Sibilla & leo
PS
şi s-aprindem în suflete o lumânare; din la fel de trecătoarea apă ca a lui MILE curgere printre noi, pietrele ireversibil modelate de trecerea lui…
PPS
şi (po)vestea, aşa cum a putu fi ea spusă „pe sticlă”…
PPS
şi (po)vestea, aşa cum a putu fi ea spusă „pe sticlă”…
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.
Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.
Nu mai am puterea să mă gândesc la alte cuvinte…
Aşa că repet:
Marile dureri sunt mute…
Câteva vorbe, totuşi…
Cine l-a cunoscut personal, l-a iubit.
Cine nu l-a cunoscut personal, l-a respectat.
Acum îl iubim cu toţii.
Vestea asta cumplită a fost prima care m-a izbit la revenirea acasă.
Nu o aşteptam. Credeam că situaţia lui Mile s-a ameliorat.
Aşteptam noutăţile cu speranţă, dar…
Cu sufletul greu şi lacrimi reţinute, îndrăznesc a spune:
Slavă Tatălui, şi Fiului şi Duhului Sfânt!
Odihna veşnică dă-i-o lui Mile, Doamne, şi lumina cea fără de sfârşit să-i strălucească lui.
Să se odihnească în pace.
Amin
Doamne, ai grijă de sufletul lui curat!
Te rog…
Te rugăm…
ApreciazăApreciază
Crunt!
Dumnezeu sa ii odihneasca sufletul!
ApreciazăApreciază
Prieteni,
Sa nu uitam curind cine a fost Mile. Domnul l-a iubit si l-a luat la cer. Era un suflet mare pus la grea incercare si acum nu mai este printre noi.
Familia ramine in urma, in durere si cu grea amintire.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
ApreciazăApreciază
Da… e fără sens… e absurd…
ApreciazăApreciază
@ Lucia Verona
exact la fel de absurd cât o societate care şi-a alungat valorile în afară şi şi-a propulsat non-valorile spre culmi ameţitoare ale idiocraţiei, ce spun eu, idiotocraţiei… de-am ajuns să ne întrebăm cât e cinism, cât e incompetenţă, cât e subfinanţare, cât e fatalitate în această spirală a destinelor mutilate sau frânte de neputinţa unui sistem medical în colaps dintr-o societate în colaps…
şi nici nu ştiu prea bine ce-ar trebui să simt văzând cum, în doar câteva ore, aici s-au înălţat de cinci-şase ori mai multe rugi pentru un Mile conjugat la timpul amintirilor decât în aceste din urmă zile în care ne-am aflat sufletele prinse în gheara teribilului gând de a-l ştii pe el, cel care a supravieţuit atâtor zone în care noi, de rând muritorii, nu ne-am fi aventurat, răpus de o slăbiciune a unui trup, iată, la fel de muritor ca al nostru…
ApreciazăApreciază
Iată istoria, dacă se poate spune aşa, unei prietenii, din păcate pe cât de profunde, pe atât de scurte…
https://sfinx777.wordpress.com/2008/05/31/azi-mile-carpenisan-a-invins-bravo-mile/
https://sfinx777.wordpress.com/2008/08/25/srecan-rodjendan-mile-carpenisan/
https://sfinx777.wordpress.com/2009/02/19/un-semn/
https://sfinx777.wordpress.com/2009/02/21/nunta-maaa-svadbasvadba-svadba-se-insoara-mile/
https://sfinx777.wordpress.com/2009/02/24/dragobete-cu-mile-si-ramona-carpenisan-ziveli-mrc/
https://sfinx777.wordpress.com/2009/02/28/povasta-cu-mile-si-ramo-si-nebunul-de-alb-la-yugoslavia/
restul, îl ştiţi, i-aici, într-un vis urât. nu-i aşa că-i doar un vis urât?!
PS
Duşo, dacă mă „auzi” pe unde vei fi fiind tristă, lăsându-mă pe mine să dau aici glas durerii noastre:
ştiu, acum cu puţin mai bine de un an în urmă, ai jucat mai cu foc la nunta MRC pentru că, pe undeva, eram şi eu cu voi, dându-ţi putere să chiui.
de vei avea puterea să-i fii alături şi la această nouă nuntă, mioritică nuntă cu steaua lui, să iei, Duşo, şi din lacrimile mele, să-ţi dau astfel putere să plângi.
şi să-i pui o floricică pe mormânt de la unul care credea că va avea timp să-l cunoască aşa, ca tine, live… dar timpul are ritmul lui, imun la convingerile ori dorinţele noastre…
mi-ar fi putu fi ca un frate. acum, mi-a murit un frate.
Brate Mile…
PPS
http://milecarpenisan.ro/2010/01/mi-e-sila/
ApreciazăApreciază
Iarta-ma Doamne, dar ai fost nedrept !
Atatea canalii si oameni de nimic se bucura de viata, iar cel care ne bucura si pe noi trebuie sa plece la tine !
Macar iarta-l Doamne, odihneste-l in pace si ai grija de el sa nu se indrepte iar spre locuri periculoase , spre a ne relata de acolo, pana si de dincolo !
ApreciazăApreciază
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace. Imi pare rau ca nu s-a mai putut face nimic pentru el.
Solomonar
ApreciazăApreciază
Ai plecat dar…nu te-ai dus!Vei ramane aici printre noi Mile. Si ma bucur ca ti-ai dorit sa fii om de zapada, in fiecare iarna vei fi pretutindeni!
Odihneste-te in pace!
ApreciazăApreciază
Odihnă veşnică sufletului lui lumină… Condoleanţe familiei şi tuturor prietenilor.
ApreciazăApreciază
Sunt trist. Si voi fi mult timp de acum in colo. Lumea nu va mai fi la fel.
Mile, Dumnezeu sa te aiba in grija SA.
Respect, Mile!
Odihneste-te in pace!
ApreciazăApreciază
Pingback: Adio Mile... Adio OMULE! | McGogoo’s Hell - Suburban philosophy
Cand moare un sarb,
lacrima tace.
Se face piatra si cade
peste tot noroiul lumii.
Cand moare un sarb,
lacrima tace.
Fulg orfan, se ridica la cer,
sa-l intrebe pe Dumnezeu.
Cand moare un sarb,
lacrima tace.
Bob langa bob,
pana inunda pamantul
cu strigat din toti rarunchii
de dragoste de viata,
asa cum numai inima sarbului
o poate muri
in fiecare clipa.
Drum bun, Mile Carpenisan!
ApreciazăApreciază
mile neka ti laka crna zemlja,brate napustijo si nas u jeku mladosti,familiji i prijateljima moje naj iskrenije saucesce,neka mu bog podari carsvo nebesko,spavaj prijatelju,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
ApreciazăApreciază
Dumnezeu sa-l odihneasca-n pace.
Va rog sa-i transmiteti familei „Sincere Condoleante”.
ApreciazăApreciază
Dumnezeu să-l odihnească!
ApreciazăApreciază
Nebunule, deja mi-e dor de tine…
ApreciazăApreciază
Cel mai probabil, chiar intamplarea este generoasa numai cu cei care merita!
In ochii mei, simplul fapt ca Mile Carpenisan a stat fata in fata cu Arkan este o recomandare pe care putini oameni o au. Si nu cred ca a fost un noroc. Nu. Cel mai probabil este vorba despre respectul pe care stiu sa si-l acorde „tigrii” adevarati.
Dumnezeu sa-i ierte!
ApreciazăApreciază
Dac-ar stii Mile cati oameni necunoscuti au plans pentru el ! Sa fiti fericiti ca v-ati bucurat de prietenia unui asemenea om.Nu l-am cunoscut niciodata, l-am indragit la inceput ca simpla telespectatoare.Apo i-am citit blogul. Si sentimentele mele s-au consolidat.Dar era altceva care ma purta spre acest,altfel necunoscut, om : sangele meu sarbesc si dragostea fata de Serbia.
ApreciazăApreciază
Pingback: A murit Mile, Dumnezeu sa-L odihneasca! | Cine Sunt ?
MILE nu a fost simbol al presei banatene, este un punct de reper al presei romanesti. A trait pentru noi toti. pana la sfarsit. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
ApreciazăApreciază
@duşo Leo,
Hvala !!!
Mi-e greu, şi dor şi lacrimă şi furie şi…. toate, nu-s coerentă acum şi apreciez că ai simţit şi eşti aci pe Sfinxul nostru unde Mile al nostru glumea cu brate Leo cu numai un an în urmă…. i-ai fost drag, da cred că ştii asta, duşo…
Ştii tu cum am luat de veste că ne citeşte ? Povesteam ore, ore pe mess cu Mile, cu Ramo şi zice * să stai pe invisible să nu te vadă Baciu Leo, duşo, că iar te sfădeşte că stai nopţile.. * şi râdeam, ca nişte copii… Simţea când sunt tristă şi mă căuta, simţea… suflet de sârb, un suflet cu-o inimă MARE!
Am să trimit Ramonei toate mesajele, promit !
Mâine sunt unde trebuie să fiu, tu ştiu că vei fi prezent, suflet de sârb!
Sibilla
ApreciazăApreciază