150 de ani de Presă Militară !

La Mulţi Ani, Jurnaliştilor Militari !

Moto:

„Mai bine o oaste de cerbi

si comandirul lor un leu,

decat o oaste de lei

si comandirul lor un cerb”.

In fiecare an, la 23 iulie, Armata României sărbătoreşte Ziua Presei Militare. Acum 150 de ani, la 23 iulie 1859, s-a înfiinţat prima publicaţie militară din România, „Observatorul militar”. Prin tradiţie, în această zi sunt omagiate generaţiile de ziarişti în uniformă care şi-au asumat, de-a lungul anului, misiunea de a fi vocea Oştirii.

Apare saptamanal, in Principatele Unite, in perioada 23 iulie– 3 decembrie 1859. Are ca subtitlu „Diar politicu si scientificu“. Tiparit cu caractere de tranzitie, la Bucuresti, este primul periodic militar romanesc. Gazeta a publicat articole cu caracter istoric, evolutia stiintei si artei militare pe plan national si international, probleme ale instruirii trupelor, informatii militare din tara si strainatate, armament si tehnica de lupta. A militat pentru unirea celor doua armate din Moldova si Tara Romaneasca. Intre 1945 si 1952 apare sub titlul GLASUL ARMATEI, organ pentru cultura si educatie ostaseasca. Pana in octombrie 1946 a avut o aparitie saptamanala sau bisaptamanala, data de la care a devenit cotidian. Intre 1952 si 1990 este continuat de APARAREA PATRIEI publicatie a Ministerului Apararii Nationale, cu aparitie zilnica pana in 1965, dupa care devine saptamanala. Din 1990 pana in anul 1991 apare sub titlul ARMATA POPORULUI pentru ca in perioada 1991–1994 sa devina ARMATA ROMANIEI. Revine la primul titlu, OBSERVATORUL MILITAR, in anul 1994.

Trustul de presă al Ministerului Apărării Naţionale :

http://www.presamil.ro/

„Cititori de ganduri si fauritori de vise, unde trecatoare din valul nestatornic al sufletului romanesc, – nota Octavian Goga, in primul numar al cotidianului – cerem o particica de munca pentru pregatirea marelui praznic.Vrem deci sa semnam credinta pe tot cuprinsul acestui pamant, sa vorbim cu soldatul si cu civilul si sa ne facem de-a lungul satelor si oraselor vestitorii cantecului de biruinta care se urzeste ceas de ceas“. Scopul sau a fost de a intari moralul armatei si al poporului, de a alimenta izvorul sperantei si increderii in triumful cauzei drepte.

Observatorul Militar

Ultimul numar: Nr. 28, 22 – 28 iulie 2009 :

http://www.presamil.ro/OM/2009/28/Ziar%2028.pdf

Viaţa Militară :

http://www.presamil.ro/VM/2009/01/VM%201noua3.2009.pdf

Spirit Militar Modern :

http://www.presamil.ro/SMM/2008/03/SMM%203%202008.pdf

Libertatea presei şi condiţia jurnalistului militar :

……………………………………………………………………………………………………

La nivel individual, jurnalistul militar este definit ca „persoana încadrată în statul de organizare al redacţiei unui mijloc militar de informare în masă pe funcţie de redactor, secretar/secretar general de redacţie, fotoreporter sau cameraman” (RP-1, art.24). Printre obligaţiile sale de serviciu se înscriu apărarea onoarei şi demnităţii instituţiei militare, „în deplinul respect al adevărului” (RP.1, art.25, lit.a) şi să „nu prejudicieze imaginea instituţiei militare prin materialele pe care le semnează” (art. 25, lit.f). Sunt două prevederi care, cel puţin teoretic, pot intra în conflict atunci când ziaristul militar „în deplinul respect al adevărului” este în situaţia de a scrie articole care prejudiciază „imaginea instituţiei militare”.

Ar fi o situaţie demnă de Apostol Bologa: scriind articolul, jurnalistul militar se plasează în afara statutului său, iar dacă nu îl scrie, intră în conflict cu propria conştiinţă. În partea civilă a presei rezolvarea este foarte simplă; ziaristul pleacă la o altă publicaţie. Confratele său militar nu are această opţiune, deoarece oriunde s-ar duce în presa militară, condiţiile sunt aceleaşi. Este astfel în postura hilară a lui Adam când a trebuit să îşi aleagă nevasta.

La modul practic, jurnalistul militar se confruntă cu altă situaţie. Din dorinţa proprie sau indusă de a realiza o imagine pozitivă a instituţiei din care face parte, în paginile publicaţiilor noastre ajung cu precădere elementele agreabile ale cotidianului militar şi foarte rar unele deficienţe de sistem, hiatusuri în comunicare ori alte aspecte mai puţin plăcute. În acest fel, credibilitatea publicaţiilor se erodează, iar „Strategia de Comunicare a Ministerului Apărării Naţionale”, oricât de bine ar fi gândită, riscă să nu îşi atingă scopul. Cât despre publicaţiile noastre, riscă un retour en arrière, devenind valoroase din punct de vedere tehnic şi estetic, însă golite de conţinut.

Autor : Locotenent -colonel Dragoş Anghelache, în publicaţia –

			REVISTA FORŢELOR TERESTRE
			PUBLICAŢIE EDITATĂ DE STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE

http://www.rft.forter.ro/

Articolul integral poate fi citit AICI .

 

“ Observatorul militar“ a devenit purtatorul de cuvant al tuturor celor care, prin curaj, responsabilitati si experienta, construiesc imaginea Romaniei. Genurile publicistice gandite si tiparite pe paginile publicatiei confirma un adevar greu de contestat. Acela ca redactorii militari, fotoreporterii, specialistii din echipele tehnico-editoriale stiu sa ridice moralul militarilor, prin acordarea consideratiei lor publice si sociale. Acum, la ceas aniversar, va dorim sa ramaneti cu acelasi respect fata de informatie, disponibili pentru profesia cuvintelor tiparite si ferm convinsi de ideea potrivit careia exista victorii datorate geniului comandantilor, dar si altele datorate geniului jurnalistilor. ”

La Mulţi Ani, Jurnaliştilor Militari !

Sibilla

informaţii şi imagini preluate de pe http://www.presamil.ro