„PREMIILE REVISTEI „SINTAGME CODRENE” PENTRU POEZIE AU FOST OBȚINUTE DE
Nicoleta Surdei ȘI Cornel Dorel Lar . ” ne-a informat distinsul poet Dan Vasile MARCHIȘ, manager fondator al revistei prestigioase „Sintagme codrene”, Maramureș.
N-am încetat să cred în biruința Binelui, în Oameni și ei, Har Tatălui, EXISTĂ încă și încă.. este Credința mea statornică în Dumnezeu care este iubire și frumos și simplitate și dăruire! “Credinţa este o valoare care aduce alte valori. Credinţa este izvor de mulţumire sufletească.”
Este o onoare să fiu printre cei distinși cu premiul revistei „Sintagme codrene” pentru poezie, alături de poetul Cornel Dorel Lar! Suntem publicați cu versuri în numerele 14, 15 și 16 ale revistei „Sintagme codrene”.
Aleasă prețuire și considerație, respect și recunoștință, domnului #VasileDanMarchiș! Mulțumiri întregului colectiv de redacție, o echipă de oameni deosebiți, inimoși, minunați!!
“Cărţile sunt un bogat izvor de cunoştinţe culturale, vechi şi noi, de sentimente alese şi întăritoare mulţumiri sufleteşti.” – “Nu este mai mare mulţumire pentru omul ce doreşte binele altora decât aceea când vede că este ascultat de către alţii şi că vorbele lui prind rădăcini. Gândul bun se-nmulţeşte, cuprinzând loc în mai multe suflete, şi cine îl are şi poartă, mai ales atunci dacă îl preţuieşte, se bucură când vede că-şi face cale-n lume.”
Sintagme codrene : revistă europeană de literatură, artă, istorie, religie şi tradiţii / manager fondator: Vasile Dan Marchiș ; director executiv: Olimpia Mureșan ; director cultural: Daniela Forcos.- Baia Mare
“Fericirea care duce la împlinirea vieţii nu este fericirea superficială care depinde de circumstanţe; este acea fericire care izvorăşte dintr-un suflet mulţumit şi care rezistă chiar şi prin cele mai grele împrejurări.”
Aprecieri, respect și prețuire, tuturor!!
Sunt emoționată, copleșită și… și spun că Dumnezeu are chipul Oamenilor frumoși cum acest colectiv al redacție de la care avem a învăța… MULȚUMESC, OAMENI FRUMOȘI!!!
EVOLUȚIE – de Vasile Dan Marchiș
În ceasul al doisprezecelea
raspuns-ai Dumnezeule doar căinței
că prin marea restricție politică
te-am chemat prin porecle.
Una dintre acestea fiind:
„Piticul meu”
Acum îmi aștept pedeapsa pentru asta!
În viziunea mea,
Dumnezeu a cuvântat astfel:
„Pentru ce să te pedepsesc
că m-ai numit așa,
când spiritual vorbind,
chiar m-am simțit o clipă
mai mic față de mirarea ta…!”
FELICITĂRI , TUTUROR, REDACȚIEI, COLABORATORILOR, CONCURENȚILOR! SUNTEȚI EXTRAORDINARI!
.. încă nu-mi găsesc cuvintele, mirarea mea e mare…. Ești tare bun, „piticule”..
„Muzica îl îmbată şi-l struneşte pe dănţuitor, în vreme ce curiosul nu vede decât mişcarea şi îşi râde de paiaţa aceasta ce se frământă fără rost, când el, curiosul, nu aude muzica.” (A Dumas)
paiațe
nu te pleci , nici nu stai, pe-ocolite-ai rămâne,
nu mai vreau să-ți fiu mal, între valuri bătrâne,
dar te uită cum toamna își deșartă trăsura,
despărțirii.. doar riduri mai retează măsura..
și-am să-ți dau înapoi luna cândva promisă..
și o mână de stele dintr-o carte nescrisă,
și-ai să-mi lași, la plecare, toate toanele-n prag,
să nu-ți uit rătăciri și iertări vălmășag..
nu te-aștept, nici petrec, dezgolirii de frunze,
numai Mozart tânjește să le fure din muze,
dar te uită cum toamna își deșartă trăsura,
depărtării promite-i vânt viclean și arsura..
și-am să-ți dau înapoi și tăcerile care,
așezate-ntre noi, implorau o cărare..
și-ai să-mi iei pe furiș toate ploile-n brațe,
și mă tem că-n pietriș vom rămâne paiațe..
sibilla
„Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme!” – „Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc Faţa Lui.”
înmuguresc tăciunii, deasupra de-amintiri,
de parcă știm sfârșitul, tăcutelor iubiri,
lovindu-se de ziduri, în matcă se adună,
cărămizii poeme și focul de pe urmă..
nu mai avem putere, ecou-i o otravă?
de-atâta scârnăvie și toamna ni-e bolnavă,
cad în genunchi vedenii și rugăciunea sură,
să facă loc nădejdii, să plouă făr măsură..
nerânduiala vremii se cere pieptănată,
că doru-și naște pruncii în lumea răsturnată..
și murmură și crește tot ce-a prea mult zăcut,
Lumina rupe vălul iar sacul s-a umplut..
Sibilla
„Dacă te cutremuri cu indignare față de fiecare nedreptate, atunci ești un tovarăș al meu.”
„Necredinciosul este foarte nefericit, întrucât nu are nădejde, care este tovarășul necesar pe drumul lung al vieții. Este nefericit fiindcă nu are iubire de oameni și fiindcă este lipsit de frumusețea icoanei Creatorului, pe care o descoperă credința.”
nu ne mai suntem.. ce n-am fost..
vânam.. iluzii pe de rost
și le pudram cu naftalină..
în ochii toamnei ne-au rostit,
ecouri făr de vină..
de-o vreme, triști și obosiți,
an după an mai irosiți,
n-am mai căutat pricină..
și-am devenit singurătăți
precum monahii, des poeți
tânjind după Lumină..
nu ne mai suntem ce n-am fost..
de-acum, doar pildele au rost,
Cuvântului, velină..
de noi găsit-am mângâiere,
nici moliile n-au putere,
orice-ar mai fi.. să vină!
sibilla
„Să iubim pe tot omul, din suflet; dar să nu ne punem nădejdea în nici unul dintre oameni. Căci câtă vreme ne susţine Domnul, ne înconjoară mulţime de prieteni şi toţi vrăjmaşii noştri sunt fără putere. Când însă ne părăseşte Domnul atunci ne părăsesc şi toţi prietenii şi vrăjmaşii dobândesc putere împotriva noastră. Dar şi cel ce îndrăzneşte, bizuindu-se pe sine, va cădea cu cădere jalnică. Cel ce însă se teme de Domnul iarăşi se va înălţa.”
„Trebuie sa ierti ca sa uiti si sa uiti ca sa simti din nou”..
poartă pașii mei ocara,
celor încă netrăite..
dinspre munți, se urlă gheara,
calendare zdrențuite,
risipite-n patru zări,
fost-au cândva juruite,
de acum, nici întâmplări..
poartă pașii tăi povara,
lacrimilor nezidite..
peste văi, se lasă seara,
toamnelor demult trudite..
clopotele-și beau ecouri,
nicăieri nu râd ciulinii,
vechea moară, din tabouri,
s-a împrietenit cu câinii..
poartă pașii noștri umbre,
amintirilor zmintite,
nu avut-au bani de timbre,
amărâtele ispite..
sibilla
”Numai cine şi-a pus tot sufletul într-un gând bun, numai acela vede că toată truda lui n-a fost zadarnică.”
cu tine-n gând.. n-adorm curând..
prea multe sunt nespuse tremurând
si prea destule din tăceri, chemând…
sibilla
” Smulge gândurile rele cu alte gânduri. „
„Toamna: Ce mare pictor impresionist!” – „ O tăcere de frunze care-şi scad glasul de vară învăţând şoaptele toamnei.”..
dorurile-mi nu au dinți..
într-o vreme tăinuiau,
nopților cu ochi cuminți,
luna de-a găsit intrânduri,
stelele s-au rușinat,
trecerea prin anotimpuri,
nu le-a deloc zdruncinat..
când și când cerul se-ndură
și din resemnări mai iartă,
cât le fie-nvățătură,
muzelor puse pe ceartă..
de prea multă-nfumurare
și ecou-a adormit..
iar e toamnă? că îmi pare,
versul mi-a încărunțit..
de folos.. nu cred să-mi fie,
umbre de cândva tristeți,
m-am abandonat în vie,
strugurilor cu pomeți..
sibilla
„Totul se coace doar cu timpul; nimeni nu se naște înțelept.” Miguel de Cervantes
toamna și-a pierdut cerceii și mărgelele și-o fustă..
vântul ce mai poartă-n văluri amintirile cu crustă,
pare că nu-și mai găsește nicăieri loc de popas,
să nu-i fie de deochi timpul ce i-a mai rămas..
nopților nu dă de știre că se-anunță zile grele,
nimănui oricum nu pasă unde s-au pitit mărgele,
nici cerceii n-au căutare, cum nici fustele răgaz,
un ecou străin oftează vrăbiuțe, pe pervaz..
la răscruce de-anotimpuri, lupii profeții îngână
calendarului cad dinții și adoarme într-o rână
doar poeții șed de veghe muzelor în risipire
ar mai zăbovi o vreme, să nu cadă în orbire..
sibilla
“E ușor să trăiești vremurile fericite. Dar ce ne diferențiază și ne apropie mai mult de scopurile noastre este cum facem față vremurilor grele.” – Philip Crone
„Care este nădejdea cea mai nestrămutată, fără greşeală şi vrednică de crezământ a creştinului celui adevărat? Nădejdea vieţii veşnice şi a răsplăţii veşnice. La împlinirea ei au ajuns toţi cei care s-au nevoit întru adevăr după duhul Bisericii şi al tuturor sfinţilor!”
eu nu mai sunt cea care-am fost,
când cunoscut-am pe de rost,
al netăcerii bumerang,
ochiul odihnei prins în ștreang,
și palma deznădejdii..
eu nu mai sunt cea care-am fost..
am cunoscut luptelor cost,
pietre, furtuni, m-au întărit,
că niciodat n-am cântărit,
vremelnice primejdii..
eu nu mai sunt cea care-am fost,
de-acum cunosc tăcerii rost,
tâlcul răbdării, suferinței
și dezrobirea neputinței,
cărările nădejdii..
sibilla
„De-ar săvârşi cineva toate răutăţile din lume, însă dacă nu-şi pierde nădejdea în Dumnezeu şi dacă aleargă la pocăinţă tot se mântuieşte. “Deşartă este mântuirea omului” zice Psalmistul, adică toată strădania omului este zadarnică fără ajutorul lui Dumnezeu.”
leo
Sibilla
Sfinxul 