Vrăciţele … ( 2 )

Vrăciţele … ( 2 )

– ficţiune _

Undeva, într-un ciob modest al micului colţ ponosit de lume, una din Vrăciţe, împletea lacrimile cunună, descântându-le la Lună plină … prea multe se adunaseră, prea dureroase şi mult prea fără de nici o ruşine, vrăjitoarele, cu Volvura moţ, păreau să conducă acest colţ de lume … ” a dracu Volvură, după ce că e turbată, pare să fi şi dat în mintea neo-naziştilor, brrr … ”, partea tristă e că trage la fund pe exact cine nu ar trebui, numai ca să demonstreze ” şinie mi-s io ” ….

O bătaie puternică la uşa, apoi o izbitură şi uşa bubuii în zid , Vrăciţa Sveta tresărind, ridică privirea şi rămase înmărmurită … Intrase aparent într-o stare de veselie ce nu anunţa nimic senin, vrăciţa Jasmina, cântând cu foc :

ja sam te volela,

pame sam izgubijla ….

Cum dădu cu privirea-i vioaie de Sveta, schimbă brusc repertoriul :

io mi-s nana dă la Brebu,

care-şi flutură opregu,

ho ţup numa-şa, lai, lai, lai, la la …

– Ce-ai soro, ce-ţi veni, te-ai văzut cu Arkan, apoi bag seama te-au năpădit niscaiva amintiri … nu te văitai tu acum ceva zile că vor ăia să te scoată din împărăţie, că te-au făcut vinitură nebună … soroooo , opreşte-te şi adă apă vie, ţi-o fi făcut Volvura NanaAnna făcături, ce-ai mă ?

Auzind numele vrăjitoarei spălăcite şi sclifosite, Jasmina pufni în râs, care râs nu prevestea nimic bun …

– I-auzi, eu vinitură, ha … gâsca aia mai bine şi-ar număra firele de nisip ce i-au mai rămas în clepsidră, dar na, mor eu de grija turbării ei, ce să-ţi spun, mă prepelesc nu alta … Am fost la întâlnirea cu celelalte Vrăciţe, ştii că-s de cuvânt, soro, se anunţă nori grei deasupra împărăţiei, s-a adunat multă nemulţumire, am aflat că Vrăjitoriile lor se întâlnesc seară de seară la taine şi pun la cale alte nelegiuiri …

– Mda, bănuiesc că-l lucră pe Vodă, ceva la ordinea zilei, nimic nou …

– Păi, cam aşa, şi-a fluturat iar opregu pe sub nasul lui John Bresco, ăla iar a iertat-o … ştii, s-au împăcat şi pun de-o conspiraţie , am tot la chimir, cum credeai … să nu uit, mi-a zis vrăciţa Mara că au o listă tare interesantă, cică sunt la zi cu datoriile noastre, ba a ta pe elixir, ba a mea pe licoare, a Marei pe ierburi … al dracu informaţii confidenţiale pe mâna lor, va trebui să faci ceva soro, denunţă-i pe zmintiţii de le-au pus la dispoziţie , cică şi trepăduşii ăia mici pe care-i ţin cu pivo şi narghilele strigă-n gura mare la adresa noastră..

– Taci! De trepăduşi nu te lega, ăia săracii sunt masă de manevră pentru ei, dacă au ajuns să-i folosească pe faţă, sunt tare disperaţi , te pomeneşti că i-au pus să aştearnă pe hărtie ceva …hmmm

– I-a pus, Didyna, execută ordinele Volvurei, şi-a vândut sufletul , vai de păcatele ei, măcar de le-ar plăti ea, nu altu-n locul ei, nefericita !

– Iar vorbeşti cu păcat, mai bine roagă-te pentru sufletul ei pierdut …

– Păcate-şi face ea, ea să se roage … pe spinarea mea şi-a înălţat năsucul, mă rog, şi pe telefoanele date de Padre … hi, hi hii …

– Ai trimis depeşe la cineva zilele astea Jasmino ? Zi drept !

– Euuuu ? Io ştiu, să vedem, numai câteva CD-uri, ceva hărtii,ceva…

– Alea dinamită ?

– Alea ! Da !

– Nu te laşi, hm ? Chiar vrei să-i dăruieşti ăluia trusou la temniţă, mă tot întreb de unde atâta înverşunare pe tine, tu ai fost mereu cea mai blândă din toate, acum pari mai tot timpul … vrei să-l facă întemniţaţii fetiţă, hm ?

– Par … nu vreau să crape nici unul din ei, vreau să plătească, atât ! Nu le dau voie să piară până nu plătesc tot, dar absolut tot ! Clar ? Şi schimbă subiectul că n-am chef să dezvolt nimic, tac şi fac ! Punct !

– Să trecem la fapte atunci, mâine se întâlnesc ăia în buncăr, poimâine se duc la Regat, apoi intrăm noi în horă, rămâne cum am stabilit !

– Ce mă ? Păi acum câteva zile a fost Volvura la Regat, apoi s-a dus mâna ei dreaptă, he he … stânga i-o fi tremurat, de la câte plicuri tre să decarteze, auzii că a pierdut la bursa Văjitorilor cam multişor şi Zmăul pare rătăcit again, şi dările o mistuie, Bresco face fiţe, la Vodă are reţineri, nu prea mai are avântul dinainte, anii şi-au pus amprenta pe chipul ei … smochinită-i soro, buzele is vineţii iar când se-nfurie, adicătelea mai tot timpul, e lividă, se îmbujorează numai când dă cu ochii de lovele şi ceva contracte … vuieşte târgul că şi-a achiziţionat presă, să-şi întindă laţele, fără, nu poa` să ţipuie la Vodă , îi de pomină cu ţipuiturile manguba , hi hi hi ….

– Mda … e maestră, anunţi tu te rog Vrăciţele, de mâine începem descîntecele, Începem cu John Bresco şi Volvura , restul, mai pot aştepta …

– Păi pe Lulonna poate că nici nu e cazul, sunt şanse să o invităm numai la o Noapte Magică, unde mai pui că nici nu e proastă cum o crede Volvura smochinită, apoi,Didyna,se va elimina singură, cu un şut de la Leny pe ici pe colo, ailaltă a înţeles la timp, aştia doi trebuie stârpiţi, năpârcile, atât !

– Va fi greu, foarte greu şi … va dura ceva …. dar nu e imposibil, asta ne-a ţinut în picioare şi lalolaltă pe toate şapte,să nu uităm, trebuie să salvăm ţinuturile, Volvura a luat-o razna rău, Vodă nu merită incantaţiile ei mugite …. el e , altfel, ea, un şarpe … ea e diavolul ! John Bresco, de la ea a pins gustul banului , al minciunilor, s-au bazat pe Zmău şi pe uneltirile de la Regat, numai că, aci în Împărăţie au întins coarda prea mult, mult prea mult, vuieşte fiece colţişor ! Gata, mergem !

Vrăciţele se îndreptară spre ieşire, Sveta pe gânduri, Jasmina cântând :

Ană, zorile se varsă,

lasă-mă să merg acasă ….

– Iar soro ?, zâmbi Sveta .

– Ăsta l-am învăţat căt am stat de veghe sub ferestrele Volvurei, i-l cânta John Bresco înainte de plecare …

– ” … la copii şi la nevastă …

Ană, zorile se varsă …. ”

_ Soro, lasă-i Doamne nu te mira de copii, că-s cu copii şi ei, ce buba, doară nu i-o ţine John Bresco de mânuţe până la pensii , schimbă versurile …

_ fie, … cât îi Regatu dă mare,

nu găsăşci cât ai căta,

Volvură mai unsă-n toacie,

ca-n Împărăţia mea …

du-o John dăparcie,

spalăcie pră cap cu ia,

da ne lasă-n paşie,

cu Volvura ta …

_ Soro, dacă fac guşă , numai tu eşti ” divină ”, jur, apăi ăsta să ne fie Imn de luptă, Doamne, iartă-mă, că mă ştii de-acuma …

– Jasmino, vezi pe unde calci, cică au pus mine pe drumuri, înţelegi ? Cască ochişori pe unde păşeşti !

– Ce mă ? Uraniu … Ops, să nu mă audă careva, deci, drumurile sunt prăpădite de căte plimbări fac spre Regat, şi înapoi la Împărăţie, cum crezi că s-au instalat pe veci, fie-le sarsanalele pe piept pe Lumea de Dincolo …

– Te trec pe antibiotic Jasmino ! Ai luat viruşi de la ei, ce tot bombăneşti ?

– Păi adevărul e că mi-au virusat gândurile-mi paşnice, trei ani am bântuit pe miriştile mele zâmbitoare, printre surâsuri de roua munţilor … cine muşchii mei partizani io fi pus să mă facă să-mi ies din visări ? Şi le-am spus prin golumbii mei că nu-i bine să mă mânie, am eu vină ?

– N-ai !

– Vraciul te-a clipocit zilele astea pe aripile măiestre soro ?

-Da, m-a …

– Şi ?

– Şi, şi … Vraciul are nişte zâmbete fermecate, le vom folosi curând, vezi că ne-a trimis nişte vraci întărire, le-am dat şi lor chestiile cu pricina, în caz de dispare una din noi … mai ştii, ăştia-s capabili de multe …

– Ştiu ! Eu ştiu mai bine ca oricine ! Pe mine m-au zguduit deja … mai o incantaţie de-a lor, apoi mi-au lucrat trepăduşii, le-au spălat creierele şi i-au pus să scrie pe papirus blesteme la adresa mea …

– Cunosc, le-au deratizat creierele cu bani, nu ? Sau?

– Am spus, cu pivo, dar nu ei personal, l-au învăţat pe bursucul Cireşel ce să facă, numai că ăla s-a împiedicat de tont ce e în indicaţii, şi-a răsuflat tot din reţeaua lor … are şi Bresco ăsta nişte încrengături în arborii genealogici ai familionului, să-i fie de pomană, că de pomină-l făcură soro … he, he… dacă ar ştii el de unde i se va trage şi unde vor duce toate …

– Gura mică !

– Gata, ciuti şi tu, nu mă mai ispiti la taifas !

– Ia zi, ce părere ai de Lulonna ? Tu o ştii, ai mai întâlnit-o pe alte Tărâmuri …

– Adevăru-i că, mi-ar place s=o văd în jilţul NaneiAnna o zi, va fi Sfârşitul Lumii , Volvura se va îneca-n propriu-i venin … moamăăăă , Lulonna în locul Nanei Anna …. asta lovitură în mufa Volvurei, îl face franjuri pe John, din Cavaler de Plumb îl trăzneşte-n nouri şi-l zămisleşte labrador …

– Pechinez nu era bine, trebuia să zici tu labrador, deh …. ” subtilă ” mai eşti, zâmbi Sveta .

– Labrador, să-şi găsească drumul spre cogniac şi pe Lumea de Dincolo, tot sub ferestrele-negurate ale Nanei va doini de foc şi jele …

– Leny ?

– N-am timp de fata-n casă soro ! De aia mă ocup când se apropie alegerile-n Regat, oamenii vor decide, Volvura şi Vrăjitorii sau …Vrăciţele şi Vraciul zâmbitor ! E mare zbatere şi zbucium în Împărăţie, nemulţumirile cresc, toţi cârtesc pe la colţuri, Didyna toarnă la Volvura, printre două lacrimi şi trei telefoane la Padre, mai bagă şi câte-o depeşă la Lulonna, să-şi asigure forţele, Leny o şantajează cu un lache şi o-mbubiţă la drăcii, pare să-i cânte-n strună, dar fiecare cântă pe limba ei şi …. nimic ….

– John Bresco … mai poate, mai rezistă la …. toate ?

– Asta numai Vraciul ştie, dar, cică cei de la Regat vor să schimbe ceva din Legile Belagine, va fi mare frământare, una din legi fi-va arsă pe rug, John fără aia e total descoperit … oamenii au aflat şi de ceva bonusuri primenite-n desăgile mititeilor lui progenituri şi … dacă se sparge buba ….

– Stropim cu flori de câmp după bal soro … mirosul de bălegar e bun, duhoarea nu strică un timp în Împărăţie, oamenii nu trebuie să uite, altfel, n-au cum învăţa să preţuiască roua …

– Aşa-i !

– Vodă ?

– Vodă stă deoparte, pentru moment ! S-a săturat şi el de fiţele şi schelăiturile ţipuite de NanaAnna … a ajuns la urechile lui râsul Împărăţiei, înţelegi ?

– Înţeleg, oamenii zic prin locuri dosite că Împărăţia e condusă de Volvura Turbată, nu de el, şi asta e prea mult şi pentru Vodă !

– NanaAnna şi-a pierdut minţile … un timp o lua pe una pe teren cică, pândeau pe la ferestrele unei visterii din zonă, s-o vadă pe aia după care i se scurgeau ochişorii Zmăului …. ăla e sătul de zmintelile ei şi sare ogaşul cam des …

– De ce nu pleacă de la ea ? Nu arată rău Zmăul , zise Sveta …. ştii că mă place Zmăul ?

– Seriooooss ?

– Serios ! Fără întrebări ! Crapă Volvura dacă află şi n-apucă să plătească mârlăniile, ea nu trebuie să ştie de mesaje ! Gura !

Jasminei i se lumină faţa, imaginea Svetei în maşina Zmăului nu-i dădea pace, deci nu i s-a părut mai deunăzi …

Noaptea se întindea pofticioasă peste faldurile şifonate ale Împărăţiei. Vrăciţele tăcuseră demult ! Ajunse la Locul Tainic, îşi murmurau cu voci cristaline descântecele magice … Câţiva trepăduşi, tresăriră zâmbind în somn, la Cetatea Didynei, pogorâseră îngeraşii pe căpuşoarele limpezi … Vrăciţele vegheau !

Undeva, după un copac ponosit de mâhnire, bursucul tont şi libidinos, Cireşel, pândea . Vrăciţele îl văzuseră însă, ştiau că-l v-a suna pe John Bresco, apoi pe Volvură …. Imaginea lui de panaramă devenise plictisitoare şi, prea costisitoare pentru Împărăţie …. mult prea costisitore. Din pricina nebunaticelor sale porniri , aveau să cadă multe capete, la vremea potrivită ! Vraciul şi sfetnicii săi, Regatul, au aflat ceva …. Devenise coşmarul lui John Bresco. Nătângul nici măcar nu realiza ! Rânjetul bursucului, zdrăngănitul cutiilor cu pivo, treziseră Vrăciţele din visare …. cuţitul promis jasminei o tresărise până şi pe Sveta cea calculată, toate trebuiau să înceteze . Războiul Sacru al Vrăciţelor, nu mai putea fi oprit, ceva se va întâmpla curând,Volvura a greşit, nervii, o făceau să comită greşeală după greşeală.

Mara, bântuia prin Împărăţia vecină cu listele la subsioară, împrăştiase deja câteva, apoi, la sfatul Svetei, şoptise celorlalte Vrăciţe frânturi din plan. Atât cât tebuiau să ştie, nu mai mult . La Regat, Sveta avea deja întărire, Jasmina la rândul ei, ştia ce face, descântecele începuseră să aibă efect .

Din umbrele zburlite ale nopţii zvâcni un cântecel, John Bresco doinea :

” Annă, zorile se varsă …

lasă-mă să merg acasă … ”

– Mai du-te dracu John, mai schimbă cântecul … Vivaldi mă linişteşte, doar ştii !

– Zmăul să-ţi lălăie Vivaldi NanaAnna, zâmbi John, printre două înghiţituri de cognac. iar eşti nebună ? Ce ai ? Plec, mi-ai stricat cheful …

– Mergi, John, e târziu deja, răspunse Volvura plictisită de ipohondriile Cavalerului de Plumb.

– NanaAnna ! Vodă te va suna !

– Ştiu !

– Ai grijă cu Vrăciţele, le-ai subestimat, geaba nu recunoşti … pe Jasmina n-ai scos-o din ” proastă ”, vorbeşte lumea Nano, ea a aflat tot … Sveta e puternică, Jasmina e un mister …

– Aia mă ? Aia fără dantură ? Proasta aia ce s-a înhăitat cu handicapatul ăla ? Jasmina … io mi-s nima ? Io mi-s NanaAnna, John, de câte ori să-ţi repet ?

– Handicapatul are dreptate Nano, rămână vorba între noi doi !

– Nu există dreptate, John ! În Împărăţia mea , eu am ultimul cuvânt ! Eu tai, eu spânzur , vă trag pe toţi după mine de mă turbaţi !

” Că nu eşti destul de turbată … ” , gândi John, dar îşi reprimă gândurile, să nu stârnească iar nourii grei ai Volvurei Turbate .

John plecase de ceva timp. când Volvura începu să râdă convulsiv …. un rictus îi deforma buza vineţie, frezura i se zburlise ca la motanii în călduri … un hohot, apoi altul ….. Zmăul întârzia, din nou. Deodată, un ţipăt lugubru sfîşie în felii liniştea Împărăţiei :

” Io mi-s NanaAnna, măăăăă …. habar n-aveţi voi şinie mi-s io ! Io tai, io spânzur ! … ”

Sibilla Poesis

imagine preluată de pe google.ro