Rouă sufletelor – Doinele Bănăţene !

Lescoviţa – Caraş-Severin ( colecţia personală)

Rouă sufletelor – Doinele Bănăţene !

Românul, zâmbeşte zâmbet şi prin … Doine.

Plângerea Doinelor ne tresare mereu aripă…

Bogăţia metaforelor, armonia împletirii eului liric cu susurul naturii, arhitectonica spectaculoasă a broderiei multitudinilor de stări sufleteşti izvorâte prin curgerea Doinelor şi ascultarea lor, dincolo de cuvinte, dincolo de tăceri, dar , deasupra de tânguirea oricăror urâciuni, menţin Doinele de-a lungul trecerii vremurilor pe Soclul valorilor incontestabile, drept talisman, balsam, rouă sufletelor, ferestre de lumină, cuib dorurilor toate, temple jelirilor şi-altare în care se vor fi închinat mereu, gânduri, au ars lacrimi, s-au şoptit Cuvinte ori s-au clipocit spre hodină dureri, patimi, şi, câte cele tezaure nerostite, dar, prin intermediul Doinelor, mereu precum Apa Vie…

Puţine-s sufletele ce cunosc că, pe lângă dragostea mea pentru poesie, pictură, copii, poveştile bătrânilor, şi câte… în rarele mele clipe de răgaz, scriu versuri inspirate de realităţi de-acum ori de-altădată, şi, pe care le-aş dori doinite cândva, ca să-mbucure ori să ostoiască, culese din frânturile basmelor ori pildelor cu care a ştiut majka Darinka, bunica mea dragă ce mă zâmbeşte zâmbet şi-acum, cred mereu, de pe ” steaua unde s-a mutat ”, să mă rădice … Le scriu şi le cânt, deşi, n-am vocea doinitorilor, dar, cu cântec ne tresărim noi şi zâmbet şi rugă şi aripă şi laolaltă… eu, Zoran, Marco, tuşica Ana de la Cimişoara… Poate s-o găsi o voce doritoare, poate nu, cine ştie, dar eu ştiu că e de datoria noastră, a românilor, să nu lăsăm Doina uitată şi să oferim şansă şi copiilor copiilor noştri să-nveţe, să preţuiască, să ducă mai departe, tot ce-avem de la străbunii şi bunii noştri mai frumos, mai înălţător…

Bagie, io mă curg izvor – doină

nu-ţi mai fă bagie păcacie,

tot  ţi le aflu pă toacie,

le aflu şi-ţi fac mirare,

că-mi tac durerea şie-mi doare, măi…

bagio-ţi dărui dîn cântare,

lacrimă şi-o sărutare,

să nu poţi nişicând zuita,

bagiţă , dragostea mea, măi…

ci-am iubit bagie pă cinie,

cum nu m-am iubit pă minie,

şî, pă toacie ţ-am iertat,

numa-o taină am păstrat,măi…

n-ai să poţi, bagie, vreodată,

să, mă-ntorşi ca altădată,

ş-ai să vrei dar n-ai să poţi,

că n-ai şciut cum să mă porţi, măi…

bagie oricâcie-ai iubi,

tot, pă minie m-ai dori,

că, numai io ci-am cântat,

şî când d-o parcie m-ai dat, măi…

dar bagio când m-ai  căta,

n-ai găsî decât doina,

şî nimic n-o să cie ardă,

numai pacima din piatră, măi…

bagie io mă curg izvor,

după min dă ţi-o fi dor,

udă-ţi bagie gura-n apă,

închină-cie, ş-apoi pleacă, măi….

numa-n codru să nu vii,

că, la umbra lui d-oi fi,

n-oi vre bagie să cie iert,

ci-oi iubi ş-am să cie pierd, măi…

( creaţie personală, în grai )

Nu ştiu pe voi, dar pe mine Doina mă tresare aripă şi lacrimă şi zâmbet şi, multe, numai uitare ori resemnare ba ! Şi mi-s dragi Doinele cum mi-s dragi trecutul şi istoria şi poesia şi, Doamne, atâte  bogăţii cu care ne-a dăruit El, şi pe care trebuie să le redescoperim, dăruim şi menţine flori ale sufletului şi spiritului, într-u veşnicie !

Sibilla

*******

Două din Doinele din Banat, dăruite nouă de Efta Botoca şi Ana Munteanu, vi le propun spre ascultare şi, de ce nu … doinire. Audiţie plăcută !

Efta Botoca – Doina :

M-ai dăruit, Tu, Doamne, pe mine, biată Ciută cu-atâtea bogăţii : cântecul penelului zămislind zâmbet culorilor, descântecce sibiline şi licăr pe tărâmul poesiilor şi… zvâcnetul luptătorilor şi… câte… de ce-aş dori deşărtăciunile jinduite de ” păpădii ”, şi, de ce să nu recunosc, sunt datoare să mă-mbucur şi să Te slăvesc, căci, iată, mi-ai iubit juliturile sufletului şi-ai uitat greşelile mele, prearăbdător ai tăcut de multe ori, dar Te-am simţit… şi m-ai dăruit pe mine Dar altora, căci Tu eşti în toate şi pretutindeni şi, aşa cum spun Sfinţii Părinţi, Eşti Iubire ! Prin fiece fărâmă  de suflet ce-o voi dărui la rându-mi, de îngădui, Ţie-Ţi fac Mulţumire, mie mereu dărui Lumină şi prin acestea şi celorlalţi.   ( Sibilla – Rugă – fragment)

Ana Munteanu – Am crezut bage, in tine! (doina banat) :

am crezut bagio în cinie,

că mă plaşi numai pă minie,

dar o fată mi ci-o luat, măi,

când mi-ai fost mie mai drag,

baaaaaaagie,

când mi-ai fost mie mai drag, măi….

………………………………………………

când cie văd pă drum trecând, mă,

cie visăz noapcia dormind, mă,

şi mi-i sara tare greu, mă

să stau singură mereu, mă

auuu, baaaagie,

să stau sîngură mereu…

şi plâmg băgiţă cu foc, măi,

că dă cinie n-am noroc, măi

baaaaaaagie,

că dă cine n-am noroc, măi…

*******

Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare.    ( Nichita Stănescu )

Muzica este vibraţia iubirii pe înţelesul fiecărei inimi.    ( Ioan Gyuri Pascu )

Muzica este partea sonoră a tăcerii!     ( Costel Zăgan )

Sibilla

Doine din Banat – youtube

citate preluate de pe http://www.citapedia.ro