Vrăciţele -V-

Vrăciţele – V-

– ficţiune –

Vrăciţele IV

Vrăciţele III

Vrăciţele II

Vrăciţele I

lineage_qjpreviewth

Doar câteva ore până ce avea să-nceapă Balul… Sveta privea îngrijorată, pitită după perdele. Aşteptarea devenise apăsătoare şi neliniştea pusese deja stăpânire pe Vrăciţa cu ochi de cadână străjuiţi de-un mănunchi generos de gene. Ursitoarele, o dăruiseră pe Sveta, nu doar cu harul grăirii, ci, şi cu aceste nestemate şi nu puţini au fost ce-i răpuşi de laserul ochilor săi. Ochii Svetei ştiau să zâmbească-ntr-un fel aparte, magic, dar, şi când fulgerau, trăzneau în încremenire veşnică orice atingeau…

Jasmina întârzia… ceva nu se lega, încă puţin şi-ar fi trebuit să-nceapă pregătirile, gătitul, verificarea tuturor detaliilor, nimic nu trebuia să răsufle, să dea de bănuit sau să fie neglijat… ” Vrăciţă zmintită, unde mi-a fost capul să te las singură… cine ştie ce mai pune la cale, of…. cum de idei nu duce lipsă, cine ştie la ce se mai expune dinamitata, parcă-i atrasă de pericol, oare ce-o-ndeamnă să-i tot deguste izul, freamătul… mă ucizi Jasminooo… ”… Sveta rostogolea gânduri de-a valma şi mângâia cu ochii-i luminoşi, cadranul orologiului atârnat deasupra săculeţelor cu ierburi tainice. Brusc tresării : ” Cafa s-a răcit, ce-ar fi s-o pun la foc şi să adaug un strop de elixir , zăpăcita, cum apare, nici nu vrea s-audă de primenit până ce nu-şi soarbe … mda, apa vie, hai să-i fac hatârul să zic la fel ca ea, altfel iar scot cu cleştele o vorbuliţă şi iar mă plimbă pe mirişti până ce-ncepe a turuii… ”..

În acel moment, de-afară, pătrunseră-n inima odăii, zgomote, sunete ciudate… Nici nu apucase Sveta să-şi iţească jumătate din chip la fereastră şi strigătul Jasminei îi zdruncină timpanele :

– Paradigma şi arhitectonica ta de măgăoaie, cu mine te pui tu, puşlama neinstruită… nah, te-am îmblânzit bubuită ne-ncălecată… cu mine faci tu fiţe bre, cu mineee… Da păcimaşă eşti drago, parcă-ai fi soră cu moa, pfoai, ce nervi nervoşi am… Svetooooo…

– Nu urla, urcă ! Alooo, fără chestia aia fată…

Prea târziu, Jasmina se-opintea deja cu ea pe scări hotărâtă s-o prezinte Svetei…

Câteva minute mai târziu, nimic neobişnuit, uşa gemu strivită-n perete. Jasmina împinse cu putere ” măgăoaia ” torpilându-i o directă cu piciorul stâng de-ai fi zis că-şi dislocă şi glezna şi gambele Svetei ce apucă să se ferească din calea arătării în ultima secundă. O stopase cu-o fentă ce-o amuţi pe Jasmina, doar o fărâmă de minut însă :

-Hopaaa… iştenem sis, surprise, my god, no tulvai… m-am dat naibii, ştim karate, care va să zică, îhîm, razumem… Şta radiş bre, Sveto ? Îţi place ? Ce zici ? Eeee … ? Aşa-i că te-am amuţit ? Ni la ie… zi ceva, spuse Jasmina îndreptându-se vertiginos spre odaie. Apă vie, soro, mi–au ieşit peri albi până-am dresat-o p-asta, căpiata, moamăăă, da şi ce-i murmurai, dacă m-ai fi auzit…

-Îmi închipui, Jasmino… hai, uite-ţi cafa, şezi de-ţi revină şi pune-mă la curent ! N-o lungi, nu e timp !

– Mmmm, bună-i , stai numai să mai sorb câteva-nghiţituri şi să-mi masez glezna, doare şi… nah, în fine, căzui de câteva ori, dar pe final, fii mândră de mine, sunt un geniu,i-am prins şpilul ! Mi-am zis, ori ea, ori eu, ori praf şi pulbere de oscioarele noastre… eeee, auzi, ştii cum o numii, bre, că ştii slăbiciunea mea să dau nume la toate cele… hm ?

– O slăbiciune de-ai avea, n-ar fi bai, dar tu fată eşti chitită pe colecţii…

– Mă laşi ! Iar mă boscorodeşti, nu zâsăşi că nu-i vreme ? Ţi-o prezint pe ” Slobodanka ”… trei sticluţe de licoare am dat pe ea, dar, merită, şi să ştii c-am negociat la sânge, cu Jasmina nu merge cu şălaina, să fie claro !

– Jasmina ! Jasmina…

– Aşa, stai să mai pun o doză, bună cafa, bunăăă… şi-am rezolvat tot, asta ca să mă scuteşti de prea multe întrebări cheie şi să mai ai şi pretenţia să decartez tot, că-s frântă, Vrăciţă-s nu Volvură, mai ostenesc şi eu, ce crezi, da cine să mă creadă… Zalmoxe săracu-n bunătatea lui, că unii, nu dau nume că n-am io chef, şi alţii…

– Clar, în două zile spui, bombăni Sveta zâmbind îmbunată. Jasmina, mi-am făcut griji pentru tine, hai, calmează-te şi zi-mi rogu-te, această motocicletă ultimul răcnet, la ce Doamne nu-mi lua minţile îţi foloseşte ? Auzi la ea… ” Slobodanka”, bine că nu ” Fiara ” că erai în stare, râse Sveta.

– Ce măăă … ? ” Fiara ”, da ce io mă sui pe… Lumineaz-o tu Sfântule Sava, deschide-i mintea spre-nţelegerea descântecelor mele, că nu le poci io suflet paşnic pe toatele…

– Hă, hă … suflet paşnic, Jasmină paşnică, Sveta râdea cu lacrimi…

– Auzi Sveto, ” Eliberatoarea ”, e arma mea ultra-securizato-secretă, azi, şi dacă mă-nfoi io pe jurămintele de mă tot sileşti a le rosi, o păstrez, asta ca să nu mă iei pe moa la mişto, în tragedia mamii ei de răzmeriţă… pfoai, adică io-s Volvura, sunt io precum turbata aia veştejită , sunt io precum stafilococul B hemolitic zgubilitic şi rătăcit de Bresco John, moăăă ?

– Să le rostesc, nu a le rosti…

– În fine, în fine, cum zici tu… har Înţelepciunii sale Vraciul Blajin, că nu mă osândeşti să prăvălesc nazal ca Nana Anna şi dă-lea, d-ale ei de snoabă… să crape fierea-n ea de nu le-nvaţă mecanic, că de-i dă careva dictare, papă tăti articolele nehotărâte, că hotărâtă-i Întunecimea sa numa pe răzbunări şi pe-ntreaga omenire. Soro, vuieşte Împărăţia că şi Vodă ar fi-ntrebat-o : ” Nano, dar toţi vor Ţinuturile tale, toţi… ?!! ” , şi prăpădita , clipocind strategic, că-i expertă dară, : ” Toţi, Vodă, toţi, crede-mă, sunt o victimă, au făcut complot, sunt atât de mişcată… ”… la faza asta Sveto, o lacrimă-i lunecă pe chipui de ceară, mai gângure ceva, îl înmoaie iar şi iar şi până când oare, pe Vodă şi-apoi rânjeşte nesimţirea-ntruchipată, că i-a mers, cunoaştem… ehhh… Scenaristul de-i pune actul I şi actul II pe papirus e Bresco, te-ai prins… la actul III se descurcă , deh, se joacă la scenă încinsă… iartă-mă Zami, io repet numa ce se-aude, n-am scos-o eu din raniţă..

-Zami ?

– Zalmoxe soro, că Mare-i mila şi-nţelegerea Lui pentru sufletu-mi obidit nu ca…

– Unde-ai auzit şi-astea, hm ? Lulonna ? Pajul ei, cine, zici ?

– Nooo, aia spălăcită i-a povestit Vrăjitoarei Mavo şi asta cum nu poate să nu se ţină de transmisii, nah, am interceptat, acu să fim serioase, eu nu cred, poate un vis de-al Volburei, Vodă e totuşi Vodă, eu aşa zic, nu-şi permite să coboare la nivelul Turbatei, printre bălării şi scaieţi, ce buba mării grizonate !

– Mda, chiar că-i o prostie, că bine zici, dacă se zvonea de Bresco, mai da, că ăluia-i cam flutură izmenele… Aşa le ia Zami-al tău ţiglele de pe acoperiş la unii şi-i răvăceşte de nu mai ştiu ce fac, că de-ar ştii, ar cumpănii şi n-ar da cu copita-n răboaje şi cu labele-n stânga şi-n dreapta după cum i se năzăre Volvurei, concluzionă Vrăciţa Sveta.

– Ba să-avem pardon, nu Zami ! Ghemonii, Tartorii la care slujeşte smochinita cu pretenţii de frajedă curtezană… aha, să nu uit, mai sunt două ore. Schimb costumaţia.

– De ce ?…

– Să vezi, am instruit-o pe ” Slobodanka ” pe mai toate cărările, că vrui să exersez şi neşte fente, salturi, ce ştii tu, şi cum goneam eu pe cărările şi ungherele-mpărăţiei, era să dau peste desfrânatul ăla de bursuc, ba nu, ipochimenul ăla de sconcs Cireşel, era la o crâşmă dosnică cu Leny, cu spălăcita, nu aia cu zvonurile, ailaltă, aia de-şi fâlfâie zulufii de amar de vreme şi tot dijiaba, şi cu Hadryan Buju Sereistovici. La altă masă, lăturalnică, bineînţeles că l-am dibuit şi pe Profesorul ăla… mârlanul de serveşte la două-mpărăţii şi-l zminteşte pe Vodă de zloţi, că cică el e Străjer, e ca buba neagră, aia e. Bine că nu le dărâmai masa, am sărit deasupra turmei, n-au observat că-s io, era în costum, ţi-l arăt, dară. Am proţăpit-o pe Slobodanka-n zidul crâşmei şi…

Sveta asculta atentă. Jasmina depăna discuţia surprinsă şi se-avântă la alt trabuc… Devenise interesant. Nu o întrerupse pe Vrăciţa cu ochi de veveriţă, totul prindea contur, doar că Jasmina încă nu ştia ce-avea să mai urmeze, acolo, la Bal. Sveta era îngrijorată ştiind-o imprevizibilă, de durere, de furie, căci toate se vor petrece sub ochii lor, îi era teamă ca Jasmina să nu facă fărâme tot… trebuie să se stăpânească, trebuie !

O bubuitură puternică le distrase din meditaţie. Sveta deschise uşa :

– Da, vă rog … pe cine căutaţi ?… auzi, Jasmina din odaia cealaltă.

– Pe Jasmina, pe tine… credeam că sunt aşteptat, tună o voce pătrunzătoare şi-un surâs îi miji de sub chipiul de partizan.

– Un moment, spuse Sveta neîncrezătoare… Jasmina, te caută, mă rog ne caută un… tâlhar, unul îmbrăcat ca oştenii Dragonului, zice că-i aşteptat…

Jasmina sări sprintenă şi se proţăpi în faţa uşii, o smuci pe Sveta-ntr-o parte…

– Moaamăăăă….. Arkan, Arkan al Tigrilor, paramilitarul, să mă binecuvânteze vreun Sfânt Arhanghel … el e…

În acel moment, ” Arkan ” dădu cu privirea-i zâmbitoare de … ” Slobodanka ” şi se porni pe-un răs de-ai fi zis că e cea mai fericită zi. Sveta şi Jasmina se priviră scurt. Jasminei îi părea cunoscut zâmbetul liniştitor şi ceva-i tresări familiar, parcă şi vocea aducea … Sveta scruta spatele ostaşului partizan cu interes ” hm, pare instruit tipul, bine conturat şi-nfipt… să fie vreun spion… aflu eu… are şi trăsături frumoase, interesant… ”… Deodată, faţa Jasminei se lumină :

– Cerbere, tu eşti… tu eşti Arkan, ahaaaaa….

– Eu !

– Sveto, el e…

-Am auzit, să intre !

– Am adus răvaş de la Vraciul Înţelept ! Să vă pun la curent, apoi întrebări, doar dacă aveţi. Să vă văd costumaţiile şi mai am ceva pentru Jasmina, un mesaj de la altcineva.

– Da cine eşti tu, să ne vezi costumaţiile, alooo… unde te trezeşti stimabile ? Nu-ţi permit !

Sveta nu era deloc înfuriată, doar hotărâtă să păstreze distanţa, sau ierarhia… Jasmina desfăcu papirusul primit, citi, apoi arse tot. În mână avea o mică floricică de colţ. O zâmbi cum numai ea ştia, apoi o furişă pe neobservate-n rucsacu-i numai zdrenţe.

– Ştii prea bine cine sunt, Sveta, cum suntem cel puţin pe picior de egalitate, nu văd rostul tonului…

Jasmina interveni :

– No hai să vă comunic : Volbura Turbată va fi ” Curtezană ”, Profesorul, aşa cum am intuit, ” Aviator ”, John Bresco … ţineţi-vă bine, va veni costumat în ” Procuror ”, am mai aflat că Leny e ” Balerină ”, Hadryan Buju Sereistovici va fi ” Mata Hari ”, sconcsul, libidinosul Cireşel, costumat în Streaper, pajul Volvurei e ” Prinţ ”, restul, fraţilor, acolo, ne dumirim noi şi ne anunţăm, avem consemnul…

În timp ce Arkan nota, Sveta medita dar râzând cu poftă:

– Jasmino, Jasmino… numai tu ai ” chitit ” costumaţiile ălora…

– Euuuu, hai mă…. tot euuuu…? Fie, deci eu n-am nici o vină-n lume, eu doar am lansat pe ici, pe colo, pe dincolo… dacă fraierii care-s fraieri au pus botul şi plevuşca a muşcat, io-s ghiavoliţă, bre, euuu…?

– Tu ! Cine alta, se-auzi vocea Cerberului. Una-i Jasmina de nu se ştie potoli şi sburătoreşte pe unde n-are ce căta, dar… cauza fiind nobilă, o iertăm, ultima dată !

– Ultima dată… bine că mă boscorodeşti şi tu…. nu mai vorbesc cu voi, punct. Mă duc să mă primenesc, nah ! Rămâneţi voi aci şi goliţi carafa de cafă, boscorodiţi cât vă ţin baierele, nu-mi pasă, nesuferiţilor ! Punct. Punct. Punct.

Jasmina trânti uşa odăii şi îşi văzu de costumaţie. Timpul rămas l-a folosit cu îndeletnicirile-i secrete, verifică aparatul, trimise un alt răvaş celuilalt Stăpân, ieşi apoi din odaie şi aruncă Svetei :

-Măreţia ta nu se îmbracă ?

Vrăciţa Sveta privea uimită. Jasmina, doar se auzea, în faţa ei, era un veritabil pilot de F1, toată numai piele chihlimbarie, cască, lanţuri, acareturi şi accesorii…. Jasmina se porni mândră :

– M-am decis, cum termin cu Volvura şi tâmpiţeii ce altceva nu cunosc, decât să-i ciugulească din palmă şi să facă sluj pe sub pregurile ei, gata, mă-nscriu la Daytona, ca să fiu sinceră, m-am înscris deja, felicitaţi-mă, primul meu circuit va fi cel de la Cartagena , nu admit absenţe, vă intitulez galeria moa, but, i am sorry, ti ne znas sve, Sveto…

– Aaaaa… Arkane, ce zice, ce zice ..? Să-mi traducă cineva ce vrea, că asta vorbeşte-n enşpe mii de dialecte..

– Zice că mai are de zis, zâmbi Arkan, timp în care Jasmina se sprijini afectată de ” Slobodanka ”, luă o poză de zile mari şi-şi continuă tirada nestingherită :

– Priviţi-mă, uimiţi-vă şi băgaţi la mansardă băieţi, puşlamaua moa, e dotată bre : motor cu trei cilindrii în turaţii medii, special şi-anumit pentru circuite virajate, because, pe-ale drepte mă plicti, and, suspensie Kayaba… evident, am făcut o firavă ajustare de întărire pe faţă, asta ca să reduc plonjarea furcii faţă de la transferul violent de greutate, aşa, are o propulsie excelent adaptată şerpuirilor şi vertijurilor la care mă-ncumet, superstabilă, superechilibrată, superreglaj, nu vibrează la turaţiile turbo-dinamitate, pneuri superaderente la trasee umede sau accidentate, supersport. Să vă descriu caracteristicile…

Sveta clipea des, contrariată, Cerberul surâdea calm, cunoştea slăbiciunea Jasminei pentru motoare şi curse, deşi, nu se aşteptase ca aceasta să se arunce pe Circuite…

– Fată dragă, oricum n-am priceput nimic, Vrăciţă pilot moto, Zami-al tău ştie ? Doamne, cine ma-nhăitat cu asemenea făptură, asta-mi mai lipsea, spitalizări şi schimbări de pneuri, auzi la ea, stimabila, galeria dumneaei, eu, Sveta…

– Galerie , pentru onor alinierea, zâceţi pentru-nceput : ” niko kao ti, Jasmina je number one, Jasmina je .. ”

– Sandokan, mormăii Sveta-ncruntată

– Pfff… Sandokan.. mi-ai stricat şi cheful, ce dracu, ce-are sula cu prefectura soro ?

– Jasmina ! Nu-ţi permit ! Revizuieşte-ţi limbajul, e lun Domn de faţă !

– Ăsta-i Arkan carele mă ştiază sis, un văzuşi matale domni pe-acilea, hm ?

– Dosta ! Sveto, treci şi te-mbracă, Jasmina, du hardughia jos, hai zoriţi Vrăciţelor, hai, hai, hai .. zise Cerberul hohotind, amuzat foarte de rotirile Jasminei în jurul măgăoaiei şi dilemele Svetei, pe care nimeni nu catadicsea s-o dumirească, ce şi cum cu detaliile tehnice.

– Iar dai ordine, stimabile ? Tu n-o vezi pe-asta de ce-i în stare ?

– Sveto, am spus dosta ! Nu te mai fandosi de parcă-ai fi perfecţiunea-ntruchipată, ştim amândoi prea bine, ce-ţi poate capul… spuse Cerberul insinuant dar cu un ton de-ar fi îngheţat şi apa-n fierbere.

– Hopaaa… ziceţi-mi şi mie, hai nu fiţi, eu vă zuc tot, se văicări Jasmina, plesnind de curiozitate.

– Zici tot pe dracu ghem, spuse Cerberul ! Hai, gata !

Sveta se-ndreptă spre odaia cealaltă, Jasmina o luă-n primire pe ” Slobodanka ” şi coborâse deja. ” Arkan ” profită de momentul de linişte şi-l sună pe Taliban, pentru ultimele discuţii. Află că Talibanul avea să vină costumat în Călugăr. Cerberul sorbea din cafă, amuzat de suduielile Jasminei… dinspre fereastră răzbăteau patalamalele acesteia la adresa niminiciei întregului univers al Întuncaţilor. În odaia alăturată, Sveta făcea ultimele retuşuri, se costumase-n Vulpea Şireată.

………………………………………………………………………………………………….

John Bresco se admira-n faţa oglinzii, apoi decise să mai adauge un jet de parfum franţuzesc, primit de la Nana Anna cu mult timp în urmă. ” Are gusturi, Nana, m-a răvăşit cu dichisurile ei, de n-ar fi aşa turbată… încă-i arătoasă, ehhh … ”. Telefonul îl trezi din visări :

– John, sper că eşti Domn, nu vii ca o paparudă la Bal, te-ai costumat ?, întrebă Nana Anna scuturându-şi pletele înfoiate măciucă. Brusc, scoase un ţipăt. I se rupsese una din gheruţele-i vineţii ca şi buzele.

– Ce-i, Anno ? Ceai mai păţit, hmmmm.. ?

– Pe dracu-am păţit, John, orele trec şi încă n-am fost la Vrăjitoarea Mătrăguna, să-mi dea sipetul cu licoare, mai am de făcut manichiura, să mă fardez… nu mă ţine ! Te-am sunat numa să te avertizez, fără scene, n-am chef, nici timp de geloziile tale, vous comprenez ? L-am contactat pe Paj, a dosit împreună cu amărâta aia de Jana toate zapisurile, Vodă nu va afla nimic, tout est arrange, je suis expert, est un genie… în altă ordine de idei, ne vedem acolo . J espere que vous avez sciemment ! Altfel…

– Altfel ce, Nano ? Ce te-ai zburlit acum ? Sunt spilcuit cum mă pofteşti, am cheltuit o căruţă de bani s-o-mbunez pe consoartă să-mi netezească ţinuta, sunt costumat ” Procuror ”, Anno, şi tu, te-ai căşunat pe mine … Fac sacrificii, copiii m-ar renega dar de mine depind, asta mă scoate-n stradă de două ori pe săptămână şi-a pus ţaţele să mă urmărească, Nano, măcar tu, înţelege-mă… Parfumul tău Anno, Martellul tău, gheruţele tale pe spinarea mea… pentru astea fac orice, orice… numa să fie conform legii, că legea o faultez io cum oi ştii…

– John, taci ! Ce-mi vorbeşti mie de aia a ta, nu mă priveşte, ai vrut ibovnică, descurcă-te ! Pe mine mă ai cât ştii să mă preţuieşti, nu ca Zmăul de mă scobora la nivelul ţărăncilor alea proastem, că-mi vine să urlu cum îmi amintesc ce mizerii mi-a făcut, de miru Împărăţiei am fost, dar… una e Nana Anna, tu ştii John şinie mi-s io ! Mă voi răzbuna ! Toţi au să-mi plătească, mai ales prăpăditele alea, că nici ţoale ca lumea n-au. Vrăciţele … e, hei, John, pe alea le distrug financiar apoi le scot din Împărăţie, nişte sărăntoace, proastele dracului, nesimţitele..

– Nano, nu vorbi cu păcat, le-am făcut împreună destule, le-om mai face, da iar şio iar, ia şi tu o pauză, ce naiba..

– Pauză ? Eşti incoştient şi iresponsabil Bresco ! Le vreau moarte pe Scufiţa Roşie şi pe Partizanca aia cu tupeu , înţelegi ? John, au revoir !

– Sara bună, Nano… mi-e dor de..

– Slăbeşte-mă, John, avem treabă !

Volbura trânti înciudată telefonul şi se năpusti pe grămezile de dosare aşezate pe birou. Numai de n-ar afla târgul că le ţine acasă, sub control. Vodă, nici atât, ce ştia el despre astea, tot cu John le-ncâlcea şi descâlcea pe toate … ” Ce-i al lui, e-al lui e dibaci bătrânul… ”, le tălmăcea al naibii de bine, banii curgeau gârlă. Vodă s-ar plictisi după ce-ar răsfoi două pagini. Pe asta şi mizau, pe lipsa de răbdare şi neatenţia ce-o manifesta Vodă.

” Numai de-ar rămâne, el Vodă pe scaunul Împărăţiei, altul mai fraier, nu găsesc… ”, medita Volbura Nana Anna. Apoi se-ncruntă şi rânjetu-i pieri de pe chipui schimonosit de multele calcule, nelinişti şi frământări : ” Oare, Vodă în ce s-o costuma ? Să sperăm că nu se-avântă la gâtul lui sclifositele alea agramate şi prăfuite… asta mi-ar lipsi, concurenţa ţărăncilor de la Curte, idioatele ! ”

Costumul de Curtezană al Volvurei gemu până şi el când aceasta se puse pe râs… ” O să vedeţi voi toţi şinie mi-s io ! Io mi-s Nana, vă distrug pe toţi, ţărani prăpădiţi ! Am bani să-i îngop cu lopata… da mai bine vă vând pe voi, amărâţilor ! Una-i Anna… aflaţi voi şinie mi-s io ”…

Deasupra Împărăţiei Întunecate, nori grei şi-un fum înecăcios formaseră o pâclă densă. Se-apropia ora la care Balul avea să-nceapă !

– va urma –

Sibilla

P.S. Orice asemănare cu realitatea, evident, e rodul imaginaţiei Cititorului !

Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Sibilla și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Vrăciţele -V-

  1. Nea Costache zice:

    Am devorat cele cinci capitole din Vracitele tale si pot spune ca mi-au placut! Ceea ce-am citit, mi-a suscitat interesul si astept nerabdator continuarea. Pe cand o carte?

    Apreciază

  2. ionborgo zice:

    Niko,
    Vad ca-ti merge condeiul.Initial am crezut ca ai glumit.Pentru ca eu te stiam poeta buna si mai ales sensibila,dar vad ca nici proza nu-ti este un gen strain.Abia astept volumul cu dedicatie.
    Apropo: Ti-am scris zilele trecute ceva pe alt post,2-3 in urma si nu mi-ai raspuns.Vrei oare sa ma supar? Era acolo o intrebare la care as fi dorit un raspuns fara echivoc.
    Iti doresc un sfarsit de saptamana frumos alaturi de cei dragi.Cu nult drag,tata Borgo 🙂

    Apreciază

  3. ionborgo zice:

    Niko,
    Scuze.Am citit raspunsul.Multumesc.tata Borgo:P

    Apreciază

  4. codeus zice:

    api multumesc de lectura sibllo.cu plecaciune astept cu nerabdare urmarea.Esti tare fictiune sau nu.

    Apreciază

  5. Sibilla zice:

    Vă mulţumesc frumos, tuturor !

    @Nea Costache,
    Hvala lepo, oltene ! 🙂
    Adevăru-i că mă cam bate gândul… să sperăm că se va-nsenina Cerul sibilin şi-atunci m-oi ocupa serios de toate, că drag mi-e să scriu, să pictez şi dacă-s şi munţii muză şi căuş să mă mângâie, apoi pe redute, cum altfel.
    Un sfârşit de săptămână bogat în surprize plăcute, prieten drag !
    Sibilla

    @tati Borgo,
    Cer scuze încă o dată, din motive obiective lipsesc de la monitor, proces , teme de casă, pe drumuri cu CV-urile la interval, dar, e-un ţinut bântuit şi io-s dija pe lista de curând dispăruţi fără de urmă… numai promisiuni în dorul lelii primesc, asta între două trei ameninţări şi avertismente, deh. Mai nou s-a dispus angrenarea unor dulăi şi-n presa online locală, mă împroşcă cu ” mângâieri ”, c-am încălcat Legea Tăcerii, eu, o furnică. Mă şi mir , oare câte oşti, trupe vor mai disloca într-u prigonirea şi răstignirea mea …
    Mă bucură vizitele, zâmbetul, sfaturile şi fărâma de suflet a celui mai iubit tati din blogosferă, ori de câte ori deschid blogul şi vă găsesc urmele, răvaşele… zău tati, nu aveţi cum să mă părăsiţi pentru că sunteţi şi al Sfinxului şi tati Borgo sibilin, nah !
    Pe sufletul meu sibilin zbuciumat de nu m-oi face luntre şi punte undeva la vară, şi tot trec să vă-mbrăţişez şi… cred că fur şi nişte pui de flori 😉 Se zice că se prind numai florile furate, da nu mă măscăriţi apoi, da tati ? 🙂
    Mulţam fain de încurajări, musai să m-apuc serios de scrieri, altfel risc să-i dăruiţi dacului nostru coroniţa… 😉
    Un sfârşit de săptămână bogat în zâmbete tati drag !
    Sibilla

    @codeus,
    Te citesc măi mândreţe, dar, nu poci comenta la matale, bicouz nu ne laşi să suduim 😉 🙂
    Nu-s tare, mi-s numa io tot timpul 🙂
    Accept plecăciunile, dar se impune să dăm cameleonilor vălăul nainte şi, Sibilei Cuvântul, of course, musai să-mi răspunzi la neşte întrebări :
    – cum dă costumaţia Jasminei ?
    – mă crezi că ne-o dă Srbija-n freză ?
    – poza de pe blogul tău pare cunoscută, deci : Reşiţa, Mehadica, Herculane … ?
    – ce au sârbii şi n-au gugulanii ?
    – pe cine susţii la europarlamentare ?
    Dosta, pentru moment, şi vreu răspunsuri clare, creative şi care să mă şi inspire 😉
    numai bine şi-un sfărşit de săptămână Senin,
    Sibilla

    Apreciază

  6. codeus zice:

    Imi pare rau dar asta e regula fara injuraturi .dar accept glume bunesi propozitii aduse din condei asa cum numa tu stii sa le faci..da bine costumatia jasminei da nu e cam prea pe lateral de printzi si alte alea de la bal.a uitai ca si John e procuror(ar vrea el).nu stiu daca v-o da in fraza da si daca v-o da va ridicati voi ca doar sunte-ti vracitze(nu ma dezamajiti)pe blog nu am pus nici o poza din caras desi am si de acolo.sunt doar poze din Suncuius judetzul Bihor unde am locuit din 1974 pana in 2000.Sarbii dupa mine au sange pe „teava”stii tu care si tocami asta nu au gugulanii.inca nu m-am hotarat pe cine votez o sa vad la momentul respectiv.si acum niste informatii suplimentare eu m-am nascut la Domasnea la voi acolo era tata pe santier la tunele la cfr,si doi la mana de vreo doi ani una dintre fetele lui sora-mea a primit repartitie la oravitza la politia de frontiera si am fost anul trecut la ea in primavara si e casatorita cu un carasan din resitza care lucreaza si el tot pe granitza acolo langa Oravitza.daca m-ai ai intrebari nu ezita sa le pui.si sper ca postezi si tu un coment la mine desi eu nu am talentul tau in a scrie da m-as bucura sa stiu ca nu scriu degeaba pe blog.PS i-am dat si lui blogul tau sa-l citeasca la nepotu-meu carasan.

    Apreciază

  7. g1b2i3 zice:

    Draga sibilla,am trecut sa vad ce mai faci.
    Te-ai lasat de scris poezii si scrii fictiune…inspirata din realitate cruda si nedreapta!
    Acum n-am timp sa citesc prea mult…vreau sa-ti urez duminica minunata si sa-ti daruiesc o floare de primavara!

    Gabi.

    Apreciază

  8. Sibilla zice:

    Vă mulţumesc mult, prieteni dragi 🙂

    @Gabi,
    Niciodată nu mă las de nimic, scriu două cărţi în paralel , nici una ficţiune, pe blog scriu poveşti, ficţiuni 🙂

    O duminică frumoasă şi ţie, cu bucurii multe !


    numai bine,
    Sibilla

    @codeus,
    Deci va rebui să umbli puţin la panoul de control, nu reuşesc sub nici o formă să postez la tine, găseşte altă modalitate să putem comenta… am încercat şi e în zadar.
    Mă refeream la meci : România-Serbia, eu una declar că ţin cu Srbija, in semn de protest că inca nu a plecat Piţi de lşa naţională. Ne bat sârbii de ne sună apele 🙂
    Ahaaaa…. Domaşnea, care va să zică, nu eram diparti 😉 :))
    Deci, ce NU VREAU ŞI NU POT IERTA EU GUGULANILOR :
    ” De religie ortodoxa, gugulanii sunt considerati „de cea mai curata origine dacica”, iar leaganul poporului, Varful Gugu, este numit „muntele sacru al lui Zamolxe”. ”
    Va să zică., au ajuns robi ai banului, funcţiilor, puterii, şi-au zuitat tradiţii, credinţă, s-au indepărtat de cele sfinte, majoritatea sunt cameleoni. Numa volvure şi ghemoni au rămas, îşi zic gugulani dar sunt DEPARTE de ce AU FOST cândva gugulanii ….
    Şi pe vremuri, gugulanii ce vindeau mere pe zona Bozovici, se fereau şi temeau de lotrii, talharii de pe acolo, şi pe Bozovici intalnim tot felul de ….specimene in ziua de azi, nu-i aşa ? 😉
    Pentru tine :



    Mie mi-e dragă … asta :

    Duminică frumoasă ( intrebări , de mâine incolo ).
    Sibilla

    Apreciază

  9. ionborgo42 zice:

    Niko.
    Nu-ti face probleme.Stiu ce inseamna sa fii un om ocupat.Stiu ce inseamna o femeie singura care se lupta cu toate si cu toti.Stiu ca nu-ti este usor,poate chiar foarte greu,dar mai stiu ca esti „barbata” de la „Borba” =lupta si nu te lasi usor invinsa.Stiu Niko ca traim vremuri parsive si suntem inconjurati numai de oameni pusi pe capatuiala si mai stiu Niko ca „niciodata satulul nu crede pe cel flamand”.Asa ca daca nu apar in fiecare seara/zi nu-ti face probleme,stii ca sunt alaturi de tine si-ti inteleg zbaterile.In toate demersurile tale sa nu uiti ca principalul tau scop este fiul tau,Zoran.Reusita lui,va fi reusita ta.Sa nu uiti Niko(si cred ca ti-am mai spus) ca si eu am fost produsul mamei mele,o vaduva la 33 de ani,care a trait si s-a sacrificat pentru mine,Acum este in stele si simt ca inca ma vegheaza.Da Niko,numai acest lucru conteaza.Chiar daca visele nu ni se indeplinesc,simplul fapt ca ne-am straduit a face si a lasa ceva in urma noastra ,conteaza.Restu-ifum!!!Cu drag,prietenul tau de departe,tata Borgo
    .

    Apreciază

  10. Sibilla zice:

    @tati Borgo,
    MULŢUMESC !
    Nu-s foarte singură, am mami, şi nişte prieteni, nu spui care, şi am şi Tigrii 😉 🙂
    Aşa zicea majka mea, că Doamne, Doamne dă cui poa să ducă şi cât poa să ducă … 🙂
    Foarte frumos spus, tati Borgo, şi dacă ne străduim , se cheamă că n-am trecut prin viaţă degeaba , aşa e !
    Zoran e Zoran, fărâmă din mine, nu mă iartă deloc, praf m-a făcut la ” Piticot ”, la mate e mereu înaintea mea, şi m-a pus să mă jur pe tăţi Sfinţii,peste doi ani, musai câine, broască ţestosă, acvariu papagali, etc…. tati, mi-e frică, pe onoarea mea că da 😉 :))
    Restul e fum, praf de nouri… corect, dar, rămân eu, pe redute atât cât pot şi depinde şi de mine 🙂
    Mama veghează întotdeauna, chiar şi de acolo, de pe steaua ei, sunt convinsă !
    Sănătate, bucurii, zâmbete, tati drag,
    respecte şi mereu preţuire,
    Sibilla

    Apreciază

  11. Pingback: Vrăciţele – VI « Sfinxul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s