Vrăciţele … ( 2 )

Vrăciţele … ( 2 )

– ficţiune _

Undeva, într-un ciob modest al micului colţ ponosit de lume, una din Vrăciţe, împletea lacrimile cunună, descântându-le la Lună plină … prea multe se adunaseră, prea dureroase şi mult prea fără de nici o ruşine, vrăjitoarele, cu Volvura moţ, păreau să conducă acest colţ de lume … ” a dracu Volvură, după ce că e turbată, pare să fi şi dat în mintea neo-naziştilor, brrr … ”, partea tristă e că trage la fund pe exact cine nu ar trebui, numai ca să demonstreze ” şinie mi-s io ” ….

O bătaie puternică la uşa, apoi o izbitură şi uşa bubuii în zid , Vrăciţa Sveta tresărind, ridică privirea şi rămase înmărmurită … Intrase aparent într-o stare de veselie ce nu anunţa nimic senin, vrăciţa Jasmina, cântând cu foc :

ja sam te volela,

pame sam izgubijla ….

Cum dădu cu privirea-i vioaie de Sveta, schimbă brusc repertoriul :

io mi-s nana dă la Brebu,

care-şi flutură opregu,

ho ţup numa-şa, lai, lai, lai, la la …

– Ce-ai soro, ce-ţi veni, te-ai văzut cu Arkan, apoi bag seama te-au năpădit niscaiva amintiri … nu te văitai tu acum ceva zile că vor ăia să te scoată din împărăţie, că te-au făcut vinitură nebună … soroooo , opreşte-te şi adă apă vie, ţi-o fi făcut Volvura NanaAnna făcături, ce-ai mă ?

Auzind numele vrăjitoarei spălăcite şi sclifosite, Jasmina pufni în râs, care râs nu prevestea nimic bun …

– I-auzi, eu vinitură, ha … gâsca aia mai bine şi-ar număra firele de nisip ce i-au mai rămas în clepsidră, dar na, mor eu de grija turbării ei, ce să-ţi spun, mă prepelesc nu alta … Am fost la întâlnirea cu celelalte Vrăciţe, ştii că-s de cuvânt, soro, se anunţă nori grei deasupra împărăţiei, s-a adunat multă nemulţumire, am aflat că Vrăjitoriile lor se întâlnesc seară de seară la taine şi pun la cale alte nelegiuiri …

– Mda, bănuiesc că-l lucră pe Vodă, ceva la ordinea zilei, nimic nou …

– Păi, cam aşa, şi-a fluturat iar opregu pe sub nasul lui John Bresco, ăla iar a iertat-o … ştii, s-au împăcat şi pun de-o conspiraţie , am tot la chimir, cum credeai … să nu uit, mi-a zis vrăciţa Mara că au o listă tare interesantă, cică sunt la zi cu datoriile noastre, ba a ta pe elixir, ba a mea pe licoare, a Marei pe ierburi … al dracu informaţii confidenţiale pe mâna lor, va trebui să faci ceva soro, denunţă-i pe zmintiţii de le-au pus la dispoziţie , cică şi trepăduşii ăia mici pe care-i ţin cu pivo şi narghilele strigă-n gura mare la adresa noastră..

– Taci! De trepăduşi nu te lega, ăia săracii sunt masă de manevră pentru ei, dacă au ajuns să-i folosească pe faţă, sunt tare disperaţi , te pomeneşti că i-au pus să aştearnă pe hărtie ceva …hmmm

– I-a pus, Didyna, execută ordinele Volvurei, şi-a vândut sufletul , vai de păcatele ei, măcar de le-ar plăti ea, nu altu-n locul ei, nefericita !

– Iar vorbeşti cu păcat, mai bine roagă-te pentru sufletul ei pierdut …

– Păcate-şi face ea, ea să se roage … pe spinarea mea şi-a înălţat năsucul, mă rog, şi pe telefoanele date de Padre … hi, hi hii …

– Ai trimis depeşe la cineva zilele astea Jasmino ? Zi drept !

– Euuuu ? Io ştiu, să vedem, numai câteva CD-uri, ceva hărtii,ceva…

– Alea dinamită ?

– Alea ! Da !

– Nu te laşi, hm ? Chiar vrei să-i dăruieşti ăluia trusou la temniţă, mă tot întreb de unde atâta înverşunare pe tine, tu ai fost mereu cea mai blândă din toate, acum pari mai tot timpul … vrei să-l facă întemniţaţii fetiţă, hm ?

– Par … nu vreau să crape nici unul din ei, vreau să plătească, atât ! Nu le dau voie să piară până nu plătesc tot, dar absolut tot ! Clar ? Şi schimbă subiectul că n-am chef să dezvolt nimic, tac şi fac ! Punct !

– Să trecem la fapte atunci, mâine se întâlnesc ăia în buncăr, poimâine se duc la Regat, apoi intrăm noi în horă, rămâne cum am stabilit !

– Ce mă ? Păi acum câteva zile a fost Volvura la Regat, apoi s-a dus mâna ei dreaptă, he he … stânga i-o fi tremurat, de la câte plicuri tre să decarteze, auzii că a pierdut la bursa Văjitorilor cam multişor şi Zmăul pare rătăcit again, şi dările o mistuie, Bresco face fiţe, la Vodă are reţineri, nu prea mai are avântul dinainte, anii şi-au pus amprenta pe chipul ei … smochinită-i soro, buzele is vineţii iar când se-nfurie, adicătelea mai tot timpul, e lividă, se îmbujorează numai când dă cu ochii de lovele şi ceva contracte … vuieşte târgul că şi-a achiziţionat presă, să-şi întindă laţele, fără, nu poa` să ţipuie la Vodă , îi de pomină cu ţipuiturile manguba , hi hi hi ….

– Mda … e maestră, anunţi tu te rog Vrăciţele, de mâine începem descîntecele, Începem cu John Bresco şi Volvura , restul, mai pot aştepta …

– Păi pe Lulonna poate că nici nu e cazul, sunt şanse să o invităm numai la o Noapte Magică, unde mai pui că nici nu e proastă cum o crede Volvura smochinită, apoi,Didyna,se va elimina singură, cu un şut de la Leny pe ici pe colo, ailaltă a înţeles la timp, aştia doi trebuie stârpiţi, năpârcile, atât !

– Va fi greu, foarte greu şi … va dura ceva …. dar nu e imposibil, asta ne-a ţinut în picioare şi lalolaltă pe toate şapte,să nu uităm, trebuie să salvăm ţinuturile, Volvura a luat-o razna rău, Vodă nu merită incantaţiile ei mugite …. el e , altfel, ea, un şarpe … ea e diavolul ! John Bresco, de la ea a pins gustul banului , al minciunilor, s-au bazat pe Zmău şi pe uneltirile de la Regat, numai că, aci în Împărăţie au întins coarda prea mult, mult prea mult, vuieşte fiece colţişor ! Gata, mergem !

Vrăciţele se îndreptară spre ieşire, Sveta pe gânduri, Jasmina cântând :

Ană, zorile se varsă,

lasă-mă să merg acasă ….

– Iar soro ?, zâmbi Sveta .

– Ăsta l-am învăţat căt am stat de veghe sub ferestrele Volvurei, i-l cânta John Bresco înainte de plecare …

– ” … la copii şi la nevastă …

Ană, zorile se varsă …. ”

_ Soro, lasă-i Doamne nu te mira de copii, că-s cu copii şi ei, ce buba, doară nu i-o ţine John Bresco de mânuţe până la pensii , schimbă versurile …

_ fie, … cât îi Regatu dă mare,

nu găsăşci cât ai căta,

Volvură mai unsă-n toacie,

ca-n Împărăţia mea …

du-o John dăparcie,

spalăcie pră cap cu ia,

da ne lasă-n paşie,

cu Volvura ta …

_ Soro, dacă fac guşă , numai tu eşti ” divină ”, jur, apăi ăsta să ne fie Imn de luptă, Doamne, iartă-mă, că mă ştii de-acuma …

– Jasmino, vezi pe unde calci, cică au pus mine pe drumuri, înţelegi ? Cască ochişori pe unde păşeşti !

– Ce mă ? Uraniu … Ops, să nu mă audă careva, deci, drumurile sunt prăpădite de căte plimbări fac spre Regat, şi înapoi la Împărăţie, cum crezi că s-au instalat pe veci, fie-le sarsanalele pe piept pe Lumea de Dincolo …

– Te trec pe antibiotic Jasmino ! Ai luat viruşi de la ei, ce tot bombăneşti ?

– Păi adevărul e că mi-au virusat gândurile-mi paşnice, trei ani am bântuit pe miriştile mele zâmbitoare, printre surâsuri de roua munţilor … cine muşchii mei partizani io fi pus să mă facă să-mi ies din visări ? Şi le-am spus prin golumbii mei că nu-i bine să mă mânie, am eu vină ?

– N-ai !

– Vraciul te-a clipocit zilele astea pe aripile măiestre soro ?

-Da, m-a …

– Şi ?

– Şi, şi … Vraciul are nişte zâmbete fermecate, le vom folosi curând, vezi că ne-a trimis nişte vraci întărire, le-am dat şi lor chestiile cu pricina, în caz de dispare una din noi … mai ştii, ăştia-s capabili de multe …

– Ştiu ! Eu ştiu mai bine ca oricine ! Pe mine m-au zguduit deja … mai o incantaţie de-a lor, apoi mi-au lucrat trepăduşii, le-au spălat creierele şi i-au pus să scrie pe papirus blesteme la adresa mea …

– Cunosc, le-au deratizat creierele cu bani, nu ? Sau?

– Am spus, cu pivo, dar nu ei personal, l-au învăţat pe bursucul Cireşel ce să facă, numai că ăla s-a împiedicat de tont ce e în indicaţii, şi-a răsuflat tot din reţeaua lor … are şi Bresco ăsta nişte încrengături în arborii genealogici ai familionului, să-i fie de pomană, că de pomină-l făcură soro … he, he… dacă ar ştii el de unde i se va trage şi unde vor duce toate …

– Gura mică !

– Gata, ciuti şi tu, nu mă mai ispiti la taifas !

– Ia zi, ce părere ai de Lulonna ? Tu o ştii, ai mai întâlnit-o pe alte Tărâmuri …

– Adevăru-i că, mi-ar place s=o văd în jilţul NaneiAnna o zi, va fi Sfârşitul Lumii , Volvura se va îneca-n propriu-i venin … moamăăăă , Lulonna în locul Nanei Anna …. asta lovitură în mufa Volvurei, îl face franjuri pe John, din Cavaler de Plumb îl trăzneşte-n nouri şi-l zămisleşte labrador …

– Pechinez nu era bine, trebuia să zici tu labrador, deh …. ” subtilă ” mai eşti, zâmbi Sveta .

– Labrador, să-şi găsească drumul spre cogniac şi pe Lumea de Dincolo, tot sub ferestrele-negurate ale Nanei va doini de foc şi jele …

– Leny ?

– N-am timp de fata-n casă soro ! De aia mă ocup când se apropie alegerile-n Regat, oamenii vor decide, Volvura şi Vrăjitorii sau …Vrăciţele şi Vraciul zâmbitor ! E mare zbatere şi zbucium în Împărăţie, nemulţumirile cresc, toţi cârtesc pe la colţuri, Didyna toarnă la Volvura, printre două lacrimi şi trei telefoane la Padre, mai bagă şi câte-o depeşă la Lulonna, să-şi asigure forţele, Leny o şantajează cu un lache şi o-mbubiţă la drăcii, pare să-i cânte-n strună, dar fiecare cântă pe limba ei şi …. nimic ….

– John Bresco … mai poate, mai rezistă la …. toate ?

– Asta numai Vraciul ştie, dar, cică cei de la Regat vor să schimbe ceva din Legile Belagine, va fi mare frământare, una din legi fi-va arsă pe rug, John fără aia e total descoperit … oamenii au aflat şi de ceva bonusuri primenite-n desăgile mititeilor lui progenituri şi … dacă se sparge buba ….

– Stropim cu flori de câmp după bal soro … mirosul de bălegar e bun, duhoarea nu strică un timp în Împărăţie, oamenii nu trebuie să uite, altfel, n-au cum învăţa să preţuiască roua …

– Aşa-i !

– Vodă ?

– Vodă stă deoparte, pentru moment ! S-a săturat şi el de fiţele şi schelăiturile ţipuite de NanaAnna … a ajuns la urechile lui râsul Împărăţiei, înţelegi ?

– Înţeleg, oamenii zic prin locuri dosite că Împărăţia e condusă de Volvura Turbată, nu de el, şi asta e prea mult şi pentru Vodă !

– NanaAnna şi-a pierdut minţile … un timp o lua pe una pe teren cică, pândeau pe la ferestrele unei visterii din zonă, s-o vadă pe aia după care i se scurgeau ochişorii Zmăului …. ăla e sătul de zmintelile ei şi sare ogaşul cam des …

– De ce nu pleacă de la ea ? Nu arată rău Zmăul , zise Sveta …. ştii că mă place Zmăul ?

– Seriooooss ?

– Serios ! Fără întrebări ! Crapă Volvura dacă află şi n-apucă să plătească mârlăniile, ea nu trebuie să ştie de mesaje ! Gura !

Jasminei i se lumină faţa, imaginea Svetei în maşina Zmăului nu-i dădea pace, deci nu i s-a părut mai deunăzi …

Noaptea se întindea pofticioasă peste faldurile şifonate ale Împărăţiei. Vrăciţele tăcuseră demult ! Ajunse la Locul Tainic, îşi murmurau cu voci cristaline descântecele magice … Câţiva trepăduşi, tresăriră zâmbind în somn, la Cetatea Didynei, pogorâseră îngeraşii pe căpuşoarele limpezi … Vrăciţele vegheau !

Undeva, după un copac ponosit de mâhnire, bursucul tont şi libidinos, Cireşel, pândea . Vrăciţele îl văzuseră însă, ştiau că-l v-a suna pe John Bresco, apoi pe Volvură …. Imaginea lui de panaramă devenise plictisitoare şi, prea costisitoare pentru Împărăţie …. mult prea costisitore. Din pricina nebunaticelor sale porniri , aveau să cadă multe capete, la vremea potrivită ! Vraciul şi sfetnicii săi, Regatul, au aflat ceva …. Devenise coşmarul lui John Bresco. Nătângul nici măcar nu realiza ! Rânjetul bursucului, zdrăngănitul cutiilor cu pivo, treziseră Vrăciţele din visare …. cuţitul promis jasminei o tresărise până şi pe Sveta cea calculată, toate trebuiau să înceteze . Războiul Sacru al Vrăciţelor, nu mai putea fi oprit, ceva se va întâmpla curând,Volvura a greşit, nervii, o făceau să comită greşeală după greşeală.

Mara, bântuia prin Împărăţia vecină cu listele la subsioară, împrăştiase deja câteva, apoi, la sfatul Svetei, şoptise celorlalte Vrăciţe frânturi din plan. Atât cât tebuiau să ştie, nu mai mult . La Regat, Sveta avea deja întărire, Jasmina la rândul ei, ştia ce face, descântecele începuseră să aibă efect .

Din umbrele zburlite ale nopţii zvâcni un cântecel, John Bresco doinea :

” Annă, zorile se varsă …

lasă-mă să merg acasă … ”

– Mai du-te dracu John, mai schimbă cântecul … Vivaldi mă linişteşte, doar ştii !

– Zmăul să-ţi lălăie Vivaldi NanaAnna, zâmbi John, printre două înghiţituri de cognac. iar eşti nebună ? Ce ai ? Plec, mi-ai stricat cheful …

– Mergi, John, e târziu deja, răspunse Volvura plictisită de ipohondriile Cavalerului de Plumb.

– NanaAnna ! Vodă te va suna !

– Ştiu !

– Ai grijă cu Vrăciţele, le-ai subestimat, geaba nu recunoşti … pe Jasmina n-ai scos-o din ” proastă ”, vorbeşte lumea Nano, ea a aflat tot … Sveta e puternică, Jasmina e un mister …

– Aia mă ? Aia fără dantură ? Proasta aia ce s-a înhăitat cu handicapatul ăla ? Jasmina … io mi-s nima ? Io mi-s NanaAnna, John, de câte ori să-ţi repet ?

– Handicapatul are dreptate Nano, rămână vorba între noi doi !

– Nu există dreptate, John ! În Împărăţia mea , eu am ultimul cuvânt ! Eu tai, eu spânzur , vă trag pe toţi după mine de mă turbaţi !

” Că nu eşti destul de turbată … ” , gândi John, dar îşi reprimă gândurile, să nu stârnească iar nourii grei ai Volvurei Turbate .

John plecase de ceva timp. când Volvura începu să râdă convulsiv …. un rictus îi deforma buza vineţie, frezura i se zburlise ca la motanii în călduri … un hohot, apoi altul ….. Zmăul întârzia, din nou. Deodată, un ţipăt lugubru sfîşie în felii liniştea Împărăţiei :

” Io mi-s NanaAnna, măăăăă …. habar n-aveţi voi şinie mi-s io ! Io tai, io spânzur ! … ”

Sibilla Poesis

imagine preluată de pe google.ro

Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Atitudini, Pilde şi „aduceri aminte”... și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

26 de răspunsuri la Vrăciţele … ( 2 )

  1. Vania zice:

    Să fie de bun augur!

    Prima parte am pierdut-o, cred că doar cu search ar merge să dau de ea, ori pornind de la tag-uri, că altfel e cam stufos de căutat pe aici…

    Apreciază

  2. sfinx667 zice:

    @druje Vania,
    E simplu, la categoria literatură, găseşti : Vrăciţele ( 1 ) …
    Mulţam fain pentru urări 🙂
    O zi senină şi împlinită, Vania !
    numai bine şi mult respect, prieten drag,
    Sibilla

    Apreciază

  3. Gabriela Savitsky zice:

    Vrăjile să fac pe lună plină, săptămâna trecută adică. Cred că vrăciţele tale ştiu asta. Cu rouă nouă.

    O fi chiar aşa cu vrăjitoarele? Mi-e greu să cred că o fiinţă ar putea avea în ea numai Rău, nici chiar Ucigă-l Toaca nu cred că este în totalitate rău. Eu aşa zic. Că trebuie rugăciune, fie ea şi de exorcizare.

    Apreciază

  4. Gabriela Savitsky zice:

    Cred că Vania voia să-ţi spună că blogul e prea încărcat…
    Poţi să-ţ alegi şi o altă temă, mai „aerisită”.

    Apreciază

  5. leo zice:

    Gavroş, de paregzamplă, ce-ar fi bun în Ucigă-l Toaca? Că-s curioasă… Ai cumva în vedere coasta aia de drac din care s-a plămădit… cea mai mare eroare a lui Dumnezeu drăguţul? 😆

    Apreciază

  6. Gabriela Savitsky zice:

    Leonaş,

    eroare, eroare da’ vrem s-o ştim şi noi!, ca să parafrazez clasicul meu preferat într-ale schiţelor.
    Cum Lucifer era egal în tăte cele cu Dumnezeu, nu e greu de-nchipuit că ar avea şi el părţile lui bune… Altfel nu l-ar răbda Infinitul. Diferenţa între Bine şi Rău, dragul meu, e, uneori, numai de nuanţă, o mică nuanţă. Femeia are multe atribute din acestea care duc la respectiva nuanţă. Cum ar fi intuiţia. Şi instinctul matern.
    Nu te sciam misogin, bade Leo.

    Apreciază

  7. Apoi aici e vreme de huzurit printre taine de povesti, uite ca s-a nascut a doua cununa a Vracitelor, una blonda si alta bruna, dupa cum ni se-arata in poza, or fi cu sau fara peruci, numai ele or sti… 🙂
    Daca le mai vine si gandul sa se inverseze, atunci sa te tii deruta !
    Leo, daca nu exista „eroarea” aiasta plasmuita de Dumnezeu, chiar ca nu mai existau descendenti pe scara evolutiei umane, trebuia repede incheiat un contract pe termen luuuung cu „UFO” sau cu OZN-istica…:)
    Dar copchilastii mataluta n-au tangenta cu eroarea ? 😉

    Apreciază

  8. sfinx667 zice:

    Vă mulţumesc pentru vizită şi gândurile tresărite 🙂
    Vă doresc atingerea blândeţii, la umbra-nţelepciunii, surâs şi împliniri de suflet, fiecăruia din voi, ceea ce-mi doresc şi mie .
    @Gabriela Savitsky,
    Una din Vrăciţe foloseşte roua munţilor, floricele mici albastre, cresc pe stânci, sunt surorile florilor de colţ, pe creste ajung doar cei ce au harul a se desprinde de Ucigă-l toaca în nopţile cu Lună Plină şi a-i refuza ceva favoruri …. vrăciţa cu pricina , zboară deasupra prafului de nouri, un singur cusur are, căci numai Doamne, Doamne e perfect, ea nu iartă şi nu uită ceea ce nu se poate şi nu trebuie uitat. Rugăciunile sunt benefice, acelora care acceptă Tainele Sfinte, se căiesc, decid că e timpul să se lepede de zminteli, decizia le aprţine lor şi numai lor. Nici cu un milion de rugăciuni, nu întorni de la nemernicii pe cei care-i slujesc Necuratului, dacă ei nu vor. Nici Doamne, Doamne nu iartă pe cei ce au zămislit, spre exemplu, izvorul de lacrimi ce pare a fi nesecat al unei mame hăituite de fiare şi jivine, ori pe cei care se joacă cu sufletele clădindu-şi fericirea pe nefericirea altuia … Rugăciunile vin din suflet, am mai văzut eu închinători care mâine zi au purces de la capăt cu şi mai mare zel . Dacă sufletul e vândut, de unde să vină rugăciunea ? Ba mulţam, dar prefer să mă rog pentru văduve, orfani, bătrâni, nu pentru cameleoni. Ăştia sunt diavoli cu chip uman, cum buba să mă rog pentru ….. Ucigă-l Toaca ? Am mai spus, nici să crape nu au voie până ce nu plătesc tot, dar ei, nu alţii nevinovaţi în locul lor, deşi, dacă mă gândesc, unii chiar trebuie să simtă pe propria piele rănile sufleteşti, altfel nu vor ştii niciodată ce şi cum sunt, iar Doamne, Doamne, ştie exact când să intervină …
    Doamne, iartă-mă, nu mă plac rea, însă năpârcile trebuie strivite şi stârpite, s-au înmulţit prea mult ….
    Temă mai ” aerisită ” , voi avea în vedere, se apropie campania şi io-s multilateral dezvoltată, material estem, dovezi aşişderea … tulvai, zău c-ar trebui să se arunce cu trandafiraşi pe aripile mele, să mă menţin limpede şi senină 😉 🙂
    O zi agreabilă !
    Sibilla
    @duşo Leo,
    ” muierea-i coastă de drac,
    când e arc, când ac, când mac,
    iară când cie ispicieşcie,
    sigur că cie cotropieşcie …
    rareori e apă vie,
    însetatului tărie … ”
    Precum observăm, e dotată cu toate cele, nu de ea, de coastă depind tot timpul … erorile sau aricii, atât că Demiurgii se mai amuză uneori, deasupra prafului de nouri, privind jocurile hazardului, ale culiselor sau, intervenind doar în momente decisive … concluzionând , muşcă mărul pofticioşii, unii pot dar nu vor, alţii vor dar nu pot şi unii se îndepărtează la adăpostul templelor, departe, departe … de multe 😉 🙂
    Lumea va deveni frumoasă când nu vor mai exista culise, şi atât de multe mistere de la umbrele formei la cele ale fondului … Uite de aia prefer eu să mă hodinesc deseori la surâsul frunţii munţilor mei dragi, pe gleznele stâncilor şi-n căuşul izvoarelor doinite de încrâncenarea aia vie a stâncii …. e atâta limpezime, splendoare şi curăţenie … mă întreb deseori, oare câte suflete neatinse de tina şi pulberea deşărtăciunilor or mai fi, că de bune intenţii s-a înnegurat pământul …
    Gata, mă teleportez în liniştea mea, o zi frumoasă Sânzâanule , numai bine !
    Sibilla
    Pentru voi, amândoi, cu mult drag :

    Apreciază

  9. sfinx667 zice:

    @pescăruş argintiu,
    Vrăciţele nu-s două dar nici nouă, sunt şapte, număr sacru 🙂
    Pentru tine sestro :






    Poftim de înţelege temperamentul vrăciţelor sibiline, tamo daleko, sis :))
    O zi binecuvântată şi numai bine 🙂
    Sibilla

    Apreciază

  10. leo zice:

    Gavroş, măi dragă, cum ar zice un clasic în viaţă, au oare tălică, carele nu eşti aşa perfectă ca mini – de-s a-băutor, a-fumător şi… a-femeiat – când te dedai plăcerilor alăturea de altă creatură a ăluia – iarba dracului, nu ştii la fel de bine cu ce-ai de-a face? Face asta oare din tălică vreun vajnic luptător anti-tabac?! Ori just onother… adicted? 😆
    Ce mai, dăduşi în bară şi-n direct, şi la reluare! 😆

    PS
    duşo, zisă-şi ceva de şepte, da-i dăduşi pescăruşei di la asociaţia feministelor perfecte numa şase. Ori îi mai dai încă şase, să fie de poartă-n casă, ori recunoşti că ţi s-a defectat abacu… 😆
    Tati Borgo, Hilfe!, că m-au năpădit amazoanele! Ia-n explichează-le tălică cum şi de ce-am renunţat noi, adamii, la bunătate de coastă… 😆

    Apreciază

  11. Gabriela Savitsky zice:

    Leonaş,

    numa ce ochii poarta şi-ţi băgaşi dumneata profilul în cadru, de nu s-a mai zărit nimic…
    Nu-mi amintesc să-mi fi cupărat tu ţigări. Şi şamanii fumează, să ştii şi tu. E păcat ce scoţi din gură, pentru că vine din suflet, mai lesne de iertat este ce gabi în gură – ca să zic aşa.
    E mai gravă trufia decât luarea în deşert.

    Apreciază

  12. Leo baci, gazda sibillina mi-a acordat probabil un punct din oficiu si mi-a dat darul muzical cu sot, ca sa fie rotund si simetric ! 🙂
    Lasa ca amazoanele sunt bune in asta seara si se milostivesc de domniile voastre adamesti, nu-i rost sa cati sprijin imperativ la cutezatorii si dragii cavaleri traci 😉
    Am facut legamant feminin intre noi ca va toleram in mod pasnic 🙂

    Apreciază

  13. sfinx667 zice:

    M[ bucur că vă simţiţi bine, cu toţii 🙂
    7 melodii am postat azi aici, 7 vrăciţe cunosc miriţtile mele de paşii lor sărutate, 7 e numărul sacru ce mă reprezintă, 7 e o anume sibillă 🙂 , câte 7 îmbrăţişări fiecăruia din voi , 7 premoniţii am făcut până acum şi s-au adeverit, 7 descântece stăpânesc, tainele mele 🙂
    Vouă tuturor, aceste versuri, cu mult drag, să vă doinească sibiline tresăriri :

    Romanta inimii

    Inimă – ciutură spartă –
    Cui mai duci apă la poartă,
    Daca nimeni nu mai trece
    Să-ţi soarbă din apa rece –
    Apă bună de descîntec
    De la ochi pînă la pîntec?…

    Inimă – ciutură goală –
    Cine te spoi cu smoală
    Şi te-ascunse în ogradă,
    Nimeni să nu te mai vadă,
    Ca să-ţi mai cerşască apă
    Cînd de sete gura-i crapă?

    Inimă – ciutura mea –
    Dă-mi să beau, dar altceva,
    C-apa rece ţi-au golit-o
    Toţi cei care ţi-au sorbit-o!…
    Dă-mi ce mi-ai păstrat doar mie –
    Dă-mi un strop de apă vie!…
    ( Ion Minulescu )

    O seară minunată vă doresc , dragilor şi, confruntări blajine, mă-ntorn în lumea mea sibilină, vă veghez de acolo, şi v-oi stropi cu elixir din roua munţilor, frământările voastre duioase 🙂
    Apăi nu-i mai bine ca mine, cu toţi şi cu nici unul, nici cu coasta nici cu clona coastei, rămân eu, tamo daleko … 😉 🙂
    Zdravo, tuturor şi, zbor zâmbitor !
    Sibilla

    Apreciază

  14. sfinx667 zice:

    @duşo Leo,
    🙂

    Apreciază

  15. leo zice:

    Gavroş,
    ai de grijă că dă rotocoale iţită din şamanica-ţi pipă, nu văzuşi că-i ceva vreme de când ăsta leo numa prin (luări în) deşert păcătuieşte… 😆
    cât despre ce-mi pleacă din suflet prin gură, asta se-ntâmplează de obicei să fie declaraţii de-amor. şi, ciudată-ntâmplare, niciuna pentru vreun perfect deposedat de o drăcească-coastă… 😆

    Apreciază

  16. Gabriela Savitsky zice:

    Leonaş,

    e o vorbă veche:
    „- Dragi ţ-îs fetele, Ioane?
    – Dragi, bade, dragi!
    – Da tu lor?
    – Şî ele mie!”
    Aşa şi dumneata. 🙂

    Apreciază

  17. ionborgo zice:

    Niko!!!
    Duminica placuta.Ti-am citit raspunsul,voi reveni,Poate pe mail.tata Borgo:)

    Apreciază

  18. sfinx667 zice:

    @tati Borgo,
    mul’umesc frumos tati !
    Duminică binecuvântată, tati drag ! Ne auzim, aşadar pe mail, vă aştept cuminte şi cu minte, aşa cum sunt eu, când vreau musai .
    Pentru tati Borgo, cu mult drag şi preţuire :
    Nourii

    Privesc grăbiţii nouri ce-alunecă pe zări,
    Topindu-se departe şi revenind întruna.
    Parcă-mi trimit tăcute, nostalgice chemări,
    Ei, fraţii cu dreptatea, cu ziua şi cu luna.

    Oceane mari de apă pe-a cerului genuni
    Câteodată-s limpezi ca lacrima pe-o pleoapă,
    Revarsă altădată şi trăsnet şi furtuni –
    Rămân aceleaşi totuşi oceane mari de apă.

    Ce chipuri prinde-n slavă al norilor convoi!
    Centauri, turme, nave, creneluri de redută…
    Noi îi urâm când grindini revarsă peste noi,
    Noi îi iubim, cu stropii lor calzi, când ne sărută.
    ( N. Labiş )

    http://farm1.static.flickr.com/156/415631054_5dea0343db.jpg?v=0

    UMANISM
    Sunt furios pe tine, dar mai ales pe mine,
    Ca m-ai facut prea lesne sa-mi distilez in grai
    Invalmasirea tandra si cr uda, ce ma tine,
    Diminuandu-mi forta canalelor de nai.

    Sunt bucuros ca astazi a nins intai si-ntai,
    Ca azi intaia oara sunt drept precum o spada,
    Ca imi mangaie fr untea intaiul tau calcai,
    Ca-s negr u in pustia candida de zapada,
    Si este totul aspru si disperat primar,
    Adica in furtuna de patima tesut,
    Si se alcatuieste pe nervii mei de jar
    Uluitor de-albastr u intaiul tau sarut.
    Ce incalcire trista in mine ai produs
    Si cata deznadejde si cata bucurie,
    In acest vin de toamna, si tonic si confuz,
    In aiurarea stearpa cum te arati tu mie.
    Eu vreau o clipa numai viata sa-mi consum
    In sarutari sterile manjindu-ti-o, manusa.
    Ca niciodata, poate, drapelul meu postum
    Sa nu-si descanteieze in asfintit cenusa.

    Dar vie-apoi uratul, deluviile vie,
    Si desclesteze-si noaptea deasupra-mi falci de fum,
    Sa nu mai stie nimeni smintita bucurie
    Pe care-o sorb cu cana sparta-acum.

    Oh, nu, nu e aceasta. Eroare-i pestetot.
    Sunt muntii in eclipsa, de-aceea nu vad soare.
    Rachiurile-ntr-insii se poticnesc in bot,
    Dar umanismu-i doare si dragostea ii doare.
    Indura-te de toate acestea, Demiurge!
    Placida in clepsidra nimicnicia curge,
    Pe cand eu stau de fata teribil si onest
    Topindu-ma in masa poemului acest.
    ( N. Labiş )
    Calde îmbrăţişări, tati Borgo, respecte şi drag,
    Niko

    Apreciază

  19. ionborgo zice:

    Niko!
    Zau!Prea multa sensibilitate si atentie,dar Labis mi se pare cel mai aproape de mine.Poate asa a fost sa fie.Sa se aprinda,sa arda si sa se stinga ,repede.Asta o fo soarta poetilor de geniu?Poate!Seara frumosa si linistita,cu drag iti doreste ,tata Borgo 🙂

    Apreciază

  20. ionborgo zice:

    Leo,prietenul meu Dac!
    Vaz ,cu drag,ca esti tare dezmierdat de doamne foarte dragute ce sunt in vizita pe acest blog.Cred ca ma incearca invidia,caci ciuda-mi este din-plin.La buna vedere al meu amic cu „succesuri” la cele frumoase.Cu drag al tau preten ,ardelean cu capul tare,tata Borgo 😛

    Apreciază

  21. sfinx667 zice:

    @tati Borgo,
    Mulţumesc frumos pentru vizită şi gândurile de suflet, om minunat !
    O seară de duminică agreabilă şi o nouă săptămână bogată-n împliniri de suflet, tati drag !
    Un mic dar, pentru ardeleanul drag mie, iubitor de frumos, poesie … :



    numai bine, tati Borgo,
    Niko

    Apreciază

  22. welcome zice:

    Клёво, мне понравилось! 😉

    Apreciază

  23. sfinx667 zice:

    😉 🙂

    Apreciază

  24. Pingback: VRĂCIŢELE - III « Sfinxul

  25. Pingback: Vrăciţele -V- « Sfinxul

  26. Pingback: Vrăciţele – VI « Sfinxul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s