VRĂCIŢELE – III

Vrăciţele – III

– ficţiune –

Vrăciţele I

Vrăciţele II

floare-de-colt

Ca de obicei, uşa se zdruncină din toate încheieturile… Jasmina intră cu un aer triumfător şi se-avântă direct în subiect, în stilu-i cunoscut :

– Ha ! A drak panaramă, i-auzi ce-i mai dete prin minte, penibila, joavina, panarama, sclifosita, smochina … păi nu-i spune nimeni că e jenant să te fandoseşti la aşa o vârstă, mai ca o adolescentă … băi, da ce proşti mai sunt şi hăştia, tentativele de bărbaţi, pufuleţii, păpuşelele, le puse bre opregu-n cap la tăţi, i-a orbit ! Tiiii … şi se mai dau cocoşi pe la paranghelii, cică ei conduc, conduc pe dracu să-i scarmene, că-i duce asta de nas cum vor genele ei alea de le clipoceşte-nlăcrimată când vrea să-i impresioneze, clar, e sfârşitul lumii! Hai, ce stai şi te holbezi aşa la mine ? Pune de-o cafă, două, nouă… am adus licorile, avem treabă ! Uf !

Jasmina scoase din rucsacul jerpelit de care nu se dezlipea niciodată, şi-n care-ai fi zis că poartă secretul tuturor nefericirilor din lume cu leacuri cu tot, un trabuc. Şi-l aprinse cu gesturi atente, ridică ochi-i de veveriţă nevinovată-n tavan şi-ncepu să trimită rotocoale şi fire ciudate-mprejur… În acel moment Sveta, mută şi aparent rătăcită până atunci, găsi o breşă-n timp şi … :

– Soro, păi s-a zvonit prin Regat că eşti anihilată, c-ai fii amuţit, că zaci la pat şi-ţi plângi de milă …

Sveta râdea în hohote privind-o pe Vrăciţa căreia i se dusese buhul pentru atât de multe, numai pentru muţenie, ba. Jasmina se oprise din fumegat şi tună :

-Ce măăăă ? Io, măăă… ? Moamăăăă ! Deci aşa ! Deci m-am enervat ! La noapte bag Descântecul Tainic la interval, adică hăia au zis de mine, de mineeeee ??

_ Ho, soro, că nu dau turcii! Unii nici bună ziua când intră-n casa omului, mă rog, cunoaştem…

– Bine, bine, scoate-mi ochi, de parcă nu mă ştii şi nu vin naibii zilnic pe-aci, salutul se deduce, te-am salutat ştii tu, prin metoda aia, de care nu-mi place să vorbesc, no …

Sveta râdea deja cu lacrimi, Jasmina cea imprevizibilă şi mereu pe turaţii turbo, avea un aer încurcat şi-o mutriţă nevinovată cu care n-o ducea însă pe Vrăciţa Sveta pe arături. Se ridicase deja şi păzind ibricul fermecat din care cafa cu iz de sânzâiene împrăştia aburi binefăcători, trecu la interogatoriu :

– Şi, zi aşa, Volvura smochinită a făcut ceva, ia-o de la început cu povasta şi scuteşte-mă de sudulame, treci peste introducere, bagă-mă-n subiect direct, soro.

– Cu sau fără predicat, Măreţia Domniei matale… ? , murmură Jasmina.

– Fată, zici sau arunc bunătate de cafă pe fereastră-n capul cui s-o nimeri… adună-te, revino-ţi, suntem Vrăciţe, nu ca aia, turbata Nana Anna..

– Da, bă, Vrăciţe, da emancipate, ca să zic aşe, suntem umblate şi unse cu alifiile la care Volvura nici nu visează, bre ! Gata, ciuti, nu te strâmba, zic tot ! Hai cu cafa !

– Deci, volvura, ce-a mai făcut ?

– Da ce nu face ahtiata aia după bani şi putere… trăznească-i Zamolxe salbele, c-aşe fu să trăim vremuri d-aistea, să vedem cu ochii noştri aurul dacic la gâtul scorojit al pămătufelor, că iar mi-aduc aminte cum se fălea ea nemernica pe la sărbătoarea aia , pe-atunci încă la braţul Zmăului ei, că şi pe ăla l-a vărât săracu-n ungherele blestemăţiilor ei, şi-acu l-a aruncat la gunoi, moăăă… asta e Diavolul, ce zic io, e posedată de-o Legiune de ghemoni nenorocita !

– Te aduni au, ba ? Iar eşti pe mirişti ? Era vorba că treci la subiect ! Lasă-l pe Zmău, ce-o fi o fi, va scuipa şi el străjerilor ce-i cer şi basta, bine c-a scăpat de căpiata asta, se simte liber… ehhhh… frumos Zmăul, da se-nhăitase cu cercuri periculoase, nah !

Sveta oftă, apoi se fixă cu privirea-i sfredelitoare drept în irişii chihlimbarii ai Jasminei şi spuse ferm:

– Zi !

– Zic ! Ce crezi, soro, umblam cu nişte trebi prin târg, ştii că tre să fiu pretutindeni, niţel obosită c-am fo şi pe la întâlnirea cu Vrăciţele, mi-au raportat tot, apoi pe la Împărăţie, că-mi place cum mă privesc hăia aşe, ca pe neica nima-n drum, le-aruncai din voleu neşte teme de casă la prăpădiţi, parcă văz că iar dislocă bibicii cu ochi-albaştri ca peruzeaua-n teren, timpiţeii nici de codiţe nu-s capabili, da în fine şi-n continuare… şi cum mă oprisem io sub o streaşină să-mi dreg bunătate de suflet c-o petardă, ce crezi ..

– Petardă, cum adică petardă… Sveta se oprise din râs şi rămăsese interzisă.

– Bre soro, trabuc ce drak, ştii că-s cu năbădăi la mansardă, Zamolxe mă iartă, că El Înţeleptul mă ştiază bine, nu ca alţii şi nu dau nume, nah…

– Aha, petardă… trabuc … şi ce tragi şi fumegi precum locomotivele di pi vremi fă ?

– Auzi, ia şi tu unul şi taci, zic mai departe ?

– Bagă !

– Şi cum savuram io bunăciune de petardă, zbang îmi puşcă mie pe-o metaforă să-l sun pe Taliban, ştii de pe aparatul ăla, de nu pot cretinii să-l intercepteze, ştim noi de ce… apropo, unde-l pusei, ia vezi, unde-i … ?

– Lăngă tine, pe masă, ca de obicei caţi cai verzi pe pereţi, Doamne, cine mă procopsi pe mine cu-aşe zăpăcită…

– Zamolxe cu tine, Sveto! Mă spăriai bre, aşe…. Deodată, chiar lăngă mine se opri un bolid, da ştii ce bolid, d-ăla fată de umblă jmecherii la incantat, să-mi stea inima nu alta !

– N-am văzut drak mort, nu te mai alinta, zi mai bine că ai înregistrat tot, lasă vrăjelile, subiectul soro…. subiectul…

– Predicat, Măreţia ta… because, uşa bolidului se zminti la o parte şi brusc coboară Volvura-n ţoale şi oase … Măicuţa me Sfântă, ce crezi …

– Nu mă fierbe, nu cred nimic, întâi spune…

– Soro, în momentul în care-am văzut-o…. era să-nghit petarda … şi-a-ntins pletele cenuşii ” fardate ” cu blanche cu presa, fată, cu presa, să pară mai cinără şi asta nu-i nimic !

– Hai mă că iar exagerezi , zise Vrăciţa Sveta, cine a mai auzit de Volvură Turbată cu podoaba capilară întinsă cu presa… Volvurele au părul vâlvoi, măciucă,înfoiat, zi-i cum doreşti dar … mă, sigur nu exagerezi, Jasmino ?

– Pe onoarea me de Vrăciţă, şi tu ştii că eu nu mă joc cu vorbele, când spun , apoi şi fac ceva .

– Vai de mine, ce-ai făcut iar ? Spune-mi că ai fost cu minte ! Nu mai râde măi, zi-mi că nu i-ai sărit la gâtlej…

– Cine, euuuuu ? Pardon, ar vre ţăranca da nu poci pentru ca să o servesc, ja sam mala diavoliţa la nevoie şi la ..ăăăăă …. solicitare, cu voia Măreţiei tale .

– Şi ?

– Şi, cum venea ea drept spre subsemnata, căci n-avu încotro, alte scări nu-s, vru, nu vru, a trebuit să mă ocolească, io neam, ce să mă dau la o parte, aproape că ne-am atins… Mi-au sărit în ochi încălţările-i Vrăjitoriei sale ! Verzi, bre soro, tu auzi acilea, verzi !

– Ei nu mă-nebuni… verzi ?

– Verzi ! Verde fosforescent, d-alea fată, în trend, d-alea de … şinie mi-s io, mă-nţelegi…

– Jasmino, verde fosforescent poartă puştimea . Ai chef de glume ?

– Mno… io-n momentul în care-i văzui încălţările Vrăjitoriei sale, i-am închis Talibanului scurt şi-am pufnit într-un râs de-ai fi zis că pleznesc, ba mă şi-nchinai la Răsărit, of course şi … turbata mă văzu ! Nah, aşe mulţămită sunt c-a surprins crâmpeiul … hi hi…

– De ce Jasmino ? Ce-ţi trăzni iar prin cerebel,hm ?

– Cum ce ?Parc-o văd, o şi aud … intră, dă cu ochii de sărmana Jana, tună din prima : ” Să nu fiu deranjată, Jano ! De nimeni ! Clar ? ”, Biata Jana va-ngăima numa ” Da, Duuamnă . ”, minuta doi, zdrang uşa, minuta trei, mâna pe telefon…

– Aaaa… ?… Sveta râdea deja, pe Jasmina nici Forţele Întunericului ce domneau în Împărăţia pe ducă n-o puteau opri când se prăvălea ea la descrieri .. aştepta continuarea,numai că Jasmina, mai scoase un trabuc, fumegă şi se urni iar..

– Sună Volvura, răspunde Cavalerul de Plumb într-un târziu : ” Ce-i Nano ? Ce arde ? Eram la Vodă, ce naiba… ”… ” John, John Bresco, mă laşi cu Vodă ? O vreau moartă ! ”, ” Moartă ? Pe cine Nana Anna ? Iar ai turbat, iar ? ”, ” John, vino la mine, urgent ! ”, ” Vin Nano, numa să termin cu Vodă, dau la semnat, ştii tu, chestiile alea apoi vin, zi la Jana să pregătească licoarea mea, şezi calmă până vin ! ” …. Sveto, crezi că stă, aşi, de unde, iar se năpusteşte peste toţi,tună şi fulgeră, aruncă cu ce-apucă, iar ameninţă şi fraierii ăia tac şi tac şi rabdă… nu mai râde fată,stai să-ţi zic faza cu John !

– Cum să nu râd, te-apucă grija şi mila de toţi, hai, zi ce şi cum cu John.

– Mda, uite-aşa eşti tu… Vine John Bresco la Nana Anna, Jana aduce tava pe care tronează butelca cu Martell, închide şoptit uşa şi dispare din vizorul viezurelui ramolit şi-al căpiatei. Nana Anna se porneşte pe ţipete, răcneşte ca din gură de şarpe , John ascultă şi toarnă potir după potir peste cap, bun Martellul Nanei, buuun . Bresco pricepe, Nana Anna o vrea pe Jasmina moartă, ahaaaa , da nu se demite ea d-aia-l îmbubiţă pe John, ştie că ăsta are-o slăbiciune pentru ea, nu de azi de ieri Sveto…

– Soro, are încă-o slăbiciune, Martellul Volvurei, să recunoaştem şi iar îl paşaportează cu vreo maşină la cuib, după ce-şi varsă năduhul şi se satură de doinele lui Bresco.

– Îhîm, te-ai prins ! Stai aşa, că n-am terminat, de data asta se pun amândoi pe doinit, de unde să ştieze Vrăjitoriile lor că io-s sub ferestra pe care-o zuitară întredeschisă…

– Hai nu mă zminti, bă Jasmino, tu-ai făcut-o deja, ce mă iei pe mine prin învăluire, zi, ai făcut-o ?

– Păăăiiiii …

– Şi mă iei cu basme, cu scenarii, Kusturica ce eşti, Vrăciţă eşti tu ? De fapt eşti, da asta e menirea ta, să-mi scoţi mie peri albi şi să-mi provoci tahicardie, ai noroc că-mi eşti dragă şi nu ştiu cum da le zăpăceşti şi le-nşiri de-ţi ies până la urmă… Ia zi ce doiniră ăia doi ? Iar cu : ” Ană, zorile se varsă .. ? ”

– No… soro, bagă la cap, ăştia doiniră de blesteme, un fel de incantaţii, nush să-ţi explic, hai să-ţi bag o strofă, ca să prinzi … ideea.. :

Care frunză pică jos,

nu mai urcă unde-o fost…

– Jasminooooo … pe bune ??

– Mda, pe bune, că pe ” nebune ” le vor musai răstignite, că Vrăciţele-s fără de apărare şi fără acoperire, în minţile lor ghiavoleşti…

Adică ăia doi doineau de … ?

– Da, de …

– Oare de ce nu mă miră ? Nu c-ar mira pe careva … hmmm, să doinească ei taman de Vodă… erau mai reţinuţi în alte vremuri, mai discreţi …

– Discreţi soro, da tot îl făceau, tiri Nana Anna, tiri John Bresco, tot o negură . Da nu-l plâng soro, şi-o face cu mâna lui. gata să trecem la chestiuni seriosno, mai pune de-o cafă, două, nouă..

– Pun Jasmino, pun, că nu eşti dinamitată tu din născare…

– Apropo de născare, Sveto, mâine merem la un Bal, Vrăjitorii ţin Bal, Vrăciţa Mara a făcut rost de bilete, trebuie să ne costumăm. Fii atentă, în Împărăţie s-a zvonit că e Bal de Binefacere, dar, din câte-au aflat urechile mele, se pune ceva la cale, numai strecurându-ne-ntre ei aflăm… şi-mi tresare mie a ceva necurat cu balul ăsta, soro ..

– Hmmm…

– Sveto, dacă până şi Bursucul Cireşel, ştii, familionul lui Bresco hăla cu poftele neînfrânate până şi ăla a fost convocat, ca să fie balul, Bal !

– Jasmino, ţine minte ce zic eu, Cireşel va fi cuiul de pe capacul coşciugului lor… Cine mai vine ?

– Păi : Lulonna, până şi ţoapa aia de-şi mănâncă vocalele cum deschide gura, Leny, vin mulţi…

-Vodă ?

– Şi ! Vine,dar nu şade, doar cât să facă … prezenţa, are altele ..

– Hmmm … De Dydina ce mai ştii ? A fătat ? N -a făcut sluga-i jalnică Leny vreo manifestaţie ceva , că la astea se pricepe-al naibii cel mai bine … sau ?

– Mda, a fătat, tăcere mormânt, deocamdată. Leny e-n graţii încă pupincurista, ăştia-s la putere-n împărăţia Întunecatului soro, instrumente utile, deh .. te pui cu agramata Vrăjitoriilor lor ?

– Jasmina ! Ce expresii foloseşti tu ? De când vorbeşti tu aşa ? Auzi , pupincurista …

– Păi dacă lumili zic că-s prostă, exersez soro, exersez, lasă, nu mă măscării, la Bal tre să fiu manelizată ca ei, dpdv gramatical şi dpdv ambiental … lol …

– Jasmino, Vrăciţă ca tine … are dreptate Înţeleptul, tu eşti tu, n-avem ce-ţi face ! Talibanu-ţi zice ” Vrăciţoane ” … auzi, ne costumăm Vrăjitoare, să putem pătrunde-n Sala Secretă, ce zici ?

– Zic c-ai zis, ce să mai zic … aşa rămâne, zise Jasmina şi rămase pe gânduri.

Sveta se-mbrăcă-ntre timp în rochiţa-i albă de Lumină, parfumată cu maci roşii, îşi puse pelerina şi botinele sângerii şi se adresă Jasminei :

– Gata, hai la Templu fată, ia licorile, să nu uit, am primit răvaş cu indicaţii şi unul cu … s-avem de cheltuială, Mesagerul mi-a dat şi-un plic pentru tine, e de la Stăpân.

– Bine, bine … îngândurată încă, Jasmina verifică-n rucsac şi-i întinse Svetei două răvaşe. Astea au venit ieri, au sigiliu,de la celălat Stăpân, Mesagerii mi-au zis să fi cu băgare de seamă, le citeşti şi le arzi, apoi vei ştii.

– Jasmino, ce-ai, erai veselă, la cin te gândeşti, hmm.. ?

– La … nimic, sunt obosită Sveto, obosită tare şi puţin mai liniştită, de când au sosit ăia trei Străjeri în zonă să ne supravegheze, nah, am şi io timp să meditez ..

– Să meditezi, la ce ? La cine ? Cerberul, Jasmino ?

– Sveto, ştii că io n-am slăbiciuni,dar, Cerberul mi-e linişte şi … ploaie ! Să zicem că avem acelaşi Stăpân, în fine io am doi, dar tresăim bine-n teritoriu, nah.

– Clar, al Înţeleptului nu-i, acolo e Misterul Apei Vii, dacă zici tu că e de la Răsărit ..

– N-am zis nimic ! E de-al nostru, atât. Ştie tot ce mişcă John Bresco şi Nana Anna, îţi dai seama că are intrare şi ordin de la Stăpânul Stăpânului soro ? Ce te holbezi iar la mine ? Şi de ce zâmbeşti cu subînţelesuri ?

– Jasmino,Jasmino…

– Io ! Tot io Sveto, tot io … aia de-o ştiu lumili, că aia de sunt prea puţini desluşesc. Uneori am senzaţia că şi matale, tot la doi … de ce am senzaţia asta ? Şi tu ai încă un Stăpân, aşa-i ? Nu-mi spune nimic din ce nu trebuie să ştiu, taci !

– Tac ! Hai, s-a-ntunecat demult ! Vrăciţele vin toate da ? Hai că-i Lună Plină, ia şi răvaşele, rămânem după descântece să studiem, apoi aşteptăm semnalul. Mâine e-o zi ce nu ştim ce aduce, adică tu … Ştii.

– Da, ştiu ! La Bal, acolo vei ştii şi tu o parte, ce ştiu eu şi Cerberul e altă poveste, una cu lacăt …

– Balul , mă furnică pe şira spinării ceva ciudat …

Sveta încuie uşa Palatului de Sidef şi-o urmă pe Jasmina ce-o aştepta deja-n drum. Aceasta privea-n zare spre Cetate … ” îngeraşii dorm de-acum, păzeşte-i Zamolxe, apără-i şi Luminează-i cu Seninu-ţi Sacru ”, murmură Jasmina. Sveta o văzu, zâmbi dar nu scoase o vorbă, ştia că Jasmina tresărea ori de câte ori privea Cetatea, era Legământul ei cu Cerul şi… Taina, niciodată n-o trezea din visare. Sveta cunoştea parte din Taina Jasminei, de asta o şi respecta şi îndrăgea, deşi greu de suportat ,făceau echipă bună, mai erau şi celelalte 5 Vrăciţe, Cerberul, Străjerii şi … Stăpânii. Lucrurile se conturau .. curând avea să înceapă. Împărăţia fi-va zguduită din temelii ! Jasmina prevestise Semnele, cine-a avut urechi s-audă a văzut deasupra prafului de nouri Licărul, iară cine-a avut ochi să vadă a auzit Tunetul, restul … piatră pe piatră nu va rămâne , Sveta ştia şi ea, Altceva, mult mai cutremurător…

– va urma –

Sibilla

P.S. Personajele sunt imaginare, orice asemănare cu realitatea, e doar rodul imaginaţiei CITITORULUI !

Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Sibilla și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la VRĂCIŢELE – III

  1. Cred că, până la urmă, laşi agenţiile şi te faci scriitor. 🙂
    Frumoasă poveste; n-am înţeles nimic clar, dar e frumoasă.

    Apreciază

  2. corinacretu zice:

    La Multi Ani de 8 Martie, Sibilla! Sa fii fericita si sa si numai bucurii! Week end frumos si odihna placuta! Cu drag, Corina

    Apreciază

  3. Sis, mi-era dor de Vracitele tale si de zborul tau plin de har peste privirile noastre cautatoare! 🙂
    Am sosit sa-ti fac urare de zi mare, cu suras de sarbatoare, sper, fara suparare pentru Bursucul Ciresel cam depasit de imprejurare 😉
    Sa ai grija de florile de colt de pe strasina Sfinxului, sa picuri parfum de rasina si brad in pocalul de descantece, sa cresti cu roua si vapaie de Craiasa-Preoteasa puiul-zimbrut al muntilor!
    LA MULTI ANI plini de victorii, tuturor Vracitelor!

    Apreciază

  4. Pune linkuri de urmărire, în footerul paginii, să ştie poporul care-i vrăciţele I şi II. Cine mai ţine minte anterioarele?
    Întreabă-l pe administrator, dacă nu ştii. Nu pe cel de la bloc, ci de blog.

    Of Topic: La mulţi ani ţie, Mamei tale, surorilor şi colegelor tale, să te bucuri de ele şi ele de tine o mie de ani! Eu m-aş scăpa bucuroasă, da’ nu pot! 🙂 😉
    Să ai parte de linişte, dragoste şi apreciere, după cum meriţi, suflet de războinic sârb ce eşti.

    Apreciază

  5. O zi de 8 martie minunata iti doresc.
    La multi ani

    Apreciază

  6. Sibilla zice:

    Vă mulţumesc frumos, tuturor !

    @Gabriela Savitsky,
    Haoleo… păi ce să se-nţeleagă, Oracole Sibiline, deh … 😉
    Mă fac scriitoare ? Hm, zău nu m-am gândit, merită să-ncerc, te am alături de strig : Upomoci, da ? 🙂
    Mulţumesc, minunato, pentru … MULTE !
    calde îmbrăţişări turbo-sibiline 😉
    Flori pentru tine :

    Sibilla

    @Corina Creţu,
    Mulţumesc frumos, Corina, suflet minunat !
    La Mulţi Ani, ţie, Femeie, Politician, Simbolul nostru, Prietenă de Suflet Deosebită ! Împliniri, Succes, Bucurii, le Meriţi !
    Suisţinem, Corina Creţu !!!
    Flori pentru Corina Noastră :
    http://www.floriinbucuresti.ro/imagine.php?floare=16&pic=1
    respecte, preţuire şi admiraţie, Corina,
    Sibilla

    @Pescăruşul Argintiu,
    Mulţumesc frumos pentru urări sis ! La Mulţi Ani, mămică de Mara drăgălaşă, să fii iubită şi mereu zâmbitoare !
    Un sfârşit de săptămână bogat în bucurii, Cora !
    Flori Pescăruşului :

    numai bine,
    Sibilla

    @James Crissilv,
    Mulţumesc frumos, prieten drag !
    La Mulţi Ani, doamnei şi domnişoarei tale, cu bucurii şi împliniri !
    Flori pentru floriletale :

    calde îmbrăţişări sibiline,
    Sibilla

    Apreciază

  7. codeus zice:

    Sa moara soacra care nu o am da voi sunteti”nebune”rau.Nu va mai faceti bine.Am dat prima data de blogul tau Sibila da sa mor io ai talent cu carul fato,din cauza postului tau pierdui si horoscopul cu Neti sa fiu al naibii .am citit pe nerasuflate .Nu-mi vine sa cred .Gata te trec in blogroll .Chiar esti „vrajitoare in felul tau de a scrie.Si a face din ceva banal o capodopera

    Apreciază

  8. Sibilla zice:

    @codeus,
    N-am talent, doar un licăr, atât, dar, am cătat să fiu mereu EU, asta da 😉 🙂
    No, fie atunci reciproc gestul, ne-om citi 🙂
    O Primăvară Rouă-ţi doresc şi Senin şi Iubire !
    respecte,
    Sibilla

    Apreciază

  9. codeus zice:

    Vracitzoo o sa zaci ca m-am stracat de cap cu tatu’.ori facusi tu ceva la ceas da noapte cu tzinta precisa io.Ca azi noapte am fost in „cetate” la voi si ma visai cu „volbura”tot cu cizme de alea verzi si auzi tuh ia spune are Volbura asta parul blond platinat ca io asa o vazui.sa mai zici ca nu ai talent ca si in in vise ne bantui cu povestile tale.A fi musai sa vin pana in Resitza s-o vad pa smochinita sa vad daca corespunde cu cea din vis.

    Apreciază

  10. Sibilla zice:

    @codeus,
    vrăciţele – ficţiune !
    Acţiunea se petrece într-o Împărăţie, deci care-i treaba cu mititelul târg Răşiţa ?
    Orice asemănare cu realitatea e din start exclusă. Ia să inserez eu asta imediat sub titlu… 😉
    Volvura tălică o fi din alte lumi, alte dimensiuni, asta din ficţiune nu-şi şifonează ţoalele prin Cetăţi, e bussy, cu Bresco !
    Limpede vb despre personaje diferite.
    Ca povestitor, te citesc, ot fura ceva idei de la matale pe care se le folosesc au ba, atât.
    O zi …. ” fructuoasă ” la vânat vrăjitoare, peSfinx sau aiurea… io-s prinsă cu” banatul,” oricui calcă pe …” lături ”…
    sănătacie,
    Sibilla

    Apreciază

  11. leo zice:

    Mda… poate doar prin sefeuri să se fi aflat muritoriul ăla stăpân de Cerber… că nici măcar mitologia n-a mers cu ficţiunea atât de departe…

    Apreciază

  12. Sibilla zice:

    @Leo,
    În realitate, vorba tălică, Sânzâianule, mare adevăr grăişi, never ever să se fi aflatu ăla stăpîn de Cerber, mitologia e grele şi jele, mă fascinează ce-i drept, da io-s cu afinităţi di stânga, aşe, spre haiduci şi partizani, rămâne să accepţi că-n scrierile şi zicerile sibiline, e posibil orice… nu te grăbi, să vezi ce face şi drege Cerberul, 😉 🙂
    Una aripă zăpăcită şi zbuciumată sburătoreşte tresărind doru de flori de colţ, busuioc şi sânzâiene, alta nu-i, procopsi-tu-teai de bunăvoie, rabdă şi mă iartă, altă vină decât că-s ” divină ” n-am… ziceam 😉
    No, de supărări,uite unde mă-ntrună imaginaţia, pe mirişti pline de mister şi…. gata, ciuti, să nu stric… vraja-mi:)
    zdravo, duşo Leo,
    Sibilla

    Apreciază

  13. Pingback: Vrăciţele -V- « Sfinxul

  14. Pingback: Vrăciţele – VI « Sfinxul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s