A intrat la tipar numărul 18, IANUARIE-FEBRUARIE-MARTIE 2023, al publicației „SINTAGME CODRENE”: revistă europeană de literatură, artă, istorie, religie şi tradiţii”, manager fondator: Vasile Dan Marchiș.
Colectivul redacțional:
director de onoare – domnul Al. Florin Țene;
director executiv – Olimpia Mureșan;
director cultural – Mihaela CD;
redactor șef – Valeria Bilț;
redactor șef adjunct – Lăcrimioara Iva;
redactori: Liliana Popa, Constanța Abălașei Donosă, Alexandra Firita, Nina Viciriuc, Mihai Păcuraru, Adrian George Itoafă.
Constat cu bucurie, mereu recunoștință și prețuirea ce o port poetului Vasile Dan Marchiș, că sunt din nou publicate versuri din creațiile-mi modeste.. cât să-mi dea încredere, curaj, inspirație și să-mi ofere încă o data prilejul de a aprecia calitatea Omului ce, iată, există: Vasile Dan MARCHIȘ, mulțumindu-i din suflet!!
Felicitări colectivului de redacție, colaboratorilor, truditorilor!!
Cu nădejdea în mai Bine, credință și bucurie, pășim în noul an convinși că, atât timp cât mai există ȘI Oameni, există miracole, căci Dumnezeu E pretutindeni și e IUBIRE! Acea iubire care ne învăluie-n bunătate, ne devine în ceea ce putem fi și dăinuie să fim altora reazăm la fel cum nouă, cei de acum, care rămâne-vor și după.. Să fie Bine, să fie Oameni, să fie creație, să fie păstrători dăinuitori! Doamne ajută!
ÎNCERCAREA CEA MAI GREA de Vasile Dan MARCHIȘ
Arde în mine
arhiva de rugăciuni nerostite.
Scriu parcă
mă debarasez de materiale inflamabile.
Scriu parcă
mă dezbrac de haine cuprinse de foc.
Prin cuvintele de foc
sau prin focul de cuvinte
inima este mai mult decât un pompier.
N-au stins
nici nu sting pompierii cu apă
câte cuvinte a stins
şi stinge inima cu sânge…
Toate cuvintele ard!
Cum să mai scriu astfel?
Văd gramatica destinului
ca pe un foc cu ardere completă.
Prin arderea completă a cuvintelor
nu mi-a rămas cenuşă,
nu mi-a rămas fum.
Cum să mai scriu la modul elementar.
Arde în mine
arhiva de rugăciuni nerostite.
Sunt ca un preot lipsit de cuvinte
care săvârşeşte slujba prin semne…
„Oriunde ai privi dai peste o sursă de inspiraţie: cărţile, literatura, tablourile, peisajele, totul. Şi faptul că pur şi simplu trăieşti este o inspiraţie.”
„Fiecare dintre noi avem momente de infinită inspiraţie artistică, socială, civică, sentimentală. Este imposibil să imortalizăm acele secunde magnifice, însă putem să ne păstrăm frumuseţea pentru a prinde noi momente de inspiraţie divină, de dragoste pe parcursul întregii noastre existenţe unice, inefabile.”
În perioada 01.08.2022 – 01.10.2022, s-a desfășurat cea de a IV-a ediţie a CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU „TRAIAN DORZ”, menit să provoace frăţietatea Oastei Domnului, dar şi pe cei din afara ei, să valorifice acest timp ca pe o oportunitate de a-şi aşterne pe hârtie gândurile, trăirile, emoţiile, mulţumirea faţă de Dumnezeu şi să facă roditor după posibilităţile lor talanţii sau calităţile pe care le-au primit.
de Nicoleta Surdei , Municipiul Reșița, județul Caraș-Severin
”În pământul ţării noastre sunt îngropate nu numai comori de aur şi minerale scumpe, ci şi comori sufleteşti pe care trebuie să le dezgropăm (altcum le dezgroapă alţii). Revărsările sufleteşti trebuie băgate în alvie, altcum îşi croiesc ele drum nou.” ( Părintele Iosif Trifa «Lumina Satelor» nr. 37 din 1924 )
Despre Părintele Iosif Trifa scrie fratele Traian Dorz, în volumul «Hristos – mărturia mea», în felul următor: „Trupul său n-a cunoscut odihna niciodată, ci numai febra creaţiei sfinte şi înflăcărate…” (p. 447).
Marcat de această lumină şi înflăcărare sfântă a Părintelui său duhovnicesc, fratele Traian avea să spună mai târziu, într-un dialog minunat cu Părintele Dumitru Staniloae: „– Mai faci poezii şi cântări, şi cărţi? – Acum mă străduiesc să fac poeţi, nu poezii. Cântăreţi, nu cântări. Scriitori, nu cărţi. Când munceşti să faci o poezie frumoasă, este ceva. Dar când reuşeşti să faci un poet frumos, trebuie să recunoşti că este de o mie de ori mai mult. Aşa este şi cu cântările şi cu cărţile. – Într-adevăr!” (Istoria unei Jertfe, vol 4, p. 218).
Georg Herwegh spunea ca: „Poetul e trimis in lume ca preot al libertatii si truditor al frumosului.”, pentru că el, Poetul, înțelege natura și trăiește emoția mai bine și mai intens decât savantul!
Aniversarea unui Poet e cum o sărbătoare a creației, e aparte și îndelung dăruitoare dăruirii Harului cu care ne-a îmbrățișat acesta. Vasile Dan Marchiș este Poetul aniversat astăzi. Un maramureșean cu suflet mare, un literat ce impresionează prin simplitate și totuși instigare la filosofie, care surprinde atât de sublim și cu naturalețe meandrele cotidianului și tălmăcește în felul său, direct, labirinturile fandoselilor unor „măști” fără să se rătăcească pe sine, omul deloc confortabil celor pentru care adevărul e cum apa rece ce dăunează doar dinților cariați… Volumul său de versuri, CRUCI VII răspunde așteptărilor: Poetul e Omul ce se lasă răstignit de și critici pentru ca în cele din urmă renașterea, învierea, Devenirea să-și găsească izvor și făgaș.
„În creația poetică semnată de Vasile Dan Marchiș, găsim, și mai ascuns, și mai la vedere, un tot de inteligență. Poeziile se prezintă drept deschideri filosofice, fie că autorul propune, undeva, o problemă, fie că prezintă, altundeva, o soluție la (altă) problemă, în ambele cazuri cititorul având de aici încolo câmp liber pentru exercițiul propriei gândiri. S-ar putea extrage fragmente și alcătui volume de aforisme (un singur exemplu: Aprecierile de o viață / Sunt de prisos… în viața de apoi – „Examenul de credință”).
În ce privește prozodia, versurile lui Vasile Dan Marchiș sânt eliberate de canoane, iar stilistic, se disting prin sobrietate, poetul nefolosind material de pavoazare, nescriind edulcorat, nefăcând nimic să seducă. El prezintă cititorului direct construcția de idei, în sonoritate expresiv-neutră. Și mai și dând de gândit. Ceea ce nu e comod… De aici, descumpănirea unora în fața scrisului său – prea dificil și nu tu inimioare, nu tu ghirlande figurative, nu tu falduri hiperbolice, nu tu drăguțe epitete, nu tu metafore în culori fascinante și cu sclipiri de luminițe multicolore – nimic sărbătoresc, să te mai desfeți și tu, cetitoriul. Ce e asta? – își vor fi zicând. Doar zid tare, de gând, de judecată, de învățătură, uneori, în sugestii alegorice nu la îndemâna tuturor. Mai mult, tonalitatea proprie este dată de o puțin obișnuită combinație de registre literare, scriitorul uzând adesea de termeni din limbajele administrativ, jurnalistic, juridic etc. și creând astfel contraste cu contextul (beletristic); de asemenea, recurge la sfera limbajului protocolar (de bază sau colateral). Neînțelese în duh (ci luate în literă…) versurile lui Vasile Dan Marchiș creează furtuni umorale unor literați – literați modelați, ca oameni, din păcate (indiferent de locul lor în șirul valoric al creației), de antipatie, invidie, insațiabilitate (de nu știu ce). Grăbiți, unii, să eticheteze și bucuroși, epigonii lor, să preia/propage etichetele, eticheta și-o pune fiecare… sieși.„
Nu te crede superior nevăzătorului dacă nu ți-a fost atribuită ca premiu sau recompensă, lumina Dacă ai doi ochi și poți dărui unul nevăzătorului să știi că doar ochiul acela odată dăruit te va cuprinde cu adevărat în lumina iubirii (Vasile Dan Marchiș, „Dăruire extremă”)
Numărul 17 al revistei ”Sintagme codrene”, care se deschide cu editorialul semnat de Al. Florin Țene, președintele național al Ligii Scriitorilor din România, a fost prezentat la Cluj Napoca, în cadrul cenaclului Ligii Scriitorilor din România.
Joi 24 noiembrie 2022 a avut loc întrunirea Ligii Scriitorilor din România, filiala Cluj. În cadrul acestui eveniment în prezența domnilor Al. Florin Țene, președintele național al LSR, Iulian Patca, președintele filialei Cluj a LSR, Mihai Ganea, vicepreședintele LSR, Voichița Vereș, președinta Cenaclului LSR, a invitatului special scriitorul Ionuț Țene , referent cultural la Primăria municipiului Cluj-Napoca, și a multor scriitori membri ai acestei formațiuni culturale, pe lângă cărți ale unor scriitori din judetul Cluj cum și din alte județe, a fost prezentat numărul 17 al revistei „Sintagme codrene” din Baia Mare.
„Având o ținută grafică deosebită, format A4, cuprinzând 87 de pagini, revista publică scriitori români de pe toate meridianele lumii.
Remarcăm editorialul cunoscutului scriitor din Statele Unite ale Americii, Dumitru Ichim, care dezbate problema omului în lumea ca lumen și a metaforei ca mod al luminii.
Revista ne face cunoscut numele celor doi poeți premiați de această publicație, aceștia fiind: Nicoleta Surdei și Cornel Dorel Lar, publicându-le fotografiile.”
Mulțumiri, prețuire și respect!!Felicitări, tuturor!!
LA MULȚI ȘI BINECUVÂNTAȚI ANI, POETULUI VASILE DAN MARCHIȘ!!
Și, DA, coletul a ajuns la Reșița!!
Mulțumiri, distinsului poet Vasile Dan Marchis , fondatorul și managerul publicației „Sintagme codrene: revistă europeană de literatură, artă, istorie, religie şi tradiţii”
Locuitor al unui timp el însuși „răstignit”, Vasile Dan Marchiș alege pentru antologia de față poezii apărute în ultimul deceniu și jumătate, cărora le adaugă un grupaj de Inedite, așezate în deschiderea volumului. Ele orbitează, după cum ne previne și titlul, în jurul simbolului crucii, ale cărui valențe, pe lângă cele consacrate prin tradiția creștină și prin arte, sunt îmbogățite cu elemente provenind dintr-o altă dimensiune etimologică a cuvântului, cu implicații psihologice: aceea de „răscruce”, de „situație-limită”, implicând opțiuni, decizii.
Fără tradiţie nu există cultură: nici omul simplu, nici geniul nu pot crea nimic fără tradiţie. – Vasile Pârvan în Datoria vieţii noastre (1920)
Lumea noastră, a românilor, a fost dintotdeauna bogată în tradiții și obiceiuri, acestea ascunzând intelesuri profunde, despre relatiile interumane si despre relatiile oamenilor cu natura. Ține de tradiția românilor să-și prețuiască și onoreze valorile, dând însemnătate momentelor aniversare și întâmplărilor din viața lor.
Uneori, întâlnim Oameni, deloc întâmplător.. ei ne suflă-n aripi, ne învață și ne acordă încredere, ne îndrumă și veghează. E poate felul lui Dumnezeu de a ne arăta că ne iubește.
Mulțumesc Poetului și Omului Vasile Dan Marchiș, pentru tot! Dumnezeu să-l îmbucure!!
*******
Furtuna
Vântul îşi manifestă prin valuri fantezia şi nebunia ca o răzbunare pentru cei ce n-au eliberat ca punct de reper cenuşa eroilor în mare. Valurile înălţându-se mai presus de zenit: Onorul mării în faţa litoralului însorit, angrenează o hoardă de aluviuni nu ca într-un marş obişnuit ci într-un concurs haotic de încălecări: Care pe câţi poate încăleca odată sau care de câţi pot fi încălecaţi în acelaşi timp Iată: Fiare vechi, fiare noi încălecând, astfel demodându-le; Pietre de râu, pietre preţioase încălecând, astfel devalorizându-le; Pământ sterp, pământ fertil acoperind, Astfel agricultura provocând-o Învăluind în acest fel sanctuarele şi altarele nu să le binecuvinteze ci să le retrogradeze dând peste cap canoanele, complementele şi rugăciunile, amestecând ritualurile cu fanteziile, datinile cu viciile serenadele cu bocetele…
Rămânând curate doar Sentimentele cercetătorilor Faţă de clopote şi toacă…
Mă simt stingherit și prin aspectul că sufletul meu e doar unul… Dacă aș putea face din el două sau trei mai mici ca astfel cu unul sau cu două din ele să însuflețesc scaunul și cârja care m-au sprijinit în singurătatea, osteneala și durerea mea ca astfel acestea (scaunul și cârja) să simtă în adevăratul sens al cuvântului cu sufletul, ce înseamnă să sprijini pe cineva …
Ținând cont de numărul ridicat de participanți la secțiunile poezie și proză (542) și de calitatea multora dintre creații, s-a decis acordarea a câte 10 premii la aceste două secțiuni. Au mai fost acordate premii speciale din partea organizatorului principal, site-ul de știri și informații culturale Info Cultural. Creațiile vor fi publicate și în Revista română pentru literatură și artă. Premiile poartă numele unor personalități culturale care s-au născut sau au trăit în Unitatea Administrativ Teritorială Călan, județul Hunedoara. Antologiile realizate în urma concursului vor urma să fie tehnoredactate și tipărite în perioada imediat următoare.
Citește mai mult: Concursul național de creație „Călanul Cultural”, prima ediție, și-a desemnat câștigătorii https://infocultural.eu/?p=17250
„Principiul este să fii în competiție cu tine însuți. Este despre a a fi mai bun astăzi decât erai ieri.” – „Viitorul aparține celor care cred în frumusețea visurilor lor.”
Revista română pentru literatură și artă este o publicație culturală care încurajează și promoveazăliteratura de calitate, arta și cercetarea. Apare de patru ori pe an.
Director fondator: Daniel Lăcătuș; Redactori: Prof. dr. Lidia Vianu, Lect. univ. dr. Monica Manolachi, Prof., Violeta Deminescu-Jurca, Emilia Poenaru Moldovan, Simion Cozmescu; Colaborator permanent: Prof. Ladislau Daradici Contact: revista@infocultural.eu
„În jurul meu a fost întotdeauna minunea lui Dumnezeu, au fost atâtea păsări, atâţia copaci şi atâtea lunci fermecătoare, a fost cerul nemărginit şi senin, în vreme ce eu trăiam în nemernicie, fără să văd frumuseţea lucrării Domnului.” – Feodor M. Dostoievski
nu suntem îngeri, dac-am fost vreodată..
împrumutăm aripe-ntâmplător,
trezvia ni se pare că-i ciudată,
și vaietul renașterii, înșelător..
ce-ar mai rămâne dup-o viață-n rate..
ne-ar împietri nădejdile în sânge,
că dangătul clepsidrei răsturnate,
ar nimicii ecoul, nu l-ar plânge..
în toate mințile nici depărtări nu sunt,
prea-s multe jocuri măsluite în zadar,
chiar de se zboară toate frunzele în vânt,
și umbrele tresar în sărindar..
dar răsăritul nu ne-a tras pe sfoară,
promise diminețile flămânde,
de veghe-s la răscruci cu chip de moară,
printre ispite, patimi și osânde..
de la o vreme, cețurile se destramă,
ca într-un basm timid vândut de ploi,
ne evadează visele din ramă,
să deie iama-n lanul cu trifoi..
sibilla
########
Ce confortabil e fără filosofie! Dar… cui folos..
Seneca: „Să cercetăm dacă nu cumva și lucrurile despre care se spune că sînt întîmplătoare nu sînt supuse unei anumite legi și dacă nu cumva nimic din lumea aceasta nu se ivește pe neașteptate sau în afara ordinei”
și ne cuprinde-o sete nesupusă..
și-am face și-am desface și-am urzi,
am dezlega de brumă limba rusă,
ne farmece culori și poezii..
(sibilla)
Schopenhauer: „Acestui mundus phenomenon, în care stăpînește întîmplarea, îi stă la bază, totodeauna și pretutindeni, un mundus intelligibilis, care stăpînește însăși întîmplarea”.
Concluzionând, zice Dostoievski: „Dragostea pentru omenire este chiar cu totul de neimaginat, de neînțeles, este absolut imposibilă, dacă nu este însoțită de credința în nemurirea sufletului omenesc. Iar cei care, după ce i-au răpit omului credința în nemurirea sa, vor s-o înlocuiască, drept scop suprem al vieții, cu „dragostea față de omenire” sădesc în inima celui ce și-a pierdut credința doar germenele urii pentru omenire.”
” Important e să nu cedezi! Să nu cazi pradă răului! ” – părintele Iustin Pârvu
ca într-un basm pus prea devreme la sărat
și înghițit de codri-n freamătul de doine,
la fel și tihna iernii ce părea că ne-a uitat,
tot așteptând la gura sobei, un colind, ca pentru moine..
sibilla
“Sunt adevăruri aşa de puţin bătătoare la ochi, încât descoperirea lor este aproape o creaţie.” – Lucian Blaga
“dați amintirilor răgaz..”, șoptitu-ne-a ninsoarea, ea, cea dintâi și cea-n popas și.. poate, următoarea..
nu scormoniți cenușa vie ca un vătrai nedomolit, lăsați să-și stâmpere văpaia, și cele ce-au prea des postit..
și-am ridicat ochii spre cer, că nouri vin și se tot duc.. zărit-am soarelui rever, dar nu și fruntea-i de haiduc..
cu iarna niciodat sfădesc, și viscolul nu-l iau în seamă, iar când s-a fi să ostenesc, am amintirile, mă cheamă.. sibilla
„Făcătorul de pace este cel care dă pacea altuia, însă n-ar putea-o împărtăşi cineva altuia dacă n-ar avea-o el însuşi”.
când s-au pornit să se prăvale depărtări,
de dinspre munți cu coama furioasă și zburlită,
acele ploi ce-afurisesc târzii cărări,
am înțeles, dintre tăceri, pe cea mai umilită..
și-abia atunci smereniei m-am dezvelit,
știam că între maluri doar nădejdea-i nesilită,
că dacă îndurări deloc m-au ocolit,
singurătatea e.. cea mai puțin cumplită..
sibilla
„Deci aceia sunt fericiţi, cei care nu se lasă prinşi cu repeziciune în mişcările pătimaşe ale sufletului, ci se adună în ei înşişi prin raţiune, aceia care-şi slăbesc pornirile cu frâul raţiunii nu-şi lasă sufletul să fie purtat înspre neorânduială”.
Concursul național de creație „Călanul Cultural”, prima ediție, și-a desemnat câștigătorii
Concursul național de creație „Călanul Cultural”, prima ediție, și-a desemnat câștigătorii. Ținând cont de numărul ridicat de participanți la secțiunile poezie și proză (542) și de calitatea multora dintre creații, s-a decis acordarea a câte 10 premii la aceste două secțiuni. Au mai fost acordate premii speciale din partea organizatorului principal, site-ul de știri și informații culturale Info Cultural.
Creațiile vor fi publicate și în Revista română pentru literatură și artă.
Premiile poartă numele unor personalități culturale care s-au născut sau au trăit în Unitatea Administrativ Teritorială Călan, județul Hunedoara.
Vechile civilizatii au cunoscut marile corabii odata cu venirea conchistadorilor, insa mici ambarcatiuni, barci si plute erau folosite in special pentru activitatea de pescuit. Ambarcatiunile erau asociate cu ideea de existenta ca o calatorie, simbolizand securitate, supravietuire si siguranta.
„PREMIILE REVISTEI „SINTAGME CODRENE” PENTRU POEZIE AU FOST OBȚINUTE DE
Nicoleta Surdei ȘI Cornel Dorel Lar . ” ne-a informat distinsul poet Dan Vasile MARCHIȘ, manager fondator al revistei prestigioase „Sintagme codrene”, Maramureș.
N-am încetat să cred în biruința Binelui, în Oameni și ei, Har Tatălui, EXISTĂ încă și încă.. este Credința mea statornică în Dumnezeu care este iubire și frumos și simplitate și dăruire! “Credinţa este o valoare care aduce alte valori. Credinţa este izvor de mulţumire sufletească.”
Este o onoare să fiu printre cei distinși cu premiul revistei „Sintagme codrene” pentru poezie, alături de poetul Cornel Dorel Lar! Suntem publicați cu versuri în numerele 14, 15 și 16 ale revistei „Sintagme codrene”.
Aleasă prețuire și considerație, respect și recunoștință, domnului #VasileDanMarchiș! Mulțumiri întregului colectiv de redacție, o echipă de oameni deosebiți, inimoși, minunați!!
“Cărţile sunt un bogat izvor de cunoştinţe culturale, vechi şi noi, de sentimente alese şi întăritoare mulţumiri sufleteşti.” – “Nu este mai mare mulţumire pentru omul ce doreşte binele altora decât aceea când vede că este ascultat de către alţii şi că vorbele lui prind rădăcini. Gândul bun se-nmulţeşte, cuprinzând loc în mai multe suflete, şi cine îl are şi poartă, mai ales atunci dacă îl preţuieşte, se bucură când vede că-şi face cale-n lume.”
Sintagme codrene : revistă europeană de literatură, artă, istorie, religie şi tradiţii / manager fondator: Vasile Dan Marchiș ; director executiv: Olimpia Mureșan ; director cultural: Daniela Forcos.- Baia Mare
“Fericirea care duce la împlinirea vieţii nu este fericirea superficială care depinde de circumstanţe; este acea fericire care izvorăşte dintr-un suflet mulţumit şi care rezistă chiar şi prin cele mai grele împrejurări.”
Aprecieri, respect și prețuire, tuturor!!
Sunt emoționată, copleșită și… și spun că Dumnezeu are chipul Oamenilor frumoși cum acest colectiv al redacție de la care avem a învăța… MULȚUMESC, OAMENI FRUMOȘI!!!
.. încă nu-mi găsesc cuvintele, mirarea mea e mare…. Ești tare bun, „piticule”..
„Muzica îl îmbată şi-l struneşte pe dănţuitor, în vreme ce curiosul nu vede decât mişcarea şi îşi râde de paiaţa aceasta ce se frământă fără rost, când el, curiosul, nu aude muzica.” (A Dumas)
paiațe
nu te pleci , nici nu stai, pe-ocolite-ai rămâne,
nu mai vreau să-ți fiu mal, între valuri bătrâne,
dar te uită cum toamna își deșartă trăsura,
despărțirii.. doar riduri mai retează măsura..
și-am să-ți dau înapoi luna cândva promisă..
și o mână de stele dintr-o carte nescrisă,
și-ai să-mi lași, la plecare, toate toanele-n prag,
să nu-ți uit rătăciri și iertări vălmășag..
nu te-aștept, nici petrec, dezgolirii de frunze,
numai Mozart tânjește să le fure din muze,
dar te uită cum toamna își deșartă trăsura,
depărtării promite-i vânt viclean și arsura..
și-am să-ți dau înapoi și tăcerile care,
așezate-ntre noi, implorau o cărare..
și-ai să-mi iei pe furiș toate ploile-n brațe,
și mă tem că-n pietriș vom rămâne paiațe..
sibilla
„Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme!” – „Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc Faţa Lui.”
înmuguresc tăciunii, deasupra de-amintiri,
de parcă știm sfârșitul, tăcutelor iubiri,
lovindu-se de ziduri, în matcă se adună,
cărămizii poeme și focul de pe urmă..
nu mai avem putere, ecou-i o otravă?
de-atâta scârnăvie și toamna ni-e bolnavă,
cad în genunchi vedenii și rugăciunea sură,
să facă loc nădejdii, să plouă făr măsură..
nerânduiala vremii se cere pieptănată,
că doru-și naște pruncii în lumea răsturnată..
și murmură și crește tot ce-a prea mult zăcut,
Lumina rupe vălul iar sacul s-a umplut..
Sibilla
„Dacă te cutremuri cu indignare față de fiecare nedreptate, atunci ești un tovarăș al meu.”
„Necredinciosul este foarte nefericit, întrucât nu are nădejde, care este tovarășul necesar pe drumul lung al vieții. Este nefericit fiindcă nu are iubire de oameni și fiindcă este lipsit de frumusețea icoanei Creatorului, pe care o descoperă credința.”
nu ne mai suntem.. ce n-am fost..
vânam.. iluzii pe de rost
și le pudram cu naftalină..
iar ploile ne-au tot zmintit,
în ochii toamnei ne-au rostit,
ecouri făr de vină..
de-o vreme, triști și obosiți,
an după an mai irosiți,
n-am mai căutat pricină..
și-am devenit singurătăți
precum monahii, des poeți
tânjind după Lumină..
nu ne mai suntem ce n-am fost..
de-acum, doar pildele au rost,
Cuvântului, velină..
de noi găsit-am mângâiere,
nici moliile n-au putere,
orice-ar mai fi.. să vină!
sibilla
„Să iubim pe tot omul, din suflet; dar să nu ne punem nădejdea în nici unul dintre oameni. Căci câtă vreme ne susţine Domnul, ne înconjoară mulţime de prieteni şi toţi vrăjmaşii noştri sunt fără putere. Când însă ne părăseşte Domnul atunci ne părăsesc şi toţi prietenii şi vrăjmaşii dobândesc putere împotriva noastră. Dar şi cel ce îndrăzneşte, bizuindu-se pe sine, va cădea cu cădere jalnică. Cel ce însă se teme de Domnul iarăşi se va înălţa.”
„Trebuie sa ierti ca sa uiti si sa uiti ca sa simti din nou”..
poartă pașii mei ocara,
celor încă netrăite..
dinspre munți, se urlă gheara,
dorurilor schilodite..
calendare zdrențuite,
risipite-n patru zări,
fost-au cândva juruite,
de acum, nici întâmplări..
poartă pașii tăi povara,
lacrimilor nezidite..
peste văi, se lasă seara,
toamnelor demult trudite..
clopotele-și beau ecouri,
nicăieri nu râd ciulinii,
vechea moară, din tabouri,
s-a împrietenit cu câinii..
poartă pașii noștri umbre,
amintirilor zmintite,
nu avut-au bani de timbre,
amărâtele ispite..
sibilla
”Numai cine şi-a pus tot sufletul într-un gând bun, numai acela vede că toată truda lui n-a fost zadarnică.”
cu tine-n gând.. n-adorm curând..
prea multe sunt nespuse tremurând
si prea destule din tăceri, chemând…
sibilla
” Smulge gândurile rele cu alte gânduri. „
„Toamna: Ce mare pictor impresionist!” – „ O tăcere de frunze care-şi scad glasul de vară învăţând şoaptele toamnei.”..
dorurile-mi nu au dinți..
într-o vreme tăinuiau,
nopților cu ochi cuminți,
amintiri ce mângâiau..
luna de-a găsit intrânduri,
stelele s-au rușinat,
trecerea prin anotimpuri,
nu le-a deloc zdruncinat..
când și când cerul se-ndură
și din resemnări mai iartă,
cât le fie-nvățătură,
muzelor puse pe ceartă..
de prea multă-nfumurare
și ecou-a adormit..
iar e toamnă? că îmi pare,
versul mi-a încărunțit..
de folos.. nu cred să-mi fie,
umbre de cândva tristeți,
m-am abandonat în vie,
strugurilor cu pomeți..
sibilla
„Totul se coace doar cu timpul; nimeni nu se naște înțelept.” Miguel de Cervantes
toamna și-a pierdut cerceii și mărgelele și-o fustă..
vântul ce mai poartă-n văluri amintirile cu crustă,
pare că nu-și mai găsește nicăieri loc de popas,
să nu-i fie de deochi timpul ce i-a mai rămas..
nopților nu dă de știre că se-anunță zile grele,
nimănui oricum nu pasă unde s-au pitit mărgele,
nici cerceii n-au căutare, cum nici fustele răgaz,
un ecou străin oftează vrăbiuțe, pe pervaz..
la răscruce de-anotimpuri, lupii profeții îngână
calendarului cad dinții și adoarme într-o rână
doar poeții șed de veghe muzelor în risipire
ar mai zăbovi o vreme, să nu cadă în orbire..
sibilla
“E ușor să trăiești vremurile fericite. Dar ce ne diferențiază și ne apropie mai mult de scopurile noastre este cum facem față vremurilor grele.” – Philip Crone
„Care este nădejdea cea mai nestrămutată, fără greşeală şi vrednică de crezământ a creştinului celui adevărat? Nădejdea vieţii veşnice şi a răsplăţii veşnice. La împlinirea ei au ajuns toţi cei care s-au nevoit întru adevăr după duhul Bisericii şi al tuturor sfinţilor!”
eu nu mai sunt cea care-am fost,
când cunoscut-am pe de rost,
al netăcerii bumerang,
ochiul odihnei prins în ștreang,
și palma deznădejdii..
eu nu mai sunt cea care-am fost..
am cunoscut luptelor cost,
pietre, furtuni, m-au întărit,
că niciodat n-am cântărit,
vremelnice primejdii..
eu nu mai sunt cea care-am fost,
de-acum cunosc tăcerii rost,
tâlcul răbdării, suferinței
și dezrobirea neputinței,
cărările nădejdii..
sibilla
„De-ar săvârşi cineva toate răutăţile din lume, însă dacă nu-şi pierde nădejdea în Dumnezeu şi dacă aleargă la pocăinţă tot se mântuieşte. “Deşartă este mântuirea omului” zice Psalmistul, adică toată strădania omului este zadarnică fără ajutorul lui Dumnezeu.”
Publicația de prestigiu „Sintagme codrene: revistă europeană de literatură, artă, istorie, religie şi tradiţii”, manager fondator: Vasile Dan Marchiș; director executiv: Olimpia Mureșan; director cultural: Daniela Forcos, este continuatoarea mai vechii reviste „Izvoare Codrene” .
“Revista „Izvoare codrene și chiorene“ apărută sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști, a fost fondată în mai 2010 de poetul Vasile Dan Marchiș și a biruit timpul datorită unor oameni de cultură, mereu în slujba condeiului, literaturii și artei, Radu Botiș, director general, Gelu Dragoș, director executiv, Olimpia Mureșan, director cultural-artistic, Mihai Zimcală, redactor șef, Mircea Botiș, Vasile Bele, șefi departament publicații, Maxim (Iulian-Maxim) Morariu, editorialist și fondatorul Vasile Dan Marchiș.
Colegiul de coordonare al revistei, alcătuit din preoți, profesori, iubitori ai cuvântului, au dat glas publicisticii literare, istoriei, tradițiilor și obiceiurilor din Țara Codrului și Țara Chioarului și nu numai, făcând înconjurul țării și adunând în paginile ei nestemate culturale, literare și artistice ale oamenilor de litere, științe și arte.” ( Ana Cristina Popescu in Gânduri imortalizate în Bătaia peniței )
După ”Facerea lumii”, chiar din a șaptea zi și până azi Dumnezeu a stabilit ca unele bunuri să poată fi dobândite de unii și prin noroc sau ”pe ghicite” și astfel eu m-am gândit că există jocuri prin care să literaturizez la modul cel mai consistent norocul. Cât timp mă gândeam eu la așa ceva era și muza prin preajmă și precum un pocherist care are toți așii la mână a rostit: ”Cu mine ți-ai găsit să faci cacealma în acest sens? Bine, fie! Îți dau șansa să-ți găsești norocul jucându-te cu mine de-a ”v-ați ascunselea…! În acest context eu mă voi ascunde prima…! Găsește-mă!”
Incredibil, mă miram eu… Dacă poți da față în față cu muza doar când se arată ea cu intenție, acum că se va ascunde cine știe unde, cine o poate găsi astfel, să fie scriitorul tuturor veacurilor?
Deja s-a ascuns…!
Cât aș vrea să pot zbura ca o pasăre Astfel aș putea-o găsi chiar pe cele mai înalte piscuri… Doar îmi imaginez unde poate fi …
Din memoria mea de după gândurile lumii s-a ivit muza astfel:
”De ce-ți dorești să fii pasăre când m-ai deslușit chiar în gândurile tale… Când pasărea își dorește să zboare ca un înger pentru a mă găsi… Iar îngerul își dorește să zboare dumnezeiește… Când Dumnezeu doar împreună cu mine poate defini la cele mai înalte cote norocul în poezie, tu pomenești de păsări și îngeri, când eu îți spun pe față ce și cum…! Scrie!!!”
Vasile Dan MARCHIȘ – SINTAGME CODRENE
Vasile Dan Marchiș (n. 3 decembrie 1966, Asuaju de Sus, Maramureş): A debutat în anul 2000, în ziarul Graiul Maramureşului. A publicat versuri în revistele Familia, Convorbiri literare, Hyperion, Alba Iulia Cultural, Leviahtan, Argeș, Expres cultural, Cuvânt românesc (Spania), Litere, Feed Back, Neuma, Alternanțe (Germania), Caiete Silvane, Revista nouă, Nord literar, Meridian Cultural Românesc, Vatra veche, Plumb, Arte, Portal-Măiastra, Spații culturale, Surâsul Bucovinei, Arte, Caligraf, Sintagme literare, Banchetul, Agora literară, Caietele Columna, Mărturii culturale, Urmuz, Boem@, Tecuciul literar-artistic, Reflex, Helisș.a. Vasile Dan Marchiș este fondatorul revistei Izvoare Codrene(tipărită până acum în 17 numere) și autorul a 6 volume de versuri. Membru al Ligii Scriitorilor din România din ianuarie 2020.
Premii:
Premiul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş (pentru volumul de debut în manuscris Microepistolele tristeții, la Festivalul Naţional de Literatură, Cicârlău, Maramureş, 2004)Premiul cotidianului Informaţia zilei de Maramureş (pentru volumul Zodii contrafăcute, la Festivalul Național de Poezie de la Vişeu de Sus, 2009)Diploma de excelenţă (pentru activitatea scriitoricească şi contribuţia la promovarea culturii şi spiritului românesc, acordată de Primăria oraşului Ulmeni, Maramureș, în anii 2015 și 2019)
Prezențe în antologii:
Antologie – Poetica (alcătuită de scriitorul și traducătorul Christian W. Schenk, Cenaclul Poetic Schenk, Germania)Anotimpul Iubirii (a Cenaclului Scriitorilor din Maramureș, alcătuită de Baki Ymeri)O Antologie a Poeziei maramureșene de la poezia populară până în 2009 (realizată de Nicolae Scheianu)
– Microepistolele tristeții, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2005;
– Verbe exilate, editura Scriptorium, 2006;
– Zodii contrafăcute, Editura Eurotip, Baia Mare, 2008;
– Zodii de rezervă, Editura Amanda Edit Verlag, București, 2015;
– Meditațiile Bucuriei, Editura Amanda Edit, București, 2018;
– Zodii de rezervă 2, Editura Amanda Edit, București, 2019.
Statornicie – Vasile Dan Marchiș
Mai neobișnuită ca oricând muza m-a abordat astfel : ”Azi plec în concediu unde n-am fost niciodată” Am rămas uluit întrebându-mă: ”În ce loc de pe pământ n-a putut ajunge până astăzi muza?” Știind parcă ce vreau să spun, muza a continuat: ”Mă duc în satul tău natal – Asuaju de Sus, unde ai crescut și ți-ai petrecut unele perioade din viață. Doar am trecut o dată pe acolo și chiar îmi place, După cum ai spus și tu că e frumos…! Dacă în timp voi putea confirma acest lucru, am să rămân acolo pentru totdeauna” Am întrebat-o surprins: ”Unde sau la cine vei sta tu acolo?” Muza m-a copleșit cu răspunsul: ”Păi, n-ai spus tu că ai o casă în satul acela…?” ”Bine, bine, am continuat eu, dar casa este acolo, iar eu locuiesc aici… Și după ce am scris 5 volume de versuri datorită ție, acum mă lași baltă! În final muza mi-a răspuns: ”Ba din contră, dacă voi sta în casa ta, fie aceasta ori unde și indiferent de situație vei avea întotdeauna la cine veni și pentru cine ieși în lume
Urcând Golgota am căzut a treia oară ducând crucea ţării, în timp ce la dreapta mea Mântuitorul nostru Iisus Hristos urcând şi el dar de această dată ca turist şi scriind versuri despre istoria acestui deal a căzut lângă mine, nu silit de povara drumului ci a metaforelor… Atunci Domnul Iisus Hristos a făcut cu mine schimb de experienţă… A luat el crucea… Iar eu îi continuu poezia…
După câteva momente, în cel mai imprevizibil mod m-a împresurat stăpâna peste tot ce s-a scris și se scrie – Muza. Atunci am dat onorul acesteia, din creion și murmurând descumpănit: ”Imensitatea ta…!” Muza îmi glăsuiește: Unde ai rămas de Mântuitorul nostru Iisus Hristos? Doar scrii?” Este prima pauză pe care mi-o provoacă muza, legat de poezie… Însă fug și apuc din nou crucea și scriu… Cad scriind… Scriu căzând a nu știu câta oară sub crucea țării… Nu mai am pe ce să-mi înalț piciorul… Ce înalt e Golgota și cerul e atât de jos… Dar nu-l mai văd pe Iisus Hristos! ”Ce stai, meditând în sec la Iisus, îmi cuvântă muza! Continuă și scrie!
Dumnezeule, dă-mi ocazia să fac ceva măcar cu o mână Am două mâini. Una o pot da celui lipsit, ştiind că doar mâna aceea mă va încadra cu adevărat în îmbrăţişarea dragostei
Doamne, dă-mi ocazia să fac ceva măcar cu un picior. Am două picioare. Unul îl pot da unui invalid ştiind că doar piciorul acela mă va întâmpina cu adevărat…
Doamne, dă-mi ocazia să fac ceva măcar cu un ochi Am doi ochi. Pot da unul nevăzătorului ştiind că doar ochiul acela mă va încadra cu adevărat în lumina iubirii…
Doamne, dacă tot ce ţi-am cerut e prea mult fă-mă puf de păpădie. Astfel aş putea zbura fără aripi, fără complemente, fără speranţe, fără vânt, fără cuvinte, fără legământ…
Vântul îşi manifestă prin valuri fantezia şi nebunia ca o răzbunare pentru cei ce n-au eliberat ca punct de reper cenuşa eroilor în mare. Valurile înălţându-se mai presus de zenit: Onorul mării în faţa litoralului însorit, angrenează o hoardă de aluviuni nu ca într-un marş obişnuit ci într-un concurs haotic de încălecări: Care pe câţi poate încăleca odată sau care de câţi pot fi încălecaţi în acelaşi timp Iată: Fiare vechi, fiare noi încălecând, astfel demodându-le; Pietre de râu, pietre preţioase încălecând, astfel devalorizându-le; Pământ sterp, pământ fertil acoperind, Astfel agricultura provocând-o Învăluind în acest fel sanctuarele şi altarele nu să le binecuvinteze ci să le retrogradeze dând peste cap canoanele, complementele şi rugăciunile, amestecând ritualurile cu fanteziile, datinile cu viciile serenadele cu bocetele…
Rămânând curate doar Sentimentele cercetătorilor Faţă de clopote şi toacă…
” Adeseori noi, pe neaşteptate, la un anumit ceas, întâlnim un om care izgoneşte întunericul adunat în sufletul nostru, rezolvând pe nepusă masă vreo problemă cu care ne confruntăm. Nu arareori se întâmplă să auzim de la vreun alt om un cuvânt care ne atinge sufletul, ori să spunem cuiva vreun cuvânt de îmbărbătare. Sau deodată primim o scrisoare de la cineva, mai cu seamă atunci când ne este de trebuinţă. Ori, încurcaţi în problemele vieţii, cu deznădejde încercăm să găsim o rezolvare cu puţinele noaste puteri, căutând ieşire dintr-un impas; când deodată ni se întâmplă ceva care schimbă radical situaţia. Prin urmare şi întâlnirea neobişnuită, şi cuvântul, şi scrisoarea, şi întâmplarea, toate sunt semne date nouă fie ca pedeapsă, fie ca luare-aminte, fie ca înţelepţire, fie ca adeverire, fie ca o chemare la pocăinţă. ” – din Sfântul Nicolae Velimirovici
„Credinţa în purtarea de grijă a lui Dumnezeu e lumina gândului care se ridică în om prin har.”
“Lui Dumnezeu ajunge să i se facă lehamite de marile imperii, dar niciodată de măruntele flori.” – Rabindranath Tagore în Păsări răzleţe
semne
adorm luceferii.. cu busuioc în mână,
se lunecă din hăuri spre înalt,
și vântul se-nfierbântă și suspină,
prea scunde-s clipe luate cu asalt..
sibilla
O singură rugăciune am: „Doamne, să nu mă laşi niciodată să fiu mulţumit cu mine însumi!” – Lucian Blaga din Pietre pentru templul meu (1920)
canoane
arar, sfioși, mai răscolim prin taine..
ne va sorbi lumina din icoane,
iar greierii s-or dezbrăca de haine,
furnicilor să dea grele canoane..
sibilla
„Dacă se va găsi o singură persoană normala, eu o voi vindeca!” spunea psihanalistul Carl Gustav Jung
pictura in acrilic pe panza:
au îmbătrânit bobocii,
florii de nu mă uita,
iată, n-au glumit prorocii,
din ispita lor c-ar bea..
niciodată n-or mai trece,
peste-al nemuririi prag,
nici rămân s-adulmece,
ce s-a fost trăit, șirag..
ploilor ce trag concluzii,
vor răspunde răsărituri,
neatinse de iluzii
și mult prea flămânde vânturi..
sibilla
“De vrei, voi înceta să mai cânt. De privirea mea face mereu să-ţi zvâcnească inima, voi întoarce privirea de la tine. De te cutremuri la întâlnirea mea, mă voi depărta din calea paşilor tăi. De fiinţa-mi te stinghereşte – atunci când flori îşi împletesc degetele tale – voi fugi din grădina-ţi singuratică. De apa pârâiaşului tău e neliniştită la trecerea corăbiei mele, nu voi mai vâsli spre ţărmul tău.” – Rabindranath Tagore
#######
pictura, acrilic pe panza, mai , 2022, sibilla
„Timpul doar continuă, nu trece.” – „Vestea rea este că timpul zboară. Vestea bună este că tu ești pilotul.” – „Ai încredere în așteptare. Îmbrățișează incertitudinea. Bucură-te de bucuria de a deveni.” – „Secretul vieții constă în a te bucura de trecerea timpului.”
cum să poți trișa profeții,
unde sfâșieri adoarmă,
când să faci loc dimineții,
cât faci din tăcere, goarnă..
geaba-s frământări, deșarte,
toate ce n-au fost să fie,
o aripă mai desparte,
talazuri de păpădie..
ne-am ascuns în primenirea
unui gând nicicând pierdut
rătăcind în amintirea
celor ce n-am petrecut..
sibilla
„Oamenii obișnuiți nu sunt preocupați de trecerea timpului. Oamenii de talent sunt conduși de ideea trecerii timpului.”
în loc de concluzie,
“Am fi devenit de mult îngeri, dacă am fi fost capabili să ne însuşim experienţa artei şi să o schimbăm în funcţie de idealurile morale exprimate în creaţie.” – Andrei Tarkovski
Beograd, 23. marta 08. – ARHIVSKI SNIMAK: Bombardovane Nisa 7. maja 1999. godine. Intervencija NATO protiv bivse SR Jugoslavije, u kojoj je poginulo oko 3.500 ljudi i posle koje je uveden medjunarodni protektorat nad Kosovom i Metohijom, a pokrajina pre nesto vise od mesec dana samoproglasena kao nezavisna drzava, pocela je na sutrasnji dan pre devet godina. FOTO TANJUG/ bk
i.b.
„Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze!” (Ioan 14, 27) Deci pacea lui Dumnezeu e cu totul ALTA decat pacea lumeasca!
24 martie 1999, forțele NATO au început să bombardeze Republica Federală Iugoslavia, NEJUSTIFICAT iar bombardamentele au durat până pe 10 iunie… a fost UN ACT DE TERORISM FĂRĂ PRECEDENT AL FORȚELOR NATO ÎMPOTRIVA IUGOSLAVIEI, A UNUI POPOR ORTODOX!
În timpul agresiunii NATO au fost organizate concerte în piețe, pe străzi și poduri din toată țara, unde oamenii, alături de muzicieni, au sfidat bombele. Revista pop „Sabor” a relatat despre performanțele oamenilor. – UN FESTIVAL AL CURAJULUI, MÂNDRIEI ȘI DEMNITĂȚII SÂRBILOR!
„Oamenii s-au alăturat sfidării avioanelor agresoare și a rachetelor de croazieră participând la concerte care, indiferent de pericolul aerian, au loc zilnic la Belgrad și în multe orașe din Serbia. Împreună cu zeci de mii de oameni, vedetele muzicii populare cântă și confirmă că spiritul acestui neam este indestructibil” – s-a scris la începutul raportului publicat în „Parlament” la 12 aprilie 1999.
„Pesma nas je održala” – CÂNTECUL NE-A SUSȚINUT și aceasta reprezintă VICTORIA Demnității împotriva aroganței agresive a terorismului NATO!
„Ne može nam niko ništa, jači smo od sudbine” – „ Nimeni nu ne poate face nimic, suntem mai puternici decât soarta” !!
„Adevăratul motiv al dezmembrării Iugoslaviei? În 2000, Departamentul de Stat American, în colaborare cu American Enterprise Institute (AEI) au ținut o conferință în Slovacia pe tema integrării euro-atlantice. Printre participanți, s-au numărat lideri ai mai multor state și diverse oficialități de prim rang. O notă de corespondență dintre un politician german și cancelarul german a dezvăluit adevăratul motiv al campaniei NATO din Kosovo. N-a fost pentru împiedicare niciunui genocid, nici pentru emanciparea vreunei minorități oprimate, ci pentru lărgirea NATO ca opoziție față de Rusia, precum și motivul incontestabil al prezenței trupelor NATO în regiune, prezență justificată de ei prin „instabilitatea” zonei. Așadar un motiv de natură imperialistă, concretizat prin activități criminale.”
Conform autorităţilor de la Belgrad, raidurile NATO s-au soldat cu moartea a 2.500 de civili, inclusiv a 89 de copii. Pagubele materiale suferite de Serbia au fost estimate la circa 100 de miliarde de dolari americani. Bombardamentele au fost lansate pe 24 martie 1999, fără aprobarea Consiliului de Securitate ONU!!!
1200 de avioane de vânătoare NATO împreună cu mii de rachete Tomahauk au atacat mii de ținte din întreaga Serbie. Au fost lovite pe rând: obiectivele militare apoi infrastructura și obiectivele civile. Au fost uciși 2200 de civili nevinovați. Peste 200 de tone de combustibil nuclear au fost aruncate peste Serbia în urma bombardamentelor efectuate cu bombe cu uraniu sărăcit, unele zone din Serbia nefiind locuite nici în ziua de azi din cauza gradului ridicat al radioactivității. Timp de 78 de zile Serbia a fost bombardată de NATO.
În ceea ce privește evenimentele cunoscute drept “masacrul de la Srebrenica“, Baer afirmă că este vorba despre marketing politic.
“Srebrenica este o poveste exagerată și din păcate, mulți oameni au fost manipulați. Numărul victimelor este la același ca și numărul sârbilor uciși în alte părți, dar Srebrenica este marketing politic. Șeful meu, fost senator american, mi-a repetat de mai multe ori că o înșelătorie trebuie să se petreacă în Bosnia. Cu o lună înainte așa-zisul Genocid de la Srebrenica, mi-a spus că acest oraș va fi pe prima pagină a tuturor ziarelor și ne-a ordonat să chemăm presa. Noua armată bosniacă primise ordinul să atace casele civililor din oraș. Aceștia erau cetățenii Srebrenicei (majoritari bosniaci musulmani -n.r.). În același moment, sârbii au atacat din partea opusă. Cineva, probabil, i-a plătit și i-a incitat“, afirmă Baer.
De asemenea, era nevoie de Srebrenica pentru a da motiv americanilor să-i atace pe sârbii bosniaci.
“Pentru Srebrenica de vină sunt bosniacii, sârbii și americanii, adică noi! Un prieten de-al meu, fost agent CIA care lucrează la FMI, a spus că Srebrenica este rezultatul înțelegerii dintre Guvernul SUA și politicienii bosniaci. Orașul a fost sacrificat pentru ca America să aibă un motiv pentru a-i ataca pe sârbi“, a spus americanul.
În ceea ce privește căderea Iugoslaviei, Robert Baer a fost foarte franc.
“Este foarte clar: cei care au incitat la război și au dictat termenii păcii acum dețin companiile care exploatează resursele din zonă. Au făcut sclavi din voi: oamenii voștri muncesc pentru mai nimic și ce produc ajunge în Germania sau America…aceștia sunt învingătorii! Voi ajungeți să importați ceea ce ați produs chiar voi și, neavând bani, trebuie să vă împrumutați. Asta e, pe scurt, povestea Balcanilor“, a zis Baer.
În ceea ce privește Kosovo, fostul agent spune că motivele sunt pur economice și strategice.
“Kosovo a fost luat pentru două motive: din cauza resurselor minerale și naturale și pentru că acolo e cea mai mare bază NATO din Europa, chiar în mijlocul continentului”.
Mesajul pentru popoarele din Balcani este simplu:
“Uitați trecutul, a fost aranjat și e fals. V-au manipulat, au primit ce-au dorit și e o prostie ca voi să vă urâți din cauza asta. Trebuie să arătați că sunteți mai puternici și că ați înțeles cine a creat totul. Îmi cer iertare, sincer. De-aceea am început mai demult să dezvălui din secretele CIA și ale Casei Albe“, a încheiat el.
„Din prima zi cînd au căzut bombele NATO asupra teritoriului Republicii Federative Iugoslavia, am fost profund surprins şi indignat de această monstruozitate fără precedent şi fără rost. Din acel moment, mi-am manifestat atitudinea de categorică respingere a acestui act de sinistră violenţă, prin toate mijloacele care mi-au stat la îndemînă: tribuna Parlamentului României (ca senator independent), emisiuni de radio şi de televiziune la care am fost invitat, interviuri şi articole în ziare. Vreau să ştiţi că, din 29 martie 1999 şi pînă la încetarea bombardamentelor, rubrica mea din fiecare luni din ziarul Jurnalul naţional a fost consacrată, fără excepţie, situaţiei tragice pe care aviaţia NATO o crea în Iugoslavia. Am socotit că fiecare fiinţă nevinovată ucisă de bombe în Iugoslavia reprezintă un imens scandal moral. NATO şi America au pierdut din prestigiul lor prin acest război nedeclarat şi unilateral. La rîndul ei, a pierdut şi Europa, atît în planul credibilităţii pactelor internaţionale, cît şi în cel al stabilităţii. Rezultatul concret al celor 11 săptămîni de coşmar nu e decît o stare de cruntă nesiguranţă pentru sîrbii din Kosovo, care se văd alungaţi, sub ochii forţelor „pacificatoare”, de pe pămîntul şi din casele lor, ceea ce este inadmisibil.Sunt convins că poporul sîrb, care a dat un exemplu extraordinar de bărbăţie, de stăpînire de sine, de spirit de sacrificiu, va găsi forţa de a trece prin noile încercări la care este supus. Ţara îi este în mare măsură distrusă, iar „pacea” e aproape la fel de grea ca războiul. Dar nu mă îndoiesc că, fără să se plîngă şi fără să „cerşească” nimic nimănui, sîrbii vor birui greutăţile păcii, aşa cum, păstrîndu-şi umorul, le-au biruit pe cele ale războiului.” – GEORGE PRUTEANU
MIZERABILA!!!: “Potențial am putea să ne gândim la o vaccinare obligatorie în Uniunea Europeană. În acest sens este nevoie de o discuție și o abordare comună” – Ursula von der Leyen-Șefa Comisiei Europene – CORUPTA șantajabilă cu tupeu jegos, însemnată, lacomă, perfidă, ipocrită!! Locul ticăloasei e la pârnaie PE VIAȚĂ!
O depravata si corupta NU are calitatea de a impune absolut nimic! Trist e ca MOLUSTELE mioritice, zise sanchi decidenti, NU fac decat sa execute ordine/recomandari – niciodata tara n-a avut asemenea cloaca de fatalai la butoane ca-n ultimi zeci de ani!!
Prapadita ista de Ursula von der Leyen trebuie presata sa demisioneze cat mai urgent si ea si alte panarame aidoma si ma refer la sceleratii/dezaxatii LACHEI santajabili in slujba Ocultei ( oculta desi in umbra, avand in componenta niste muritori, oricati bani ar tot pompa in sortulete-nsemnate si joaca de-a dumnezeii, niste tiriplici! )! NU va temeti!! La nesfarsit NU fi-va mascarada si nebunia.. e vremea cernerii si-a muceniciei, a rezistentei!
Imbecilitatea numită “certificat verde” are o unică miză: controlul total al “prostimii” NU altceva!
CORUPTIA la nivel inalt UE – Pfizer A MITUIT politicienii de la vârful UE
Aceasta MITA i-a facut extrem de vocali pe multi LACHEI pro-vaXxi, slavitorii serului EXPERIMENTAL , pupatori de dosuri, eurodeputati, inclusiv mioritici(!!), pieleni, morse competente, tembeliziuni MITUITE cu bani negri, rafili, cercei, voiculesti, pieleni, parlamentari santajabili, „experti” si „specialisti” sponsorizati direct de Big Pharma etc si care ne numesc pe noi ca fiind „idiotii Europei” ( am incheiat citat din chelnerul vasilica dancu!! )..
„șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a comandat anume de la Pfizer, cu șeful căruia se întreținea prin SMS-uri trimise de pe telefonul personal, vaccinuri Covid în valoare de 36 MILIARDE DE EURO, bani plătiți din taxele și impozitele contribuabililor europeni. Ursula von der Leyden este anchetată în prezent de Ombudsman-ul europen pentru refuzul de a preda mesajele cu șeful Pfizer, Albert Bourla”
„Tunuri de apă, drone, elicoptere, gaze lacrimogene și mașini blindate de spart baricade la Bruxelles, contra protestatarilor care și-au dat seama că au fost păcăliți cu “imunizarea” artificială.
În uest, în țările cu oameni zmart, “imunizați” în proporție de 90%, valul V face ravagii. Ne putem întreba acum cine sunt adevărații idioți ai Europei, din moment ce uesticii încă înghit minciuna “nobilă” cu doza a treia/a patra izbăvitoare și cu mântuitorul cod QR.
La noi, văpaia protestelor e încă mică.
Dar nu-i bai, vine curând Ciucă al nostru, cu blindaj pesede și tehnică grea, militară. Cică noi vom fi relativ ușor reduși la tăcere, așa cum spun acum la tv niște deștepți. Doar că, la noi, alături de chestiunile de principiu referitoare la drepturi și libertăți, se suprapun sărăcia, foametea, privațiunea energetică și impostura guvernamentală, deci o să fie, de fapt, bai mare, deci dl. Ciucă își va fi început mandatul de premier cu un mare minus la capitolul democrație și încredere a populației dacă va pune tunurile pe protestatari.
Hai Liberare!” – av. Gheorghe Piperea
Cardasia COMPLICILOR la GENOCID
„când lumea moare programat sau ca pagubă colaterală a acestei ideologii, minciuna „nobilă” devine o crimă contra umanității. Cei ce o propagă, cei ce o aplaudă, cei ce o impun cu titlu de semnalizare a virtuții sau cu titlu de bici al legii, sunt complici. Nu mai este vorba de o teorie, ci de un adevăr al conspirației criminale, cu mulți și ne-inteligenți complici, care nu își mai dau seama de biasurile sau disonanțele cognitive în capacana cărora au căzut, devenind personaje ale piesei Dineu cu proști.”
„Adolf Hitler a introdus un document prin care deţinătorul trebuia să dovedească că este de origine ariană. Acest certificat digital care se introduce nu face altceva decât să copieze şi să aducă exact aceleaşi practici pe care în trecut cineva le-a făcut. Toţi cei care vor folosi acest paşaport nu vor face altceva decât să aplice şi să intoducă practica eugenică, care este interzisă de către Carta Europeană a Drepturilor Omului. Drept urmare, înainte să votaţi aşa ceva, să vă mai gândiţi””Soluția în fața injustițiilor e una singură: eroismul!”
„Recomandarea pe care o fac tuturor romanilor este sa se lupte pentru propriile drepturi si libertati. E clar ca avem de-a face cu un sistem abuziv si ilegitim, care s-au intors impotriva propriilor cetateni, pentru a-i domina, a-i inrobi si a-i supune. E chemarea si obligatia noastra, a tuturor, sa luptam pentru libertate”
Cei de la FDA vor să interzică oamenilor aflarea adevărului timp de … 55 de ani până-n 2076.
Voi vă dați seama ce dezastru e acolo în documente? Vă dați seama ce crime împotriva umanității acoperă psihopații ăștia? Tot mai credeți că e despre boală? RIDICATI-VA!!
Este evident ca certificatul verde este inutil, abuziv si doar un mijloc de control autoritarian al unor minti bolnave ce iau decizii ilegale in Romania.
„O clasă politică total deconectată de la poporul pe care ar trebui să-l servească. Un grup de „specialiști” care a subordonat România prin interpretări abuzive ale cadrului legal. O mass media pentru care Apocalipsa rămâne singura politică editorială. Un popor tot mai surprins că există. Pe scurt: România.”
CARDASIA COMPLICILOR LA GENOCID : CLOACA POLITICHIEI MIORITICE, ADUNATURA DE SANTAJABILI LA ORDINUL CIOCLILOR!
„Vaccinarea și combaterea pandemiei sunt un eșec de proporții al clasei politice, dar, în egală măsură și al vocilor pandemiei.
Gheorghiță, Streinu-Cercel, Mahler, Rafila sau Dorobăț ne vestesc aproape zilnic Apocalipsa. Atât. În rest niciunul nu-și asumă nimic. Nici măcar dosarele penale sau plângerile nu-i sperie. Sunt eterni. Dacă apare vreo problemă intervine Arafat și totul se mușmalizează. Avem corifeii pandemiei, e normal să avem și un cioclu de serviciu. „
Voi nu credeti in Dumnezeu??? Noi in schimb, DA!! Asadar, deie Dumnezeu, la tot Omul, Bine, iara voua, dreguitorilor, precum voi multimii sarmane, AMIN!
IESIREA DIN COȘMAR
Adrian Păunescu
E un coşmar să vezi în jurul tău
O-ntreagă ţară cum se prăbuşeşte
Şi binele, îngenunchiat de rău,
Şi fierul roşu biruit de cleşte.
Şi hărmălaia e un alt coşmar
La conjugarea crizelor atroce,
Şi oamenii cinstiţi care dispar
Şi un popor rămâne fără voce.
Şi-n toate a pătruns un fel păgân
De-a ne privi copiii şi părinţii
Şi-i un coşmar că fiece român
Îşi pierde forta braţului şi minţii.
Iar vânzătorii încă mai promit
Să vândă şi mai mult această ţară,
Într-un azil al lumii, părăsit,
Acest popor nefericit să moară.
Cu ochii-nlăcrimaţi de tot ce văd
Privesc nesomnu-n fiecare noapte
Şi-aş vrea să iau în braţe-acest prăpăd,
Ca pe-o grămadă de otrăvuri coapte.
Şi-apoi, cu-acestea toate să dispar,
În tragic ritual de kamikaze,
Ca ţara să-mi salvez de-acest coşmar
Şi din aceste stranii metastaze.
E mult prea mult în fiecare zi
Acumularea răului în toate,
Că oamenii nici nu mai pot trăi
De-atâta repetată nedreptate.
Ca o-ntrebare fără de răspuns,
Continuând istorica derivă,
În Evul Mediu parcă am ajuns
Şi mergem spre Comună Primitivă.
Civilizaţie-n marşarier,
Restauraţie şi sărăcie,
Şi tot mai lung e drumul pan la cer,
Şi tot mai mic e omul care ştie.
Mă uit în ochii tăi, poporul meu,
Încredințându-ţi una din oferte:
Aşa să mă ajute Dumnezeu,
Să-ţi fiu folositor când ţi-este greu,
Sau dacă nu, trufia să mi-o ierte!
„Și vaccinații și nevaccinații se infectează. Atunci care e rostul pașaportului sau al certificatului verde, sau cum se numește? Nu găsim nicio logică! Se plâng atâția oameni că le-au murit cei ce s-au vaccinat. De aceea, dacă și vaccinații se infectează, cred că nu trebuie să fie impus, pentru că nu trebuie să fie o măsură obiectivă și fiecare are probleme de conștiință!
Eu nu am oprit pe nimeni să se vaccineze! Dar nici nu sfătuiesc pe nimeni!”, a explicat Arhiepiscopul Tomisului.
Stefan Oelrich, director la compania farmaceutică Bayer a declarat că acestea nu sunt vaccinuri, ci modificatoare genetice experimentale!!!!
Martin Luther King a spus: „Aveți obligația morală de a vă opune regulilor nedrepte și regulilor care nu au nicio logică”
Din pacate, coruptia, ticalosia, putregaiul, zminteala, desfraul, preacurvia, destrabalarea mizerabililor de la varful „constructiei”, fatarnicia si fariseismul, crimele si complicitatile netrebnicilor etc apucaturi patologice ce amintesc de Sodoma si Gomora dar mai ales „abordarile” ce duhnesc a Mengele, Hitler, Stalin… vor duce in final la daramarea si dezintegrarea acestui FALS, acest „Turn Babel”, predestinat PIEIRII!Cardasia complicilor la GENOCID, lacomia, incrancenarea prosteasca, diabolica de-a sacrifica oamenii, le va pecetluii sfarsitul acestor netrebnici nelegiuiti! L-au maniat pe Dumnezeu DESTUL!!Ei NU cred in Unul Dumnezeu, dar noi, DA!!
IMPOTRIVA SEGREGARII, NAZZI GREEN PASS, POPOARELE STRIGA: OPRITI GENOCIDUL! DESTUL!!
Fatalaii se sfasie pentru ciolan, bani, putere, control, pe plaiuri mioritice – in ist timp, in intreaga lume sunt revolte pentru apararea drepturilor si libertatilor!! Ce vor face deputatii care au incetat sa reprezinte interesele romanilor? Vor raspunde la ordinele arahatilor, sasului, rafililor si cerceilor, voiculestilor, gâzilor,cioloșilor, dâncilor, etc De ce? Pentru că sunt niște triste MOLUȘTE șantajabili, mediocrități istețe cu probleme morale ȘI penale, nevertebrate, nema nișta neuroni dar exces de hormoni, slugi sluș, lichele LACHEI, necumk ce s-ar cuveni! NU LE PASĂ DE OAMENI, NICIUNORA! Mimează doar grija față de semeni, sunt IEFTINI și făr de frică de Dumnezeu!!
Neintelegand ca NU protestele sunt solutia, oamenii militeaza pasnic impotriva globalistilor, ordinelor unor dezaxati ce conduc lumea.. raspunsul „autoritatilor”: trupele UE (Eurogender Force) impusca manifestantii la ordinul sceleratilor ce au inventat o mascarada planetara. Da, SUNT UCISI OAMENI, LA ORDIN! In ultimul an, mai ales, doar sarbii au inteles diferenta dintre rascoala si protest, au pichetat si luat cu asalt nu sediile ograzilor politichiei si sediile GOALE ale decidentilor ci, fireste, sediile tembeliziunilor MITUITE de guvernele obediente, vuvuzelele propagandei PlanDemoniei. Fake-news-ul e propagat pretutindeni in lume de media lacoma, de ieftinii vanduti, de iude, de cancerul omenirii – uneltele ghiavolilor!! Cat despre PACALICII de-si zic sanchi politicieni, limbrici SANTAJABILI, clanurile si capusele lor, masoni, ticalosi ce se dedau la orgii sexuale, pedofili, mizerabili robi ai banului, corupti pana-n maduva oaselor, TIRIPLICI impusi si tolerati de servicii si Oculta mondiala, TRADATORI DE NEAM SI TARA, vremelnicii zmintiti ai vremurilor carora ne caznim sa le supravietuim – sa NU aveti asteptari de la aceste slugi ale satanei, de la niciunii!! Suntem pe cont propriu, iL avem pe DOAR Dumnezeu si daca nu intelegem sa ne unim fortele impotriva raului, ne vom merita orice mai vine…
Mircea Platon: „Ce anume funcționează? Că vaccinarea nu a împiedicat nicăieri carantina. Din nou.Cum adică trebuie să ne vaccinăm ca să fim parte din comunitatea europeană? Și apoi se mai miră că valul EUrosceptic sau EUrovomitiv e în creștere? Ce anume are vaccinarea forțată și lipsirea omului de drepturi elementare în comun cu Europa decât cele mai negre ceasuri ale istoriei ei? Nazism, comunism. regimuri bazate pe control, teroare, deportări, lagăre, cartele și delațiune?Unde e demnitatea ființei umane, unde e umanismul Renașterii, unde e conștiința creștină? Ce e european în mânarea de la spate a turmelor de vaccinați?*În anii premergători intrării noastre în UE, oficialii EUropeni au cerut scăderea numărului de țărani în România. România a pierdut populație datorită desființării bazei industriale, economice, emigrației, bolilor cronice, îmbătrânirii populației și natalității scăzute din pricină de trai obidit, hăituit. Populația României a scăzut cu milioane de oameni de când a intrat România în UE și nu ne-a mai zis nimeni că dacă vrem să facem parte din comunitatea EUropeană ar trebui să ne punem pe picioare. Din contra, au profitat de slăbiciunea și nefericrirea noastră ca să ne jefuiască și mai cu spor. Ne-ar trebui vreo sută de ani de Covid ca să pierdem tot atâta populație câtă am pierdut din cauza situației generale infecte pe care ne-au adus-o integrările prostituate și condițiile de muncă și de viață infecte.Ce vine comisarul Breton și ne spune?! Tunsoarea cu breton era o chestie comunistă. Mama îi zicea frizerului să mă tundă ”franțuzește cu freză”. Se vede că vechea Europă a supraviețuit, fie și ca nostalgie, la noi, în Est, nu la eurocrații ăștia cu frunte îngustă și umplută pe dinăuntru cu lăcomie.”
Tuturor „expertilor”, „specialistilor” sponsorizati de Big Pharma si de guWerner, asmutiti IMPOTRIVA romanilor alfabetizati le vom arata soricul si le spunem ca NU vor scapa nepedepsiti, vor plati pana la unul!! Apropo #Rafila – locul tau e in pustie, retrage-te la vreo manastire si petrece-ti zilele in post si rugaciune, roaga-te pentru „sufletul” securistului de ti-a fost tata! Tu si alti sponsorizati de Big Pharma, evident oratanii de absolut TOATE coloraturile penajului, NU aveti calitate morala sa dati lectii, sa impuneti, sa ordonati, lichelelor!! Pe ticalosul #Arafat NU-l va mai putea salva „autostradu” ieftinu sub papucu muheriI, va sfarsii dupa gratii, parnaie pe viata! Si averile confiscate! La fel cerceii, voiculestii, beatricele, drogatu fost ginerica de mugurel si alte panarame IEFTINE!Sa NU-i ierte Dumnezeu pentru ca se dedau la zminteli PE BANI!!
Libertatea este un DREPT, drepturile NU pot fi incalcate!!Obsesia vaccinării și nebunia segregării pe criterii de suspiciune de boală și cod QR trebuie să înceteze. RENUNTATI LA IMBECILITATE!!!Mai spun o data si mai apasat: voi NU credeti in Dumnezeu, fariseilor, dar noi, DA!! Nimic NU ramane nejudecat, nepedepsit! Nimeni si nimic NU va scapa de mania Tatalui! Da, Dumnezeu E iubire, dar NU a uraciunii, a spurcaciunilor si-a hulei si a scarbavnicilor!!Personal, NU mai am demult asteptari de la moluste, ieftini si „potenti”… Il doar rog pe preabunul Dumnezeu sa-mi dea zile sa-i vad pe fiecare-n parte din toti impostorii „alesii” ce si-au cumparat locuri pe listele ograzilor mioritice, PLATIND intr-un fel sau altul pentru TOATE ticalosiile la care s-au dedat! NU vreau sa crape vreunul, dar sa sufere si sa sufere pentru absolut toti romanii decedati CU zile, pentru lacrimile mamelor si ale parintilor si bunicilor, pentru toate aripile frante copiilor si tinerilor, pentru toata bucatica de romanism vanduta, pentru toti suferinzii, flamanzii, pentru TOT! TOTI!!!”De la nașterea lumii, minciuna ucide Adevărul, apoi se sinucide, neștiind că Adevărul înviază din morți.” !!!!!!!
Certificatul verde nu este nici certificat, nici verde, este o IMBECILITATE inventata de niste DEZAXATI, o unealta de CONTROL!!Este un pașaport de segregare, prin care accesul la bunuri, servicii, chiar la locuri de muncă va fi condiționat de acceptarea unui tratament medical.Acest instrument este:
• inutil din punct de vedere sanitar;
• lipsitde fundament științific;
• imoral.
„Acceptabilitatea acestui certificat de sănătate/permis de muncă, adică segregarea socială pe criteriul codului QR și al supunerii față de regulile absurde ale unei crize (inventate sau monetizate cu cinism) puse în mâinele unor „autorități” ca și când ai da unei primate un kalașnikov să se joace pentru distracția verilor săi umanoizi „inteligenți”, ar trebui să fie subiectul unui referendum, iar nu al unei legi – fantomă, care când este, când nu este pe rolul Parlamentului și care este promovată agresiv și violent pe paginile de socializare ale influencerilor și ale unor politicieni scăpătați și inadecvați.” av. Ghe. Piperea
„Nu mai pot trăi cu minciunile adresate cetățenilor și pacienților că vaccinurile sunt inofensive, este un genocid”!Vaccinarea cu vaccinuri experimentale mortale Covid-19. În realitate este o armă biologică, utilizarea sa fiind camuflată ca vaccin Covid-19. Ceea ce se face populației este un genocid și o crimă împotriva umanității”, a lasat scris dr. Thomas Jendges. Afirmația lui este întocmai cu a profesorului laureat Nobel, Luc Montagnier, cel care a spus de la început, fiind batjocorit, că virusul este creat artificial, teorie care a devenit mainstream:„Noile tulpini sunt un rezultat al vaccinării. Puteți vedea în fiecare țară, este același lucru: în fiecare țară, după vaccinare urmează decesele”
„Din moment ce vaccinaţii se pot infecta și pot transmite infecţia, certificatul confirmă doar că omul este vaccinat și atât. Nu demonstrează nici că este imunizat, nici că nu este infectat și că nu transmite boala. Deci, „vaccinat” nu înseamnă „sănătos”, iar „nevaccinat” nu înseamnă „bolnav”. Impunerea certificatului ar fi doar o măsură politică aberantă cu consecinţe catastrofale. Vaccinarea, ca orice serviciu medical, trebuie să rămână o opţiune, nu să devină (prin constrângere) o obligaţie.
Stiţi, desigur, că producătorii au cerut și au obținut imunitate de răspundere civilă și penală pentru efectele adverse ale vaccinurilor. De ce au nevoie de imunitate dacă vaccinurile sunt ”sigure”?
În cazul adoptării certificatului, cineva trebuie să răspundă! Cetățenii care vor ceda șantajului și vor suferi efecte adverse invalidante, sau vor pierde membri ai familiei în urma administrării serurilor experimentale, se vor adresa direct deputaţilor care au votat impunerea certificatului pentru a solicita daune, plata costurilor pentru tratamente medicale, pensii de întreţinere, pensii de urmaș, etc.
Persoanele vătămate și aparținătorii lor vor beneficia de consiliere și asistență juridică din partea unor case de avocatură care s-au angajat să presteze aceste servicii.
Deputaţii vor purta întreaga responsabilitate și trebuie să suporte consecinţele votului lor.
În tabelul de mai jos prezentăm intenția de vot a membrilor Camerei Deputaților, pe baza informațiilor publice și a discuțiilor purtate până în prezent.”
Vom monitoriza votul la Camera Deputaţilor și vom completa tabelul în conformitate cu votul exprimat, menţionând și datele de contact, apoi îl vom face public prin toate mijloacele de comunicare astfel încât toţi cetăţenii să știe pe cine trebuie să tragă la răspundere dacă/când va fi cazul.
„Cum îndrăznești TU, politician, să vii și să sancționezi cetățenii pentru că tu ai fost incompetent?
Cate promisiuni electorale au ramas vorbe in vant si cu cat grozaviile guvernarilor au distrus ce s-a cladit, greu, dar responsabil?
Ce s-a ales din fructificarea bogatiilor din acest rai daruit de Dumnezeu romanilor?
Mancam rosii ca pietrele, paine din graul nostru vandut strainatatii, afine din Peru si tot asa de colinzi culinar tot mapamondul?!
Se lauda unii altii cu zeci de milioane de euro care sunt sau vor veni, zic altii, sa sature gurile celor invatati prin tari sa experimenteze acasa cum sa se fructifice tot in buzunarele inavutitilor de afara!
Si asa, la greu, cu zile innegrite de inteleptii cu firma, tabara pe cei care au muncit, au invatat, unii chiar au izbandit sa-si depaseasca conditia ca sa ce…. ?!
Sa n-aibe parte de un sistem de sanatate sanatos ci de unul in precoma, sa n-aibe parte de un invatamant si de o educatie la nivelul inteligentei copiilor nostrii care se impiedica de dascali intarziati daca nu au norocul unora luminati, sa n-aibe sansa unei justitii drepte ptr ca din incultura juridica a demnitarilor tarii se propaga ignoranta, aroganta, vanitati, orgolii, nestiinta ridicata la rang de notorietate si cate si mai cate?
Drepturile fundamentale, constitutionale inseamna si respect!
Nu-ti repari greselile pe munca corecta a oamenilor indiferent de clasa sau ierarhie sociala.
Guvernele sunt datoare vandute populatiei, diferitelor profesii care prin justitie si-au revendicat pe drept ce li s-a” furat”in timp din venituri. Statul debitor se comporta ca un creditor venos astfel ca egalitatea in fata legii e doar ptr mojici.
Ce face ANAF?
Cat a platit din datoriile fata de cetateni, cat a strans la buget potrivit atributiilor?!
Intai, respectati oamenii care v-au ridicat in jilturi, cu masuri care sa justifice nu incompetenta guvernelor, a imitatiilor de ministri ci cu stiinta si responsabilitate nevoia de prosperitate”.
Obsesia vaccinării și nebunia segregării pe criterii de suspiciune de boală și cod QR trebuie să înceteze. RENUNTATI LA IMBECILITATE!!!
Ca „presa” e MITUITA, stim! Ca impostura – cloaca politica e santajabila si raspunde la ordine, stim. Cine contabilizeaza castigurile pe timp de pandemie al „medicilor” de familie, personalului ATI din „spitale”, politicienilor AFACERISTI, firmelor de pompe funebre, prefecti, lacheii si purtatorii de vorbe din asa zis DSP-uri.. etc Cat se catiga/decedat? Dar/vaxxinat? Cine monitorizeaza si la cat se ridica deja cresterea veniturilor pe timp de „pandemie” al mizerabililor?? Ca despre exclusiv BANI e vorba… Si se TACE COMPLICE! „Banii, de oriunde ar veni ei, sunt plini de sânge. Dacă pui mâna pe ei, te pătezi pe mâini de moarte.”
Singurii care își freacă mâinile de bucurie sunt cei care fac bani – dar… EI NU SUNT PLATITI SA FIE MORALI! „Decesul de la vaxxin este CRIMA PERFECTA. Nimeni NU poate demonstra cine a fost autorul. Mai ales cand NU face nimeni autopsia si cand DSP-urile, in frunte cu Arafat, sunt complice la crime.”
„Obligaţi la vaccinare,
Cheltuiala este mare.
Dar cu cât mai mare este
Şi comisionul creşte.” – epigramă de Adrian Timofte (20 februarie 2021)
”Eu n-am cerut să fiu ROMÂN!…..am avut noroc!….Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire și suferință.” [PETRE ȚUȚEA]
”Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor.” – Tudor Vladimirescu
Ziua României înseamnă Identitate Națională, Cultul Eroilor și Libertate Națională, iar sărbătorirea ei, înseamnă lupta pentru aceste idealuri, pentru apărarea lor.
„Când un Neam întreg gândeşte cu singur gând şi inimile a milioane de oameni palpită de o singură simţire – oare, este putere omenească care să-i stea împotrivă? Chiar de-ar fi o astfel de putere vrăjmăşească, înaintea voinţei suverane a milioane de suflete înfrăţite într-un cuget şi o simţire trebuie să se închine.” – Nicolae Iorga
“Este vremea ca toți patrioții să se ridice și să creadă într-o șansă de reușită comună, căci toți cei ce iubesc România pot reuși doar uniți, cu drapelul în mână și cu credință în Dumnezeu!„ – ” Un bun patriot nu doreste si nici nu provoaca neîntelegeri cetatenesti ci, dimpotriva, prin exemplul si puterea sa de convingere, trebuie sa contribuie la moderarea, pe cât se poate, a celor care exagereaza si sa fie un factor de întelegere si de pace. Nu înceteaza sa fie blând decât atunci când patria, în pericol, are nevoie sa fie aparata. Atunci devine leu, luptând sa învinga sau sa moara. ”
„Definiţia mea este: Petre Ţuţea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire şi suferinţă. Şi convingerea mea este ca suferinţa rămâne totuşi cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.”
De Ziua Naţională a României, miercuri, 1 decembrie 2021, după Sfânta Liturghie, în catedralele eparhiale, bisericile parohiale şi mânăstirești din ţară şi străinătate va fi oficiată slujba de mulţumire pentru libertatea şi unitatea neamului românesc, precum şi de cinstire a eroilor care au înfăptuit Marea Unire naţională a românilor în anul 1918.La mulți ani, Patria mea dragă! La mulți ani, tuturor românilor, oriunde s-ar afla!
Tuturor parlamentarilor, guvernanților, dreguitorilor, fățarnicilor/fariseilor, serviciilor care NU mai servesc Patria, tuturor celor care pe 1 decembrie „sărbătoresc” între ei, ei de ei, numai ei, un soi de ziuă a lor.. a trădătorilor de Neam și Țară, a iudelor, cu toată dragostea, „MAMA LOR, LA TOȚI”!! ( iartă-mă, Doamne, Doamne, că mă știi.. nu-i frumos, pot, dar.. NU MĂ VREU ABȚINE!! ) #HaiLiberare #rezistenta
„Iar o să curgă urările de 1 Decembrie, pentru o zi iarăși o să fie plin de patrioți pe rețelele sociale, politicienii o să-și pună în piept tricolorul, cetățenii o să-l lege pe balcon și toți vor bea un pahar în cinstea țării. Toată această mascaradă va fi menită doar să mascheze lipsa de patriotism. A fi patriot nu înseamnă să te mâzgălești cu tricolor pe față de 1 Decembrie, să abordezi drapelul și să te pupi cu toată lumea o dată pe an. Nu la asta se mărginește patriotismul.
Căci a ceda suveranitatea țării nu este un gest patriotic iar cei care acum recită cuvântări scrise de consilierii de imagine să nu uite că noi știm. Știm ce fel de patrioți sunt când merg să lingă clanțele pe la ambasade, părându-și colegii ca la grădiniță. Știm cum ne vând libertatea în înțelegeri subterane cu reprezentanți ai unor terțe state cu interese economice și politice pe aici prin zona. Știm cum se duc cu pâra la Înalta Poartă de la Bruxelles. Știm că și-ar vinde și cimitirul în care le sunt îngropați părinții doar ca să mai pună mâna pe o tinichea prinsă în piept de reprezentanții unei țări străine.
Patriotismul nu este atunci când îți ucizi economia ca să faci loc produselor străine, nu e atunci când faci împrumuturi pe bandă rulantă ca să câștige, din dobânzi, băncile prietenilor tăi străini, nu e nici atunci când condamni la moarte cetățenii oprind transplanturi, ascunzând medicamente sau închizând spitale.
Nici când „liberalizezi” piața nu se cheamă că ești patriot, dacă liberalizare înseamnă doar creșteri de prețuri fără motiv. Când omori agricultura ca să importe țara mâncare de la prietenii tăi nu ești patriot, ești doar un alt asasin economic. Unul mai abject, măcar străinii când ne omoară câte o industrie pot spune că o fac pentru a-și avantaja propria țară; tu o faci doar pentru un comision amarat, câteva firimituri de la masa stăpânilor.
Când scoți istoria națională din manuale, nu te poți numi patriot. Când vinzi iluzii, când trimiți lumea să lucreze în străinătate pentru că în țară nu vrei să fie plătită munca la valoarea ei, nu, nu ești patriot. Nici când furi voturi, când falsifici alegerile sau când aduci trupe străine pe teritoriul național.
Și nu. Nici când accepți toate acestea din postura de simplu cetățean nu se cheamă că ești patriot, oricâte steaguri ai spânzura la fereastră!”
MANIFEST – Dan Helciug
Câte luni să stăm în casă
Și câți ani ascunși sub mască
Cu lumina-n carantină
Numai noi suntem de vină
Ne mânați ca pe animale
Către-al vostru abator
Nu mai am dreptul la viață
Nu mai am dreptul să mor
REFREN:
Dacă noi suntem proști
Voi sunteți hoți
Ambulanța miniciunii
O să ne ia pe toți
Frica este boala noastră
Care nu are vaccin
Boala voastră e prostia
Iar mass-media e venin
Casa de nebuni e mare
Și conduce România
Decât culcați în închisoare
Mai bine morți dar în picioare
REFREN:
Dacă noi suntem proști
Voi sunteți hoți
Ambulanța miniciunii
O să ne ia pe toți..
Deie Dumnezeu, la tot Omul, Bine, iară vouă, dreguitorilor, precum voi, mulțimii sărmane, AMIN!!
Binecuvântează, Doamne, Patria noastră.. că n-a pierit niciodată-n sufletul nostru, al patrioților!!
”S-a scris atât de mult încât, fatal, tot ce se mai scrie pare că s-a mai spus. Se repetă, conştient sau inconştient, aproape fond şi formă, de condeiele de meserie şi de acei de bună-credinţă care au curajul să creadă că sunt cu totul originali.” – George Bacovia … paradoxal, Bacovia crede în existenţa bunei credinţe şi-a curajului izvorât din temeri, mereu licăr, lumină..
am să te iubesc dinspre ambele maluri,
în adâncuri și nalturi, pe ramuri și valuri,
mai ales cu ecouri, cum o dulce-agonie,
să-mi răsai mereu tainic, să îmi fii poesie..
sibilla
pictura in acrilic pe panza, sibilla, ploua la munte
“Toţi avem nevoie de îmbrăţişări. Ele ne schimbă metabolismul.” – cum să trișezi?… fiecare vede ceea ce simte, fiecare simte ceea ce vede… cu ochii inimii, cu-ai mintii.. în frunze de stejar, cu sufletul, cu „dintii”..
nu mor tăceri descălecate,
doar prăbușesc între pârâuri,
rămase tainele roșcate,
pe umeri, verilor, desfrâuri..
se sinucid neîndurate,
nepotrivit de previzibil,
acele lacrimi măritate,
într-un ecou ades teribil..
din zvonuri se abat pe rând,
mandate de-amânare,
că nu se știe până când,
mai profețesc vânare..
și se spunea că-n răzvrătiri,
găsi-vom vreo nălucă,
neprihănitei amintiri,
mereu cu dor de ducă..
în basmul nostru-ncărunțit,
ne mai jucăm de-a baba-gaia,
și s-o făcea ca-n asfințit,
mirată fie numai ploaia..
sibilla
“Cea mai mare responsabilitate este să deveniţi ceea ce sunteţi. Nu numai spre binele vostru, dar şi al meu.”…
câte-n lume, câte-n stele..
câte-s dorurile mele,
câte lacrimi, câte patimi,
câte-s uitate din datini,
câte-s noapte, câte-s zori,
câte cele ce le dori,
câte-n fașă, câte-apun,
câte cele ce nu spun,
câte lupte câștigate,
câte-s cele amânate,
câte pierderi, suferințe,
câte-s din ele căințe,
câte regrete, iertări,
câte-s multele-ntristări,
câte-s, Doamne, așteptări,
câte din ele-ndreptări..
########
câte-n lume, câte-n stele..
iară noi, la fel cum ele,
timpul n-are-ntârziere,
numai Domnul, mângâiere!
câte ploi cu soare sunt,
cât e omul pe pământ..?
cât din om e poesie,
duce-va la veșnicie..
sibilla
„Intr-o zi, vei invata cum sa oferi si sa primesti dragoste ca o fereastra deschisa si vei simti ca e vara in fiecare zi.”
“Când Dumnezeu vrea să salveze un om, trimite pe cineva să-l iubească.. „
nu am voit să-ți ies în cale,
s-a nimerit să faci popas,
pe drumul care duce-n vale,
când mai nimic nu ți-a rămas..
de stâncile-și nechează leacul,
tu caută doar.. să nu strivești,
nici carul mare și nici arcul,
ades dăruitor de vești..
dezîmbânzește-mă-n iubire,
ghicește-mi toanele și frig,
sunt călăuză, nu orbire,
chiar de n-auzi că.. mi te strig..
nu-i niciodată prea târziu,
să te întorci din preumblare,
trimite plânsu-mi pe pustiu,
dar zorilor le fă cărare..
și dacă-L cauți pe Dumnezeu,
din ochii codrilor să bei,
cum aș putea să vindec eu,
ce tu nu vrei, ce tu nu vrei..
sibilla
“Pictorul e cel care a creat frumusetea cu o cârpă de lumină imbibată cu tăcere.“
“Şi albul poate fi murdar sau murdărit, nu la propriu, ci la figurat, depinde în mâinile şi mintea cui este şi cum îl foloseşte!”
( Dacă de înțelepți o povață e apreciată, de proști e ca o jignire considerată. )
########
bătrânii din azile nu mai pot
să-nfrunte nici durerea-n cot
a celor ce doar spun că-i bine..
ei știu ce e: „nu se cuvine”
zâmbesc arar și pe ascuns
câte-ar avea de plâns, de spus..
dar cui.. mai nimeni nu-i aude
urechile sunt ziduri surde
nici nepăsarea nu-i ucide
cum teatrul celor făr de minte
că le e-atât de dor de Oameni
și-n jurul lor, dive și fameni..
bătrânii din azile, câți mai sunt
necum povară, mult mai crunt
oglindă-s celor ce nu tem
al celor ce ne-ajung.. blestem!
Sibilla
„Unde pune omul mana, asaza Dumnezeu din belsug mila”. – unde mana doar infasca, i se face-n urma, iasca..
„Batranetea sta amenintatoare ca o tigroaica, bolile se napustesc asupra corpului ca niste dusmani, viata se scurge ca apa dintr-un ulcior spart; si totusi lumea savarseste fapte rele; iata ceva ciudat!”
„Nu trebuie sa aducem mustrare batranetii, dat fiind ca toti dorim sa ajungem la ea.”
„Catre unul care-i spuse: „Esti batran, e timpul sa te odihnesti”, Diogene raspunde: „Cum asa? Daca as alerga la surse si as fi aproape de tinta, ar trebui sa ma las moale, in loc sa ma incordez si mai mult?”
„Bunul Dumnezeu nu încetează să-i dea sugestii bune omului. Uneori îl luminează, alteori îi trimite o mângâiere prin intermediul unei persoane, alteori îi dă un semn. Mila nesfârșită a lui Dumnezeu se folosește de toate căile posibile pentru a-l apropia pe om de Sine și a-l mântui.”
„Dar ce voi zice de nesimţirea cea mare a oamenilor acestui veac? Toţi pătimesc, toţi sunt în scârbe, toţi suspină sub jugul cel greu al nevoiei. Dar este cineva să zică, împreună cu David: „Către Domnul, când m-am necăjit am strigat?“ Sau zice cineva, vreodată, lui Dumnezeu, întru supărările lui: „Miluieşte-mă, Doamne, şi mă ascultă?“”
„Unde să fugi, dacă nu în adâncul fiinţei tale? Unde să te închizi dacă nu în cămările sufletului? Şi aici s-a întâmplat minunea: Omul căutându-se pe sine, s-a întâlnit cu Dumnezeu.”
în vara regăsirilor târzii,
prea obosiți de multe-ne-ntâmplate,
din nouri oare câți vor mai urzi,
s-astâmpere amărăciunile uitate
devreme-i dinadins răscoală,
că-s mâinile-ncleștate a curând..
și plânsul mieilor ne-a tras pe sfoară,
mirării să nu spunem până când
pe umeri anotimpurile-mi porți,
cu-atâta gingășie și-ndrăzneală,
păzește-mi și desculțele de hoți,
să nu-mi rănească visele de ceară..
ieri timpul ne-a trăit.. spre azi,
și mâine ne trăiește spre hai-hui,
nici tainele nu-s rostuite să le cazi,
cum nici din nenăscute, nimănui
în vara regăsirilor târzii,
ne alungăm din nesupuse-n parte,
de parcă nu ne suntem și de-am fi,
iar le răstălmăcim pe toate..
sibilla
“Omul se regăseşte pe sine dacă s-a pierdut prin alţii.”
“Când omul se regăseşte pe sine între cer şi pământ, să nu ceară nimic în plus decât lumina credinţei.”
“Cât e de uşor să fii filosof pe hârtie şi cât de greu e să fii filosof cu adevărat.” – Cehov
În câteva rânduri, m-a tresărit pornirea să povestesc.. ceva, câte ceva. De tot atâtea ori, altceva, m-a oprit.
Destăinuirile.. Stă-n firea omului să se și destăinuiască. Mereu vor exista lucruri ce-și vor păstra locul în inima cuiva. Și totdeauna, ei, păstrătorii. Nu-s la-ndemâna oricui. Nici pentru oricine.
Cele cutremurătoare nu se cuvine să încapă pe tarabă și nu zic musai la vedere.. Altele, dimpotrivă, sunt destinate doar celor la îndemână, neavizaților. Cei inițiați, însă, nu scormonesc printre rânduri, fără pretenția că n-ar citi totuși și ce nu se spune, deșartă. Ei, inițiații, nu sar cu răspunsuri, nu pun întrebări, ascultă sau așteaptă mai degrabă, nu dezvăluirea vreunor taine cât.. răsărirea Demnității împăcării cu cicatricile demult încrustate-n granitul trădărilor “așteptărilor“ sinelui.. E așa, de parcă o mână nevăzută dar atât de prezentă, dirijează încercările E-ului de-a face față sinelui.
Și totuși, călătoria către sine n-are cum ocoli supra-Eul. Sunt pașii noștri, pași ce lasă urme cu umbre și penumbre. Lumina scoate la suprafață nespuse cărunte de prea mult amânare, de dorul conștient dar nerecunoscut al confruntării, a renunțare la renunțare, spre nu evadare, ci .. dezlegare!
Contează drumul, poteca, popasul, voința, deciziile, trăirile, fuga, povârnișurile, emoțiile, rănile, zâmbetul, șansele, crizele, valurile de lavă, momentele de tihnă, măsura singurătăților, morile, umorile, susurul, zborul… ?! Mai puțin importante răspunsurile! Căutările, regăsirile, Devenirea… altă „povastă”!
Eh.. “Niciun cinism nu poate întrece viaţa.”…
… un sfat: „Nu te minţi singur. Cel care se minte pe sine şi-şi pleacă urechea la propriile sale minciuni ajunge să nu mai deosebească adevărul nici în el, nici în jurul lui, să nu mai aibă respect nici pentru sine nici pentru ceilalţi.” – Cehov
vremelnice hăuri cerșesc nesfârșirii,
necum dezrobire cât leacuri orbirii,
secat-au cuvinte și vântul le-ndură
că munții înfruntă și marea nu fură..
precum din nevrute, mai scapă o taină,
la fel și durerea, orfană-i de haină..
nu-s trepte deajunse adâncului greu,
tăcerii să-i plângă profetic trofeu
și n-ai să-mi mai poți purta nesupusul
cum nici dimineți, prea devreme apusul
pleca-vei departe.. o pradă-n deșert,
tânjindu-mi amiaza, să uit și să-ți iert..
sibilla
„Atât timp cât unui om îi place plescăitul unei ştiuci în râu, e poet. Când a înţeles că acest plescăit nu reprezintă altceva decât urmărirea celui slab de către cel puternic, a devenit gânditor.” – Cehov
în loc de concluzie:
“Pentru a te simţi liber şi în acelaşi timp fericit, cred că nu trebuie să-ţi ascunzi faptul că viaţa este aprigă, necruţătoare şi aspră în conservatorismul ei şi că trebuie să-i răspunzi cu aceeaşi monedă, adică să fii la fel ca ea, aspru şi necruţător, în propriile tale năzuinţi spre libertate.” – Anton Cehov în Povestea unui om necunoscut..
Ostroavele sunt supuse permanent proceselor de depozitare și eroziune…. la fel și noi, adunăm, dăruim ori.. ne erodăm, fiecare e liber să decidă încotro și cum, că Dumnezeu e milostiv și îndelung răbdător…
“În simplitate Îl găsim pe Dumnezeu şi aici, în bucuria asta, e bogăţia cea adevărată, credinţa, sufletul pe care trebuie să-l mântuim. Şi aşa înţelegem că ajungem să avem minte luminată, ochi curaţi şi începem să facem fapte bune [şi să înţelegem direcţia în care trebuie să mergem şi ce trebuie să facem] şi să nu mai alergăm atât după zbuciumul ăsta, după praful ăsta, după mijloacele astea tehnologice care, de fapt, nu fac decât să ne fure liniștea şi nu au făcut decât să distrugă dragostea“. „
Înaltpreasfinţitul Bartolomeu Anania, în lucrarea „Cerurile Oltului”, plasează nebunia pentru Hristos între limitele a doi termeni: preluare şi preumblare. Preluare înseamnă a lua ceva şi a duce mai departe, doar într-un sens al axei, ca o ştafetă, iar preumblare are semnificaţia de înaintare în timp prin întoarcere în timp, precum pendulul, printr-o mişcare aparent fără sens, fără noimă. Nebunia pentru Hristos poate fi deci considerată o preluare explicită a ştafetei într-o linie a sfinţeniei, de la o generaţie la alta, şi purtarea deplină a acesteia prin lume într-o formă greu de înţeles şi de prins în cuvinte, „pentru că cele nebune ale lui Dumnezeu sunt mai înţelepte decât ale oamenilor” (I Corinteni 1, 25).
Ostrov este un film creștin care înfățișează viața unui sfânt „nebun pentru Hristos”. Vizionarea acestui film împinge la rugăciune, nu însă la o rugăciune dornică de performanțe, lucru riscant și înșelător, ci la o rugăciune liniștită și smerită, făcută în taina cămării personale.
Filmul a fost scris de Dmitri Sobolev si regizat de Pavel Lungin, in anul 2006. „Ostrov” este un film despre pocainta, care a reusit insa sa castige sase premii ale cinematografiei ruse, incluzand premiile pentru: „Cel mai bun film”, „Cel mai bun regizor” si „Cel mai bun actor”.
Intr-o conferinta tinuta in ianuarie 2007, Patriarhul Alexei II al Rusiei numeste filmul Ostrov exemplu viu al unui efort de abordare crestina a culturii. Anumite parti din film au fost inspirate din scrierea „Viata Sfantului Teofil, cel Nebun pentru Hristos”. Potrivit unui comentariu al Parintelui Rafail Noica, dupa realizarea filmului, actorul care a jucat personajul numit „Iov” a intrat in manastire.
„Trebuie să trăim după Lege, dar Legea unde e? În Sfânta Evanghelie. De la început până la sfârșit. Corespunde ceea ce fac eu, cu ceea ce dorește Dumnezeu de la mine? Dar ce vrea Domnul de la mine? Să trăiesc ca EL. Asta-i tot. Slujește oamenilor.”, spunea el într-un interviu.
Înţelesul nebuniei pentru Hristos în spiritualitatea ortodoxă
Ceea ce se numeşte „nebunia” pentru Hristos se defineşte în raport cu ceea ce se numeşte „înţelepciunea” lumii, căci ceea ce pare nebunie (creştină) pentru raţiunea lipsită de credinţă, este de fapt înţelepciunea dată de Dumnezeu oamenilor prin Iisus Hristos.
În Noul Testament
Sfântul Apostol Pavel se adresează Corintenilor cu aceste cuvinte:Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos. Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. Căci scris este: „Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi voi nimici-o”. Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia? Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii. Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune, însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie. Dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât înţelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor. (1 Corinteni 1, 17-25)
Iar mai apoi, pentru că unii dintre Corinteni s-au semeţit, le spune:Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste! Până în ceasul de acum flămânzim şi însetăm; suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim, şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm. Huliţi fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi. (1 Corinteni 4, 10-13)
„Va veni vremea ca oamenii să înnebunească şi când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte sevor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor”.
Nebunii pentru Hristos nu înseamnă nimic în fața oamenilor, dar sunt mari pentru Domnul. Fericiți sunt cei mulțumiți cu orice, care nu cârtesc, nu deznădăjduiesc; adică cei sfinți.
Fii smerit, şi vei rămâne întreg.
Îndoaie-te, şi vei rămâne drept…
Vădeşte-te şi ţine simplitatea..
„este mult mai bine să înveţi răbdarea şi smerenia, decât să dobândeşti toate după cum doreşti, iar apoi să descoperi… că lăuntric eşti gol. Să ne dea Dumnezeu puterea de a ne încrede în El, căci El ne călăuzeşte viaţa zi de zi, mult mai bine decât am fi noi în stare”.
bătrânii sunt ținta abuzului si discriminării! Cine spune altceva, MINTE!
La conducerea așezămintelor sociale se tot perindă și trântesc numiți politic, tot soiul de „specialiști” în.. mai nimic. Evident, cu toții promit.. diverse, toți mimează grija și empatia, toți fac și dreg și „vopsesc gardul să nu se vadă leopardul”. Pentru toți, bieții bătrâni sunt doar: cifre, statistică, numere de dosare, procente. Nimeni nu-i tratează ca fiind suflete!
Nu există continuitate managerială, nu există echipe multidisciplinare funcționale, nu există profesioniști ci doar „dive specialiste-n… diverse”, nu există decât firave semințe de bine ce se căznesc să încolțească printre prea multe buruieni cu rădăcini adânci, bine înfipte.. Există preocupare pentru cât mai multă maculatură, pentru cum să „dăm bine”, pentru imagine.Cosmetizarea..
Directorii se schimbă, urmează abordarile selective așa zis managementul ce se vrea pe sticlă ori în eter și/sau online, numai defectuos, ba. În fapt, asistăm la plătitul polițelor între ogrăzile politichiei mioritice, răfuieli între clanuri și căpușe, poleieli și mascarade de tot hazul de n-ar fi de plâns! Evident, una ca dumneamea concluzionează brutal de direct: MAMA LOR, LA TOȚI!!!
Cei care TAC, devin COMPLICI!!
Actuala conducere a feudelor țărișoarei…. ipocriți, mitomani, mimează grija față de semeni, consimt și colaborează cu tartorii din eșaloanele inferioare la mușamalizarea cazurilor la limita penalului, tolerează-n peisaj mediocritățile istețe cu probleme morale și penale, consimt la îndepărtarea „problemei”( vârstnicii sunt maziliți, internați cu forța, supuși hărțuirilor șicanelor și umilințelor de tot felul.. )!Au însă disponibilitate, timp și empatie pentru turturelele ce-și flutură hormonii pe genele false…Coloană vertebrală NU au, obiectivitate, competență, IOC, frică de Dumnezeu, nici atât! Iștia-s „modele” pentru copiii lor, care copii posibil să-i trateze pe ei, când or ajunge la bătrânețe, cum ei pe sărmanii vârstniciinstituționalizați! „fiecare va fi judecat cu aceeași măsură pe care a folosit‑o față de aproapele său „(Mat. 7, 1‑5)
Ce și cât s-a schimbat de atunci?! Păi constatăm încă și încă și.. încă….. Sistemu-i putred și cvasipolitizat și populat majoritar de ploșnițe, clanuri și căpușe, trepăduși și jagardele!
Din start fac precizarea că NU generalizez sub nicio formă, am întâlnit ȘI oameni, oameni frumoși, dedicați, dăruitori, oameni ce-și nu doar achită sarcinile de servici ci , sunt empatici, Oameni și NU despre aceștia aduc vorbire, mai jos! Pentru aceia, tot respectul!!
din păcate… la polul opus..
– lipsuri, umilințe, jigniri, abuzuri de absolut toate formele – vârstnici tratați în ultimul hal de imbecili ce nu au absolut nicio chemare pentru sistemul de asistență socială, bătrâni jecmăniți, jafuri în instituții publice de… îngrijire și ocrotire…
– cei țintuiți la pat de suferințe au spatele brăzdat de răni, vânătăi, escare.. poate și lipsa aparaturii care să ajute la ridicare/deplasare/întoarcere de pe o parte pe cealaltă..dar oare să fie doar atât..
– degradare fizică , scădere-n greutate, morți vii, iertată-mi fie duritatea expresiei – hrana săracă-n proteine, să rămână lături pentru porcii și potăile din ce în ce mai multora, nu-i așa.. Se face aprovizionare, se eliberează cantități mai mult decât suficiente din magazii, totuși, rămân lături să hrănești cirezi, herghelii, turme… oare de ce, absolut întâmplător?!
– bătrânii sunt poveri și obiecte și mai grav, devin vânat pentru ambițiile și fițele unor curvuștine parvenite ce se erijează-n mari specialiste: amenințări, bătaie, jandarmii pe secții, coridoare și-n dormitoare, oricine mișcă-n front e lesne anihilat și aceasta cu larga colaborare a „vedetelor” aflate vremelnic la conducere;
– joaca de-a.. gradele de dependență și eticheta demență senilă ajută „binevoitorii” pe cei ce doar pozează-n ceea ce nu sunt, să-și rotunjească veniturile cu beneficii mai ales materiale ori să-și ascundă lipsa totală de preocupare pentru vârstnici, că vorba românului, „timpul trece, leafa merge..” și merge și-așa..
– socializarea cu vârstnicii lasă de dorit, e de doar fațadă ori de nevoie și-atunci forțată de vreo prezență inoportună-n peisaj; se țipă, se-njură, amenințarea e literă de lege; rămâi mut că ești la cheremul tartorilor după ce străinii pleacă, n-ai de ales – aceasta e gravitatea, că ești obligat să înduri, tu, vârstnic, puterea celui de care depinzi!!
– o totală lipsă de preocupare pentru hidratarea bătrânilor, mai ales în zilele de caniculă cu temperaturi extreme, indolenții îți aruncă pe tavă existența unor dozatoare pe ici pe colo, supliment de apă minerală conform legislației, ioc, răcoritoare naturale, așișderea, ioc, veselă imaculată – basm, ventilație corespunzătoare – povești – lasă-i dracului, îs bătrâni, friguroși..; sa-i tinem deshidratati, nu cheltuim energie, timp cu… schimbarea pampersilor, nu-i asa…
– planuri de intervenție elaborate la termen și revizuite periodic, implicare directă, dăruire, contact direct cu beneficiarii de servicii sociale, mămicuța ei asistență socială ajunsă în colaps, că de unde nu-i și de prea multe doar dive-n peisaj, ce nădejde să mai și ai.. H. Goldstein apreciază că obiectivul central al oricărui serviciu social este cunoașterea, învățarea socială, proces care se realizează pe baza unei relații directe între „client” și asistentul social… – care asistent social îți spune verde-n ochi că nu are empatie, că s-a nimerit să presteze prin zonă, că n-are timp, că… Ce-I drept, personal calificat și conform organigramei, numeric, nu există. Bube însă… dive, muica… prostovani care pun botul la „explicatiile” lor „argumentele” cu care-si justifica si incompetenta si lipsa chefului de implicare/munca… feeereasca, Dumnezeu ce-a ajuns asistenta sociala!!
– bătrânii sunt implicați și folosiți cu nerușinare, ilegal și imoral în ciocnirile dintre „bande”, în războaiele divelor ce populează așa zis așezămintele sociale, iar ei, sărmanii, la fel cum copiii și tinerii instituționalizați, se poziționează mereu de partea celui mai puternic, celui de care depind zilnic – cum să-i și condamni, ai fi la fel ca cei blamați pe bună dreptate;
– pupilele baștanilor la butoane devin șefele șefilor, orice decizie le aparține și e mereu și întotdeauna cum vor cei doi neuroni posedați de lolele-n călduri – și mai avem așteptări la eficientizarea muncii, la rezultate, la atmosferă de calm, echilibru, la creșterea speranței de viață, la îmbunătățirea nivelului de trai, la scăderea numărului de decedați/lună/an, la respectarea standardelor minime de calitate pentru acreditarea serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice.. ??!!! Păi hormonul bate neuronul și de unde, nu-I, vrei rezultate? Doar șefa șefului contează! Restul, detalii! D-alea, nesemnificative..
– te lovești mereu de trâmbițata lipsă acută a fondurilor când vine vorba de investiții majore, te lovești de nu se poate, există plângeri penale, până nu se soluționează nu se poate mișca – cam așa și este, dar, lucrurile stagnează, paragina își arată rânjetul prin toate colțurile iar horror autoritățile de absolut toate coloraturile penajului, aruncă mingea dintr-o curte-n alta..; pe de altă parte, demersuri suficiente și ferme în recuperarea prejudiciilor, spre deloc, firave, atât cât să fie ceva, Dumnezeu cu mila..
– modernizarea, reabilitarea, utilarea, individualizarea saloanelor, dormitoarelor vârstnicilor?!! Nu există așa ceva! Încăperi prietenoase… Are șefa șefului vaste saloane, aista e prioritate, să aibă-n vastele-I saloane baie proprie, oglindă proprie, vestiar perso, spațiu de primire/primenire și animat ce-o pica.. spațiu pentru selfie ori poze de grup pentru prostit proștii, să dea bine, să arătăm contrariul a ce suntem, nu-I așa.. Parvenitismul țăranului mediocru a devenit virtute și fală! Mno, la cât timp petrece șăfu-n vastele saloane ale șefei sale, era musai, deh..
– deprofesionalizarea personalului, lipsa personalului dedicat și a specialiștilor (psihologi, asistenţi sociali, erogoterapeuţi, asistenţi medicali/medici nutriţionişti/ specialişti în nutriţie şi dietă, stomatologi, terapeuți ), nefuncționalitatea echipei multidisciplinare formată din „profesioniști”, lipsa de respect și înțelegere, empatie față de vârstnic și suferințele cu care se confruntă, insuficientă calificare a personalului, sunt nu doar constatări ci semnale de alarmă!
– folosirea abuzivă a intervenției opresive, exces de zel, prostie crasă și necunoaștere a procedurilor, ceea ce e extrem de grav, în a gestiona o situație de urgență, o stare conflictuală, apelând repetat și cu insistență la structurile de forță, angrenând jandarmeria în … războaiele cu bătrânii instituționalizați și plătitori de contribuție, provocarea permanentă a vârstnicilor și asmuțirea lor unul împotriva celuilalt și toate acestea sub privirea blajină a Don Juan-ului căruia ai reușit cu farmecele-ți arhicunoscute să-I știrbești definitiv autoritatea e ilegală, imorală și acușica cu iz penal dacă se trece la next level.. când va să vină vremea, dovezile vor vorbi! *efectivele jandarmeriei, ( înarmați! ) nu au ce căuta pe coridoarele și în dormitoarele vârstnicilor din vreo instituție de ocrotire și îngrijire!! ** cu atât mai puțin să-și piardă timpul/în timpul serviciului, prin parcări, la ședințe foto cu șefa șefului care răcnea că e o… urgență!!!
– Parteneriatul public – privat și oportunitățile de finanțare a serviciilor sociale pentru persoanele vârstnice: interes ZERO! De unde eventuale și de dorit sponsorizări? IOC! Finanțarea insuficientă duce la degradare accentuată, dar când te lovești și de management defectuos, lipsă crasă de preocupare, indolență și impertinență, te ferească Tatăl de tupeul jegos al parșivilor incapabili de altceva decât de îmbogățire a familionului/nemoșagului de-acum deprins să sugă și de la țâța bugetului de stat, că dacă-I mere…
– NU s-a pus în practică niciun demers în ce privește stabilirea discernământului persoanelor vârstnice instituționalizate, există însă tot soiul de decizii în ce privește gestionarea celor 40% cuveniți lor, din pensia lor, bănuții lor, bănuți de care nu au parte.. Că cică-s dilii, dar făr de țidulă parafată care să ateste și fără responsabil de caz care să gestioneze pentru cei făr de aparținători, bunurile, bănuții…
Cin să verifice? Cin să stopeze? Cui pasă cu adevărat? Nimănui.
Organele de control vin și pleacă. Lasă niște măsuri. Timpul trece… Uitarea se așterne. Dispar urme, documente, se închid răni. Adevărat, rămân cicatricile de neșters, dar… rămân și afonii pe jilțuri, rămân cei la care am făcut referire mai sus, „specialiștii” în mai nimic și rămân curvuștinile ce încălzesc așternuturile „potenților” vremii, să impună legea fărădelegii. AJPIS-urile de pe feude evită/ocolesc cu insistență și suspect de ferm, orice control/verificare pe compartimentele de specialitate – la ordin politic, la mica înțelegere, din nepăsare, ca să nu deranjeze zulufii cuiva anume, să nu stârnească vreun cuib de viespii?! Nu e bine! Ba, dimpotrivă, spune atât de multe și atât de limpede.. Tristă realitate, tristă, amară și oglindă a vremurilor cărora ne căznim să supraviețuim.Implicarea AJPIS-urilor exista, franele se pun din alta parte!!!
Există câteva, extrem de puține voci, care strigă câte ceva despre riscurile la care se expun bătrâni internaţi în cămine nelicenţiate,dar, aceleași riscuri sunt/există și în cadrul instituțiilor licentiate, despre care se adduce vorbire foarte puțin, spre deloc:
riscul de neglijare şi abuz, inclusiv de încălcare gravă a drepturilor sau de punere în pericol a siguranţei personale.
de a nu li se acorda bătrânilor serviciile sociale adecvate nevoilor lor, pe baza unor planuri de îngrijire şi asistenţă care să fie elaborate în urma unei evaluări complexe şi revizuite permanent;
de a nu fi implementate adecvat măsurile de recuperare/reabilitare funcţională (psihică şi/sau fizică), de integrare/reintegrare socială, cuprinse într-un plan individualizat de servicii;
de a nu beneficia de sprijin profesionist pentru identificarea unor soluţii alternative de îngrijire la domiciliu sau în comunitate;
Următoarele tipuri de abuz ar putea corespunde cel mai bine realităţii, inclusiv celei din România, din păcate ignorate. Astfel:
– abuzul moral, caracterizat prin nerespectarea demnităţii persoanei vârstnice, marginalizare şi excludere socială, ignorarea drepturilor şi libertăţilor sale, discriminare pe motiv de vârstă; de altfel, abuzul moral se regăseşte în toate celelalte tipuri de abuzuri;
– neglijenţa (abuz disimulat) ca abuz în familie, la domiciliu, dar şi în cadrul instituționalizat (cămin de bătrâni sau centru de recuperare) este un abuz disimulat, greu evidenţiabil, ignorat în dimensiunile sale reale şi cu grave repercursiuni asupra existenţei vârstnicului. Abuzul prin neglijenţă poate fi: involuntar (vârstnicul poate fi lăsat singur, izolat, uitat fără ajutor); intenţionat (vârstnicul este privat, cu intenţie, de alimentaţie, hidratare, îngrijire, igienă corporală şi de spaţiul de locuit);
– abuzul comportamental (psihologic) este un tip de abuz frecvent întâlnit, el măcinând lent rezistenţa (şi aşa slabă) a vârstnicului, îl intimidează determinându-l să se lase dominat în interesul abuzatorului. Abuzul psihologic este ca o distrugere lentă fără urme şi se manifestă sub forma lipsei de răbdare în a-l asculta pe bătrân, intoleranţa faţă de notele negative proprii procesului de îmbătrânire, lipsa comunicării, injuriile, violenţele verbale, teroarea psihologică;
– abuzul fizic (violenţa), devine din ce în ce mai frecvent şi apare sub forme variate, de la îmbrânciri, loviri, bătăi, până la crime. Este frecvent în sânul familiei, abuzatorii fiind rudele apropiate (copii, ginerii, nurorile), urmate de celelalte rude mai îndepărtate şi persoane din afara familiei;
– abuzul sexual este din ce în ce mai frecvent în cazul persoanelor de sex feminin vârstnice, supuse violului de către barbaţii tineri sau adulţi, cu tulburări de comportament sexual, complexaţi, perverşi, în asociere cu infracţiunea de tâlhărie;
– abuzul financiar, denumit şi deturnarea bunurilor persoanelor vârstnice, întrucât vârstnicii sunt consideraţi ţinte uşoare pentru infractori, în raport cu posibilităţile reduse de a se apăra, atât fizic cât şi privind posibilităţile de a sesiza intenţiile ascunse ale abuzatorului, falsificarea unor acte, reţinerea pensiei sub pretextul efectuării cumpărăturilor etc.
– abuzul de instituţionalizare, adică internarea într-un cămin pentru persoane vârstnice sau centru de recuperare, împotriva voinţei vârstnicului, chiar dacă există condiţii de a rămâne în familie, la domiciliul său.
Factorii de risc ai abuzului în instituțiile de bătrâni
Printre cei care pot abuza o persoană vârstnică este și instituția de îngrijire a persoanei vârstnice care, în acest context, are același statut ca și îngrijitorul individual în ceea ce privește încrederea cu care este învestită, responsabilitatea și încadrarea în definiția abuzului, cu deosebirea că aici variabilele luate în calcul sunt cele ambientale, de management și de profesionism ale personalului instituției ca întreg și nu numai un îngrijitor anume. Un număr de variabile ambientale ale instituțiilor de îngrijire a persoanei vârstnice au fost luate în considerare ca factori de risc pentru abuz și neglijare a persoanei vârstnice. După Loue (2001), aceste variabile care pot conduce la abuz sunt:
standardizarea procedurilor conform unei persoane etalon, ceea ce face greoaie personalizarea îngrijirii după necesitățile fiecărui rezident;
tendința de a trata persoanele vârstnice din instituție ca o populație omogenă, ceea ce duce la imposibilitatea de a identifica particularitățile fiecărui caz în parte;
formularea de standarde de îngrijire rigide care ignoră satisfacția subiectului față de îngrijirea acordată;
―cultură a instituției‖ care prevalează asupra intereselor subiectului;
tipizarea canalelor de comunicare care barează comunicarea informală cu subiectul;
predominanța abordării custodiale al îngrijirii și transformarea subiectului într-un receptor pasiv al îngrijirii;
izolarea instituției de comunitatea în care este plasată.
Alți factori de risc sunt dați de faptul că acest tip de instituții funcționează pe baze financiare și relația cu persoana vârstnică este construită în jurul capacității acesteia de a plăti îngrijirile oferite. Pe de altă parte, personalul din aceste instituții nu este remunerat corespunzător, ceea ce conduce la lipsa cronică de personal înalt calificat. La toate acestea se mai adaugă lipsa de instruire și supervizare a personalului, lipsa de proceduri adecvate care să evite contenția persoanelor vârstnice agitate, tendința personalului de a căuta revanșa față de persoanele vârstnice agitate sau turbulente, lipsa unui cod de conduită care să evite abuzul și a unui cod etic care să ducă la respectarea teritoriilor și limitelor dintre îngrijitori și îngrijiți (McDonald, 2011). În ciuda imaginii populare că abuzul în aceste instituții este dat de suprasolicitarea și epuizarea personalului de îngrijire, studii riguroase nu au constatat nici o corelație între nivelul abuzului și aglomerarea sarcinilor de serviciu a personalului (Wolf, 2000).
Nu trebuie ignorată nici tendința de împiedicare permanentă a persoanelor vârstnice de a raporta abuzul atât în interiorul instituției cât și în afara ei și de a-i considera pe cei care își caută drepturile ca persoane turbulente în contextul deteriorării cognitive și a ideației paranoide datorate vârstei înaintate.
Cel mai des, abuzul față de persoanele vârstnice se petrece în instituțiile de îngrijiri pe termen lung, cu 53% din cazuri, față de spitale cu 13% sau adăposturi pentru bătrâni cu 5%. Dintre profesiile cel mai des implicate sunt: îngrijitorii direcți, cu 49%, surorile cu 11%, asistenții sociali, cu 5%, doctorii de spital, cu 3% și medicii de medicină generală, cu 3% (Action on Elder Abuse, 2004).
Studii calitative recente au adăugat și factori protectivi în ecuația abuzului incluzând aici factorii de personalitate, familia suportivă și legăturile sociale (Brozowski și Hall, 2003). Acești factori protectivi acționează prin contrabalansarea greutății factorilor de risc sau chiar prin alterarea prezenței acestora și astfel descresc probabilitatea ca un abuz să se petreacă (Bonnie și Wallace, 2003). Există critici care spun că studiile din acest domeniu s-au canalizat asupra problemei definiției, a considerentelor metodologice și au ignorat realitatea dură a vieții persoanelor vârstnice (Erlingson, 2007). Vocea acestora s-a auzit foarte puțin prin aceste studii și e rolul profesioniștilor să se facă cunoscute pentru a arăta cum persoanele vârstnice se constituie într-un grup social oprimat prin includerea lor într-un sistem de dominare și subordonare unde indivizii sunt categorisiți în funcție de variabile lipsite de etică. Oprimarea socială a bătrânilor promovează o balanță de putere în defavoarea lor și permanentizează abuzul. Astfel, Walsh și colab. (2011) conduc un ―focus group cu scopul de a analiza modurile prin care societatea privește persoanele vârstnice și identifică câteva din temele oprimării acestora:
ageismul, persoanele vârstnice fiind tratate ―ca un copil, ca un ―incompetent,
ca ―ceva de aruncat la gunoi‖ ―o țintă ușoară sau ―mai puțin uman;
sexismul, ceea ce explică de ce femeile bătrâne sunt mai frecvent abuzate, ele fiind privite ca ―sex slab sau ―fără apărare;
dizabilitatea, persoanele vârstnice fiind privite ca lipsite de apărare din cauza slăbiciunii fizice și mentale;
clasism, persoanele vârstnice fiind asociate cu sărăcia, lipsa de mijloace, limitarea autonomiei, ceea ce îi face ―sărace și abuzate.
Participanții la acest ―Focus grup au furnizat nenumărate modalități prin care forme variate de opresiune sunt întrețesute unele cu altele la nivel micro- și macro-social și tendința lor de a se perpetua în cultura actuală.
“Potrivit unei analize privind abuzurile și neglijențele față de cei care locuiesc în cămine și centre de îngrijire a persoanelor vârstnice, un procent de 70 % din personalul de îngrijire chestionat a recunoscut că a comis acte violente sau acte care pot fi considerate îndoielnice, că nu a fost sancționat, atunci când o acțiune era necesară sau că a asistat la astfel de acțiuni sau inacțiuni. În practică, perceperea relelor tratamente se dovedește adesea a fi foarte dificilă. Printre cauzele principale pentru care relele tratamente nu sunt identificate se numără: pudoarea victimelor; dependența de asistență, îngrijire și sprijin din partea celor care aplică relele tratamente și frica de răzbunare ulterioară și de o înrăutățire a situației; incapacitatea fizică de a relata despre relele tratamente îndurate, din cauza bolii, îndeosebi în cazul atrofierii celulelor creierului, incertitudinile legate de bănuiala că au fost aplicate rele tratamente. În prezent, numai o mică parte din persoanele vârstnice dependente sunt îngrijite în centre instituționale, însă se preconizează creșterea numărului de persoane asistate în căminele pentru persoanele vârstnice, îndeosebi din rândurile persoanelor foarte vârstnice. Totodată, se constată o tendință de abandonare a îngrijirii la domiciliu și de utilizare a îngrijirii în centre rezidenţiale sau prin intermediul serviciilor de îngrijire în ambulatoriu.
În marea majoritate a centrelor de îngrijire nu se ajunge la rele tratamente. Acest lucru este valabil îndeosebi pentru centrele recunoscute și controlate periodic, care respectă cu strictețe dispozițiile privind asistarea persoanelor vârstnice. Cu toate acestea, unele centre de îngrijire au o reputație proastă. Analizele periodice privind relele tratamente din centrele de îngrijire sunt puține, însă unele verificări, efectuate de serviciile medicale ale furnizorilor de asigurări de sănătate, au arătat că relele tratamente ale vârstnicilor nu sunt cazuri izolate. S-a constatat deteriorări ale stării de sănătate cauzate de proasta îngrijire și lipsuri în serviciile de îngrijire, de exemplu la administrarea de alimente și surse de hidratare, prescrierea de medicamente psihotrope într-un dozaj prea mare, deficiențe în raport cu medicamentele uzuale şi măsurile de împiedicare a mișcării libere a asistaţilor. În centrele de îngrijire se întâlneşte adeseori neglijența și indiferența, în locul unei atitudini orientate către persoana aflată în îngrijire. Orarele rigide sunt împotriva autodeterminării și independenței asistaţilor. Noțiunea de ―îngrijire‖ este înțeleasă în sens larg și merge de la ajutor și sprijin în gospodărie până la terapie intensivă (staționară). Un risc deosebit prezintă persoanele vârstnice dependente de îngrijire şi /sau izolate sau aflate în centre de recuperare. Din acest motiv, situația acestora, pericolele specifice și posibilitățile de prevenire și intervenție constituie o problemă specială. Relele tratamente aplicate persoanelor vârstnice aflate în îngrijire sunt înțelese ca o problemă specifică gerontologiei și nu cuprind numai relele tratamente corporale aplicate persoanelor care necesită îngrijire, ci și toate acțiunile și inacțiunile care au efecte negative grave asupra situației de viață și a confortului persoanelor vârstnice.”
Revin la chestiuni arzatoare, ca-s satula de circoteci inutile, neproductive si doar cu miza… plata politelor si razbunari intre clanuri: asadar, cate ceva despre stabilirea discernamantului si implementarea standardelor minime de calitate pe NU doar hartie/decizii/dispozitii etc…
A devenit destul de frecvent un tip de „sindrom al domnului Lăzărescu”, prin care pacienții lipsiți de capacitate psihică sunt „plimbați” între domiciliu (respectiv autorități locale), diferitele zone ale sistemului medical (în general, sistem de urgențe sau psihiatrie) și sistemul social. Lipsa asumării la nivel macroinstituțional a unei cooperări pentru respectarea drepturilor acestor pacienți duce la costuri crescute și la o calitate a îngrijirii îndoielnică, remarcată cu prisosință în cadrul evaluărilor, inclusiv internaționale, a situației acestor pacienți. În lipsa unui sistem medico-social și comunitar dezvoltat, care să își asume coordonarea îngrijirilor, soarta pacienților lipsiți de capacitate psihică este de multe ori aceea de „domn Lăzărescu”, pierdut printre sisteme.
La Admiterea în căminul pentru persoane vârstnice ar fi de dorit sa se impuna ca la momentul internarii sa existe la dosarul varstnicului:
“Adeverinţa eliberată de INML cu privire la capacitatea de discernământ a persoanei în cauza în situaţia în care echipa pluridisciplinară care efectuează evaluarea socio – medicală are indoieli cu privire la starea de sănătate mintală a persoanei care solicită internarea. În cazul în care se declară că persoana nu are discernământ, internarea se va face numai dupa punerea sub interdicţie, dacă are familie sau intreţinători legali, sau cu acordul autorităţii tutelare în cazul persoanelor singure; dacă este pus sub interdicţie nu e cazul;
Din pacate, in prezent, chiar dupa intrarea in vigoare a noului Cod civil al Romaniei, asistam la permanentizarea unei cutume, materializate prin solicitarea unui act formal emis de catre Directiile Generare de Asistenta Sociala si Protectie a Drepturilor Copilului, care nu contribuie cu nimic la imbunatatirea actului de justitie si care a devenit inutil instantelor de judecata, prin modul deficitar si neprofesionist in care este realizat, obstructionand accesul justitiabililor la servicii psihologice si de asistenta sociala de calitate!!!
Accesul profesionistilor psihologi si asistenti sociali in procedurile judiciare ar putea contribui la securizarea actului de justitie prin opiniile de specialitate si motivatiile stiintifice aduse, necesare instantelor de judecata pentru fundamentarea hotararilor pronuntate.
“Avand in vedere reglementarea distincta a activitatilor psihologice si a activitatilor de asistenta sociala, respectiv prin dispozitiile Legii nr. 213/2004, pentru profesia de psiholog si prin dispozitiile Legii nr. 466/2004 pentru profesia de asistent social, in speta trebuie elaborate doua rapoarte de specialitate distinct, in urma realizarii a doua activitati diferite: expertiza psihologica si ancheta sociala.
Se poate observa ca in reglementarea actuala exista o anumita incoerenta in raport cu actele normative care statueaza cele doua profesii, sintagma ancheta psihosociala neavand un corespondent real in practica nici in activitatile psihologice si nici in activitatile de asistenta sociala, termenul are mai mult un caracter conventional, avand la baza probabil criteriul economic, insa fara nicio relevanta profesionala. Mentionam faptul ca nu pot exista rapoarte comune de ancheta psihosociala, competentele celor doua profesii fiind diferite, iar raspunderea profesionala este separata.”
Cine anume trebuie sa solicite stabilirea discernamantului pentru varstnicii institutionalizati?? De ce se face referire la discernamantul varstnicilor in anumite acte/dispozitii/decizii/hotarari stiindu-se ca NU s-a solicitat, daramite stabilit? In sarcina cui e si cine e direct raspunzator?
Pai nu va ia… gaia, ca sa fiu blajina, cum va permiteti sa uzati de terminologie de specialitate atat timp cat NU s-a efectuat stabilirea discernamantului??? Sa crapati voi in chinuri ca nainte de-a tehnoredacta o zminteala, ca, deh, da bine, ati facut dovada evaluarilor, expertizelor efectuate de catre comisiile de profesonisti abilitati… :
Scala de Depresie folosită în Geriatrie sau GDS (Geriatric Depression Scale; Yesavage et al, 1983);
Scala de Depresie Hamilton sau HDRS (Hamilton Rating Scale pentru Depresie; Hamilton, 1960;)
Scala de Depresie Montgomery-Åsberg sau Madrs-s (Depression Rating Scale; Montgomery, Åsberg, 1979).
Scanarea disfuncțiilor cognitive în demențe
Testul Mini pentru Examinarea Stării Mentale sau MMSE (Mini Mental State Examination; Folstein et al, 1975);
Testul ceasului (Clock Drawing Test; Shulman et al, 1986);
Scala de evaluare a bolii Alzheimer sau ADAS (Alzheimers Disease Assessment Scale; Rosen et al, 1984).
Scanarea simptomelor psihologice și comportamentale
Inventarul Neuropsihiatric al lui Cummings sau NPI (The Neuropsychiatric Inventory; Cummings et al, 1984).
Evident, se utilizeaza.. ce exista, scale si teste validate pe populatie autohtona, de dorit…
#######
Discernământul reprezintă o tema de real interes atât din punct de vedere legal cât și din punct de vedere medical.
Discernământul, din punct de vedere civil, este o stare de fapt (de facto) care se apreciază de la persoana la persoana (in concreto), în funcție de aptitudinea și puterea sa psiho‑intelectivă de a aprecia și deosebi între bine și rău, licit și ilicit, moral și imoral etc.
Existența ori inexistența discernământului sunt luate în seama de legiuitor atunci cand reglementează și analizează capacitatea de exercitiu a persoanei, capacitate care interesează în materia încheierii de acte juridice sau în situația acordării consimțământului.
Se prezumă relativ că o persoana care are capacitate de exercițiu are și discernământ.
Una dintre caracteristicile discernământului este consimțământul. Potrivit dispozițiilor art. 1204 Cod civil, consimţământul părţilor trebuie să fie serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de cauză.
Din punct de vedere legislativ consimțământul se află într-o interdependență cu discernământul.
În situația în care persoana evaluată are dificultăţi în a aprecia implicaţiile unei decizii asupra ei înseşi, este de preferat ca persoana evaluată să beneficieze de asistenţa reprezentantului legal sau convenţional.
În practică există situații când persoana își manifestă consimțământul cu privire la tratament iar medicul psihiatru presupune lipsa discernământului dar nu există o dovada în acest sens.
Din punct de vedere procedural și legal posibilitatea stabilirii discernământului se face prin intermediul unei expertize medico- legală psihiatrică. Legiuitorul a recunoscut aceasta prerogativă cu privire la stabilirea discernământului în competența Comisiei Județene de Medicină Legală cât și a Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici, în urma efectuării unei expertize medico- legale de specialitate.
Există 2 tipuri de discernămînt: „Discernămîntul vîrstei cronologice”, care apare la o vîrstă anumită, prevăzută de legislaţia ţării respective; Discernământul psihic, intact în cazul pesoanei psihic sănătoase şi absent în cazul alienatului mintal.
Deci, nuanţăm gradele de cuantificare ale discernămîntului psihic, unanim acceptate şi vehiculate în legislaţia europeană (cu excepţia Marii Britanii şi SUA, fiindcă jurisprudenţa anglosaxonă şi cea americană este cu totul diferită şi merită o abordare aparte, în alt context). Aceste grade sunt: Discernămînt absent/abolit – presupune capacitatea de prevedere şi deliberare a acţinilor sale absentă şi echivalează cu starea de iresponsabilitate, în toate cazurile se impune aplicarea individualizată a măsurilor de siguranţă cu caracter medical. Discernămînt păstrat – presupune capacitatea de prevedere şi deliberare a acţinilor sale păstrată şi echivalează cu responsabilitatea. Discernămînt diminuat (atenuat, scăzut) – echivalează cu menţinerea responsabilităţii, însă cu diminuarea capacităţii de apreciere critică asupra controlului şi uneori numai asupra consecinţelor social-negative sau socialmente periculoase ce pot decurge din această faptă, prin destrămarea sau alteraea nivelului de conştiinţă axiologică, la care, prin componenta etică exprimă de fapt, conştiinţa socială, aşa cum se întîmplă, de exemplu, la personalitatea imatură. În această categorie se includ şi acele cazuri care traduc alterarea capacităţii psihice de exprimare liberă a voinţei sau a consimţămîntului, datorită naturii tulburărilor psihice care, chiar dacă nu au influenţat semnificativ nivelul intelectual (fincţiile cognitive), traduc tulburări grave în sfera afectiv-volitivă, influenţînd personalitatea prin creşterea sugestibilităţii, influenţabilităţii a gradului de dependenţă faţă de unele persoane sau situaţii, şi avînd reflectarea negativă asupra personalităţii, în condiţiile concrete şi favorizante din momentul comiterii faptei.
#######
Capacitatea psihică este un concept incomplet reglementat în documentele cu caracter normativ aflate în uz în prezent, fie ele legi, ghiduri sau protocoale de practică profesională. Lipsa reglementării adecvate aduce riscuri semnificative pentru toate sectoarele implicate în îngrijirea și asistența acestor persoane, cum ar fi sectorul de asistență socială, autoritățile locale, sectorul medical în general, serviciile de urgență, dar mai ales pentru medicii psihiatri, care, de cele mai multe ori, sunt principalii furnizori de servicii medicale pentru astfel de persoane. Deși problematica nu este nouă, începe să se acutizeze în contextul actual al gradului ridicat de suspiciune socială cu privire la corpul medical și instituțiile furnizoare de servicii medicale.
In literatura medicală, s-a susținut recent că afecțiunile deteriorative, care generează alterări parțiale ale discernământului (i.e., în principal, în cazul persoanelor de vârsta a treia), pun o serioasă problemă de natură social-juridică (Buda & Drima, 2009, p. 307). Aceasta, pentru că asistăm la un proces de îmbătrânire a populației europene concomitent cu o creștere a numărului de persoane care reușesc să supraviețuiască unor patologii neurologice grave (i.e., datorită progreselor medicale din ultimele decenii4 ). Din acest motiv s-a susținut că, în curând, expertiza civilă va fi regula, iar cea penală, excepția.
În prezent, medicina legală întâmpină dificultăți în privința stabilirii unui diagnostic precis pentru cazurile de demență, deoarece manualele după care se lucrează (i.e., clasificarea internațională a maladiilor, conform Organizației Mondiale a Sănătății) fac dificilă încadrarea nosologică. Demența poate fi încadrată atât în categoria tulburărilor mintale și de comportament (conform clasificării internaționale a maladiilor), cât și în categoria bolilor neurologice. De regulă, demența are origini vasculare sau origini senile (i.e., instalarea de plăci senile), iar această origine determină încadrarea nosologică. Medicul neurolog, care, de regulă, este primul care examinează pacientul, nu are competența de a pune un diagnostic psihiatric (demență). În literatura internațională, pentru evaluarea psihologică a cazurilor în care funcționarea creierului este afectată organic (i.e., prezintă unele leziuni/traumatisme), se apelează la neuropsiholog (Morgan, Marcopulos & Matusz, 2019). Din păcate, această profesie, care se află la intersecția dintre psihologie, psihiatrie și neurologie, nu este reglementată în țara noastră. De asemenea, pacientul poate refuza un consult psihiatric, caz în care se va ajunge doar mai târziu în fața instanței. Debutul anumitor demențe poate trece neobservat, iar modificările comportamentale și afective vizibile se pot instala mult mai târziu. Aceasta se poate datora capacității compensatorii a creierului (de exemplu, fenomene de plasticitate cerebrală), dar și încercărilor de adaptare și/sau de „mascare” a acestor deficite de către pacient (vezi Buda & Drima, 2009, p. 308). Așadar, nu se poate pune semnul egalității între lipsa diagnosticului clinic, care poate justifica o măsură de ocrotire, și lipsa unei afecțiuni evidente la o evaluare medicală. În mod justificat, s-a pus problema momentului în care ar trebui să fie instituite măsurile de ocrotire civilă în cazul persoanelor cu deteriorare cognitivă progresivă (Buda & Drima, 2009, p. 308)6 . Reiterăm ideea absenței unor măsuri de ocrotire (în România, s.n.) a persoanelor care, deși au discernământul afectat, acesta nu este abolit, neputându-se justifica instituirea măsurii interdicției judecătorești. În același timp, odată instituită, măsura de ocrotire înlătură în mare parte orice formă de autonomie (juridică, financiară, socială etc.) pentru persoana în cauză. Curatela nu este, de asemenea, o soluție pentru această categorie de persoane, deoarece este necesar ca discernământul să nu fie afectat.
Literatura în cadrul sistemelor common law a abordat în detaliu acest subiect, datorită dificultăților de a găsi o soluție adecvată problemei enunțate. Una dintre soluțiile la care s-a ajuns a fost evaluarea discernământului ori de câte ori persoana urmează să se angajeze într-un act juridic pentru care capacitatea sa de exercițiu trebuie să fie intactă (i.e., să fie dublată de capacitatea psihică). Din această perspectivă, capacitatea este privită ca fiind dependentă de context și specifică pentru fiecare situație în parte8 . O măsură apropiată de această perspectivă o găsim în legislația specială – Legea nr. 17 din 6 martie 2000, cu modificările și completările ulterioare, privind asistența socială a persoanelor vârstnice. În articolul 30 din această lege, se prevede posibilitatea pentru persoanele vârstnice (i.e., care au atins vârsta de pensionare, conform legii) de a beneficia de consiliere și asistență juridică din partea autorităților, în vederea efectuării unor acte de dispoziție. Un aspect interesant în legătură cu acest document legislativ este absența oricărei mențiuni privitoare la capacitatea de exercițiu sau la discernământul persoanelor vârstnice. Termenii preferați de legiuitor sunt autonomie (fizică, psihică, socială, financiară) și grade de dependență. Considerăm că aceste noțiuni sunt relativ apropiate de ideea contextualizării problematicii discernământului, tocmai prin aceea că vizează latura practică, facilitând luarea măsurilor de ocrotire adecvate.
O altă soluție a fost promovată odată cu intrarea în vigoare, în anul 2007, a Mental Capacity Act 2005, în Anglia și Wales. Soluția se referă la posibilitatea ca o persoană cu capacitate de exercițiu deplină să poată să ia o serie de decizii pentru viitor, în eventualitatea că își va pierde discernământul și/sau va fi declarată incapabilă (în engleză, lasting power of attorney). Soluția promovată a venit să înlocuiască măsura denumită enduring power of attorney, care viza, în sarcina persoanei desemnate, doar atribuții administrative (similar curatelei, s.n.). O soluție similară a fost promovată de legiuitorul francez, în Legea nr. 308/2007 privind reforma referitoare la protecția juridică a majorilor. Articolul 428 din legea amintită prevede, ca măsură de ocrotire judiciară a majorilor, mandatul pentru protecție viitoare (în franceză, mandat de protection future). Această măsură este similară celei engleze prin aceea că este indicată tocmai acelor persoane care suferă de o boală degenerativă, dar încă au discernământul necesar să dispună măsura. Asemănător celor două măsuri amintite, Codul nostru civil prevede, în secțiunea referitoare la ocrotirea interzisului judecătoresc, la art. 166, posibilitatea persoanei cu capacitate de exercițiu deplină să desemneze persoana care urmează să îi acorde îngrijire în eventualitatea punerii sub interdicție. Codul civil actual a introdus ceea ce găsim în doctrină sub numele de „tutelă dativă” (Baias, Chelaru, Constantinovici & Macovei, 2012, p. 127), adică posibilitatea desemnării persoanei ocrotitorului de către beneficiarul măsurii de ocrotire. Această măsură este condiționată de prezența capacității depline de exercițiu și presupune încheierea unui act unilateral sau a unui contract de mandat în formă autentică, cerută ad validitatem. Cu toate acestea, măsura de ocrotire avută în vedere de legiuitor poate fi instituită numai înaintea apariției motivelor de lipsă a discernământului. Prin urmare, o persoană care nu a anticipat un eventual declin al discernământului, neîntocmind un astfel de act, nu va putea beneficia de măsura de ocrotire. Extragem o concluzie generală în urma acestei dezbateri: ar fi fost de dorit ca legiuitorul nostru să fi instituit o măsură specială de protecție (intermediară, s.n.) a persoanelor cu discernământ diminuat. Dacă discernământul aflat în dezvoltare (i.e., minori) este ocrotit prin tutelă, credem că și discernământul aflat în declin ar merita atenția legiuitorului, prin instituirea unor măsuri de ocrotire specializate. Admitem însă că soluțiile găsite în cadrul altor sisteme de drept și, parțial, în sistemul de drept autohton au păstrat un echilibru între a nu lăsa persoana complet lipsită de autonomie juridică și a nu o lăsa complet neocrotită. (… )
Profesorul Mina Minovici remarca în tratatul său de medicină legală faptul că, în privința alienației mintale, „legislația nu făcea nicio specificare în ce priveau diversele grade și forme sub care se manifestă această infirmitate” (Minovici, 1928, p. 17-18). Această lacună legislativă, după cum am arătat, a rămas de actualitate, o dovadă fiind lipsa parțială de ocrotire a persoanelor cu discernământ diminuat (Szekely, 2013). Dacă legea nu distinge între diferite grade ale discernământului, judecătorul trebuie să se bazeze pe judecata proprie și pe rezultatele expertizei medico-legale psihiatrice. Reiterăm ideea că probarea existenței/absenței discernământului în contextul interdicției judecătorești poate să fie dificilă mai ales atunci când avem în vedere tulburări psihiatrice complexe (de exemplu, cu comorbidități). Totuși, instituirea unei instanțe specializate (Instanța de tutelă și de familie, art. 107 C. civ.), a cărei competență materială include cazurile de punere sub interdicție, este un progres din partea legiuitorului nostru. Astfel, judecătorii care intră în compunerea instanței de tutelă au expertiza necesară pentru o apreciere în cunoștință de cauză chiar și a unei situații de tulburare mintală complexă. Din acest punct de vedere, tindem să credem că șansele ca o persoană să fie pusă sub interdicție în mod nejustificat sunt invers proporționale cu nivelul de expertiză al judecătorilor în aprecierea acestor cazuri. Opinii din doctrina medicală au promovat ideea unei instanțe civile special destinată cazurilor în care este necesară evaluarea discernământului (Buda & Drima, 2009, p. 309). Credem că o astfel de instanță ar funcționa doar dacă problema discernământului s-ar aborda din punct de vedere juridic, având în vedere modelul englez asupra capacității (i.e., dependentă de context și evaluată în raport cu contextul).
Progresele științifice din ultimele decenii au permis identificarea principalelor mecanisme biologice și psihologice implicate în diferite tulburări mintale și că primirea unui tratament adecvat (i.e., medicație, terapie) poate să contribuie la menținerea persoanei cu tulburare mintală cu un discernământ afectat minimal. De pildă, o persoană cu tulburare psihică, în condițiile în care nu își ia tratamentul prescris, își crește șansele să aibă discernământul diminuat. Aflată în această stare, persoana respectivă consimte la încheierea unui contract pe care nu l-ar fi încheiat dacă ar fi fost lucidă. Aceeași persoană, reluându-și tratamentul, poate să ajungă în fața instanței cu discernământ neafectat. Problema apare în momentul în care acea persoană dorește să probeze lipsa discernământului, întrucât, nefiind pusă sub interdicție, discernământul este prezumat a fi intact. O expertiză medico-legală psihiatrică post-factum va putea, cel mult, oferi informații circumstanțiale și prezumții cu privire la starea de fapt. De aceea, în special în cazul manifestărilor de voință cu efecte importante (de exemplu, contract de vânzare-cumpărare, testament, donație etc.) pentru patrimoniul unei persoane, credem ca expertizele ante-factum, de atestare a discernământului, pot oferi un plus de informație și o probă convingătoare. Interesul practic al acestei discuții poate fi observat mai ales în legătură cu situația juridică a persoanelor senescente.
Plângeri de neglijență privind căminele pentru bătrâni
Dacă cei dragi suferă din cauza neglijenței sau a tratamentelor necorespunzătoare în căminul pentru bătrâni sau în sanatoriu, noi vă putem ajuta:
„Omul de ştiinţă nu vizează un rezultat imediat. El nu se aşteaptă ca ideile sale avansate să fie preluate cu uşurinţă. Munca lui seamănă cu aceea a agricultorului – pentru viitor. Datoria lui este de a pune bazele pentru cei ce vor veni şi să arate calea. El trăieşte, trudeşte şi speră.” – Nikola Tesla
Fericiţi sunttinerii, fii şi nepoţi, care poartă mare grijă de bătrânii lor, de cei bolnavi şi văduvi şi de cei părăsiţi, care se află în spitale şi azile de bătrâni! Iar cei ce persecută, ocărăsc şi chiar lovesc pe părinţii lor bătrâni şi bolnavi, vor lua mare osândă de la Dumnezeu...
Sunt informatii VERIFICABILE ! Exista institutii abilitate sa investigheze, verifice, ancheteze daca datele sunt au ba reale ! Noi NU stim, punem intrebari, vrem si avem dreptul sa aflam : exista vinovatie sau… nu ( ? )
„avertizori de integritate“ sunt protejați de „Legea 571/2004 privind personalul din autoritățile și instituțiile publice ce dezvăluie încălcări ale legii“
„Pedepsirea sub orice formă a acestui demers jurnalistic transparent – chiar și dacă ar fi considerat provocator sau exagerat (nu e cazul) – reprezintă o ingerință nejustificată și gravă asupra dreptului meu la liberă exprimare, garantat de art. 10 al Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale”
„este unanim admis în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului că: dreptul la libertatea de expresie [art. 10 alin. (2) din Convenţie] este unul dintre fundamentele unei societăţi democratice, „nefiind aplicabil doar la idei, ci şi la informaţii care jignesc, şochează sau deranjează; într-atât de mari sunt cerinţele pluralismului, toleranţei şi deschiderii care guvernează o societate democratică” (inter alia, Wille c/a Liechtenstein, 28396/95, paragraful 61); acest drept este cu atât mai extins în cazul actorilor publici care au „datoria de a furniza informaţii de interes public.
Instanţele de judecată nu funcţionează într-un vid; existenţa unui forum de soluţionare a disputelor nu anihilează posibilitatea ca aceste dispute să aibă loc, în prealabil, într-un alt spaţiu” (Sunday Times c/a Marii Britanii, 6538/74, paragraful 65). Mai mult, Curtea Europeană a argumentat că „atunci când au a fi puse în balanţă, în lumina criteriului de necesitate arătat de art. 10 parag. 2 al Convenţiei, interese legate de libertatea de expresie şi altele ce ţin de protecţia reputaţiei altei persoane, trebuie acordată o importanţă mai mare participării active a autorului plângerii la o discuţie publică animată”.
Totodată, Curtea a evidențiat că „promovarea dezbaterii politice libere reprezintă o trăsătură foarte importantă a unei democrații. Curtea oferă libertății de exprimare cea mai mare importanță în contextul dezbaterii politice și consideră că o restricție asupra discursului politic este justificată doar de motive foarte puternice” (Feldek c/a Slovaciei, 29032/95, paragraful 83)”.
p.s. ca poci dar NU ma vreu abtine:“Cand mass-media se transforma din caine de paza al democratiei in catelus de companie pentru oamenii politici – Presa nu mai este in România câinele de pază al democraţiei. Este o palidă amintire a ceea ce incepuse să fie după 1989. Iar vina este in primul rând a clasei politice care nu a renunţat la mentalităţile comuniste in ceea ce priveşte presa, văzută ca „organ de partid”. “
„Asta e cu destinul: nu poate fi prezis şi este de obicei destul de ciudat.”
în ce mirare ți-ai ascuns din nesupuse
și câte taine se mai nasc răpuse
din nerostirea cărui pârg răsai
de nu e timp să te ghicesc, să-mi stai..
spre risipirea nourilor te îmbucuri
și-ai inventat atâtea giumbușlucuri
că m-ai purtat pe umerii albaștri
ai mărilor seduse de sihaștri..
pe neumblate cărărui de munte
nu s-a găsi vreun vânt să te înfrunte
iar eu mă-ncumet să-ți urmez chemarea
ce mi te vindecă.. cum rănii, sarea…
sibilla
„Noi acţionăm în funcţie de ceea ce credem, nu de realitatea în sine.”
și, iată că.. n-a fost să fie
nu inventăm noi taxă pe filosofie
rămânem umiliții norocoși nemuritori
ai vremurilor neapuse, păstrători…
sibilla
“O femeie îşi dă sufletul şi pe urmă şi-l reia intact. Şi de ce nu? Are dreptul să ia înapoi exact cât a dat.” – Camil Petrescu în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
cuvintele le-adun triunghi
și-mi țin tăcerile-n genunchi
să nu se urle din rărunchi
nicio fărâmă din vreun junghi
în fiecare zi mai bat un cui
în talpa pașilor zmintiți hai-hui
din cusături să mai descui
cât doruri să le-ncui..
sibilla
Omul frumos nu este vizibil, el nu are imagine, el ţâşneşte, în aparenţă, într-un gest mic, iar gestul ăla, pentru tine, este izbăvitor şi-ţi persistă în suflet toată viaţa, ca o icoană.
Cât de stupidă e ordinea făcutăde om şi cât de frumoasă este viaţa făcută de Dumnezeu! – Dan Puric în Despre omul frumos
“Fusese crud? Analizând la rece, prin prisma rezultatelor, fusese bine. Numai ea putea spune însă cât o costase sufletește. Maturizarea, chiar și cea spirituală, nu putea veni fără suferință, înțelesese și că totul reprezenta o etapă a evoluției ei ca spirit, pe care nu o regreta și care îi lăsase un gust amar și atât. Era atât de minunat să iubești și să fii iubita! Adevărul, precum inexistența lui Moș Crăciun, venise poate prea devreme pentru ea, ar mai fi copilărit.
Reușise să înțeleagă și cuvintele biblice ale Mântuitorului, care nu venise să ne mântuiască decât de propriile noastre sentimente, care ne țin legați demonic de pământ, ura, mânia, frica, mândria, iubirea…” – Devenirea, între Iad și Rai, Ovidiu Dragoș Argeșanu
Tâlcuri:
„– Omulîşi poate alege singur destinul sau este predestinat încă de la naştere ?
– Mă feresc întotdeauna să folosesc cuvântul „destin“, cu atât mai mult cuvântul „predestinaţie“. Despre „predestinaţie“ vorbesc foarte mult cultele protestante. Tot omul este chemat de a se mântui în Hristos. Preferenţialitatea nu este un atribut al lui Dumnezeu. Sigur, o alegere există, dar aceasta este legată de neam şi de felul în care un neam se desăvârşeşte în urmaţii lui pentru că aceştia se sfinţesc în Hristos şi prin Hristos. Avem în Sfânta Scriptură genealogia Mântuitorului nostru Iisus Hristos (vezi Evanghelia după Matei şi după Luca). Avem alegerea Maicii Domnului, avem şi alegerea Sfântului Ioan Botezătorul etc. Părintele Nicolae Steinhardt vorbea în cartea lui Dăruind vei dobândi tot de o alegere, dar nu de predestinaţie. Spre exemplu, părinţii Maicii Domnului, Ioachim şi Ana, de asemenea părinţii Sfântului Ioan Botezătorul, Zaharia şi Elisabeta, s-au rugat ca Dumnezeu să le dăruiască prunci, şi le-a dăruit. Aceşti prunci născuţi cu şi în rugăciune, post, nevoinţă au primit anumite daruri. Aici vorbim de rânduieli profetice, nu de predestinaţie. Sunt două lucruri diferite.
Omul poate să-şi aleagă singur destinaţia, scopul, finalitatea în această viaţă. Este liber să ofacă. Este liber să trăiască cu Hristos sau să aleagă să trăiască fără Hristos. Însă în aceste situaţii, poate să trăiască veşnic, sau să moară veşnic.
– Ce trebuie să ştim şi mai ales să facem în fiecare zi pentru a ne apropia de Bunul Dumnezeu ?
– Să iubim: pe Dumnezeu, pe oameni, animalele, natura etc. Un părinte a fost întrebat de un ucenic când vine sfârşitul lumii. La care părintele i-a răspuns că sfârşitul lumii vine atunci când nu va mai exista cărare de la semen la semen, adică când nu va mai fi dragoste între oameni. Asta trebuie să facem în fiecare zi: să-L iubim pe Dumnezeu, pe semen, creaţia întreagă. Desăvârşirea în iubire sfântă este lucrul bine plăcut lui Dumnezeu.”
“Oprește-te! Atâta tre’ să faci, să te oprești. Să te oprești și să privești iară firul de iarbă, să vezi floarea să-i simți parfumul, să te închini la sfântul Soare și să-I mulțumești că ți-a mai dat o nouă zi. Să asculți foșnetul frunzelor, ciripitul păsărilor și acolo, acolo, în liniștea aceea, în liniștea aceea multă, acolo să te găsești tu pe tine din nou. Și vei deveni ce-ai fost cândva iară.” – Părintele Arsenie Boca
Mănăstirea Prislop este una dintre cele mai cunoscute mănăstiri din România, fiind un important loc de pelerinaj ortodox și rugăciune. Acest lucru se datorează și părintelui Arsenie Boca, numit și Sfântul Ardealului, datorită minunilor pe care acesta a reușit să le realizeze, atât în timpul vieții, cât și după moartea sa. Așezământul de la Prislop este situat în imediata apropiere a localității Silvașu de Sus, la aproximativ 30 de kilometri distanță de orașul Hunedoara și circa zece kilometri de orașul Hațeg. Accesul spre lăcașul de cult este unul ușor întrucât drumul până la destinație este amenajat și asfaltat. Biserica de aici datează din secolul al XVI-lea și a fost declarată monument istoric. În ciuda dimensiunilor ei modeste, specialiștii o consideră unul dintre cele mai importante biserici ortodoxe din Transilvania, dar și din întreaga țară. Anual, aici, ajung zeci de mii de pelerini, atrași de liniștea și frumusețea acestui loc.
Zi de zi, la mormântul Părintelui Arsenie Boca vin pelerini din toate colțurile țării, pentru a se ruga la căpătâiul celui numit Sfântul Ardealului. Mănăstirea Prislop a fost construită în cea de-a doua jumătate a secolului al XIV-lea de către Sfântul Nicodim. Locul desemnat pentru construirea acestei mănăstiri a fost ales departe de agitația cotidiană, lăcașul de cult fiind înconjurat de păduri falnice, ce se împletesc perfect cu liniștea și încărcătura spirituală, fiind un loc perfect pentru reculegere și reflectare. Mănăstirea Prislop este denumită și „Silvaș” după satul Silvașu de Sus întâlnit ca mențiune pentru prima dată în documente din anul 1360. Se pare că pământurile e care se află mănăstirea aparținuseră familiei nobililor de Ciula, însă nu există date exacte, scrise, despre un eventual ctitor al lăcașului de cult. La aproximativ 200 de metri de lăcașul actual de cult se găsește un loc denumit „La Mănăstirea Bătrână”, aceasta dovedește practic existența unei vechi mănăstiri din lemn în zonă. Aproape de mormântul Părintelui Arsenie Boca poate fi vizitată și chilia săpată într-o stâncă, în secolul al XVI-lea. Aceasta a fost realizată de Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop, iar peștera sa (una extrem de mică pentru ca cineva să locuiască efectiv), acolo unde a dus o viață de pustnic, după ce s-a retras din viața mănăstirii, este numită astăzi „Casa Sfântului”, fiind și ea un loc de pelerinaj pentru credincioșii care ajung aici.
Părintele Arsenie Boca a lăsat posterităţii o serie de manuscrise şi cărţi în care le-a vorbit oamenilor despre credinţă, dragoste, milostenie şi despre rânduielile vieţii..
„A fi fericit înseamnă a-l face fericit pe celălalt”.
„De la cârma minţii atârnă totul. Dacă nu ai ordine în minte nu poţi avea ordine în viaţă”.
„Iubeşte smerenia, că prin ea Dumnezeu îţi va acoperi păcatele. Smerenia este sarea virtuţilor”.
„Toate diamantele lumii sunt un gunoi, faţă de o clipă petrecută în lumina dumnezeiască”.
„Oare ştii, omule, că din prima şi până în ultima zi a vieţii tale alergi mereu? Îţi transporţi sufletul spre limanul împărăţiei lui Dumnezeu, în căruţa trupului tău. Fii hotărât! Încearcă şi ai să vezi cât poate un om care vrea să fie curat”.
„Când vin necazurile tu să rosteşti: aşa-mi trebuie”.
„Fă binele şi aşteaptă răul”.
„Fără îndoială, la ziua Judecăţii nu vom fi întrebaţi ce-am citit, ci ce-am făcut; nici dacă vom vorbi cu dibăcie, ci dacă am trăit cum se cuvine”.
„Viaţa înfrânată duce la redobândirea sănătăţii încât să poţi deosebi binele de rău”.
„Rugăciunea e respiraţia sufletului, iar postul e apa care stinge văpaia patimilor”. „Cea mai grea luptă în viaţa aceasta nu este alta decât biruirea de sine. Căci biruirea de sine duce la propăşirea binelui”.
„Când te scoli dimineaţa din somn, gândeşte-te că Dumnezeu îţi dă ziua pe care n-ai fi putut să ţi-o dai singur, şi pune deoparte prima oră sau măcar un sfert de oră din ziua ce ţi s-a dat şi adu-o drept jertfă într-o rugăciune de mulţumire şi de cerere bună”.
„Oamenii se roagă lui Dumnezeu să-i scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagă de oameni să părăsească păcatul. Acum judecaţi, care şi de cine să asculte întâi: Dumnezeu de oameni sau oamenii de Dumnezeu?”
„Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis şi s-a făcut făptura, nu întoarce dumnezeiasca Ta faţă de la noi cei păcătoşi, ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică şi înfricoşătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre pe care în toată ziua, cu nesocotinţă, în chip nenumărat le săvârşim.
Noi suntem păcătoşi şi pătimaşi, netrebnici şi plini de răutate, iar Tu eşti izvorul vieţii şi al milostivirii; nu ne lăsa, Doamne; nu trece rugăciunea noastră, a păcătoşilor, nici nu răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci, pentru că nu suntem vrednici a câştiga prin sârguinţa cea de toate zilele milostivirea Ta, dăruieşte-ne-o Tu, Doamne, ca un preamilostiv.
Pentru rugăciunile pe care ți le înălțăm, dăruieşte-ne nouă sănătate şi viaţă ferită de toată răutatea.
Pentru rugăciunile pe care le înălțăm ne întăreşte cu darul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor noastre, cu bucurie să lăudăm numele tău și să te slăvim, în vecii vecilor.
Amin.”
Dumnezeu vrea sa spele Romania de pacate cel dintai” (Parintele Arsenie Boca, citat de PS Daniil Stoenescu)
Preacuviosul Părinte Arsenie, prin harul care l-a avut de la Dumnezeu, prin calitățile sale native deosebite, prin pregătirea sa teologică, duhovnicească, culturală și nu în ultimul rând științifică, a fost personalitatea cea mai mare din acea vreme, capabilă să de-a un răspuns mântuitor, oricărui om sau oricărei categorii de oameni, de la Rege până la ultimul țăran-muncitor.
Așa a vrut și așa a rânduit Dumnezeu, în marea Sa iubire de oameni și în mila Sa față de acest popor, ca să trimită ca luminător, pe marele Părintele Arsenie, despre care Părintele Teofil Pârâian de la Sâmbăta, avea să spună:
,,Părintele Arsenie a fost culmea trăitorilor și propovăduitorilor de Dumnezeu, din secolul XX-lea”
Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca
Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-mi ca astazi toata ziua sa am grija sa ma lepad de mine insumi, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac, si astfel, tinand la mine, Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase ajuta-mi ca rugaciunea Prea Sfant Numelui Tau sa-mi lucreze in minte mai repede decat fulgerul pe cer, ca nici umbra gandurilor rele sa nu ma intunece, ca iata mint in tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, ca umblam impiedicandu-ne prin intunerec. Patimile au pus tina pe ochiul mintii, uitarea s-a intarit in noi ca un zid, impietrind inimile noastre si toate impreuna au facut temnita in care Te tinem bolnav, flamand si fara haina, si asa risipim in desertaciuni zilele noastre, umiliti si dosaditi pana la pamant.
Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi. Pune foc temnitei in care Te tinem, aprinde dragostea Ta in inimile noastre, arde spinii patimilor si fa lumina sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi.Vino si Te salasluieste intru noi, impreuna cu Tatal si cu Duhul, ca; Duhul Tau cel Sfant Se roaga pentru noi cu suspine negraite, cand graiul si mintea noastra raman pe jos neputincioase.Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, ca nu ne dam seama ce nedesavarsiti suntem, cat Esti de aproape de sufletele noastre si cat Te departam prin micimile noastre, ci lumineaza lumina Ta peste noi ca sa vedem lumea prin ochii Tai, sa traim in veac prin Viata Ta, Lumina si bucuria noastra, slava Tie. Amin.
strigat..
si ne e frig ce ne desparte /si prea fierbinte-a sta deoparte… /lupii din noi întineresc,/ a strigăt haiducesc… – sibilla
„Aşa zişii elitişti cad în cur în faţa Occidentului, în loc să cadă în genunchi în faţa uriaşelor valori româneşti.”
..e limpede cum arată România de azi… o Românie tristă, obosită , o Românie care nu ne place…
Și nu ne place pentru că, dincolo de faptul că n-am fost suficient de vocali împotriva sistemului care ne minte/manipulează/batjocorește și condamnă la moarte, suntem la mâna stăpânilor din umbră, scelerații care impun conducerea coloniei, rocada periodică a trântorilor trădători de Neam și țară, așa zisele ogrăzi ale politichiei în care sălășuiesc în huzur și lux, șarlatanii, majoritatea Frați de Loje, fetițe-n dormitor, niște scârbe cu doar chip uman!Pentru o poză, un salut, o vizită, pentru tolerarea-n peisaj, pentru vreo funcție ori o chiftea etc își vând până și mamele, amantele, fiicele oricui le oferă siguranța vremelniciei, prăpăgiții!! Moluștele istea au pretenția să-i umplem de respect, ei, trădătorii Națiunii, ei, tiriplicii ce se-nchină-n pragul marilor Porți, ei, obedienții, marionetele…
„Pentru mine România este o vasalitate, adică m-am născut român şi n-am cum să ies din acest destin. Cu alte cuvinte o să-mi iubesc ţara chiar dacă va fi condusă de canalii şi lepădături şi escroci. Nu mă interesează! Dar îmi păstrez unicul drept care mi-a rămas după iluzii, după dezamăgiri, după revoltă – ultimul meu refugiu e dispreţul.”
Da, DOAR DISPREȚ merită parveniții ce-și tolănesc cururile pe jilțurile de europarlamentari pe zeci de mii de oiro, lașii care NU dau dovadă de Demnitate, cei ce NU se sinchisesc să lupte pentru interesele românilor și să se opună categoric oricăror manevre, ticăloșii și zminteli ale unor dezaxați cu care sunt.. camarazi! Lașii consimt, nu au coloană vertebrală, nici Dumnezeu și nici de patriotism nu-i putem suspecta – și ne referim inclusiv la cei care mimează grija..
„Care om este în stare să-şi cufunde privirea o viaţă întreagă, cu inima veselă şi sufletul lui în adâncurile acestei lumi a hoţiei şi a asasinatului organizat, legiferată de minciună, de înşelăciune şi de ipocrizie, fără să fie uneori nevoit să-i întoarcă spatele, înfiorat de scârbă.”
Cât despre CLOACA mioritică ce populează instituțiile statului de drepți și/sau capră, executanții ordinelor capilor Ocultei mondiale.. scârbă și silă! TOȚI o apă și-un pământ, mama lor, la toți!!MOLUȘTE!!Farisei îmbogățiți din inginerii financiare, șarlatanii, ticăloșii, majoritatea agramați, alții, meșteri în mânuit fo două vorbe, cât să pozeze-n ce NU sunt, să prostească naivii luați de fraieri… Vreți bărbați de stat?! De unde?? TOȚI sunt cu șorțulețele la vedere, lachei ai altora mai mari în grade! Grade d-alea cu însemnele ghiavolilor.
un cântec de LUPTĂ
”Doina” nu este numai o capodoperă, dar și ”cântecul năzuințelor noastre eterne: e cea mai categorică evanghelie politică a românismului”.
DOINA – de Mihai Eminescu
De la Nistru pân’ la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate
Din Hotin şi pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Calea noastră ne-o aţin
Şi Muscalii şi Calmucii
Şi nici Nistrul nu-i înneacă
Săraca ţară, săracă!
Din Boian la Cornu Luncii
Jidoveşte-nvaţă pruncii
Şi sub mână de jidan
Sunt românii lui Ştefan.
Că-ndărăt tot dă ca racul
Fără tihnă-i masa lui
Şi-i străin în ţara lui.
Din Braşov pân’la Abrud
Vai ce văd şi ce aud
Stăpânind ungurul crud
Iar din Olt până la Criş
Nu mai este luminiş
De greul suspinelor
De umbra străinilor,
De nu mai ştii ce te-ai face
Sărace român, sărace!
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier
Zboară paserile toate
De neagra străinătate
Numai umbra spinului
La uşa creştinului
Codrul geme şi se pleacă
Şi izvoarele îi seacă
Săraca ţară, săracă!
Cine ne-a adus jidanii
Nu mai vază zi cu anii
Şi să-i scoată ochii corbii
Să rămâie-n drum ca orbii
Cine ne-a adus pe greci
N-ar mai putrezi în veci
Cine ne-a adus Muscalii
Prăpădi-i-ar focul jalei
Să-l arză, să-l dogorească
Neamul să i-l prăpădească,
Iar cine mi-a fost mişel
Seca-i-ar inima-n el,
Cum duşmanii mi te seacă
Săraca ţară, săracă!
Ştefane, Măria ta,
Lasă Putna, nu mai sta,
Las’ arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija gropilor
Dă-o-n seama popilor
La metanii să tot bată,
Ziua toată, noaptea toată,
Să se-ndure Dumnezeu
Ca să-ţi mântui neamul tău…
Tu te-nalţă din mormânt
Să te-aud din corn cântând
Şi Moldova adunând
Adunându-ţi flamurile
Să se mire neamurile;
De-i suna din corn odată
Ai s-aduni Moldova toată
De-i suna de două ori
Vin şi codri-n ajutor;
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Daţi în seama ciorilor
Ş-a spânzurătorilor.
Ştefane, Măria Ta,
Lasă Putna, nu mai sta
Că te-aşteaptă litvele
Să le zboare tigvele
Să le spui molitvele
Pe câţi pari, pe câţi fuştei
Căpăţani de grecotei
Grecoteii şi străinii
Mânca-le-ar inima câinii
Mânca-le-ar ţara pustia
Şi neamul nemernicia
Cum te pradă, cum te seacă
Săraca ţară, săracă!
#######
Hrana pentru sufletul oricarui PATRIOT!
Europa LOR, nu ne reprezintă!!
“Europa unita s-a transformat în Europa „Lor” . Exista țari suverane și există țări subordonate primelor.
Nu-mi place Europa Lor!
Am impresia că, pentru orice decizie pe care trebuie să o iau, trebuie să cer binecuvântarea Lor!
Vreți Legi?
Întâi luați aprobare solilor Lor(=functionarasii de prin ambasade și CE) si apoi „le adoptati”!
Vreți să vindeți porturi, aeroporturi, terenuri?
Suntem de acord, dar le vindeți celor pe care noi ii decidem! Noi, nu voi!
Ce tradiții?! Ce bucate românești?! Universalitate! Adică doar produsele Lor, pentru că ale noastre sunt mult prea sănătoase!
România si-a ratat rolul în ceea ce s-a dorit a fi Europa Unită.
Fie vorba între noi, cu cei care s-au perindat în funcțiile cheie ale statului, nici nu avea cum altfel.
Justiția? Avem „grijă” și de ea. „Hamul” politic intitulat MCV, rapoartele făcute la dictarea ” agreaților Lor” „întăresc independența” justiției!
Europa anului 2021 a legiferat discriminarea, ura între cetățenii statelor membre!
Europa Lor devine, pe zi ce trece, o dictatură! Și totul se întâmplă în ropote de aplauze!
Europa Lor nu mă reprezintă.
Sunt un străin în propria-mi țară!”
„Aparent negativă, pentru că nu rezolvă nimic, revolta e profund pozitivă pentru că relevă întotdeauna ceea ce merită apărat în om.”
„Luminatii” – vuvuzele ale altor dezaxati, purtatori de vorbe-verdictai UE, profeteau nu demult:
„Dacă te crezi Napoleon, ești internat la zgubilitici. Dacă ești bărbat și te crezi femeie, ești aplaudat.„
Miliția din statele ioropene a aruncat în spitalele de psihiatrie orice voce incomodă, internare forțată, dar închide.. ochii și face sluș căciulindu-se când vine vorba de vreun sanchi politician pedofil ori sunt, ei, tovarășii milițieni, gardieni/paznici și părtași/complici/parteneri de afaceri ai proxeneților!
Tupeul JEGOS al curvelor de-și zic USR+
Iulian Capsali: „Dupa cum au votat Raportul Matic si dupa cum forteaza educarea prin prisma LGBT a copiilor, USR este un partid care trebuie scos din viata publica. Nu exista ceva mai toxic, un fanatism mai orb si mai bolnav. Cineva i-a comparat cu kmerii rosii, cei care au distrus Cambodgia. Are dreptate.
Faptul ca un gerontofil ca Macron sprijina acest partid arata in ce hal a ajuns politica europeana: o hazna ideologica periculoasa, totalitara.”
“Sunt celelalte partide mai bune, fără hoție, corupție, etc? Eu nu fac aici apologia vreunui partid, nici măcar nu scriu împotriva USR, ci împotriva unei ideologii distructive, profund anti-familie, anticreștine.
USR a inițiat legea educației sexuale obligatorii, fără acordul părinților. Stiti ce înseamnă această educație sexuală? Pur și simplu nu o să vă vină să credeți…
USR a fost singurul partid care s-a opus în mod oficial, vocal și agresiv Referendumului pentru Familie. Nici alte partide nu s-au înghesuit să susțină Referendumul pentru Familie, însă măcar nu s-au opus.
USR nu s-a dezis de una dintre “ideoloagele” partidului, care propunea că ar trebui să avem totul la comun – neveste, averi, copii, etc. Un sexo-comunism “cu față USR”…
Dacian Cioloș este foarte agresiv de partea homosexualilor, la Parlamentul European. Acasă este tăcut, dar acolo taie și spânzură.
USR și-a exclus fondatorul când acesta s-a exprimat pro-famillie. De ce urăsc oamenii aceștia familia normală?
USR este o comunitate mică, însă foarte bine organizată, foarte agresivă și extrem de vocală. Modelul vine de la Lenin, de la bolșevici, de la promotorii legii avorturilor în SUA, etc. Astfel de comunități mici, neînsemnate, însa foarte organizate, bine finanțate și foarte vocale au adus distrugeri incomensurabile rasei umane.
Senzația de desconsiderare față de “ceilalți”, alura de “guru”, de “mesia”, de “salvați Romania” este o chestie sectară foarte perfidă. Ideea inoculată este că unii sunt elite, restul sunt pleavă. Unii sunt deștepți, curați și frumoși, alții sunt proști, murdari, hoți, corupți si urâți.”
În România se moare. Zilnic. Și mulți. Citeam că media celor bolnavi de cancer care mor zilnic este de 140…
Speranța de viață, desi statistica este în stare să ne spună că sunt nemuritori, este scăzută și, pare-se, viitorul arată din ce în ce mai rău.
Ni se spune că este interesul nostru să muncim până ieșim cu picioarele inainte! Ăsta e omul de tip nou. Fără mamă, fără tată. Fără proprietăți. Fără buletin..
Ni se propovăduiește că trebuie să învățăm copiii cum să-si atingă corpurile și apoi ne mirăm de ce s-au înmulțit pedofilii, violatorii…
Ni se spune că trebuie să încurajăm și sa protejam (?) minoritățile sexuale, pentru că așa intram și noi în rândul lumii…
Totul facem la comandă, nu mai suntem în stare să gândim singuri și fără patimă.
Felicitări! Ati reușit să ne transformați în roboți, pentru că, nu-i asa, un robot stricat este ușor de îndepărtat!
Îmi este din ce în ce mai rău sufletește.
Totul este degeaba!
Zarurile au fost aruncate de ei…„
Vio Bota:
„Parlamentul European este dominat, în acest moment, de o majoritate profund anticreştină. Cum s-a ajuns aici nu e greu de înţeles, dacă ne uităm la demersurile făcute de aşa-numiţii progresişti. Pas cu pas, moştenirea creştină pe care s-a construit Uniunea Europeană a fost negată, iar în prezent ea este anulată, prin proiecte şi rapoarte catre trec prin forul european. E greu de anticipat ce va urma, cert e că de la încurajarea migraţiei şi până la noua realitate ce se construieşte în UE asistăm la un plan diabolic. Votul recent prin care a fost aprobat raportul europarlamentarului croat Matić este un atac direct, frontal la adresa valorilor creştine.„
”Bunicii noştri ne-au crescut altfel. Mai în sărăcie, dar mai aproape de Dumnezeu…Da, mâncau cu mâna, dar erau mai fericiţi. Acum avem câte zece tacâmuri, dar nu ştim ce mâncăm. Românul trebuie să se adune din risipirea lui! România seamănă cu un stup bezmetic. Am pornit pe un drum greşit şi nici măcar acum nu ne dăm seama unde ne aflăm. Nu mai avem noroc de comandanţi care să ne adune, care să ne înţeleagă şi care să ştie să ne mobilizeze. Aici este marele necaz.”#DorelVișan
„Definitia democratiei porneste de la ideea că puterea apartine poporului. Nu e clar insă cărui popor. Unii consideră că puterea trebuie să apartină poporului din tara respectivă. Gresit. De multe ori puterea de a decide lideri, institutii, coordonatele „statului de drept” apartine liderilor altor popoare.
Asa a apărut ceea ce eu numesc „democratie colonială”.
Cu alte cuvinte, reprezentantii altor tări „ne indeamnă”, fiind „ingrijorati”, cum să legiferăm, cum să ne conducem, cum să ne organizăm sistemul judiciar, cum să exploatăm gazele de sist, cum să ne folosim resursele naturale, cum să ne folosim Fondul Proprietatea, cum să ne crestem copiii. Cum să arate democratia la noi. In numele unor valori „europene” sau „atlantice”. In realitate, in numele unei noi ideologii, globaliste sau a unor interese care nu au nicio legătură cu tratatele Uniunii Europene sau cu prevederile parteneriatelor strategice. Sau cu traditiile noastre.
In ceea ce priveste „sfaturile” pe care ni le dau americanii, la inceput ele erau transmise de vicepresedinte (Biden), apoi de un adjunct al secretarului de stat (Nuland), apoi de ambasadori (Gitenstein, Klemm, Zukerman). Acum, ele se transmit la nivel de adjunct de ambasador. Probabil pentru că importanta colonială a României a scăzut.
Interesant este faptul că singurele reactii, in România, au fost doar din partea unor judecători. Liderii politici nu au reactionat la aceste incălcări flagrante ale suveranitătii. Ceea ce arată că in România, alături de LGBTQ, mai există o altă minoritate – a celor emasculati. In Imperiul Otoman, din care si noi am facut parte, si eunucii aveau rolul lor!”
A ajuns UE un soi de armă de dinamitare cu forța a statelor, de distrugere în masă?!Se apropie momentul adevărului. Și-al pieirii UE?
„Cea mai mare binecuvântare a unui om este familia sa.”
Astăzi, îmi sărbătoresc sora: un suflet frumos, o ființă deosebită, îngerul meu păzitor aici pe pământ, moașa fiului meu, prietena mea de nădejde !!Te iubim pentru că ești așa cum ești și numai tu poți fi, pentru că tu dărui, niciodată nu ceri, niciodată nu aștepți, niciodată nu păstrezi ceva, doar iubirea cu care ne îmbrățișezi mereu, necondiționat!
Îți mulțumesc pentru că mă iubești , pentru că mă sprijini mereu, necondiționat, pentru că ești unica ce-mi tolerezi înaripările, pentru că EȘTI mereu ….. pt că atât de multe !!!!!!!
La Mulți Ani, surioara mea cu ochii de smarald !!!
La multi binecuvantati ani, Om frumos, Alina Surdei!!!Srecan ti rodjendan, sestro!! TE IUBIM!!
“Portul naţional românesc este haina noastră strămoşească şi împărătească, sfinţii din Bisericile noastre poartă haine populare de parcă ne-ar fi primii strămoşi, inima noastră este cusută pe acest port naţional. “
Povestea iei continuă. La fel și lupta pentru apărarea tradițiilor țării noastre, pentru care versurile cântărețului Jean Moscopol trebuie să reprezinte o inspiraţie şi o speranţă că: „Tot ce e românesc nu piere / Și nici nu va pieri. / Oricât vom îndura, jurăm să fie așa, / Căci tot ce-i românesc nu piere / Și nici nu va pieri / Românul știe să înfrunte ceasul greu / El crede în dreptatea lui și-n Dumnezeu” – Matricea culturală, un simbol al identităţii şi creativităţii spaţiului românesc, care dăinuie din timpuri străvechi.
“Noaptea de Sânziene deschide cerurile pentru cei care stiu sa le priveasca…Să scapi de timp. Să ieşi din timp. Priveşte bine în jurul dumitale: din toate părţile ai semne. Încrede-te în semne. Urmăreşte-le…” Mircea Eliade
La multi ani binecuvantati, sanzaienilor : Corina Cretu, duso Leo si verisoarei mele, Milena!!
“Vremurile sunt urâte, spun oamenii. Dar dacă ei ar trăi frumos şi vremurile ar fi frumoase. Noi suntem vremurile.” – Sfântul Augustin
de parcă n-ar..
de parcă n-ar fi fost deajunse
tăcerile, deloc ascunse
parfumul dorurilor tunse
și frângerile nepătrunse,
se plouă seceta, zimțat..
că în vâltoarea de cucută
e pacea o necunoscută
și-n iarba învinsă de gută
a mai rămas urmă de ciută
să lumineze, ciucurat..
spăimoase nerăbdări, strănută,
arar, răzbat prin ceața slută
îmbrățișând steaua cornută
pe care brazi o mai asmută
tânjind la gândul cel curat..
de parcă n-ar fi fost destule
prea multe guri de lupi, sătule
și niciun paznic în pătule
atâția-s îngerii-n celule
cât să-i mai plângă, la furat..
sibilla
„Când citeşti istoria, este destul de uimitor să descoperi că n-a existat nicio zi în care oamenii să fi considerat că vremurile erau bune. Fiecare generaţie din istorie a fost bântuită de sentimentul crizei.”
„”Numai să nu ne simţim prea bine!” – aceasta era îngrijorarea tainică a grecilor în vremurile lor bune. De aceea îşi predicau măsura. Iar noi?”
„Dacă am putea râde de noi înşine, atât în vremurile grele cât şi în cele bune, ar fi o lume incredibilă.”
ehh..„Apostolii au scris despre vremurile lor, care sunt şi vremurile noastre.”
” Iubirea este înrudirea omului cu Dumnezeu. Ea uneşte la maxim persoanele umane fără să le confunde. În iubire se arată plenitudinea existenţei.”- Dumitru Stăniloae
din a naturii oseminte
se mai ridică vreun dinte
să frângă fruntea lumii-n patru
cât să-i sfărâme amfiteatru
ca să renască
sibilla
„Fericiţi cei care visează, cei care au idei frumoase, cei tandri, fericiţi cei care rămân copiii sufletului. Fericiţi cei pe care teama nu îi face să renunţe la iubire.”
„Este imposibil să ne pocăim de dragoste. Păcatul de iubire nu există.”
„Nu credeţi în basme! Au fost adevărate!”
pădurilor ce chicotesc poeme,
nu spună nimeni vreodat să tacă!
binecuvânte dorul, să-l tot cheme,
să fie dezlegare de blestem, nu joacă..
ce dacă ploaia cărărui dezbracă
și vântul le dezmiardă sânii goi
mult prea arar s-a fost să placă
drumeților, sărutul coamei moi..
dar munților ce hohotesc a profeții
le-nchine filosofii alte-agheasme
e vremea lepădării de hoții
și-a furișatului pe glezna vreunor basme..
sibilla
„ Odată ce ai pătruns în centrul fiinţei tale, nu mai eşti niciodată la fel ca înainte. Atunci viaţa ta va fi doar iubire. Atunci vei ajunge să trăieşti în iubire, să fii iubire.”
„Pictura îţi permite să-ţi exprimi gândurile mult mai bine decât cuvintele, inclusiv cele de la nivele mai profunde – stadiile subterane ale procesului mental.”
Nu… nu sunt pictor, doar povestesc…
După mulți ani de pauză, cu mâinile tremurânde, povestesc…. poate că aceste prime capitole fi-vor cele îndelung amânării, mobilizatoare! Să continui, poate că, cine știe… mă voi regăsi pe mine, cea lină, senină și între visători – căutători răspunzând provocării de-a fi și rămâne ceea ce Devine.. Deocamdată… îmi face Bine! Povestesc…
“Dacă auzi o vocea în interiorul tău care-ţi spune „nu poţi picta”, atunci pictează cu orice preţ şi vocea va fi redusă la tăcere. “
cateva din lucrarile mele, ulei si acrilic pe panza ( nadajduiesc pe viitor, mai graitoare.. ) :
Srecan ti rodjendan, sestro!!
TE IUBIM!!
