………………………………………………………………………….

John Bresco se admira-n faţa oglinzii, apoi decise să mai adauge un jet de parfum franţuzesc, primit de la Nana Anna cu mult timp în urmă. ” Are gusturi, Nana, m-a răvăşit cu dichisurile ei, de n-ar fi aşa turbată… încă-i arătoasă, ehhh … ”. Telefonul îl trezi din visări :

– John, sper că eşti Domn, nu vii ca o paparudă la Bal, te-ai costumat ?, întrebă Nana Anna scuturându-şi pletele înfoiate măciucă. Brusc, scoase un ţipăt. I se rupsese una din gheruţele-i vineţii ca şi buzele.

– Ce-i, Anno ? Ceai mai păţit, hmmmm.. ?

– Pe dracu-am păţit, John, orele trec şi încă n-am fost la Vrăjitoarea Mătrăguna, să-mi dea sipetul cu licoare, mai am de făcut manichiura, să mă fardez… nu mă ţine ! Te-am sunat numa să te avertizez, fără scene, n-am chef, nici timp de geloziile tale, vous comprenez ? L-am contactat pe Paj, a dosit împreună cu amărâta aia de Jana toate zapisurile, Vodă nu va afla nimic, tout est arrange, je suis expert, est un genie… în altă ordine de idei, ne vedem acolo . J espere que vous avez sciemment ! Altfel…

– Altfel ce, Nano ? Ce te-ai zburlit acum ? Sunt spilcuit cum mă pofteşti, am cheltuit o căruţă de bani s-o-mbunez pe consoartă să-mi netezească ţinuta, sunt costumat ” Procuror ”, Anno, şi tu, te-ai căşunat pe mine … Fac sacrificii, copiii m-ar renega dar de mine depind, asta mă scoate-n stradă de două ori pe săptămână şi-a pus ţaţele să mă urmărească, Nano, măcar tu, înţelege-mă… Parfumul tău Anno, Martellul tău, gheruţele tale pe spinarea mea… pentru astea fac orice, orice… numa să fie conform legii, că legea o faultez io cum oi ştii…

– John, taci ! Ce-mi vorbeşti mie de aia a ta, nu mă priveşte, ai vrut ibovnică, descurcă-te ! Pe mine mă ai cât ştii să mă preţuieşti, nu ca Zmăul de mă scobora la nivelul ţărăncilor alea proastem, că-mi vine să urlu cum îmi amintesc ce mizerii mi-a făcut, de miru Împărăţiei am fost, dar… una e Nana Anna, tu ştii John şinie mi-s io ! Mă voi răzbuna ! Toţi au să-mi plătească, mai ales prăpăditele alea, că nici ţoale ca lumea n-au. Vrăciţele … e, hei, John, pe alea le distrug financiar apoi le scot din Împărăţie, nişte sărăntoace, proastele dracului, nesimţitele..

– Nano, nu vorbi cu păcat, le-am făcut împreună destule, le-om mai face, da iar şio iar, ia şi tu o pauză, ce naiba..

– Pauză ? Eşti incoştient şi iresponsabil Bresco ! Le vreau moarte pe Scufiţa Roşie şi pe Partizanca aia cu tupeu , înţelegi ? John, au revoir !

– Sara bună, Nano… mi-e dor de..

– Slăbeşte-mă, John, avem treabă !

Volbura trânti înciudată telefonul şi se năpusti pe grămezile de dosare aşezate pe birou. Numai de n-ar afla târgul că le ţine acasă, sub control. Vodă, nici atât, ce ştia el despre astea, tot cu John le-ncâlcea şi descâlcea pe toate … ” Ce-i al lui, e-al lui e dibaci bătrânul… ”, le tălmăcea al naibii de bine, banii curgeau gârlă. Vodă s-ar plictisi după ce-ar răsfoi două pagini. Pe asta şi mizau, pe lipsa de răbdare şi neatenţia ce-o manifesta Vodă.

” Numai de-ar rămâne, el Vodă pe scaunul Împărăţiei, altul mai fraier, nu găsesc… ”, medita Volbura Nana Anna. Apoi se-ncruntă şi rânjetu-i pieri de pe chipui schimonosit de multele calcule, nelinişti şi frământări : ” Oare, Vodă în ce s-o costuma ? Să sperăm că nu se-avântă la gâtul lui sclifositele alea agramate şi prăfuite… asta mi-ar lipsi, concurenţa ţărăncilor de la Curte, idioatele ! ”

Costumul de Curtezană al Volvurei gemu până şi el când aceasta se puse pe râs… ” O să vedeţi voi toţi şinie mi-s io ! Io mi-s Nana, vă distrug pe toţi, ţărani prăpădiţi ! Am bani să-i îngop cu lopata… da mai bine vă vând pe voi, amărâţilor ! Una-i Anna… aflaţi voi şinie mi-s io ”…

Deasupra Împărăţiei Întunecate, nori grei şi-un fum înecăcios formaseră o pâclă densă. Se-apropia ora la care Balul avea să-nceapă !

– va urma –

Sibilla

P.S. Orice asemănare cu realitatea, evident, e rodul imaginaţiei Cititorului !