Îngeraşul meu din Cer – Dariana ! Îngeraş pe Pământ, frăţior de Dariana – Zoran !
"Dacã vei rosti numele copilului meu, poate cã voi plange. Dacã nu il vei pomeni, mi se va frange sufletul."
"Nicio talpã nu este atat de micã,
incat sa nu lase nicio urmã, pe lumea asta!"
"Da-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce imi sta in putinta
si Intelepciunea de a face diferenta intre ele!"
A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi!
(Octavian Paler)
Împreună cu Adelina, Zorica şi Zoran, feciorul meu, am pornit pe la orele 23 spre Mănăstirea Sfântul Ilie de la Izvor Vasiova, Caraş-Severin, locul unde ne încărcăm cu energie pozitivă şi ne îmbucurăm sufletele de fiecare dată. Am revenit în ” Frumoasa Răşiţa ” după ora 2:40, mulţumită Adelinei care e o şoferiţă destoinică şi frumoasa care fusese cu ideea, apoi cu insistenţa la telefon ” Hai, Niko, mergem la Mănăstire, ba da, mergem , hai că venim şi vă luăm de acasă ”.
Adelina, e fata colegei mele de redute, Zorica. E asistent medical la Oncologie, iubeşte copiii, călătoriile, animalele, frumosul. Zorica, ehe… ce ştiţi voi ce echipă turbo facem noi .. Se numeşte Maria, Zorica însă de la zâmbetul ce-i inundă chipul colegei mele. Ea de la Ciuchici, eu din Lescoviţa şi ne găsirăm pe-ale politichiei cărăşene mirişti dar ne apropie altele , cele de preţ şi fără de care n-am fi noi, ca Oameni !
Zoran, de la zori de zi, rază de soare, s-a bucurat foarte ” mergem la Părintele la Bocşa, la căprioară ”… La slujbă : ” uite-l şi pe domnul meu de religie, mami ! ”. La Izvor ” mă dor mâinile, tanti Zorica, mami m-a pus să-i ţin poşeta pâna a scos apă cu găleata din fântână şi e greeea… ”. În curtea Mănăstirii , între flori, privind arteziana ” uite, uite, are şi mami floare de mină ca asta, dar mai mică… ”… Ce ştiţi voi, pe toate le centralizează şi monitorizează, nici nu-i musai nevoie să spun că-i al meu, ca să nu pomenesc şi de debitul verbal…
Am adus apă de la Izvorul Tămăduitor, am asistat şi la slujbă, ne-am închinat la Moaşte, am luat Mir şi tămâie, ne-am plimbat, am primit iconiţe, ne-am simţit mai aproape de Dumnezeu şi de Oameni, de Seninătate, că, Doamne, sunt locuri unde simţi că lucrurile cu adevărat importante sunt altele decât cele de care te loveşti zi de zi, uitînd că la Cele Dintâi trebuie să ne întoarcem ca să putem răzbi…
Clipe… Clipe de zâmbet într-o noapte de sărbătoare!
Este un mare praznic ce datează de mai bine de 150 de ani de când la Bocşa s-a săvârşit prima minune şi acolo a fost construită o mănăstire. Mulţi dintre credincioşi au rămas peste noapte la mănăstire pentru a se ruga, mai ales acum când au fost aduse moaştele Sfântului Grigore Decapolitul. Legenda vine de la o vindecare minunata a unui miner orb ce si-a recăpătat vederea după ce şi-a udat faţa cu apa unui izvor situat într-o pădure din apropierea localităţii Bocşa. Din generaţie în generaţie s-a transmis o legendă care susţine că un miner şi-a redobândit vederea după ce s-a spălat pe ochi la izvorul pomenit. Drept recunoştinţă, in anul 1850 împrejmuieşte izvorul cu un zid de piatră. Urmaşii săi au ridicat o capela care pe parcursul anilor a ajuns locul mult căutat de credincioşi şi suferinzi, din toate naţionalităţile şi din toate judeţele, ce vin ca pelerini de la mari depărtări în ziua praznicului Sf Proroc Ilie, dar şi de sărbătoarea Izvorul Tămăduirii. ( … )
În credinţa populară românească, Sfântul Ilie, este o divinitate a Soarelui si a focului şi care atunci când se supără, provoacă furtuni cu tunete, trăsneşte, dă drumul la ploi torenţiale şi multe necazuri necredincioşilor şi celor care fac rău. Tot el leagă şi dezleagă ploile şi decide unde, când şi pe cine să bată grindina. Că o fi, că n-o fi ? cert este că meteorologii au anunţat că de astăzi, adică de Sfântul Ilie, se strică vremea, vin ploile, furtunile, trăsnetele şi grindina. Dacă până acum au fost poveşti- de această dată ne bazăm pe argumente ştiinţifice. Bătrânii spun că de Sfântul Ilie nu se lucrează de teama pagubelor ce pot fi produse de ploaie, grindină sau trăsnete.
Astăzi este mare sărbătoare în Ţara Moţilor fiindcă începe “Târgul de fete de pe Muntele Gaina” din jud. Alba.
Dar, mare sărbătoare va fi şi în noua catedrală episcopală din Caransebeş care îşi sărbătoreşte astăzi ocrotitorul. Cu acest prilej, caransebeşenii se vor putea închina la moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul care au fost aduse special de la mănăstirea Bistriţa, din Arhiepiscopia Râmnicului. La invitaţia Preasfinţitului părinte Lucian- Episcopul Caransebeşului vor oficia Sfânta Liturghie mai mulţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Vor fi prezenţi Înalt Prea Sfinţia Sa Timotei- Arhiepiscopul Aradului şi Înalt Prea Sfinţia Sa Teodosie- Arhiepiscopul Tomisului. De asemenea, vor mai sluji Preasfinţitul Visarion- Episcopul Tulcii, Preasfinţitul Siluan- Episcopul românilor din Ungaria, Preasfinţitul Nicodim- Episcopul Severinului şi Strehaiei şi Preasfinţitul Emilian Lovişteanu- Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului. Tot astăzi, în mai multe sate din Banatul Montan aparţinătoare spiritual de Episcopia Caransebeşului, vor începe rugile fiindcă mai multe biserici îşi au hramul tot la Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul. Astfel, bisericile ortodoxe din Bogâltin, Luncaviţa, Prigor, Pârvova, Milcoveni, Oraviţa Română 2, Oraviţa Montană, Padina Matei, Coronini, Ticvaniu Mare, Băuţarul Inferior, Băuţarul Superior, Bucoşniţa, Marga şi Valea Timişului vor fi pline de credincioşi iar seara, sătenii vor ieşi la joc. Tot astăzi, au hramul şi schiturile de pe Muntele Semenic şi Muntele Mic.
In ziua in care este praznuit – 20 iulie, Sfantul Ilie va traversa cerul cu carul sau de foc, iar ploaia se va revarsa ca un potop: o spun chiar meteorologii. Prognoza este in corelatie cu credinta populara, ba mai mult, a fost emis si un avertisment cod galben de furtuni, ploi torentiale si descarcari electrice. Vezi cateva traditii de Sfantul Ilie!
” In Romania, imaginea Sfantului Ilie este legata de fenomenele meteorologice: in popor se crede ca Ilie se plimba pe cer in carul lui de foc si poate face sa se reverse ploaia.
Traditia spune ca Sfantul Ilie trasneste cu biciul sau de foc dracii si locurile in care acestia se ascund. Ritualurile specifice acestei zile, in unele zone ale tarii, contin descantece pentru indepartarea grindinei si ploilor torentiale. Daca va tuna, vor fi merele si alunele viermanoase; daca va ploua, va ploua 20 de zile. Nu lucra in aceasta zi pentru ca exista pericolul ca Sf. Ilie sa te trasneasca!
Daca in ziua de 20 iulie este furtuna, geamurile si usile casei trebuie sa fie bine inchise, pentru a nu intra in casa vreun drac fugarit de Sfantul Ilie. In vreme de furtuna, mai bine sa te ploua, caci la adaposturi toti dracii trag.
Trebuie sa-ti faci cruce des, caci Dumnezeu i-a zis lui Ilie, cand i-a dat biciul in mana: “Ilie, in toate sa dai, dar in cruce noua sa nu dai! Sfantul Ilie este patronul apicultorilor si ocrotitorul aviatorilor.
Este binecunoscută frumoasa tradiție ca în preajma hramurilor mănăstirilor pașii sutelor de pelerini să străbată distanțe îndelungate, cu cântări,nevoință și cu post, pentru a putea să ajungă la sfintele mănăstiri, unde să-și plece genunchiul pentru rugăciune.
Sf Ilie – Biciuitorul făţărniciei:
* Sa ne fie noua tuturor pilda de neinfricare, sinceritate, dragoste de Dumnezeu, vorbire neprefacuta, sila de minciuna si de idolatrie, scarba de fatarnicie si de uimita sila atunci cand ne intampina pe calea intortocheata a vietii scarbavnica impostura . *
RUGACIUNE CATRE SFANTUL SI SLAVITUL AL LUI DUMNEZEU PROOROC ILIE
Preamarite si preaminunate proorocule al lui Dumuezeu, Ilie, care ai luminat pe pamant cu viata ta ingereasca, cu ravna ta fierbinte catre Dumnezeu Atottiitorul, cu semnele si cu minunile tale, si cu marea lui Dumnezeu bunavointa fata de tine, fiind ridicat la cer cu trupul intr-un car de foc; invrednicindu-te a vorbi cu Dumnezeu pe Muntele Taborului, in timpul schimbarii Lui la fata, acum salasluind in locasurile raiului si stand in fata tronului Imparatului ceresc, auzi-ne pe noi pacatosii si nevrednicii, care in ceasul acesta stam in fata sfintei tale icoane, si cu umilinta alergam catre mijlocirea ta. Roaga-te pentru noi lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni, sa ne dea noua duhul pocaintei, al izbavirii de pacate si cu atotputernica Sa bunavointa sa ne ajute sa ne departam din calea pacatului, indrumandu-ne spre tot lucrul bun; ca sa ne intareasca in lupta impotriva poftelor si a patimilor noastre, sadind in inimile noastre duhul smereniei, al blandetii, duhul iubirii de aproapele nostru, al bunatatii, al rabdarii, al intelepciunii, al ravnei pentru cuvantul lui Dumnezeu si al izbavirii aproapelui. Nimiceste prin rugaciunile tale, proorocule, naravurile cele rele ale lumii, ce intineaza neamul crestinesc prin necinstirea credintei dreptslavitoare, fata de randuielile Sfintei Biserici, a poruncilor Domnului, prin necinstirea parintilor si a stapanitorilor ce ne stapanesc, aruncand astfel lumea in bezna necinstei, a desfraului si a pierzaniei.
Departeaza de la noi, preamarite proorocule, prin mijlocirea ta catre Domnul, dreapta manie a lui Dumnezeu; apara orasele, satele si tara noastra de seceta, de foamete, de furtuni napraznice, de cutremur, de boli si rani aducatoare de moarte, de neintelegeri intre frati, de navalirea asupra noastra a altor neamuri si de razboiul cel dintre noi. Prin rugaciunile tale, preamarite, intareste poporul nostru binecredincios si ajuta-l in toate faptele lui bune. Mijloceste, proorocule al lui Dumnezeu, pastoritilor nostri ravna fierbinte catre Dumnezeu, purtare de grija pentru mantuirea sufleteasca a pastoritilor, intelepciune in purtare si invatatura, cucernicie si tarie in ispite; judecatorilor daruieste-le nepartinire si lepadare de pofta castigurilor, dreptate si mila fata de cei obijduiti; tuturor carmuitorilor purtare de grija fata de supusi, mila si dreapta judecata, iar dreptcredinciosilor supunere si ascultare fata de carmuitori, cum si indeplinirea cu sarguinta a tuturor indatoririlor lor; ca astfel, in pace si cucernicie, sa petrecem veacul acesta. Sa ne invrednicim de impartasirea bunatatilor celor vesnice in Imparatia lui Dumnezeu si a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia I se cuvine cinste si inchinaciune, impreuna cu Tatal cel fara de inceput si cu Preasfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Mănăstirea Sfântul Ilie de la Izvor, Bocşa, Caraş-Severin:
Hram: „Sfântul Ilie de la Izvor” (20 iulie) Adresa: Oraşul Bocşa, str. Dognecei nr.27, jud.Caraş-Severin, cod 325300 Acces rutier: pe şoseaua Reşiţa– Bocşa- Timişoara (25 km de Reşiţa) Acces feroviar: pe ruta Reşiţa – Timişoara (cu coborâre la Bocşa-Vasiova) Posibilităţi de cazare: Maxim 10 persoane. Stareţă: Monahia Varvara Săntiuan Telefon: 0740.892.982
Schitul ” Sfântul Ilie ” Semenic :
Tradiţia populară spune că în apropierea piscului Piatra Nedei de veacuri se săvârşeau ritualul unor credinţe necunoscute. Aşa se explică pelerinajul la Scăldătoarea Vulturului (un izvor cu apă curată şi rece). În ziua Sfântului Ilie, care pe parcursul anilor s-a dovedit a avea puteri tămăduitoare de patimi trupeşti.
Soarele trece in Rac pe 21 iunie. De la ora 20:19 soarele intră în zodia Racului. Soarele in Rac este deschizator de drumuri…
” Este interesant de amintit faptul ca, bazindu-se pe acest fenomen, invatatul grec Eratostene a reusit sa determine inca din anul 250 i.Ch., cu o precizie remarcabila, lungimea meridianului terestru. Astfel, observind Soarele la momentul culminatiei in ziua solstitiului de vara in orasele egiptene Siena, unde acesta se afla chiar la zenit, si Alexandria, unde Soarele avea o distanta zenitala de 7° si 12′, si cunoscind distanta terestra intre cele 2 orase, Eratostene a obtinut valoarea lungimii cercului meridian. Aceasta a fost prima operatie geodezica cunoscuta in istorie. ” – Amiral Vasile Urseanu
” 21 iunie reprezintă ziua în care Soarele atinge pe cer declinaţia maximă (maximul de 23,437 grade nord va fi atins la 20:16 Ora României în constelația Taur), ceea ce se traduce prin faptul că vedem astrul la înălțimea sa maxim-posibilă deasupra orizontului nostru local.
Totodată pe 21 iunie crepusculul capătă durata maximă din întreg anul, pentru locuitorii nordici amurgul prelungindu-se și devenind chiar binecunoscuta “noapte albă“. ( … )
Denumirea de solstiţiu provine din latină şi înseamnă “soarele oprit“. Solstiţiul de vară a fost prilej de sărbători, tradiţii şi obiceiuri în toată lumea.
Tradiţia si superstiţiile au rădăcini străvechi, pentru că cea mai lungă zi a anului a fost considerată punct de balanţă, de răscruce, de schimbare a anului, o zi înscrisă sub semnul focului care este simbolul soarelui. ”
În perioada solstiţiilor de vară înfloresc sânzâienele…
” Atotputernicia Soarelui se celebreaza si la noi prin focurile de Sanziene, aprinse pe locul cel mai ridicat cu putinta. Incinsi cu brauri de pelin, oamenii se rotesc in jurul focului, apoi arunca aceste brauri ca sa arda odata cu toate posibilele necazuri care ar fi sa vie in vietile lor. Solstitiu de vara a constituit din cele mai vechi timpuri un mare prilej de bucurie si sarbatoare, fiind legat de momentul strangerii recoltei. La inceput serbarea coincidea cu data solstitiului, adica 21 iunie, mai tarziu ceremonialul fiind considerat de catre biserica drept pagan, a fost mutat pe 24 iunie – ziua dedicata Sfantul Ioan Botezatorul. ”
” Kupalo era zeiţa rusă a solstiţiului de vară şi este reprezentată printr-o păpuşă din paie îmbrăcată în haine de femeie.În cinstea ei se făceau mari focuri, pentru ca ea să fie darnică şi binevoitoare.
In Balcani, aceeaşi păpuşă Kupalo era alcătuită dintr-un mesteacăn, căruia i se tăiau toate crăcile de jos, lăsându-se doar coroana cu frunze care reprezenta capul. Kupalo lua parte în fiecare an la ritualul focului. Femei şi bărbaţi, fete şi băieţi săreau peste un mare foc „al prieteniei” trăgând fiecare în urma lor această păpuşă ce reprezenta zeiţa solstiţiului. A doua zi urma ritualul spălării la care participau toţi locuitorii din satul respectiv. Cu mare alai, păpuşa era dusă până la malul unui râu şi lăsată să fie purtată de ape, credinţa fiind că o dată cu ea vor pleca toate lucrurile rele, boli, necazuri, secetă, neînţelegeri, iar anul care va urma va fi îmbelşugat şi fericit. ”
” Soarele reprezinta inteligenta cosmica, iar lumina raspandita de soare reprezinta cunoasterea intelectuala.
Soarele se afla in centrul cerului. Fiind vorba de soarele spiritual, simbolismul vedic il reprezinta nemiscat la zenit. Soarele mai este numit si ochiul sau inima lumii. Soarele, ca inima a lumii, este uneori prezentat in centrul rotii zodiacale.
Din lumea hiperboreana s-a nascut Apollo, zeu solar, a carui sageata este precum o raza de soare. Soarele este emblema lui Vishnu, precum si cea a lui Buddha (“Omul de aur”, “Soarele Buddha”, spun anumite texte traditionale). De asemenea, soarele este simbolul lui Hristos, ale carui douasprezece raze ii reprezinta pe cei doisprezece apostoli. El este numit “Sol Iustitie” (soarele dreptatii). Iata de ce, prin excelenta, soarele este un simbol universal al regelui, inima imparatiei.
Simbolismul soarelui are corespondente in lumea florala si animala, soarele fiind figurat prin nenumarate flori si animale. Cateva din acestea sunt: crizantema, lotusul, floarea-soarelui, din sfera florala si vulturul, cerbul, leul etc. din lumea animala. Soarele mai este figurat si printr-un metal, aurul, care este numit in alchimie ca fiind soarele metalelor.
In astrologie, soarele are o bogata varietate de semnificatii. Astfel, soarele este simbolul vietii, al caldurii, al zilei, al luminii, al autoritatii, al sexului masculin si a tot ceea ce raspandeste raze.
Cultul soarelui a ocupat un loc central in civilizatiile stravechi, prin figurile zeilor si eroilor, ce reprezentau intrupari ale fortelor creatoare, ale izvorului vital de lumina si caldura pe care astrul il emana si il semnifica. Astfel erau Atum, Osiris, Baal, Mithra, Helios, Apollo etc. ”
Una dintre componentele fundamentale ale vechii religii egiptene o reprezinta adorarea Soarelui, cealalta fiind mitul osirian. Cultul Soarelui se intemeiaza pe “mersul” sau regulat si pe puterea sa datatoare de viata. Ca astru, soarele se numeste re, si acesta este si numele obisnuit al zeului solar, respectiv Re. Desigur, el mai poarta si alte nume asupra carora, deocamdata, nu vom insista. In conceptia vechilor egipteni, el reprezinta divinitatea primordiala, zeul creator aparut din si prin sine insusi, fiind simbolizat de un gandac care invarte soarele pe cer inaintea sa. Ca divinitate creatoare, el poarta deseori numele de Atum, initial probabil un zeu creator in Heliopolis, care de timpuriu era identificat cu divinitatea Soarelui. Numele sau are doua semnificatii, aparent contradictorii, respectiv de “nimic” si “totul”; ca atare, el este simultan “nimicul” de la inceputul creatiei si “totul”, cosmosul care a fost creat de el insusi. Ca divinitate primordiala, el s-a nascut din Nun, oceanul primordial, si a aparut pe “movila” primordiala, care s-a ridicat din Nun. In Heliopolis, aceasta “movila” primordiala era adorata sub chipul unei stanci sacre. Mai tarziu, varful unui obelisc era privit ca “movila” primordiala. ( … )
Locul principal de cult al Soarelui a fost din vechime Heliopolis. Aici s-a dezvoltat o teologie solara detaliata, care se generalizase deja in perioada Regatului Vechi. In timpul dinastiei a V-a, cultul de adorare a Soarelui atinsese apogeul. Faraonii se numeau “fii ai Soarelui” si ridicau mari temple dedicate acestuia.
” In decursul evoluţiei religiei romane s-au produs schimbãri substanţiale încã din secolul al 2-lea î.Hr., când iau amploare tot felul de concepţii religioase strãine. Evenimentele şi problemele grave au zãdãrnicit credinţa oamenilor in divinitãţile oficiale, aceştia gãsindu-şi uneori consolarea in cultele orientale, precum cele ale lui Isis, Cybele sau Atargatis. De aceeaşi origine orientalã era şi Sol Invictus, care a devenit o bunã bucatã de vreme divinitatea supremã a Imperiului, continuând sa aibã adoratori pânã în secolul al 5-lea.
Adorarea Soarelui, deşi înrãdãcinatã in gândirea miticã romanã încã de la inceputuri, ca şi la alte popoare arhaice, a cunoscut oficializarea in forma Sol Invictus (Soarele Neînvins) odatã cu împãratul Elagabal (218-222). Invictus este un epitet conferit mai multor divinitãţi de-a lungul timpului, precum Jupiter, Hercule, Silvanus.Primul zeu cãruia i s-a atribuit consecvent denumirea de Invictus este zeul sirian Heliogabalus, latinizare a lui Elah Gabal, zeul locului înalt, adorat sub forma unei pietre. ”
” Din surse etnografice, prima regina a Daciei a fost Dacia-Dokia sau Soritza, slijitoarea Soarelui, pe la -3000. Alta regina a fost Hestia-Istia-Vesta sau vestalele, slujitoarele Focului Sacru (Focul, Agni-Ignat este zeul central al Vedei prin care se ajunge la ceilalti zei in procesul arderilor de tot). Vestala a coborit din cer pe un trasnet si era marea preoteasa a Colegiului Fecioarelor (In Veda, Indra este cel care minuieste trasnetul, intotdeauna de partea arienilor). Regatul preistoric Dac avea la baza cel mai de seama cod al lumii antice, Belaginele (bela+logos). Zeita Hestia si Olimpul. ”
” Sasii considera perioada din jurul zilei de 21 iunie una destul de periculoasa, in care puterea duhurilor rele poate sa fie destul de mare, ele facind rau comunitatii. Aceste duhuri rele pot fi indepartate prin sunetul clopotului tras la miez de noapte. Credintele sunt destul de puternice in lumea satului sasesc si sunt legate de solstitiul de vara, cind puterea fortelor malefice este mare… ”
Slavii, fraţii noştri sârbi au un anume alint destinat fiinţelor cele mai dragi : ” soarele meu ” – ” сунце моје ”, adică, ceea ce ar însemna/semnifica – lumina mea, centrul universului meu, căldura mea, calea mea…
* Legea Morală în noi şi Cerul înstelat deasupra noastră… ! *
In fiecare an, ziua de 24 octombrie este sarbatorita de cele 192 de state membre drept Ziua Organizatiei Natiunilor Unite. Infiintata in urma cu 64 de ani, ONU a fost si ramane singura organizatie internationala in care toate tarile, mari sau mici, puternic industrializate sau in curs de dezvoltare, framantate de conflicte sau de dezastre naturale, isi pot face auzite vocile si expune ingrijorarile.
Organizaţia Naţiunilor Unite este cea mai importantă organizaţie internaţională din lume. Fondată în 1945, după Al Doilea Război Mondial, are 192 de state membre. România a devenit membru cu drepturi depline al Organizaţiei Naţiunilor Unite la 14 decembrie 1955. Cererea oficială de admitere în ONU a fost adresată secretarului general al organizaţiei, la 10 iulie 1947.
La 10 decembrie 1955, într-o şedinţă a Consiliului de Securitate, au fost admise 16 ţări (România, Albania, Iordania, Islanda, Portugalia, Ungaria, Italia, Austria, Bulgaria, Finlanda, Ceylon, Nepal, Libia, Cambodgia, Laos şi Spania) din 18 state candidate (nu au fost admise Japonia şi Mongolia). Pentru admiterea României au votat 9 state, SUA şi reprezentantul regimului de la Taipei s-au abţinut (Consiliul de Securitate avea 11 membri). La 19 decembrie, Guvernul l-a numit în calitate de reprezentant permanent al României la ONU pe profesorul Athanase Joja, cu gradul de ambasador, iar misiunea permanentă a ţării noastre la ONU a fost înfiinţată la 23 martie
ONU are misiunea de a asigura pacea mondială, respectarea drepturilor omului, cooperarea internaţională şi respectarea dreptului internaţional. Mda….
Kosovo is Serbian, Forever!!!
Косово је Србија, увек!
*******
Fondul ONU pentru Populatie (UNFPA) este o agentie internationala de dezvoltare care promoveaza dreptul fiecarui om – femeie, barbat, copil – la o viata sanatoasa si cu sanse egale in societate. UNFPA ajuta tarile in care activeaza sa foloseasca informatiile despre populatie pentru a elabora politici si programe de reducere a saraciei si de creare a conditiilor pentru ca fiecare sarcina sa fie dorita, fiecare nastere sa fie sigura, fiecare tanar sa fie protejat de HIV/SIDA si fiecare fata si femeie sa fie tratata cu respect si sa traiască o viată demna.
In 2005, Guvernul Romaniei si Fondul ONU pentru Populatie au semnat Planul de actiune al Programului pentru Romania, prin care s-au pus bazele colaborarii pe urmatorii cinci ani (2005-2009).
*******
Să ai ghinionul să devii AVERTIZOR… să ai curajul să fii OM…
Motto :
* Democrat înseamnă cineva care vrea să înalţe poporul pe umerii săi, nu cineva care vrea să se înalţe el pe umerii poporului. * ( Nicolae Iorga )
Mesajele zilei de astăzi, după furnica sibilină cetire şi-n virtutea Dreptului la opinie şi libera exprimare şi-n cunoştinţă de cauză:
Kosvo je Srbija !
Jos Băsescu ! Jos mafia portocalie !
*… si fiecare fata si femeie sa fie tratata cu respect si sa traiască o viată demna. *
Vă * mulţumesc * tovarăşi Băsescu şi Frunzăverde, pentru * respectul * cu care trataţi mama şi copilul, pentru că-i * oferiţi * condiţii de trai şi-o * viaţă demnă *, iar * egalitatea de şanse * de care beneficiază mama şi copilul sunt eticheta ce vă caracterizează… RUŞINE VOUĂ ! NU vă priviţi în oglindă, să nu vă speriaţi… voi * luptători anticorupţie *… * corecţilor * care aţi tolerat să lupte o furnică cu cohorta de nemoşaguri, pretenari şi NU pentru ea, şi asta spune TOT, despre voi!
Dar, nah, în România anului de graţie 2009…. vorba aia * te pui cu blondele ? *…. nu dăm nume care, de silă şi scârbă, NU de teamă şi asta e tot ce-am avut de spus, mai mult, NU meritaţi !
* Cea mai mare ruşine e cea pe care n-o vede nimeni: ruşinea ta de tine însuţi. * ( Nicolae Iorga )
Evident că vorbesc pentru mine, pentru cei ca mine, pentru cei fără de nicio apărare, fiind o dovadă încă vie, ca atât de multe altele, cu siguranţă că NU AUD urechile astupate, necum surde, dar, foarte ocupaţi NUMAI CU… ALEGERILE, * grija * tartorilor şi soarta femeilor ce vă dau lecţii de bărbăţie, halal…
Să NU deschizi gura Băsescule în această campanie electorală despre : protecţia copilului, interes superior al copilului, * statul ocroteşte mama şi copilul *, modul în care sunt * apăraţi * Avertizorii, să NU faci asta… e un sfat, gratis, că dacă o faci, iarăşi şi iarăşi vom spune MINŢI, pe bună dreptate, nu-i aşa…
*******
CEI CARE RĂMÂN ŞI DUPĂ CE PLEACĂ… SE AUD ÎNCĂ ŞI, MAI ALES, ACUM !
Antonie Iorgovan, despre masonerie, Constituţie, drepturile omului… :
„Cel mai mare păcat al oamenilor e frica, spaima de a privi în faţă, ş-a recunoaşte adevărul. El e crud acest adevăr – dar numai el foloseşte” ( Mihai Eminescu )
Muma – majka Darinka. A plecat, dar, a rămas cu noi…
Motto :
” Voinţa omului este un privilegiu, o idee înaltă, chiar când nu se ia în consideraţie folosirea ei morală. Simpla voinţă ridică deja pe om deasupra animalităţii, iar voinţa morală îl saltă până la divinitate. ” ( Schiller )
Antonio Vivaldi “La notte” :
Nu întreba…
nu întreba nimic, mă tac trecute seri,
tăceri ce-ţi spun un basm, ascultă-l…
despre tristeţile din mâinele de ieri,
tu, înţelege printre rânduri, apoi, uită-l…
de n-ai să-l vrei uita, să-l dărui către alţii,
sunt pilde ce rămân deasupra de cuvinte,
şi dincolo de linişti, sunt multe să le caţi,
se-audă doar povasta, zâmbeşte, ia aminte…
Sibilla
Muma – majka Darinka…
Îmi culegea zmeură, vară de vară. Nu voiam s-o servesc din bol, nu. Încăpăţânată am fost mereu, ştiam că, şi cât şi cum mă iubeşte… Trebuia să stea lângă mine, pe mica băncuţă, să-mi povestească, multe, multe şi eu luam zmeura din mâinile ei, avea un gust aparte, aroma copilăriei. Mâinile ei calde, sunt convinsă, făceau ca zmeura maicii mele Darinka să fie specială… N-am mai mâncat zmeură, nici mură, nu vreau, nimic nu poate înlocui mâinile ei, nimic…
Mi-au rămas amintirile, multe şi toate frumoase şi nici una nu se poate uita. Nu ratam o vacanţă la Lesco ( Lescoviţa ), acolo mereu am fost EU, acolo sunt şi voi fi mereu mai EU, nah, recunosc. Poarta bunicii scârţâia din toate încheieturile, se izbea de peretele scorojit de trecerea anilor, năvălea câte-un copil din sat, că nici unul n-a fost să nu fi deschis acea poartă… : ” mama Dărinko, s-o făcut zmeura ta, ne dai ? ”, ” mumo, ai mere măşanche, ne ducem la râu, ne pui şi nouă câteva în plasă? ”, ” Ma Darinka… or venit fetele de la Răşiţa, ne laşi deseară la dumneata la drum, nu facem rele, uite stai cu noi de pază, stă şi baba Iela şi mama Desanka , ne laşi, aşa-i că ne laşi? ”, ” mumo, ai făcut turce, ai şi cucuruz fiert… ”… Zâmbea, asta ştia muma, sâ zâmbească, apoi : ” Vă dă muma, haida-nuntru, numa închigieţi poarta mă copii, că n-are muma alta… ”. Niciodată nu a spus altfel, aducea cotăriţa, farfuria cu gogoşi cum numai ea ştia să facă, aducea tot şi… împărţea, la toţi dădea. Cum reuşea să aibă destul întotdeauna, niciodată n-am aflat, dar nu i-am uitat pildele, nici măcar una. Stătea seara cu noi la drum, noi povesteam, cântam, jucam , aduceau băieţii şi armonika, ea mai şi cucăia ( aţipea ), tresărea deodată şi-i auzeam vocea : ” copii, vă spune muma ceva, atenţie – foaie verde de dai n-ai/ nu mai da să vezi cum ai/ dar şi dacă eşti zgârcit/ geaba ai, nu eşti iubit/ din puţinul care-l ai/ fă cumva la toţi să dai/ din ce dai tot vei avea/ Cineva îţi va tot da… ” Se ridica de pe clupe ( bancă ) şi : ” mă duc să v-aduc o vadră de apă rece de la bunari… ” Fericită şi mulţumită ca ea nima n-a fost, când dăruia era EA şi majka a fost întotdeauna EA.
N-a fost copil, om, să nu-i pupe mâinile când majka a fost aşezată-n sicriu, mâinile ce le-a şters lacrimi şi funduleţele, aşa respectată a fost şi-a rămas. Ani la rând a lucrat la Şcoala şi Grădiniţa din Lescoviţa, a înlocuit şi dăscăliţele, a grijit şi de gentuţele micuţilor, a făcut pită-n cuina ( cuptorul ) şcolii la mai tot satul, şi-a fost aspră la sfat, dar supărare n-a ţinut cu nimeni, a iertat şi-a iubit, la asta s-a priceput majka mea, cel mai bine.
În ultimul an, s-a simţit rău tot mai des. Când rămâneam singure, muma şi mereu Niko, nepoata preferată, mă chema pe pat lângă ea : ” săăă, duşie, muma, acuşi mă duc, mă duc în Ceruri… să nu-ţi fie frică, nu te lasă muma singură… ” zâmbea şi mă mângâia şi zâmbea şi-mi ţuca mâinile şi-mi tot repeta că mama, Zora, fata ei ” a mai dragă ” o să aibe grijă să fiu bine, mă va ajuta să-l cresc pe Zoran ” precinu lu muma, copilu lu Nicoleta me.. ”.
Şi acum, Zora, mama mea, îmi povesteşte : ” se apropia nigeia ( ruga, nedeia ) şi nu avea muma bani să ne cumpere rochii noi… deda tău Marcu, ne cumpăra ţupeli ( cipelice, pantofi ) şi ne dădea bani pentru joc, ştii tu ce făcea muma? Umplea sacul cu mere, cu pere şi pleca pe picioare până la asfalt, cu sacul în spinare. Lua o ocazie şi mergea la Oraviţa, vindea tot, se întorcea acasă seara târziu. Mâine zi, pleca la Moldova Nouă, la fel… aveam fetele ei cele mai frumoase rochii la nigeie şi era tare bucuroasă să fim în rând cu ceilalţi tineri… ”. Odată, într-o vară, ne-a lăsat singure, pe noi nepoatele ” mă duc cu treabă la Oraviţa, azi staţi la râu, aveţi grijă dă voi, vine muma dăseară.. ”. Am aflat abia în septembrie, când am plecat spre Reşiţa, mi-a pus pe-ascuns bani legaţi într-o batistă în buzunar. Mi-a şoptit la ureche ” să-ţi cumperi cărţile alea de care mi-ai spus, că tu citeşti tare frumos… ”. Fusese cu merele iar. Aşa e, mă ruga să-i citesc când n-a mai văzut bine, eu îi citeam, ea zâmbea, a preţuit şi-a respectat cartea mereu. La ea în pod, ţin minte c-am descoperit într-o ladă, cărţi vechi, a căror file mâinile ei le tot mângâiaseră şi aveau mirosul ei, le păstrase pentru noi…
S-a dus, a plecat acolo, departe, în Ceruri. Dar voi pricepeţi că eu o simt mai prezentă ca niciodată? Cum aud o vorbă a ei spusă de-un lescovicean, vreun cântec pe care muma ni-l cânta seara, oriunde văd zmeură şi ori de câte ori ajung la râu, pe malul Nerei, ori pe deal după mură, sau la sălaş… în grăgină, lângă jagod ( dud ), sau îl ascult pe Zoran : ” mamii, mai ţii minte cum mă jucam cu muma fripta şi ce mai râdeam.. ”, majka Darinka e aici. Spunea cineva în blogosferă ” cei care rămân şi după ce pleacă ”, aceia sunt Oamenii, sufletele mari, majka Darinka a plecat, dar a rămas !
acolo, departe-n căsuţa aceea micuţă,
se pogoară un Înger, mă ia de mânuţă,
şi mă duce-n grădină, îmi spune poveşti :
” să nu uiţi niciodată, să mă chemi, să-mi citeşti… ”
În doi august e Sfântul Ilie la sârbi, Hramul Bisericii Ortodoxe din Lescoviţa, e nigeia. Lipsesc câteva zile, merg cu Zoran, cu mama, cu Marco, să facem o baie-n Nera, să ne întâlnim cu neamurile de departe, să merg în grădina unde-am copilărit… să-i citesc! Majka Darinka mă aşteaptă acolo, stă-n poartă, cu mâinile streaşină la ochi, simt asta, ştiu.. Şi care cum trece pe drumul mare şi-o întreabă de vorbă, ea zâmbeşte : ” mă uit după fecilii mele, vin fecili şi copiii lor de la Răşiţa la muma… ”… Şi-o să ne cânte cika Stanko ” oj moravo tija reko, tija reko, tija reko.. ” şi ” tamo daleko.. ”, şi-o să ne-mbie mama şi tuşica Ana şi tuşica Bojana şi ceika Miliţa, cu colaci şi suc şi pivo… şi poarta o să tot scârţâie, vin gosti, că ăla nu-i număr de casă la care nu scârţâie poarta de zeci de ori de nigeie să intre gostii. Şi vin neamurile lui muma mea de la Radimna, şi neamurile lui deda meu de la Bela Crkva, poate că reuşesc să vină… căci asta-i frumos la nigeia din Lescoviţa, primitul goştilor, Nera, jocurile sârbeşti şi româneşti din sat, şi ei, bătrânii noştri dragi, ” care-au plecat dar au rămas ” şi care şi acum ne-aşteaptă în faţa căsuţelor…
Dosta. Mă duc, e musai ! Fie, vă spun, că nu-i secret şi nici ruşine să spui adevăr. Ori de câte ori mă simţea năcăjită, tristă, muma mă chema la ea şi mă ruga să-i citesc ceva. Apoi ne vorbeam noi două multe.. În câteva ore eram iar eu, zâmbet, nah. Şi majka Darinka mi-a iubit întotdeauna zâmbetul şi râsul şi i-a fost tare drag să-i fie micuţa curte plină şi să ne udăm cu vedrele cu apă.. Da, da… mi-e dor de udatul ăsta, ce ştiţi voi… Muma ştia şi.. participa ” au Doamnie, fecilor, m-aţi udat cârpa maichii… ” şi râdea şi alerga cu noi prin curte…
La Lesco cu dumneamea, ca să revin zâmbet, adică, eu…
Sibilla
P.S. Vivaldi, pentru că de mică fredonam şi majka Darinka spunea ” tare frumoasă muzika asculţi tu, Niko… Eu am studiat şi pictura, printre altele, Zoran a fost să aleagă vioara, la fel ca Marco, iar muma când venea la noi la Reşiţa se bucura tare când îi cântau violoniştii familiei. şi râdea cu noi cum se chinuiau băieţii să mă-nveţe să ţin vioara corect şi să-i mângâi corzile cu arcuşul, ieşea ce ieşea… Muzika srpsaka ne aşteaptă, acolo, la Lescoviţa, la-ntoarcere am să mai povestesc…
” Singurătatea este soarta tuturor oamenilor înzestraţi cu o capacitate deosebită : ei o vor deplânge uneori, însă o vor alege totdeauna ca pe cel mai mic dintre două rele. ” ( Arthur Schopenhauer )
Mircea Vintila – Dor de singuratate :
Dorul de singurătate. Taine…
numai codrul va să ştie,
când m-oi rădica din noapte,
cum un licăr elegie,
arc deasupra de păcate…
numai munţii mai îngână,
lacrimile nevărsate..
împletite-n miez de Lună,
limpezimi de cerbi purtate…
numai gând firav străbate,
evadând din multe cele,
dorul de singurătate,
murmurând tainic, mă cere…
Sibilla
” Sunt momente ce vin, ai zice că aparent surprinzător şi totuşi, ştiai tot timpul că va să vie vremea lor… Şi dorul de ea, de singurătate, se trezeşte din amorţire şi te zvâcneşte să te-ndemni la locul de întâlnire… cu tine însuţi. Acolo, la răscrucea unde se îmbrăţişează Lumina cu Vântul, cu gândurile, cu amintirile, cu focuri ce ard înlăuntrul tău, cu… atât de multe, ţi-aduci aminte de tine, zârind licăr de zâmbet. E ea, copilăria, regăsirea sufletului copil ce e posibil să-ţi fie aripă, să poţi zbura peste hule, ce te ridică, să poţi reveni, spre Devenire… Pofteşte-mă singurătate, preţ de-un popas, cât să regăsesc drumul spre mine, apoi, sfârtecând Ceţurile, să erup cum Apa Vie ! ” ( Sibilla )
Mircea Vintila – Alte clipe traite, Alt epilog :
” Unicul refugiu pe care îl găseşte speranţa este în memorie. ” ( Octavian Paler )
” Adevăratul curaj e de a rămâne gol în faţa sfinxului. ” ( Octavian Paler )
“Oricind se va vorbi de interpreti va trebui sa se inceapa cu Maria Tanase, spre a se sublinia tilcuirea adinca, greu de descifrat si tocmai in acest lucru sta tulburatoarea ei taina a cintecului popular. Ea a fost inzestrata cu marele fior al melodiei, a fost pasarea maiastra a lui si a avut acea energie şi pasiune de a-l striga modulindu-l genial, in prolifica si scurta ei cariera. Cind cinta stapinea cintecul. Magnetiza. In distilarea vocii si a interpretarii sale, cintecul lua proportii de miraj. Strabatea filoane adinci ale rapsodiei noastre adunate de zeci si zeci de generatii evocind bucuria, jalea, dorul şi optimismul care s-au continuat prin veacuri ca un fluviu subteran iesind la suprafată, ascunzindu-se iarasi, dar de o arzatoare prezenta. A fost mierla unui intreg popor. Neintrecuta.”
“Sint voci care nu exprima numai frumosul muzical, minunea veche si cu toate astea mereu noua a cintecului, ci ceva mai mult, exprima sufletul unui loc si al unui timp. Asa a fost vocea Mariei. Cind cinta ea, (…) parca plingea un violoncel cu strunele de matase” Constantin Nottara
“Domnita a cintecelor din popor a iubit oamenii si oamenii au iubit-o. glasul ei era cind leac, cind indemn la viata si dragoste. A legat farmecele dragostei de mirosul busuiocului, a turnat vis in cintece si cucuta in blestemele celui ce iubeste si lasa…”
Dorina Radulescu
“Inegalabila frumusete a cintecului romanesc al Mariei Tanase, prospetimea si elevatia, pun in lumina nobletea sufletului plin de demnitate al colectivitatii care a dat nastere unei asemenea opere…Baladele si doinele romanesti sint cele mai originale din Europa.”
prof. Austrogesilo de Athalyde
presedintele Academiei de Litere din Brazilia
Maria Tanase – Doina din Maramures :
Colecţia Maria Tănase – documente şi fotografii : AICI
„Nu voi uita niciodata multimile de oameni pe care le-am vazut adunate cu indurerare la inmormantarea acestei artiste, ciorchinii de oameni urcati pe acoperisurile si balcoanele blocurilor de pe Calea Victoriei pana sus, in dealul de la Negru Voda, la vechiul cimitir Bellu”, scrie Petru Vintila in revista „Luceafarul”.
“N-a fost alta sa-i semene… Incalecand secolele, venita foarte de departe, din adanc de neam. Silabele ei au incopciat cu stele si cu dulci eresuri firmamentul. Si s-a pierdut in saga lor diamantina, nazdravana…”, spune Gaby Michailescu despre prietena lui, Maria Tanase, cea fara de moarte, asa cum a numit-o in cartea pe care a lansat-o in 2003.
……………………………………………………………………………………………..
că deşi există informaţiile biografice, nu se pot lega. Nu spun nimic despre OMUL Maria Tănase. Şi în cele din urmă ăsta e cel mai important lucru: să rămînă informaţii despre oameni, nu biografii.
Un site pe tripod.com nu e suficient pentru a păstra o valoare. E nevoie de mult mai mult. ”
leo
Sibilla
