Vrăciţele … ( 1 )

Vrăciţele … ( 1 )

– ficţiune –

Nu există decât un singur Bine, acela de a făptui după cum îţi dictează conştiinţa.  ( Simone de Beauvoir )

Adevărul este o doamnă sfioasă, mult prea binecrescută pentru a te pocni în cap şi a te trage în peştera ei. Ea este acolo, dar oamenii trebuie să o dorească şi să o caute.  ( William F Buckley jr )

Tribunalul acesta pe care omul îl simte în el este conştiinţa.  ( Immanuel Kant )

Conştiinţa este îngerul lui Dumnezeu care îl păzeşte pe om.  ( Paisie Olaru )

Conştiinţa este ochiul lui Dumnezeu în sufletele noastre.  ( Sfântul Cadoc )

Conştiinţa este rădăcina curajului adevărat; dacă un om este curajos, el îşi ascultă conştiinţa.  ( James Freeman Clarke )

Se găsiră nişte ţaţe, devenite ” vedete ”  peste noapte în Împărăţia unui Vodă, să-şi facă ele de cap, uite-aşa, ca să arate cât sunt de ” dibace ”, în a face şi desface, sfidându-l pe Vodă, că deh , astea când au ceva de rumegat, uită chiar şi ţâţa ce le-a înscăunat. Vrăjitoarele cu pricina, se fălesc prin toată-mpărăţia, cu relaţiile ce le au cică, prin buricul Regatului Marelui Zeus  şi, se burzuluiesc una la alta, numai prin dos, pe faţă juri că-s surori de Cruce, evident o Cruce mai …altfel, au suflete cenuşii precum aura plumburie,  ce le e Spectru .

Cea mai meşteră din toate, Vrăjitoarea NanaAnna, uzează de farmecele-i chipului de păpuşică ,  şi e preocupată de cam multişor numai de  ogrăzile , fermele şi firmele lui Lucifer, de unde se întoarce zilnic, ca o volvură turbată, murmurând cifre, cifre, cifre … ceva nu-i iese, e nemulţumită, mereu chitită pe slugi, slujitori, orânduieli, muritori şi orice-i iese-n cale . Geaba tot strânge , visteria e secătuită de dările ce e musai să le deverse, ca să-şi păstreze poziţia în Topul Vrajitoarelor, să rămână Unica Volvură , să-şi aducă Zmăul scăpătat pe mirişti înapoi în Lăcaşul Ceţurilor Veşnice şi, se zvoneşte prin Regatul Marelui Zeus, că-l cam scoate din minţi pe Vodă, care deocamdată pare încremenit.  Sora Volvurei Turbate, e Vrăjitoarea Didyna, , aparenta Mână Dreaptă, expertă în transmisiuni , care face ghem orice zvon ori ştire, apoi îl desşiră prin ungherele Palatului Împărăţiei, reuşind cu presupusa-i dexteritate în a fi loială la mai multe căpetenii, să se menţină şi ea la suprafaţa afacerilor de ” familie ” . Cea de-a treia , Izma Lulonna, are de când Facerea unica ambiţie s-o Izgonească din Împărăţie pe Volvura cu chip de păpuşică, dar, Dregătoria-i cere ascultare şi linişte pe holuri şi-n unghere. Izma Lulonna, ranchiunoasă de felul ei, ţine-n căuşul gheruţelor, una replică scuipată cu năduf de ţaţă de Volvura Turbată care, i-ar fi zis ” frustrată ”, undeva cu ani în urmă … Vrăjitoarea Didyna, evocându-i episodul , a deschis Cutia Blestemelor… miră-te lume cât venin şi jele, foame de ” dreptate ” şi sete de a-şi înfige gheruţele în şuviţele Volvurei – ” vedea-te-aş detronată scorpie pământie, Muma frustrărilor ce-mi eşti, vine ea vremea mea … ” – dar, la ordinele Cavalerului de Plumb John Bresco, tace, tace şi îşi ţese planurile-n taina Umbrei , cei drept, Umbra a rămas cu ea şi o înţelege .

Numai una din mulţime de vrăjitoare, ţaţă şi ea biata în ” sărăcia ” materiei `mneaei plumburii, a ieşit din afaceri, de voie de nevoie , mieunând şi scheunând, până când s-au îndurat nişte Spirite şi i-au oferit, cum altfel decât pe tăviţă, un iatac, să fie şi asta unsă cu temenele pe zulufi-i dezmierdaţi de mirări şi uimiri … Ale naibii afurisitele mai învolvurate de ambiţii, au scos-o la mezat, după ce s-au săturat de râs pe seama ei pe la colţurile Împărăţiei, se vede treaba însă, că a picat în picioroangele-i de pomină, căci, nici că-i pasă, îşi vede de noul iatac şi le ignoră în naivitatea ei pe mai celebrele întunecate.

Într-una din zilele-i mohorâte ale sufletulu-i cutremurat de tăcerea suspectă a lui Vodă, Cavalerul de Plumb John Bresco, Maestru al vrăjitoriilor cu iz de balegă şi fum înecăcios, se trezi cu faţa-n ziare … şi citeşte.şi citeşte …” hopa … ia te uită, ce zvon  …. de unde mama dracu au apărut Vrăciţele ce descântă ce noi cu atâta amar şi durere de şele incatăm …. ei comedie şi tragedie, convoc Adunarea Vrăjitoarelor, astea-s inconştiente, mă expun pe mineeee …. ” , deja un car de spume şi pomeniri, Cavalerul de Plumb John Bresco se porni pe telefoane. Noroc cu distonocalmul şi nitroglicerina, nelipsită din pozonarul de la pieptu-i ţanţăş ….

_ Fă, NanaAnna, în jumate de oră sunt la tine ! Anunţă-ţi surorile, sunt mişcat până-n rărunchi … pregăteşte-mi rapoartele cu ” datorii ”, listele cu efectivele disponibile de atac, şi o mică explicaţie … , zdrang, bufni John Bresco cu receptorul de-l crăpă pe veci.

Pasul doi, şi-a închis mobilul , nu cumva să-l caute Vodă, taman acum, sau, mai grav de atât, să-i vină Volvurei Turbate vre-o idee …

Interzisă de ieşirile plictisitoare ale Cavalerului de Plumb, Volvura se ridică afectată din canapeaua unde numai ce-şi aştepta masajul de prânz, a naibii spondiloză o sâcâia mai rău decăt zmintitele cifre ce-i dădeau de furcă de la o vreme, şi, urlă încruntată prin crăpătura uşii capitonate nu întâmplător :

– Fă, Jano, vezi că vine John pe la mine, adă apă plată şi ai dă grijă, nu-s aci păntru nima-n lume, să nu aud şoapta paşilor tăi, fă !

– Da, Doamnă, spuse cu vocea-i stinsă Jana, continuându-şi lecţiile la telefon, serviciu-i serviciu ” alo da, nu Doamna nu e aci, îi pă teren, spune-ţi, notez … ” …

În nici două minute, o vrăbiuţă binevoitoare, anunţă pe Vrăjitoarea Didyna, ce şi cum …. Puţin emotivă din fire, Didyna sună la Padre care, îşi linişteşte odorul:

– Nu-ţi zâsăi să nu te pierzi, Didyno, stai calmă, să vedem care-i manevra întâi, apoi vorbim . Hai, ia un calciu şi respiră adânc.

Didyna murmură suduieli în surdină, ia un calciu, clipeşte des din gene, apoi sună la Doamna :

– Ce vrei fă ?

– Aţi auzit zvonul, Doamnă ? N-o fi gheara netrebnicei de Lulonna, ce ne facem ?

– Didyno, iar îţi dai cu presupusa-n zări, gura mică ! Nu mişti până la noi ordine, taci şi-aştepţi, nici o vrajă că te spulbăr cu Cetate cu tot, clar ?

-Da, Doamnă !

Didyna trînti şi ea receptorul şi-o chemă strâmbându-se-n farfurioara cu covrigei pe fata de casă, Leny :

– Bă, ce mă seaca scorpia, că are şi Lulonna dreptate, e nesuferită ca buba neagră-n tratatele de pace … auzi, fă-mi un ceai şi şezi aci cu mine să-i punem de-o bârfă, da mai plimbă-te şi tu prin Zona Interzisă, vine John la NanaAnna, ceva e najpa, vezi ce afli, Leny …

– Da şefa !

Între timp, se aud scrâşnete de cauciucuri zdruncinate în imediata apropiere a Cetăţii … Cele două sar ca arse la fereastră:

– El e ! , spuseră în cor …

-Hai, valea, du hărtiile astea în Zonă, fă ceva toanto, nu sta …

John Bresco, intră în clădirea cu aură întunecată, fără să se obosească s-o mai salute pe Jana …

– Ai ajuns, John, se ridică Volvura turbată să-l întâmpine pe Cavalerul de Plumb …

– Apă Nano, şi adă sticla aia ! Închide uşa ! Rapoartele, listele … ai citit ziarele ? Unde te crezi Nano ? Bă tu mă bagi în spital, urlă John .

– Ce urli, care sticlă, aia ?

– Da, bă aia, cognacul meu, ce naiba … auzi, Vodă nu cred că ştie tot, nu încă, şezi şi hai să vedem cu ce ne înfăţişăm, parcă văd că acuşi sună ! Ai explicaţie ? Ce-ai păzit de-au înviat  Vrăciţele alea, cum de au putere să mai descânte, ce faci mă ? Altceva decât cifre şi pe Zmăul ală al tău mai pomeneşti între două murmure, bă ?

– John, calmează-te, am telefonat deja la Regat ! Nu e chiar aşa nasol …. bien ? În fine, le vin eu de hac, demarez ceva, dar va trebui să mai dau ceva telefoane şi să fac un drum lung …. zise Volvura preocupată, masându-şi încheieturile vineţii, pe chip schimonosindu-i-se un rictus ce-i trăda ura …

” Tâmpiţi mai sunt bărbaţii … John a devenit plictisitor, dar nah, am nevoie de el… până într-o zi … ”

– Pe firfirica aia de Didyna, ai contactat-o, bă ?

– John, eu ? Pe aia ? Aia să-şi facă treaba, şi să-şi ţină gura, altfel …

– NanaAnno ! Lasă răzbunările, acu tre să ne unim puterile şi să-l vrăjim pe Vodă mai abitir ca niciodată, vorba ta, altfel …

– Altfel ce, John ?

– Altfel picăm toţi, nu pricepi ? De data asta e un zvon ce-a ţâşnit dincolo de graniţele Împărăţiei, e nasoală !

-Ha ! Crezi, John , aşa crezi ? Da io cine mi-s mă ? Nima ? Le vin io de hac la neica nima alea ! Valurile trec, se liniştesc apele şi ai să vezi ….

– Mai pune un pahar, bun cognac, bun … pune sticla la loc, ajunge … adă lista aia , Nano, spuse John pe-un ton ceva mai moale.

– Lista …

– Aia, ştii tu, să vedem pe cine ne putem bizui. Ia zi, au ceva ingrediente la îndemână Vrăciţele ? Gândeşte Nano, nu te grăbi, ce au  …. ne pot descânta cu ceva ?

– Au pe dracu ! Nu ştiu cu cine se pun, John, io-s NanaAnna ! Tu ce vrei de fapt ?

– Să mă asigur că ăi mici ai mei sunt în siguranţă, să tacă, să plece, să se termine tot … asigură-te că nu vine nimeni de la Regat aci, asta ne mai lipseşte, să scormonească prin ungherele noastre …. Taci acum, gândesc, de măine om mai vedea . Dacă ne sună Vodă, taci, pui capul jos şi taci, atât !

– Bine, John !

Orele treceau … încet, încet se întuneca. Într-un târziu, John a plecat, un junghi îi sâcâia pieptul, obosise şi de la AnnaNana tot n-a scos ce-ar fi dorit! Volvura îşi aduse aminte de Jana :

– Jano, pleacă şi tu, încui eu aci, vine Zmăul după mine, hai, mergi !

_ Bine, Doamnă !

Cuminte, Jana a strâns maldărele de hărtii, a ieşit aproape pe furiş, nu voia s-o tulbure pe Doamnă …

În urma ei, AnnaNana zâmbi ” adunătură de tâmpiţi … se sperie ca proştii de nişte Vrăciţe … ” , se uită pe fereastră, Zmăul ei întârzia, gândurile-i se răzvrăteau de-acum , întorcându-se la … cifre ….

Îşi aduse aminte de palida aia de Didyna şi-i formă numărul :

– Didyno, te porţi ca şi când nimic nu s-a întâmplat, să nu măcăni ! John nu vrea valuri, nici tu nu vrei să-ţi ia Cetatea, da ? Şi nu mă suna, te sun eu, dacă e nevoie…

– Bine , Doamnă, aşa fac ! Să nu uit, Lulonna a sunat acum o oră …

– Aia ce dracu mai vrea ? N-ai intrat cu ea în detalii Didyno ?

– Nu, Doamnă, voia să ştie dacă am citit ziarele, atât, altceva n-a zis, nu i-am zis că domnul John Bresco e la dumneavoastră.

– Îhîm … dacă ai citit ziarele, frustrata, cum nu ştie să-şi ţină gura iar scoate ce nu trebuie pe piaţă, de ce-o tolerează John, nu ştiu, în fine, nu-mi bat capul şi cu aia. Mâine , la mine, aduci informaţiile, ai înţeles ?

– Da, Doamnă !

Didyna închise ochii, ce informaţii voia volvura ? Cum s-o întrebe la ce nervi avea … Ei, mâine, acum era deja târziu. Şi uitase să-l sune pe Padre … Leny se rătăcise la bărfe pe undeva, ori cu capul prin oale .. şi asta o cotea de la un timp, oricum nu prea îi mai era de folos …

Coborî scările întunecate, jucându-se cu cheile de la maşină … Ajunsă în faţa Cetăţii, aproape că se tamponă cu Volvura Turbată, tresării convulsiv … Aceasta însă, se urcă în maşina Zmăului său şi nu catadicsi să-i arunce nici măcar o privire, dar s-o mai şi salute . Nimic anormal .

Ce zi …

Undeva, într-un colţişor al Împărăţiei, Vodă zâmbea … Într-un alt colţişor al Împărăţiei, Vrăciţele îşi primeneau descântecele …. ceva se va întâmpla curând, foarte curând … Una din Vrăciţe surâse unui gând tandru ” Vodă ştie ce face, mereu ştie .. ”

Sibilla Poesis

citate preluate de pe www.citapedia.ro

Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Sibilla și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Vrăciţele … ( 1 )

  1. Gabriela Savitsky zice:

    Nu ştiu cine pricepe poveştile tale, dar de citit, le citeşte.
    Or fi inspirate ele din realitate? Mă îndoiesc.
    Cred că mai degrabă ai început să te înnăeşti şi tu la proză. Poate un pic de descriere, n-ar strica.
    De exemplu, eu o văd pe NanaAnna ca pe o zgripţuroaică trecută bine de cincizeci,cu faţa mâncată de vărsat şi de bube, cu părul mov şi întins ca fuiorul de inu în meliţă. Am văzut într-o zi o asemenea fază pe stradă. Trecea o femeie. De la spate, cu părul vălurit, cu formele bine cumpănite, părea o adolescentă. Doi liceeni, văzând-o din spate, au comentat admirativ şi au iuţit pasul, s-o vadă la chip. au depăşit-o şi, când au întors capul, au înmărmurit. Unul a strigat : Băi, fraiere, asta-i muma pădurii, dă-o-n puii mei!

    Didyna (sau didaina) e o spălăcită deşirată, precum girafa cu sertare a lui Salvador Dali. În fiecare sertar ar câte un diavol paşnic.

    Restul personajelor le creionezi tu cu pricepere.

    Despre ce liste şi despre ce cifre se face vorbire? Despre quintalele de smoală?
    Săracă lume. S-a urâţit şi în poveşti…

    Apreciază

  2. Pot doar sa spun plina de admiratie un sincer „Bravo !”, sestro moja 🙂
    Halal zgripturoaice ! 😉
    Sa trag aer adanc in piept si sa ma adancesc in lectura acestei povestiri delicioase, marca Sibilla 🙂
    Oricum, dialogul personajelor este absolut irezistibil !
    Felicitari, draga mea, ascult-o pe Gabita, ca stie ce spune ! 🙂

    Apreciază

  3. leo zice:

    La început am grezut că am greşit blogul… 😉

    Apreciază

  4. sfinx667 zice:

    Vă mulţumesc tuturor pentru vizită şi încurajări 🙂
    Iaca mă încumetai pe miriştile prozei, să vedem cât mă ţine şi cum iese până la final ! Vă previn însă … e un fel de proză sibilină cu iz de tragi-comedie Emir Kusturica !
    @Gabriela Savitsky,
    :))
    Vin ele şi descrierile, vrăjitoarele cu pricina vor fi descrise când vor ajunge într-un buncăr anume …. unde radiaţiile fac ravagii, dar ele acolo îşi coc urzelile şi incantaţiile, în hrube …. brrrrr …
    Despre cifre, mai pe la mijlocul cărticelei …. ele sunt cheia Împărăţiei Iadului, de unde vin şi unde le-oi trimite la final …, nu eu, vrăciţele 😉
    Gata, nu divulg nimic, sarea şi piperul pe parcurs 🙂
    Mulţumesc frumos pentru sfaturi, am emoţii, proza chiar nu am mai scris, cu excepţia ” Ciutei ” la care scriu de un an …. 🙂
    respecte şi preţuire,
    Sibilla
    @pescăruş argintiu,
    stai şi nu te repezi, incă nu ai auzit altele, mai ” delicioase ”, mă revanşez în episoadele viitoare 🙂
    Sigur că-i ascult sfaturile, ea scrie, e om de cultură, am autografe pe toate cărţile ei şi, încă mai vreau 🙂
    calde îmbrăţişări, zâmbet luminos,
    Sibilla
    @duşo Leo,
    nu mă stârni, ba cred că eşti singurul care mă credeai în stare de orice, dar te alinţi , suflete, suflete … 🙂
    Uite aci , una Vrăciţă pentru tine, să-şi fure un zâmbet, pentru mine, of course 😉 🙂 :

    Sibilla
    Noapte binecuvântată, tutuor 🙂

    Apreciază

  5. Pingback: Harry

  6. sfinx667 zice:

    Hvala lepo !

    Plansul unui ciob de lut…

    Trupul mi-e tăiat în două,
    mi-este smuls şi dus departe.
    Mi-a ramas doar jumătatea,
    care este-acum pe moarte.
    Smulsă-i carnea de pe mine;
    nici măcar nu curge sânge,
    Numai sufletul se zbate
    şi cu lacrimi grele, plânge.
    Cum să-mi înţeleg destinul,
    cum să cred că-mi va fi bine,
    Cînd din tot ce-a fost odată,
    sunt doar lacrimi şi suspine?
    Cum să mai privesc în mine,
    dacă-n jur e totul gol,
    Seara când merg la culcare…
    dimineaţa când mă scol…?
    Şi-n zadar întind eu mâna;
    nu e nimeni s-o atingă,
    Numai credinciosu-mi câine,
    e alături să o lingă.
    Să te smulg bătând, din mine,
    inimă, să te sfâşii,
    Ca să-mi pot trăi tot restul
    zilelor reci şi pustii!
    Ce mai sunt, fără de tine,
    ce mi-a mai rămas întreg?
    Care gând şi care faptă,
    mă va face să-nţeleg?
    Acum sunt un ol de jale,
    ce de lacrimi e umplut;
    Glas de chin şi disperare,
    înălţat din ciob de lut.
    Doamne, de mi-e asta soarta,
    putregai dacă am fost,
    Şi-am trăit un sfert de secol
    doar o viaţă fără rost,
    Doamne, ia-mi azi lutu-n mână
    şi frământă-l cu putere,
    Ca să vărs şuvoi de lacrimi
    şi o mare de durere.
    Lasa-mă să plâng de-a pururi
    şi tot nu va fi destul.
    Lutul… cere multe lacrimi,
    până când va fi sătul!
    ( Aurelia Tarniceri )

    Apreciază

  7. Maria zice:

    am citit ambele serii. sunt convinsa ca scrii inspirata de realitate. si nu stiu de ce am o asa o intuitie… ca tot razbelul a pornit de la ochiul ala pacatos al barbatului, furand el pe ici-colo :))
    nu ai in poveste si un broscut cuminte, cel mai urat, cel mai neiubit, peste care sa suflu si sa-l transform in print?

    Apreciază

  8. Pingback: VRĂCIŢELE - III « Sfinxul

  9. Pingback: Vrăciţele -V- « Sfinxul

  10. Pingback: Vrăciţele – VI « Sfinxul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s