Vasile Dan Marchis – „Sintagme codrene”

Publicația de prestigiu „Sintagme codrene: revistă europeană de literatură, artă, istorie, religie şi tradiţii”, manager fondator: Vasile Dan Marchiș; director executiv: Olimpia Mureșan; director cultural: Daniela Forcos,  este continuatoarea mai vechii reviste „Izvoare Codrene” .

“Revista „Izvoare codrene și chiorene“ apărută sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști, a fost fondată în mai 2010 de poetul Vasile Dan Marchiș și a biruit timpul datorită unor oameni de cultură, mereu în slujba condeiului, literaturii și artei, Radu Botiș, director general, Gelu Dragoș, director executiv, Olimpia Mureșan, director cultural-artistic, Mihai Zimcală, redactor șef, Mircea Botiș, Vasile Bele, șefi departament publicații, Maxim (Iulian-Maxim) Morariu, editorialist și fondatorul Vasile Dan Marchiș.

Colegiul de coordonare al revistei, alcătuit din preoți, profesori, iubitori ai cuvântului, au dat glas publicisticii literare, istoriei, tradițiilor și obiceiurilor din Țara Codrului și Țara Chioarului și nu numai, făcând înconjurul țării și adunând în paginile ei nestemate culturale, literare și artistice ale oamenilor de litere, științe și arte.” ( Ana Cristina Popescu in Gânduri imortalizate în Bătaia peniței )

chiar din a șaptea zi – Vasile Dan Marchiș

După ”Facerea lumii”, chiar din a șaptea zi
și până azi
Dumnezeu a stabilit ca unele bunuri
să poată fi dobândite de unii și prin noroc sau ”pe ghicite”
și astfel eu m-am gândit că există jocuri
prin care să literaturizez la modul cel mai consistent norocul.
Cât timp mă gândeam eu la așa ceva
era și muza prin preajmă și
precum un pocherist care are toți așii la mână
a rostit:
”Cu mine ți-ai găsit să faci cacealma în acest sens?
Bine, fie!
Îți dau șansa să-ți găsești norocul
jucându-te cu mine de-a ”v-ați ascunselea…!
În acest context eu mă voi ascunde prima…!
Găsește-mă!”

Incredibil, mă miram eu…
Dacă poți da față în față cu muza doar când se arată ea cu intenție,
acum că se va ascunde cine știe unde,
cine o poate găsi astfel, să fie scriitorul tuturor veacurilor?

Deja s-a ascuns…!

Cât aș vrea să pot zbura ca o pasăre
Astfel aș putea-o găsi chiar pe cele mai înalte piscuri…
Doar îmi imaginez unde poate fi …

Din memoria mea de după gândurile lumii
s-a ivit muza astfel:

”De ce-ți dorești să fii pasăre
când m-ai deslușit chiar în gândurile tale…
Când pasărea își dorește să zboare ca un înger
pentru a mă găsi…
Iar îngerul își dorește să zboare dumnezeiește…
Când Dumnezeu doar împreună cu mine
poate defini la cele mai înalte cote norocul în poezie,
tu pomenești de păsări și îngeri,
când eu îți spun pe față ce și cum…!
Scrie!!!”

Vasile Dan MARCHIȘ – SINTAGME CODRENE

Vasile Dan Marchiș (n. 3 decembrie 1966, Asuaju de Sus, Maramureş): A debutat în anul 2000, în ziarul Graiul Maramureşului. A publicat versuri în revistele Familia, Convorbiri literare, Hyperion, Alba Iulia Cultural, Leviahtan, Argeș, Expres cultural, Cuvânt românesc (Spania), Litere, Feed Back, Neuma, Alternanțe (Germania), Caiete Silvane, Revista nouă, Nord literar, Meridian Cultural Românesc, Vatra veche, Plumb, Arte, Portal-Măiastra, Spații culturale, Surâsul Bucovinei, Arte, Caligraf, Sintagme literare, Banchetul, Agora literară, Caietele Columna, Mărturii culturale, Urmuz, Boem@, Tecuciul literar-artistic, Reflex, Helis ș.a. Vasile Dan Marchiș este fondatorul revistei Izvoare Codrene (tipărită până acum în 17 numere) și autorul a 6 volume de versuri. Membru al Ligii Scriitorilor din România din ianuarie 2020.

Premii:

Premiul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş (pentru volumul de debut în manuscris Microepistolele tristeții, la Festivalul Naţional de Literatură, Cicârlău, Maramureş, 2004)Premiul cotidianului Informaţia zilei de Maramureş (pentru volumul Zodii contrafăcute, la Festivalul Național de Poezie de la Vişeu de Sus, 2009)Diploma de excelenţă (pentru activitatea scriitoricească şi contribuţia la promovarea culturii şi spiritului românesc, acordată de Primăria oraşului Ulmeni, Maramureș, în anii 2015 și 2019)

Prezențe în antologii:

Antologie – Poetica (alcătuită de scriitorul și traducătorul Christian W. Schenk, Cenaclul Poetic Schenk, Germania)Anotimpul Iubirii (a Cenaclului Scriitorilor din Maramureș, alcătuită de Baki Ymeri)O Antologie a Poeziei maramureșene de la poezia populară până în 2009 (realizată de Nicolae Scheianu)

sursa : aici

Cărți publicate:

– Microepistolele tristeții, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2005;

– Verbe exilate, editura Scriptorium, 2006;

– Zodii contrafăcute, Editura Eurotip, Baia Mare, 2008;

– Zodii de rezervă, Editura Amanda Edit Verlag, București, 2015;

– Meditațiile Bucuriei, Editura Amanda Edit, București, 2018;

– Zodii de rezervă 2, Editura Amanda Edit, București, 2019.

Statornicie – Vasile Dan Marchiș

Mai neobișnuită ca oricând
muza m-a abordat astfel :
”Azi plec în concediu unde n-am fost niciodată”
Am rămas uluit întrebându-mă:
”În ce loc de pe pământ n-a putut ajunge până astăzi muza?”
Știind parcă ce vreau să spun, muza a continuat:
”Mă duc în satul tău natal – Asuaju de Sus,
unde ai crescut și ți-ai petrecut unele perioade din viață.
Doar am trecut o dată pe acolo și chiar îmi place,
După cum ai spus și tu că e frumos…!
Dacă în timp voi putea confirma acest lucru,
am să rămân acolo pentru totdeauna”
Am întrebat-o surprins:
”Unde sau la cine vei sta tu acolo?”
Muza m-a copleșit cu răspunsul:
”Păi, n-ai spus tu că ai o casă în satul acela…?”
”Bine, bine, am continuat eu,
dar casa este acolo, iar eu locuiesc aici…
Și după ce am scris 5 volume de versuri datorită ție,
acum mă lași baltă!
În final muza mi-a răspuns:
”Ba din contră, dacă voi sta în casa ta,
fie aceasta ori unde
și indiferent de situație
vei avea întotdeauna la cine veni
și pentru cine ieși în lume

Nu cu mult timp în urmă, în paginile revistei de artă-cultură-civilizație „REFLEX” din Reșița, editată prin Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale cu sprijinul Consiliului Județean Caraș-Severin, sub egida Uniunii Scriitorilor din România, între nume de referință din peisajul cultural românesc este publicat și poetul maramureșean Vasile Dan Marchiș cu poeziile „Exercițiu 3” și „Exercițiu 4” la paginile 55-56.

Normă – Vasile Dan Marchiș

Urcând Golgota
am căzut a treia oară
ducând crucea ţării,
în timp ce la dreapta mea
Mântuitorul nostru Iisus Hristos
urcând şi el
dar de această dată ca turist
şi scriind versuri despre
istoria acestui deal
a căzut lângă mine,
nu silit de povara drumului
ci a metaforelor…
Atunci Domnul Iisus Hristos
a făcut cu mine schimb de experienţă…
A luat el crucea…
Iar eu îi continuu poezia…

După câteva momente,
în cel mai imprevizibil mod
m-a împresurat
stăpâna peste tot ce s-a scris și se
scrie – Muza.
Atunci am dat onorul acesteia, din creion
și murmurând descumpănit:
”Imensitatea ta…!”
Muza îmi glăsuiește:
Unde ai rămas de Mântuitorul nostru Iisus Hristos?
Doar scrii?”
Este prima pauză
pe care mi-o provoacă muza, legat de poezie…
Însă fug și apuc din nou crucea și scriu…
Cad scriind…
Scriu căzând a nu știu câta oară
sub crucea țării…
Nu mai am pe ce să-mi înalț piciorul…
Ce înalt e Golgota și cerul e atât de jos…
Dar nu-l mai văd pe Iisus Hristos!
”Ce stai, meditând în sec la Iisus,
îmi cuvântă muza!
Continuă și scrie!

ÎNCERCAREA CEA MAI GREA

Minima cerere – Vasile Dan Marchiș

Dumnezeule,
dă-mi ocazia să fac ceva
măcar cu o mână
Am două mâini.
Una o pot da celui lipsit,
ştiind că doar mâna aceea
mă va încadra cu adevărat
în îmbrăţişarea dragostei

Doamne, dă-mi ocazia
să fac ceva măcar cu un picior.
Am două picioare.
Unul îl pot da unui invalid
ştiind că doar piciorul acela
mă va întâmpina cu adevărat…

Doamne,
dă-mi ocazia
să fac ceva măcar cu un ochi
Am doi ochi.
Pot da unul nevăzătorului
ştiind că doar ochiul acela
mă va încadra cu adevărat
în lumina iubirii…

Doamne, dacă tot ce ţi-am cerut
e prea mult
fă-mă puf de păpădie.
Astfel aş putea zbura fără aripi,
fără complemente,
fără speranţe,
fără vânt,
fără cuvinte,
fără legământ…

Furtuna – Vasile Dan Marchiș

Vântul îşi manifestă prin valuri fantezia
şi nebunia
ca o răzbunare
pentru cei ce n-au eliberat ca punct de reper
cenuşa eroilor în mare.
Valurile înălţându-se mai presus de zenit:
Onorul mării în faţa litoralului însorit,
angrenează o hoardă de aluviuni
nu ca într-un marş obişnuit
ci într-un concurs haotic de încălecări:
Care pe câţi poate încăleca odată
sau care de câţi pot fi încălecaţi în acelaşi timp
Iată:
Fiare vechi, fiare noi încălecând,
astfel demodându-le;
Pietre de râu, pietre preţioase încălecând,
astfel devalorizându-le;
Pământ sterp, pământ fertil acoperind,
Astfel agricultura provocând-o
Învăluind în acest fel sanctuarele
şi altarele
nu să le binecuvinteze
ci să le retrogradeze
dând peste cap canoanele, complementele
şi rugăciunile,
amestecând ritualurile cu fanteziile,
datinile cu viciile
serenadele cu bocetele…

Rămânând curate doar
Sentimentele cercetătorilor
Faţă de clopote şi toacă…

” Adeseori noi, pe neaşteptate, la un anumit ceas, întâlnim un om care izgoneşte întunericul adunat în sufletul nostru, rezolvând pe nepusă masă vreo problemă cu care ne confruntăm. Nu arareori se întâmplă să auzim de la vreun alt om un cuvânt care ne atinge sufletul, ori să spunem cuiva vreun cuvânt de îmbărbătare. Sau deodată primim o scrisoare de la cineva, mai cu seamă atunci când ne este de trebuinţă. Ori, încurcaţi în problemele vieţii, cu deznădejde încercăm să găsim o rezolvare cu puţinele noaste puteri, căutând ieşire dintr-un impas; când deodată ni se întâmplă ceva care schimbă radical situaţia. Prin urmare şi întâlnirea neobişnuită, şi cuvântul, şi scrisoarea, şi întâmplarea, toate sunt semne date nouă fie ca pedeapsă, fie ca luare-aminte, fie ca înţelepţire, fie ca adeverire, fie ca o chemare la pocăinţă. ” – din Sfântul Nicolae Velimirovici

„Credinţa în purtarea de grijă a lui Dumnezeu e lumina gândului care se ridică în om prin har.”