VRĂCIŢELE – III

– ficţiune –

Vrăciţele I

Vrăciţele II

Ca de obicei, uşa se zdruncină din toate încheieturile… Jasmina intră cu un aer triumfător şi se-avântă direct în subiect, în stilu-i cunoscut :

– Ha ! A drak panaramă, i-auzi ce-i mai dete prin minte, penibila, joavina, panarama, sclifosita, smochina … păi nu-i spune nimeni că e jenant să te fandoseşti la aşa o vârstă, mai ca o adolescentă … băi, da ce proşti mai sunt şi hăştia, tentativele de bărbaţi, pufuleţii, păpuşelele, le puse bre opregu-n cap la tăţi, i-a orbit ! Tiiii … şi se mai dau cocoşi pe la paranghelii, cică ei conduc, conduc pe dracu să-i scarmene, că-i duce asta de nas cum vor genele ei alea de le clipoceşte-nlăcrimată când vrea să-i impresioneze, clar, e sfârşitul lumii! Hai, ce stai şi te holbezi aşa la mine ? Pune de-o cafă, două, nouă… am adus licorile, avem treabă ! Uf !

Jasmina scoase din rucsacul jerpelit de care nu se dezlipea niciodată, şi-n care-ai fi zis că poartă secretul tuturor nefericirilor din lume cu leacuri cu tot, un trabuc. Şi-l aprinse cu gesturi atente, ridică ochi-i de veveriţă nevinovată-n tavan şi-ncepu să trimită rotocoale şi fire ciudate-mprejur… În acel moment Sveta, mută şi aparent rătăcită până atunci, găsi o breşă-n timp şi … :

– Soro, păi s-a zvonit prin Regat că eşti anihilată, c-ai fii amuţit, că zaci la pat şi-ţi plângi de milă …

Sveta râdea în hohote privind-o pe Vrăciţa căreia i se dusese buhul pentru atât de multe, numai pentru muţenie, ba. Jasmina se oprise din fumegat şi tună :

-Ce măăăă ? Io, măăă… ? Moamăăăă ! Deci aşa ! Deci m-am enervat ! La noapte bag Descântecul Tainic la interval, adică hăia au zis de mine, de mineeeee ??

_ Ho, soro, că nu dau turcii! Unii nici bună ziua când intră-n casa omului, mă rog, cunoaştem…

– Bine, bine, scoate-mi ochi, de parcă nu mă ştii şi nu vin naibii zilnic pe-aci, salutul se deduce, te-am salutat ştii tu, prin metoda aia, de care nu-mi place să vorbesc, no …

Sveta râdea deja cu lacrimi, Jasmina cea imprevizibilă şi mereu pe turaţii turbo, avea un aer încurcat şi-o mutriţă nevinovată cu care n-o ducea însă pe Vrăciţa Sveta pe arături. Se ridicase deja şi păzind ibricul fermecat din care cafa cu iz de sânzâiene împrăştia aburi binefăcători, trecu la interogatoriu :

– Şi, zi aşa, Volvura smochinită a făcut ceva, ia-o de la început cu povasta şi scuteşte-mă de sudulame, treci peste introducere, bagă-mă-n subiect direct, soro.

– Cu sau fără predicat, Măreţia Domniei matale… ? , murmură Jasmina.

– Fată, zici sau arunc bunătate de cafă pe fereastră-n capul cui s-o nimeri… adună-te, revino-ţi, suntem Vrăciţe, nu ca aia, turbata Nana Anna..

– Da, bă, Vrăciţe, da emancipate, ca să zic aşe, suntem umblate şi unse cu alifiile la care Volvura nici nu visează, bre ! Gata, ciuti, nu te strâmba, zic tot ! Hai cu cafa !

– Deci, volvura, ce-a mai făcut ?

– Da ce nu face ahtiata aia după bani şi putere… trăznească-i Zamolxe salbele, c-aşe fu să trăim vremuri d-aistea, să vedem cu ochii noştri aurul dacic la gâtul scorojit al pămătufelor, că iar mi-aduc aminte cum se fălea ea nemernica pe la sărbătoarea aia , pe-atunci încă la braţul Zmăului ei, că şi pe ăla l-a vărât săracu-n ungherele blestemăţiilor ei, şi-acu l-a aruncat la gunoi, moăăă… asta e Diavolul, ce zic io, e posedată de-o Legiune de ghemoni nenorocita !

– Te aduni au, ba ? Iar eşti pe mirişti ? Era vorba că treci la subiect ! Lasă-l pe Zmău, ce-o fi o fi, va scuipa şi el străjerilor ce-i cer şi basta, bine c-a scăpat de căpiata asta, se simte liber… ehhhh… frumos Zmăul, da se-nhăitase cu cercuri periculoase, nah !

Sveta oftă, apoi se fixă cu privirea-i sfredelitoare drept în irişii chihlimbarii ai Jasminei şi spuse ferm:

– Zi !

– Zic ! Ce crezi, soro, umblam cu nişte trebi prin târg, ştii că tre să fiu pretutindeni, niţel obosită c-am fo şi pe la întâlnirea cu Vrăciţele, mi-au raportat tot, apoi pe la Împărăţie, că-mi place cum mă privesc hăia aşe, ca pe neica nima-n drum, le-aruncai din voleu neşte teme de casă la prăpădiţi, parcă văz că iar dislocă bibicii cu ochi-albaştri ca peruzeaua-n teren, timpiţeii nici de codiţe nu-s capabili, da în fine şi-n continuare… şi cum mă oprisem io sub o streaşină să-mi dreg bunătate de suflet c-o petardă, ce crezi ..

– Petardă, cum adică petardă… Sveta se oprise din râs şi rămăsese interzisă.

– Bre soro, trabuc ce drak, ştii că-s cu năbădăi la mansardă, Zamolxe mă iartă, că El Înţeleptul mă ştiază bine, nu ca alţii şi nu dau nume, nah…

– Aha, petardă… trabuc … şi ce tragi şi fumegi precum locomotivele di pi vremi fă ?

– Auzi, ia şi tu unul şi taci, zic mai departe ?

– Bagă !

– Şi cum savuram io bunăciune de petardă, zbang îmi puşcă mie pe-o metaforă să-l sun pe Taliban, ştii de pe aparatul ăla, de nu pot cretinii să-l intercepteze, ştim noi de ce… apropo, unde-l pusei, ia vezi, unde-i … ?

– Lăngă tine, pe masă, ca de obicei caţi cai verzi pe pereţi, Doamne, cine mă procopsi pe mine cu-aşe zăpăcită…

– Zamolxe cu tine, Sveto! Mă spăriai bre, aşe…. Deodată, chiar lăngă mine se opri un bolid, da ştii ce bolid, d-ăla fată de umblă jmecherii la incantat, să-mi stea inima nu alta !

– N-am văzut drak mort, nu te mai alinta, zi mai bine că ai înregistrat tot, lasă vrăjelile, subiectul soro…. subiectul…

– Predicat, Măreţia ta… because, uşa bolidului se zminti la o parte şi brusc coboară Volvura-n ţoale şi oase … Măicuţa me Sfântă, ce crezi …

– Nu mă fierbe, nu cred nimic, întâi spune…

– Soro, în momentul în care-am văzut-o…. era să-nghit petarda … şi-a-ntins pletele cenuşii ” fardate ” cu blanche cu presa, fată, cu presa, să pară mai cinără şi asta nu-i nimic !

– Hai mă că iar exagerezi , zise Vrăciţa Sveta, cine a mai auzit de Volvură Turbată cu podoaba capilară întinsă cu presa… Volvurele au părul vâlvoi, măciucă,înfoiat, zi-i cum doreşti dar … mă, sigur nu exagerezi, Jasmino ?

– Pe onoarea me de Vrăciţă, şi tu ştii că eu nu mă joc cu vorbele, când spun , apoi şi fac ceva .

– Vai de mine, ce-ai făcut iar ? Spune-mi că ai fost cu minte ! Nu mai râde măi, zi-mi că nu i-ai sărit la gâtlej…

– Cine, euuuuu ? Pardon, ar vre ţăranca da nu poci pentru ca să o servesc, ja sam mala diavoliţa la nevoie şi la ..ăăăăă …. solicitare, cu voia Măreţiei tale .

– Şi ?

– Şi, cum venea ea drept spre subsemnata, căci n-avu încotro, alte scări nu-s, vru, nu vru, a trebuit să mă ocolească, io neam, ce să mă dau la o parte, aproape că ne-am atins… Mi-au sărit în ochi încălţările-i Vrăjitoriei sale ! Verzi, bre soro, tu auzi acilea, verzi !

– Ei nu mă-nebuni… verzi ?

– Verzi ! Verde fosforescent, d-alea fată, în trend, d-alea de … şinie mi-s io, mă-nţelegi…

– Jasmino, verde fosforescent poartă puştimea . Ai chef de glume ?

– Mno… io-n momentul în care-i văzui încălţările Vrăjitoriei sale, i-am închis Talibanului scurt şi-am pufnit într-un râs de-ai fi zis că pleznesc, ba mă şi-nchinai la Răsărit, of course şi … turbata mă văzu ! Nah, aşe mulţămită sunt c-a surprins crâmpeiul … hi hi…

– De ce Jasmino ? Ce-ţi trăzni iar prin cerebel,hm ?

– Cum ce ?Parc-o văd, o şi aud … intră, dă cu ochii de sărmana Jana, tună din prima : ” Să nu fiu deranjată, Jano ! De nimeni ! Clar ? ”, Biata Jana va-ngăima numa ” Da, Duuamnă . ”, minuta doi, zdrang uşa, minuta trei, mâna pe telefon…

– Aaaa… ?… Sveta râdea deja, pe Jasmina nici Forţele Întunericului ce domneau în Împărăţia pe ducă n-o puteau opri când se prăvălea ea la descrieri .. aştepta continuarea,numai că Jasmina, mai scoase un trabuc, fumegă şi se urni iar..

– Sună Volvura, răspunde Cavalerul de Plumb într-un târziu : ” Ce-i Nano ? Ce arde ? Eram la Vodă, ce naiba… ”… ” John, John Bresco, mă laşi cu Vodă ? O vreau moartă ! ”, ” Moartă ? Pe cine Nana Anna ? Iar ai turbat, iar ? ”, ” John, vino la mine, urgent ! ”, ” Vin Nano, numa să termin cu Vodă, dau la semnat, ştii tu, chestiile alea apoi vin, zi la Jana să pregătească licoarea mea, şezi calmă până vin ! ” …. Sveto, crezi că stă, aşi, de unde, iar se năpusteşte peste toţi,tună şi fulgeră, aruncă cu ce-apucă, iar ameninţă şi fraierii ăia tac şi tac şi rabdă… nu mai râde fată,stai să-ţi zic faza cu John !

– Cum să nu râd, te-apucă grija şi mila de toţi, hai, zi ce şi cum cu John.

– Mda, uite-aşa eşti tu… Vine John Bresco la Nana Anna, Jana aduce tava pe care tronează butelca cu Martell, închide şoptit uşa şi dispare din vizorul viezurelui ramolit şi-al căpiatei. Nana Anna se porneşte pe ţipete, răcneşte ca din gură de şarpe , John ascultă şi toarnă potir după potir peste cap, bun Martellul Nanei, buuun . Bresco pricepe, Nana Anna o vrea pe Jasmina moartă, ahaaaa , da nu se demite ea d-aia-l îmbubiţă pe John, ştie că ăsta are-o slăbiciune pentru ea, nu de azi de ieri Sveto…

– Soro, are încă-o slăbiciune, Martellul Volvurei, să recunoaştem şi iar îl paşaportează cu vreo maşină la cuib, după ce-şi varsă năduhul şi se satură de doinele lui Bresco.

– Îhîm, te-ai prins ! Stai aşa, că n-am terminat, de data asta se pun amândoi pe doinit, de unde să ştieze Vrăjitoriile lor că io-s sub ferestra pe care-o zuitară întredeschisă…

– Hai nu mă zminti, bă Jasmino, tu-ai făcut-o deja, ce mă iei pe mine prin învăluire, zi, ai făcut-o ?

– Păăăiiiii …

– Şi mă iei cu basme, cu scenarii, Kusturica ce eşti, Vrăciţă eşti tu ? De fapt eşti, da asta e menirea ta, să-mi scoţi mie peri albi şi să-mi provoci tahicardie, ai noroc că-mi eşti dragă şi nu ştiu cum da le zăpăceşti şi le-nşiri de-ţi ies până la urmă… Ia zi ce doiniră ăia doi ? Iar cu : ” Ană, zorile se varsă .. ? ”

– No… soro, bagă la cap, ăştia doiniră de blesteme, un fel de incantaţii, nush să-ţi explic, hai să-ţi bag o strofă, ca să prinzi … ideea.. :

Care frunză pică jos,

nu mai urcă unde-o fost…

– Jasminooooo … pe bune ??

– Mda, pe bune, că pe ” nebune ” le vor musai răstignite, că Vrăciţele-s fără de apărare şi fără acoperire, în minţile lor ghiavoleşti…

Adică ăia doi doineau de … ?

– Da, de …

– Oare de ce nu mă miră ? Nu c-ar mira pe careva … hmmm, să doinească ei taman de Vodă… erau mai reţinuţi în alte vremuri, mai discreţi …

– Discreţi soro, da tot îl făceau, tiri Nana Anna, tiri John Bresco, tot o negură . Da nu-l plâng soro, şi-o face cu mâna lui. gata să trecem la chestiuni seriosno, mai pune de-o cafă, două, nouă..

– Pun Jasmino, pun, că nu eşti dinamitată tu din născare…

– Apropo de născare, Sveto, mâine merem la un Bal, Vrăjitorii ţin Bal, Vrăciţa Mara a făcut rost de bilete, trebuie să ne costumăm. Fii atentă, în Împărăţie s-a zvonit că e Bal de Binefacere, dar, din câte-au aflat urechile mele, se pune ceva la cale, numai strecurându-ne-ntre ei aflăm… şi-mi tresare mie a ceva necurat cu balul ăsta, soro ..

– Hmmm…

– Sveto, dacă până şi Bursucul Cireşel, ştii, familionul lui Bresco hăla cu poftele neînfrânate până şi ăla a fost convocat, ca să fie balul, Bal !

– Jasmino, ţine minte ce zic eu, Cireşel va fi cuiul de pe capacul coşciugului lor… Cine mai vine ?

– Păi : Lulonna, până şi ţoapa aia de-şi mănâncă vocalele cum deschide gura, Leny, vin mulţi…

-Vodă ?

– Şi ! Vine,dar nu şade, doar cât să facă … prezenţa, are altele ..

– Hmmm … De Dydina ce mai ştii ? A fătat ? N -a făcut sluga-i jalnică Leny vreo manifestaţie ceva , că la astea se pricepe-al naibii cel mai bine … sau ?

– Mda, a fătat, tăcere mormânt, deocamdată. Leny e-n graţii încă pupincurista, ăştia-s la putere-n împărăţia Întunecatului soro, instrumente utile, deh .. te pui cu agramata Vrăjitoriilor lor ?

– Jasmina ! Ce expresii foloseşti tu ? De când vorbeşti tu aşa ? Auzi , pupincurista …

– Păi dacă lumili zic că-s prostă, exersez soro, exersez, lasă, nu mă măscării, la Bal tre să fiu manelizată ca ei, dpdv gramatical şi dpdv ambiental … lol …

– Jasmino, Vrăciţă ca tine … are dreptate Înţeleptul, tu eşti tu, n-avem ce-ţi face ! Talibanu-ţi zice ” Vrăciţoane ” … auzi, ne costumăm Vrăjitoare, să putem pătrunde-n Sala Secretă, ce zici ?

– Zic c-ai zis, ce să mai zic … aşa rămâne, zise Jasmina şi rămase pe gânduri.

Sveta se-mbrăcă-ntre timp în rochiţa-i albă de Lumină, parfumată cu maci roşii, îşi puse pelerina şi botinele sângerii şi se adresă Jasminei :

– Gata, hai la Templu fată, ia licorile, să nu uit, am primit răvaş cu indicaţii şi unul cu … s-avem de cheltuială, Mesagerul mi-a dat şi-un plic pentru tine, e de la Stăpân.

– Bine, bine … îngândurată încă, Jasmina verifică-n rucsac şi-i întinse Svetei două răvaşe. Astea au venit ieri, au sigiliu,de la celălat Stăpân, Mesagerii mi-au zis să fi cu băgare de seamă, le citeşti şi le arzi, apoi vei ştii.

– Jasmino, ce-ai, erai veselă, la cin te gândeşti, hmm.. ?

– La … nimic, sunt obosită Sveto, obosită tare şi puţin mai liniştită, de când au sosit ăia trei Străjeri în zonă să ne supravegheze, nah, am şi io timp să meditez ..

– Să meditezi, la ce ? La cine ? Cerberul, Jasmino ?

– Sveto, ştii că io n-am slăbiciuni,dar, Cerberul mi-e linişte şi … ploaie ! Să zicem că avem acelaşi Stăpân, în fine io am doi, dar tresăim bine-n teritoriu, nah.

– Clar, al Înţeleptului nu-i, acolo e Misterul Apei Vii, dacă zici tu că e de la Răsărit ..

– N-am zis nimic ! E de-al nostru, atât. Ştie tot ce mişcă John Bresco şi Nana Anna, îţi dai seama că are intrare şi ordin de la Stăpânul Stăpânului soro ? Ce te holbezi iar la mine ? Şi de ce zâmbeşti cu subînţelesuri ?

– Jasmino,Jasmino…

– Io ! Tot io Sveto, tot io … aia de-o ştiu lumili, că aia de sunt prea puţini desluşesc. Uneori am senzaţia că şi matale, tot la doi … de ce am senzaţia asta ? Şi tu ai încă un Stăpân, aşa-i ? Nu-mi spune nimic din ce nu trebuie să ştiu, taci !

– Tac ! Hai, s-a-ntunecat demult ! Vrăciţele vin toate da ? Hai că-i Lună Plină, ia şi răvaşele, rămânem după descântece să studiem, apoi aşteptăm semnalul. Mâine e-o zi ce nu ştim ce aduce, adică tu … Ştii.

– Da, ştiu ! La Bal, acolo vei ştii şi tu o parte, ce ştiu eu şi Cerberul e altă poveste, una cu lacăt …

– Balul , mă furnică pe şira spinării ceva ciudat …

Sveta încuie uşa Palatului de Sidef şi-o urmă pe Jasmina ce-o aştepta deja-n drum. Aceasta privea-n zare spre Cetate … ” îngeraşii dorm de-acum, păzeşte-i Zamolxe, apără-i şi Luminează-i cu Seninu-ţi Sacru ”, murmură Jasmina. Sveta o văzu, zâmbi dar nu scoase o vorbă, ştia că Jasmina tresărea ori de câte ori privea Cetatea, era Legământul ei cu Cerul şi… Taina, niciodată n-o trezea din visare. Sveta cunoştea parte din Taina Jasminei, de asta o şi respecta şi îndrăgea, deşi greu de suportat ,făceau echipă bună, mai erau şi celelalte 5 Vrăciţe, Cerberul, Străjerii şi … Stăpânii. Lucrurile se conturau .. curând avea să înceapă. Împărăţia fi-va zguduită din temelii ! Jasmina prevestise Semnele, cine-a avut urechi s-audă a văzut deasupra prafului de nouri Licărul, iară cine-a avut ochi să vadă a auzit Tunetul, restul … piatră pe piatră nu va rămâne , Sveta ştia şi ea, Altceva, mult mai cutremurător…

– va urma –

Sibilla

P.S. Personajele sunt imaginare, orice asemănare cu realitatea, e doar rodul imaginaţiei CITITORULUI !