Vrăciţele … ( 1 )

Vrăciţele … ( 1 )

– ficţiune –

Nu există decât un singur Bine, acela de a făptui după cum îţi dictează conştiinţa.  ( Simone de Beauvoir )

Adevărul este o doamnă sfioasă, mult prea binecrescută pentru a te pocni în cap şi a te trage în peştera ei. Ea este acolo, dar oamenii trebuie să o dorească şi să o caute.  ( William F Buckley jr )

Tribunalul acesta pe care omul îl simte în el este conştiinţa.  ( Immanuel Kant )

Conştiinţa este îngerul lui Dumnezeu care îl păzeşte pe om.  ( Paisie Olaru )

Conştiinţa este ochiul lui Dumnezeu în sufletele noastre.  ( Sfântul Cadoc )

Conştiinţa este rădăcina curajului adevărat; dacă un om este curajos, el îşi ascultă conştiinţa.  ( James Freeman Clarke )

Se găsiră nişte ţaţe, devenite ” vedete ”  peste noapte în Împărăţia unui Vodă, să-şi facă ele de cap, uite-aşa, ca să arate cât sunt de ” dibace ”, în a face şi desface, sfidându-l pe Vodă, că deh , astea când au ceva de rumegat, uită chiar şi ţâţa ce le-a înscăunat. Vrăjitoarele cu pricina, se fălesc prin toată-mpărăţia, cu relaţiile ce le au cică, prin buricul Regatului Marelui Zeus  şi, se burzuluiesc una la alta, numai prin dos, pe faţă juri că-s surori de Cruce, evident o Cruce mai …altfel, au suflete cenuşii precum aura plumburie,  ce le e Spectru .

Cea mai meşteră din toate, Vrăjitoarea NanaAnna, uzează de farmecele-i chipului de păpuşică ,  şi e preocupată de cam multişor numai de  ogrăzile , fermele şi firmele lui Lucifer, de unde se întoarce zilnic, ca o volvură turbată, murmurând cifre, cifre, cifre … ceva nu-i iese, e nemulţumită, mereu chitită pe slugi, slujitori, orânduieli, muritori şi orice-i iese-n cale . Geaba tot strânge , visteria e secătuită de dările ce e musai să le deverse, ca să-şi păstreze poziţia în Topul Vrajitoarelor, să rămână Unica Volvură , să-şi aducă Zmăul scăpătat pe mirişti înapoi în Lăcaşul Ceţurilor Veşnice şi, se zvoneşte prin Regatul Marelui Zeus, că-l cam scoate din minţi pe Vodă, care deocamdată pare încremenit.  Sora Volvurei Turbate, e Vrăjitoarea Didyna, , aparenta Mână Dreaptă, expertă în transmisiuni , care face ghem orice zvon ori ştire, apoi îl desşiră prin ungherele Palatului Împărăţiei, reuşind cu presupusa-i dexteritate în a fi loială la mai multe căpetenii, să se menţină şi ea la suprafaţa afacerilor de ” familie ” . Cea de-a treia , Izma Lulonna, are de când Facerea unica ambiţie s-o Izgonească din Împărăţie pe Volvura cu chip de păpuşică, dar, Dregătoria-i cere ascultare şi linişte pe holuri şi-n unghere. Izma Lulonna, ranchiunoasă de felul ei, ţine-n căuşul gheruţelor, una replică scuipată cu năduf de ţaţă de Volvura Turbată care, i-ar fi zis ” frustrată ”, undeva cu ani în urmă … Vrăjitoarea Didyna, evocându-i episodul , a deschis Cutia Blestemelor… miră-te lume cât venin şi jele, foame de ” dreptate ” şi sete de a-şi înfige gheruţele în şuviţele Volvurei – ” vedea-te-aş detronată scorpie pământie, Muma frustrărilor ce-mi eşti, vine ea vremea mea … ” – dar, la ordinele Cavalerului de Plumb John Bresco, tace, tace şi îşi ţese planurile-n taina Umbrei , cei drept, Umbra a rămas cu ea şi o înţelege .

Numai una din mulţime de vrăjitoare, ţaţă şi ea biata în ” sărăcia ” materiei `mneaei plumburii, a ieşit din afaceri, de voie de nevoie , mieunând şi scheunând, până când s-au îndurat nişte Spirite şi i-au oferit, cum altfel decât pe tăviţă, un iatac, să fie şi asta unsă cu temenele pe zulufi-i dezmierdaţi de mirări şi uimiri … Ale naibii afurisitele mai învolvurate de ambiţii, au scos-o la mezat, după ce s-au săturat de râs pe seama ei pe la colţurile Împărăţiei, se vede treaba însă, că a picat în picioroangele-i de pomină, căci, nici că-i pasă, îşi vede de noul iatac şi le ignoră în naivitatea ei pe mai celebrele întunecate.

Într-una din zilele-i mohorâte ale sufletulu-i cutremurat de tăcerea suspectă a lui Vodă, Cavalerul de Plumb John Bresco, Maestru al vrăjitoriilor cu iz de balegă şi fum înecăcios, se trezi cu faţa-n ziare … şi citeşte.şi citeşte …” hopa … ia te uită, ce zvon  …. de unde mama dracu au apărut Vrăciţele ce descântă ce noi cu atâta amar şi durere de şele incatăm …. ei comedie şi tragedie, convoc Adunarea Vrăjitoarelor, astea-s inconştiente, mă expun pe mineeee …. ” , deja un car de spume şi pomeniri, Cavalerul de Plumb John Bresco se porni pe telefoane. Noroc cu distonocalmul şi nitroglicerina, nelipsită din pozonarul de la pieptu-i ţanţăş ….

_ Fă, NanaAnna, în jumate de oră sunt la tine ! Anunţă-ţi surorile, sunt mişcat până-n rărunchi … pregăteşte-mi rapoartele cu ” datorii ”, listele cu efectivele disponibile de atac, şi o mică explicaţie … , zdrang, bufni John Bresco cu receptorul de-l crăpă pe veci.

Pasul doi, şi-a închis mobilul , nu cumva să-l caute Vodă, taman acum, sau, mai grav de atât, să-i vină Volvurei Turbate vre-o idee …

Interzisă de ieşirile plictisitoare ale Cavalerului de Plumb, Volvura se ridică afectată din canapeaua unde numai ce-şi aştepta masajul de prânz, a naibii spondiloză o sâcâia mai rău decăt zmintitele cifre ce-i dădeau de furcă de la o vreme, şi, urlă încruntată prin crăpătura uşii capitonate nu întâmplător :

– Fă, Jano, vezi că vine John pe la mine, adă apă plată şi ai dă grijă, nu-s aci păntru nima-n lume, să nu aud şoapta paşilor tăi, fă !

– Da, Doamnă, spuse cu vocea-i stinsă Jana, continuându-şi lecţiile la telefon, serviciu-i serviciu ” alo da, nu Doamna nu e aci, îi pă teren, spune-ţi, notez … ” …

În nici două minute, o vrăbiuţă binevoitoare, anunţă pe Vrăjitoarea Didyna, ce şi cum …. Puţin emotivă din fire, Didyna sună la Padre care, îşi linişteşte odorul:

– Nu-ţi zâsăi să nu te pierzi, Didyno, stai calmă, să vedem care-i manevra întâi, apoi vorbim . Hai, ia un calciu şi respiră adânc.

Didyna murmură suduieli în surdină, ia un calciu, clipeşte des din gene, apoi sună la Doamna :

– Ce vrei fă ?

– Aţi auzit zvonul, Doamnă ? N-o fi gheara netrebnicei de Lulonna, ce ne facem ?

– Didyno, iar îţi dai cu presupusa-n zări, gura mică ! Nu mişti până la noi ordine, taci şi-aştepţi, nici o vrajă că te spulbăr cu Cetate cu tot, clar ?

-Da, Doamnă !

Didyna trînti şi ea receptorul şi-o chemă strâmbându-se-n farfurioara cu covrigei pe fata de casă, Leny :

– Bă, ce mă seaca scorpia, că are şi Lulonna dreptate, e nesuferită ca buba neagră-n tratatele de pace … auzi, fă-mi un ceai şi şezi aci cu mine să-i punem de-o bârfă, da mai plimbă-te şi tu prin Zona Interzisă, vine John la NanaAnna, ceva e najpa, vezi ce afli, Leny …

– Da şefa !

Între timp, se aud scrâşnete de cauciucuri zdruncinate în imediata apropiere a Cetăţii … Cele două sar ca arse la fereastră:

– El e ! , spuseră în cor …

-Hai, valea, du hărtiile astea în Zonă, fă ceva toanto, nu sta …

John Bresco, intră în clădirea cu aură întunecată, fără să se obosească s-o mai salute pe Jana …

– Ai ajuns, John, se ridică Volvura turbată să-l întâmpine pe Cavalerul de Plumb …

– Apă Nano, şi adă sticla aia ! Închide uşa ! Rapoartele, listele … ai citit ziarele ? Unde te crezi Nano ? Bă tu mă bagi în spital, urlă John .

– Ce urli, care sticlă, aia ?

– Da, bă aia, cognacul meu, ce naiba … auzi, Vodă nu cred că ştie tot, nu încă, şezi şi hai să vedem cu ce ne înfăţişăm, parcă văd că acuşi sună ! Ai explicaţie ? Ce-ai păzit de-au înviat  Vrăciţele alea, cum de au putere să mai descânte, ce faci mă ? Altceva decât cifre şi pe Zmăul ală al tău mai pomeneşti între două murmure, bă ?

– John, calmează-te, am telefonat deja la Regat ! Nu e chiar aşa nasol …. bien ? În fine, le vin eu de hac, demarez ceva, dar va trebui să mai dau ceva telefoane şi să fac un drum lung …. zise Volvura preocupată, masându-şi încheieturile vineţii, pe chip schimonosindu-i-se un rictus ce-i trăda ura …

” Tâmpiţi mai sunt bărbaţii … John a devenit plictisitor, dar nah, am nevoie de el… până într-o zi … ”

– Pe firfirica aia de Didyna, ai contactat-o, bă ?

– John, eu ? Pe aia ? Aia să-şi facă treaba, şi să-şi ţină gura, altfel …

– NanaAnno ! Lasă răzbunările, acu tre să ne unim puterile şi să-l vrăjim pe Vodă mai abitir ca niciodată, vorba ta, altfel …

– Altfel ce, John ?

– Altfel picăm toţi, nu pricepi ? De data asta e un zvon ce-a ţâşnit dincolo de graniţele Împărăţiei, e nasoală !

-Ha ! Crezi, John , aşa crezi ? Da io cine mi-s mă ? Nima ? Le vin io de hac la neica nima alea ! Valurile trec, se liniştesc apele şi ai să vezi ….

– Mai pune un pahar, bun cognac, bun … pune sticla la loc, ajunge … adă lista aia , Nano, spuse John pe-un ton ceva mai moale.

– Lista …

– Aia, ştii tu, să vedem pe cine ne putem bizui. Ia zi, au ceva ingrediente la îndemână Vrăciţele ? Gândeşte Nano, nu te grăbi, ce au  …. ne pot descânta cu ceva ?

– Au pe dracu ! Nu ştiu cu cine se pun, John, io-s NanaAnna ! Tu ce vrei de fapt ?

– Să mă asigur că ăi mici ai mei sunt în siguranţă, să tacă, să plece, să se termine tot … asigură-te că nu vine nimeni de la Regat aci, asta ne mai lipseşte, să scormonească prin ungherele noastre …. Taci acum, gândesc, de măine om mai vedea . Dacă ne sună Vodă, taci, pui capul jos şi taci, atât !

– Bine, John !

Orele treceau … încet, încet se întuneca. Într-un târziu, John a plecat, un junghi îi sâcâia pieptul, obosise şi de la AnnaNana tot n-a scos ce-ar fi dorit! Volvura îşi aduse aminte de Jana :

– Jano, pleacă şi tu, încui eu aci, vine Zmăul după mine, hai, mergi !

_ Bine, Doamnă !

Cuminte, Jana a strâns maldărele de hărtii, a ieşit aproape pe furiş, nu voia s-o tulbure pe Doamnă …

În urma ei, AnnaNana zâmbi ” adunătură de tâmpiţi … se sperie ca proştii de nişte Vrăciţe … ” , se uită pe fereastră, Zmăul ei întârzia, gândurile-i se răzvrăteau de-acum , întorcându-se la … cifre ….

Îşi aduse aminte de palida aia de Didyna şi-i formă numărul :

– Didyno, te porţi ca şi când nimic nu s-a întâmplat, să nu măcăni ! John nu vrea valuri, nici tu nu vrei să-ţi ia Cetatea, da ? Şi nu mă suna, te sun eu, dacă e nevoie…

– Bine , Doamnă, aşa fac ! Să nu uit, Lulonna a sunat acum o oră …

– Aia ce dracu mai vrea ? N-ai intrat cu ea în detalii Didyno ?

– Nu, Doamnă, voia să ştie dacă am citit ziarele, atât, altceva n-a zis, nu i-am zis că domnul John Bresco e la dumneavoastră.

– Îhîm … dacă ai citit ziarele, frustrata, cum nu ştie să-şi ţină gura iar scoate ce nu trebuie pe piaţă, de ce-o tolerează John, nu ştiu, în fine, nu-mi bat capul şi cu aia. Mâine , la mine, aduci informaţiile, ai înţeles ?

– Da, Doamnă !

Didyna închise ochii, ce informaţii voia volvura ? Cum s-o întrebe la ce nervi avea … Ei, mâine, acum era deja târziu. Şi uitase să-l sune pe Padre … Leny se rătăcise la bărfe pe undeva, ori cu capul prin oale .. şi asta o cotea de la un timp, oricum nu prea îi mai era de folos …

Coborî scările întunecate, jucându-se cu cheile de la maşină … Ajunsă în faţa Cetăţii, aproape că se tamponă cu Volvura Turbată, tresării convulsiv … Aceasta însă, se urcă în maşina Zmăului său şi nu catadicsi să-i arunce nici măcar o privire, dar s-o mai şi salute . Nimic anormal .

Ce zi …

Undeva, într-un colţişor al Împărăţiei, Vodă zâmbea … Într-un alt colţişor al Împărăţiei, Vrăciţele îşi primeneau descântecele …. ceva se va întâmpla curând, foarte curând … Una din Vrăciţe surâse unui gând tandru ” Vodă ştie ce face, mereu ştie .. ”

Sibilla Poesis

citate preluate de pe www.citapedia.ro