Tot de la Eminescu cetire…

Publicat pe 19 august 2010 de leo

Tot de la Eminescu cetire…

„A visa că adevărul sau alt lucru de prisos

E în stare ca să schimbe în natur-un fir de păr,

Este piedica eternă ce-o punem la adevăr.”

Aşadar şi prin urmare, surioară Sibillină, frăţioare Augustissim, pe când veţi pricepe oare că-ntr-o ţară în care doar

„Copiii şi nebunii spun adevărul”

dacă nu vreţi să fiţi luaţi drept nebuni, mai bine fiţi voi copii cuminţi şi ascultaţi ce vă spune o diplomatică tăcere a… nu spui cui:

„Omul vine, stă oleacă, mai discută, dar şi pleacă!”…

leo

Acest articol a fost publicat în Leo dixit. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Tot de la Eminescu cetire…

  1. leo zice:
    20 august 2010 la 00:14

    PS
    că binele cu forţa nu se face…
    poate doar în dragoste, dar şi atunci se cheamă viol şi, ca orice alt faptă bună sau „bună”, nu rămâne nepedepsit… 😆

    Apreciază

    Răspunde
    • Sibilla zice:
      20 august 2010 la 06:05

      Hvala, duşo! 🙂
      Poţi să constaţi că aripa-ţi a * profitat * de binemeritată hodină, ştiind că aripa cealaltă fi-va prezentă mereu de veghe…. unde-i tati Borgo să m-audă… Îl simt zâmbind…
      Parcă-l aud : * Niko, copil cu minte, căci cuminte zice şi Leo că nu-i leac… *
      Va să zică, se cheamă că-s binecuvântată cu doi îngeri păzitori, tati în Cer şi duşo, nu spui unde, că-s plină de Taine ;)… să nu se plicti tupilaţii ceia de nu obosesc tot scormonind după cai verzi pe pereţi da n-au priceputără nimicuţa…

      * În universul nostru strâmt,
      Plin de virtuţi şi de ocară,
      Prostia este o povară
      Pe care cei vizaţi n-o simt. *

      C-a, aşe, duşo, cu vizaţii cu pricina… cam aşe…
      Iar tălică o ştii mai bine ca dumneamea ori nea Velisar, Augustin şi mulţi alţii….
      D-aia zic : hvala duşo moja !

      Apreciază

      Răspunde
  2. Augustin zice:
    21 august 2010 la 00:23

    @ Leo
    Baciule, ba eu asa am invatat, sa tot latru la luna… Si-s cam rascopt sa ma mai dezvat acum!
    Nu zic ca n-ai avea oaresce direptate, dar, totusi, nu stiu de ce, parca parca simt ca ceva ceva se intimpla si de bine in cea gradinita. Si, cit o fi de putin, parca tot inseamna ca n-a fost degeaba …
    Pe de alta parte, parca prea de tot scump la vedere te-ai facut! Chiar sa nu mai dai un semn, cit de mic, vechilor camarazi de arme? Parca nu prea se face chestia asta! Dar, ma rog, tu stii mai bine …

    Apreciază

    Răspunde
    • leo zice:
      21 august 2010 la 11:18

      Apăi, măi dragă, dupe cum văzuşi, de dat, e drept, arar, mai dau câte-un semn de viaţă; DAR numai acolo unde miţoasa mi-i bine primită, fără simandicoase strîmbături din nasuri coroiat de fine ale unor ielite de trei nulele! Ş-apoi popă să predic în van pentru o babă surdă, nu-s! În cea grădiniţă zisăi o dată, zisăi de două ori (ba chiar ş-a-treia oară în direct, pe mailul uneia dintre puţinele excepţii într-ale rateurilor în materie de colaborâtori ale de-acum proverbialului de nepriceput într-ale distinsului între prieteni şi „prieteni”, moderatoarea dumnealui, Manuela), şi tăt digeaba. Apăi dacă dumnealui nu pricepe că nu te poţi aştepta să-ţi şadă la aceeaşi masă purtători de tradiţional bun-simţ românesc – aşa cum se cheamă că te aştepţi dacă îţi declari blogul forum de idei ale unor cetitori mai inteligenţi decât ai altora şi-l vrei punte de legătură între turnul de fildeş al stratosferei politichiei şi „talpa ţării” – dimpreună cu „aristocraţi” într-ale tăvălitului în imală la un loc cu râmătorii şi „elite” într-ale artei invectivelor şi băşcăliei de doi bani, dacă dumnealui nu pricepe că nu poate fi luat de dineu un penibil bal mascat în care colaborâtorii i se întrec într-ale măscăritului de după măşti, care mai de care mai multe şi mai hâde, apăi să hie sănătos! O spune asta unul care, dupe cum bine ştii, nu s-a dat o dată înapoi de la încrucişat spada pamfletului, ce însă nicidecum n-are vreo legătură cu stuchiturile de mâţe turbate mai potrivite pe forumuri de nivel liga-lu-mitică, nicidecum, repet, pe un forum de idei!
      Io mi-oi vedea, ca toţi bacii de milenii de transhumanţe încoace, de mioarele mele; cât de negre or fi ele, măcar îs curate, nu mânjite ca berbecii şi măgăriţele lui! Că, ş-aşa, le-am neglijat într-o vreme destul de mult în defavoarea unui scop ce-mi părea a fi mai altruist, în căutarea lui „greater good” uitând până şi de puiuţii mei, ce ar fi meritat mai degrabă o preumblare prin parc, decât paharul de vorbă la care eu mă credeam părtaş spre mai binele nostru, al tuturor acelora mulţi pentru care un politician mai informat direct de la sursă, de la talpa ţării, ar fi mai de trebuinţă decât unul prizonier al seratelor şi dezbaterilor cu elite dureros de rupte de rădăcina sănătoasă a stejarului din care se trag, în fond bicisnic jir numai bun de „dejun” pentru plebeele rude ale personagiului de epopee cu colţi de argint…
      Mă rog, îmi doinesc şi eu amarul, că tot nu m-aude niminea…
      Acu te-oi lăsa să te stropşeşti la lună… Când ai obosî, de-acuşica ştii unde găsi un baci să-ţi cânte din fluieraş de soc…

      Apreciază

      Răspunde
    • leo zice:
      22 august 2010 la 12:51

      PS
      Na! nu poţi să zici că nu ţi s-a răspuns colo-şa în cea grădiniţă…
      Nuş` de ce am impresia că dupe aşa răspuns ţ-a veni să urlezi la lună, nu să lătrezi…
      AUUUUUU!!!
      Oricum, după cum vezi, nimeni n-aude, n-a-vede…

      Apreciază

      Răspunde
      • Sibilla zice:
        23 august 2010 la 03:28

        ……………………………………………………………………………………….
        De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii;
        Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii…
        În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut;
        Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut
        Poţi să-ntâmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo?
        Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!
        O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi,
        Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţ,
        Şi cu voi drapându-şi nula, vă citează toţi nerozii,
        Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii.
        Rămâneţi în umbră sfântă, Basarabi şi voi Muşatini,
        Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini,
        Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră
        De la munte pân’ la mare şi la Dunărea albastră.

        Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
        N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer?
        Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii?
        Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
        N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
        În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
        Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
        Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
        Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
        De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
        Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
        Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
        Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
        Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
        Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
        La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
        Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
        Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
        Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
        Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască…
        Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
        Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
        În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
        Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
        Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
        Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
        Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
        Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri…
        Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
        Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
        Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
        Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
        Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
        Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
        Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
        Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
        Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
        Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
        Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
        Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

        Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
        I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
        Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
        Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
        Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
        Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău… ţară!

        La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,
        Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,
        Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos…
        Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?

        Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,
        Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
        Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
        Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
        Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană…
        O, te-admir, progenitură de origine romană!

        Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
        Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
        Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
        Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
        Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
        Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
        Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
        Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
        Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
        Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!
        Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
        Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

        Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
        Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
        Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
        Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
        Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
        Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
        EMINESCU

        Apreciază

        Răspunde
    • leo zice:
      25 august 2010 la 22:32

      PPS
      De curiozitate, pur feminină, dacă tot mă stârnişi, făcui referendum printre dobitoacele din bătătură; rezultatul, previzibil:
      afară plouă! cu guguştiuci…

      Apreciază

      Răspunde
      • Sibilla zice:
        25 august 2010 la 23:44

        CORECT !

        Ete, mostră de grăunţe pt guguştiuci :
        Sibilla spune: Comentariul tău e în așteptare.
        august 25, 2010 la 10:41 pm

        @conteSKY,

        1. Nu am afirmat că te iubeşte toată lumea, ci că nu te urăşte li că te-ai alinta, atât.
        Indiferenţa ar fi pe undeva, între iubire şi ură, cine ştie…

        2. – Completarea-ţi vis a vis de plecăciuni, nu-şi are rostul odată ce stabilisem eu că NU mă plec în faţa nimănui.

        3. – Nu ai intrat în vorbă * absolut întâmplător *, măi dragă conteSKY…
        Ţi-am salutat doar * revenirea *, tălică cu cinismu-ţi de neconfundat, zbang… numai că eu, sunt tot eu şi NUMAI eu, conteSKY..
        Reţine că nu te urăsc şi că nu eu am întins coarda, repet, ţi-am doar salutat * revenirea *. De ce ? Nici aista nu-i tumna * absolut întâmplător *, aşa e.

        4. – personajele cu pricini(a)i nu fac obiectul respiraţiei mele ori cuiva, nici priorităţi nu sunt, va să zică, chiar aşa, cui pasă cine sunt cât s-au tot străduit s-arate cum sunt, apropo de caracterul acela urât , never ever model cuiva; apropo, subiectul mă plictiseşte, e previzibil întotdeauna, d-aia.

        5. – te citez * comentariu e pentru mine ca o semnătură în clar * : nu vrusăşi dar ca şi-n alte dăţi te scăpă, FARSA ( ?!! ), poate faptul că eşti posibil la curent cu multe-naripări ale vreunor fifi de pe aiurea, dar poţi să fluturi jalba-n proţap la d-l Preşedinte, ori pe la ziar, să-ţi publice oareşce * dovezi *, doleanţe, frustrările, neputinţele, ori, numai neîmplinirile… sincer, am încredere că te descurci; aşa, şi ?
        Nu se iegzistă * semnătură-n clar * în spaţiul virtual, deci nici acilea, pe acest blog, cât există proxy ori abilitatea oricui de-a presta ca şi, sau ca şi…
        Sunt păcălici care imită pe oricine, dacă au suficient timp de pierdut cu * orgoliile * şi nimic altceva, constructiv în programu-i zilnic.

        6. – * cine îţi ştie mai tare de frică în Caraş-Severin , pedeliştii , că stai cu ochii pe ei sau pesediştii că-i monitorizezi la sânge şi află centru ? *
        Niciodată NU fug, iaca-ţi răspund : îţi vine să crezi au ba, şi unii şi ceilalţi MĂ RESPECTĂ, chiar şi Frunzeskype undeva-n adâncul sufletulu-i negurat… Să nu uit, nu e vorba de-a sta cu ochii pe ei, purşi simplu nu-s genul să facă pace cu ticăloşii cât ticăloşiile cotinuă. Că nu pot fi cumpărată, ştii deja. Că am opinii, cinste mie, că nu accept compromisuri ori să şed la vălău cu guiţătoaree, din nou, cinste mie.
        Pesediştii.. :
        Centrul poate confirma ORICÂND că nu am intimităţi, orice opinie a mea e publică ŞI argumentată , mai mult, cât îmi văd de trebi şi muncesc, inima-mi ticăie-n stânga, never ever la cafeluţă ori răchie cu drapta, dar asta ştii… nimănui nu-i e teamă, zisăi e vorba de respect, asta n-ai cam gustat tălică, da nu-i problema mea, conteSKY…
        Tălică te hotărâşi * cu cine votezi * sau continui să o mai scalzi între două luntre ? Întrebare şugubeaţă al cărui răspuns ţi-l vei fi dând odată şi-odată, poate.

        7. – acelaşi cinism, de fapt orgoliu prost gestionat, când afirmi * îndrumător zoo personal *, asta e tot ce mai poţi, că-n rest…
        Trec peste faptul că ceea ce te strădui din răsputeri e să te bagi în seamă cu… că ţi-e teamă să-l abordezi personal şi ridici chipurile mingea la fileu ori asta numai mingiucă nu-i…
        Îmi ceri mie o părere. Fie : atitudinea acestui OM vis a vis de tălică, măi dragă conteSKY , este exact ceea ce meriţi, nici mai mult, nici mai puţin, adică INDIFERENŢĂ vis a vis de tălică, narcisismul tău, cinismu-ţi răsuflat, cam aşe.

        Concluzionând : ţi-am salutat doar * revenirea *, zău o poţi lăsa aşe şi nu apăsa acceleraţia cât nu eşti deprins cu frâna, măi dragă conteSKY.
        S-auzim şi de alte cele, că de tot d-aistea…
        Sibilla

        Apreciază

        Răspunde
        • leo zice:
          26 august 2010 la 00:36

          în ce mai şturlubatice cristiane mi te mai lansaşi pe… sky-uri în miez de toridă vară… 😆
          grea meseria asta de advocatus diaboli, nu-i aşa, vine de se potriveşte ca nuca-n păretele raiului cu de-dintr-aceia de-ar vrea ca ţărăncuţele şi suflătorii-n mioritice fluieraşe să cază-n extaziune în faţa fiteşcărui păun de crede că aripele îl fac musai rudă cu îngerii… că-s prea pestriţe spre a fi albe, başca prea puţin spornice spre rădicare în înălţimile ceriului, parcă i-ar trebui cuiva ochi de şoim băcesc spre a observa… 😉
          PS
          dar cum se face că-mi răspunzi în loc de Augustissim? ori îi fi clona lui, ori îi prea căzut în extaziune sub povară de alambicat diplomăticesc răspuns, altă esplicaţiune nu-i… 😆 numai proastă minte de baci ar fi putut să crează că-i ievident la şini faşea dânsu referire prin cea grădiniţă, nicidecum străluminată de big-picture-uri minte, pe cale de consecinţă lesne mioapă la a-şi afla singurică-singurea uscăturile propriei păduri din cauză de atâţia copaci deghizaţi în… pomi… 🙄

          Apreciază

          Răspunde
          • Sibilla zice:
            26 august 2010 la 00:46

            Duşo, duşo, io-s mică, paşnică ŞI inofensivă, mă ştii dară… 🙂
            Dar, vobă-nţeleaptă zici tu, cine-i pune s-adulmece înălţimile unde veghează Sfinx, unde zboară numai şoimi, vulturi, unde florile de stâncă-s regine, dacă ei nu încetează şi continuă să toot coboare şi mai adânc în mâl…
            Semnalul l-a dat sărmana Ionica Iliecare a reînceput să plimbe cică nush ce corespondenţă de la toţi la toţi ca să-i încaiere c-aşa vrea ea şi tot nu are alte ocupaţii… săraca făptură…
            Dosta ! Căci aspecte de genul provoacă greaţă şi-acilea la NOI nu-i rostul.
            Duşo : guguştiuci zisăşi ? :))) Chiar aşe, Şefule draghe 🙂

            Apreciază

            Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.