Nu Abuzului sexual faţă de minori ! Să denunţăm brutele !

Atât cât mi-e dat să respir, voi spune şi voi lupta mereu pentru ei, copiii abuzaţi sexual !

Nu vă prefaceţi că nu ştiţi, că nu se întâmplă… ei sunt atât de singuri fără noi, habar nu aveţi cât de singuri ! Să nu lăsăm durerile, suferinţele, tristeţi şi traume, să-i…  împietrească !

Sunt suflete, sunt victime, sunt folsiţi… unii din ei vor spune cu greutate, cândva, alţii, poate niciodată…

Avem datoria morală de-a nu lăsa ignoranţa, tăcerea,  dezinteresul şi neimplicarea să ne transforme-n complicii animalelor !

Doneaza 2 euro

Poti dona 2 Euro chiar acum la 890, pentru a oferi un zambet, pentru a intinde o mana de ajutor copiilor abuzati si mamelor abuzate prin construirea unui camin cald pentru acestia, unde sa nu le mai fie teama, unde sa nu mai exista lovituri, vanatai, unde sa nu mai existe abuzuri. Servicii oferite gratuit de Vodafone, Orange si Cosmote ( nu se percepe TVA )

http://www.aitc.ro/node/92

Se sparg tăcerile…

se sparg tăcerile, se rup în roua stâncii…

şi ziua e-ntrupată-n noaptea grea,

mă dor Cuvintele-ţi cum pruncii,

ce-şi plâng Seninul, făr de voce, soarta rea…

nu-i nimeni pri-mprejur, toţi…  ocupaţi,

îmi sfârtecă auzul, năpârci şi vârcolaci..

doar  îngerii  veghează copiilor săraci,

surâs ce rar răsare, aripe frânte, maci…

se curg durerile precum lumina,

învălmăşite-s toate şi parcă făr de leac,

iar  nourii se tânguie sfidând răşina,

mă urlu-n mine şi zvâcnesc, nu tac,

rădic privirea-n-naltuŢI şi mâinile căuş,

să-mi picuri stropi de-nţelepciune vie,

îngăduie-mi nelinişti şi-mi fii toiag,  urcuş,

să pot călca pe cap şobolănimea, şi, să ştie…

Sibilla

Mireille Mathieu – Tous les enfants chantent avec moi:

Dincolo de ziduri… cei fără apărare !

Există o Convenţie C E pentru protecţia copilului împotriva exploatării sexuale şi a abuzului sexual, un Centru Român pentru Copii Dispăruţi şi exploataţi sexual, un Parteneriat încheiat între Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, Autoritatea Naţională Pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Biroul de informare al Consiliului Europei Bucureşti, există teorii frumos ambalate, lozinci fluturate, statistici ce nu au clin-mânecă cu realitatea dură, crudă, rapoarte de ” activitate ” ale Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Drepturilor Copilului, rapoarte destinate doar ca să ” dea bine ”, să protejeze imaginea instituţiilor, a unor personaje ” uitate ” pe scaune, funcţii… în rest, vorbe, vorbe… multe vorbe.

Nimeni nu pare interesat de multe câte se petrec în spatele zidurilor instituţiilor de ocrotire din România. Cei interesaţi, foarte puţini, fie au dreptate, se lovesc indiferent ce demers ar intreprinde de lipsuri ( nu există un număr suficient de psihologi, profesionişti, nu există baterii de teste psihologice care ar trebui să fie achiziţionate de către Direcţii şi folosite, nu există şanse pentru victime, şifonează imaginea ,deh…), fie au modele gen Sibilla,declarată nebună şi mincinoasă pentru că, da, zicese că ” nu există probe, dovezi palpabile, care să confirme ceva ”… adică, se porneşte de la ideea ” genială” că, orice muritor are-n dotare aparatură audio-video, veleităţi de ” doi şi-un sfert ”, abuzatorii, sau suspecţii au rude sus puse, NUP-urile nu subliniază nicidecum nevinovăţia indubitabilă a abuzatorilor ci, se specifică cu nonşalană ceva de genul ” NUP din lipsă de probe ” şi cu asta, gura mică şi valea dacă faci valuri… cu alte cuvinte plesnesc clădirile impunătoare de ” străjeri” instruiţi şi pregătiţi să suprime orice tentativă de scormonire, ţi se pregătesc scenarii şi-şi dau mâna armate de ticăloşi, chitiţi să te ” lecuiască ” pe veci şi să devii ” exemplu ” şi unor eventuali alţi măcănitori. Dar, se raportează ” poeme ” cu iz de aşa zise panseluţe… şi uite aşa, timpul trece, lumea uită, ” viaţa ” merge mai departe, ” egalitate de şanse ”, copiii faţă de care ” grija ” şi ” interesul ” sunt sub lupa atentă a mai marilor cât sunt folosiţi ca masă de manevră, apoi invariabilul ” am mai scăpat de-o voce supărătoare, ăştia ( copiii victime ) gura mică, le dă statul destule, avem altele de rezolvat … ”.

” Anchetele ” au ca unic scop acoperirea oricăror urme, muşamalizarea. Sunt făcute nu imparţial şi nu de către specialişti şi profesionişti din afara sferei de ” interese ” şi care să nu aibă absolut nimic în comun cu clanurile şi căpuşele din teritoriu. Victimele, de regulă, trec prin lungul şir al scenariilor aplicate cu ” artă” : cumpărarea încrederii, pe bani, intimidare, ameninţări mai mult sau mai puţin subtile, în scurt timp ajung să se culpabilizeze, mai apoi constată că au învăţat cum să supravieţuiască într-o lume fără de Dumnezeu.

Oricine rupe Legea Tăcerii , insistă, spune lucrurilor pe nume, doreşte restabilirea ordinii în viaţa unui copil posibil abuzat ( şi cea mai mică suspiciune ar fi firesc să fie serios evaluată şi cercetată !!! ) devine ţinta abuzurilor de influenţă şi autoritate, este etichetat, stigmatizat, răstignit, punct.

Se poate discuta despre acest subiect ani în şir, se pot scrie mii de tratate, eseuri, se pot întocmi rapoarte mincinoase, se pot muşamaliza la nesfârşit cazurile de abuz sub toate formele, abuzuri la care sunt supuşi copiii mici din instituţiile de ocrotire, de către unii dintre cei mai mari. Dar, în fiecare zi, în România, în instituţiile de ” ocrotire ”, copii mici sunt : umiliţi, bătuţi, sunt servitorii leaderilor, sunt batjocoriţi, sau, în cel mai grav caz, folosiţi pentru satisfacerea plăcerilor unor monştrii. Sigur că există Justiţia Divină, sigur că Doamne, Doamne nu va lăsa la nesfârşit draperia trasă, va intervenii la un moment dat, sigur că mulţi din ticăloşii care se complac la asemenea muşamalizări au fete, nepoate şi nu gândesc deloc, că, mâine poimâine viaţa le poate rezerva surprize neplăcute şi-şi vor aduce aminte de fiece nedreptate, nepăsare, nemernicie… Pentru moment aceste brute cu chip uman, categorie în care intră şi cei care ştiu ceva cât de aparent neînsemnat şi … tac, fac legea, o lege a bunului plac, a nesimţirii, a banului şi-a grijii doar faţă de propriile interese.

Ce se întâmplă cu minorii fugiţi din centre, instituţiile al căror rol cică e de ocrotire şi de ce anume trec luni de zile şi nici urmă de ” evadaţi ” ? Ce se întâmplă cu victimele abuzurilor sexuale ? Nimeni nu are răspuns ci, se aplică pedepse şi corecţii ” tupeistului ” ce îndrăzneşte să pună întrebări, să aibă ” nesimţirea ” să se pună cu ei, cu sistemul ticăloşit, format din clanuri şi căpuşe pe întreg teritoriul României de azi. O Românie a brutelor, cameleonilor, păcălicilor, nemernicilor.

citiţi continuarea … AICI şi AICI

Da, există şi riscul ca din apărător şi luptător pentru drepturile copiilor abuzaţi, să ajungeţi… inamicul public numărul unu, să fiţi etichetaţi nebuni, să ajungeţi, rod al unor scenarii al unor minţi bolnave, catalogaţi drept, culmea… abuzatori, dar… NU vă opriţi, spuneţi NU ABUZULUI SEXUAL FAŢĂ DE MINORI ! Doar faceţi ceva, orice, fiecare după putinţă… denunţaţi abuzatorii, brutele, năpârcile cu chip uman, mizeria ascunsă sub preş ! Statul face… prea puţin , autorităţile mai nimic, fără ~ stimulent ~ adică, opinia publică, presa, să devină o voce suficient de puternică pentru ca să urnească … s-o facem ! Şi o spun ca un suflet care-a început, continuă, dar, da, un suflet care nu poate singur, oricât de mult îşi doreşte…  brute sunt multe, la fel complicii ce-i acoperă… şi NOI TREBUIE SĂ FIM MULŢI, TREBUIE !

Cei ce nu se pot implica efectiv, pot dona şi, nu uitaţi, denunţaţi brutele !

Sibilla

imagini şi banner preluate de pe gogle.ro şi A.I.T.C

Mirelle  Mathieu – youtube