pictura in acrilic pe panza, sibilla, 31.07.2021
„Cum ploaia trece prin ochii lui Dumnezeu, mi-e tare drag să o privesc. „..
” În aceeaşi călimară stau o sută de poeme şi tot atâtea scrisori anonime. Depinde cine o cumpără.”
pe tâmpla călimarei, nori se-adună,
trecută-i seceta cu-a ei furtună,
pe buze-i lunecă mărgăritare,
și înspre sânii cuiva, ploi cu soare;
of, dulce apăsare.. doare..
sibilla
Ce efect are ploaia asupra ta dacă ești pluviofil
Povestea Soarelui, Ploii şi Curcubeului
pictura, acrilic pe panza, august 2021, sibilla
”S-a scris atât de mult încât, fatal, tot ce se mai scrie pare că s-a mai spus. Se repetă, conştient sau inconştient, aproape fond şi formă, de condeiele de meserie şi de acei de bună-credinţă care au curajul să creadă că sunt cu totul originali.” – George Bacovia … paradoxal, Bacovia crede în existenţa bunei credinţe şi-a curajului izvorât din temeri, mereu licăr, lumină..
am să te iubesc dinspre ambele maluri,
în adâncuri și nalturi, pe ramuri și valuri,
mai ales cu ecouri, cum o dulce-agonie,
să-mi răsai mereu tainic, să îmi fii poesie..
sibilla
pictura in acrilic pe panza, sibilla, ploua la munte
“Toţi avem nevoie de îmbrăţişări. Ele ne schimbă metabolismul.” – cum să trișezi?… fiecare vede ceea ce simte, fiecare simte ceea ce vede… cu ochii inimii, cu-ai mintii.. în frunze de stejar, cu sufletul, cu „dintii”..
nu mor tăceri descălecate,
doar prăbușesc între pârâuri,
rămase tainele roșcate,
pe umeri, verilor, desfrâuri..
se sinucid neîndurate,
nepotrivit de previzibil,
acele lacrimi măritate,
într-un ecou ades teribil..
din zvonuri se abat pe rând,
mandate de-amânare,
că nu se știe până când,
mai profețesc vânare..
și se spunea că-n răzvrătiri,
găsi-vom vreo nălucă,
neprihănitei amintiri,
mereu cu dor de ducă..
în basmul nostru-ncărunțit,
ne mai jucăm de-a baba-gaia,
și s-o făcea ca-n asfințit,
mirată fie numai ploaia..
sibilla
“Cea mai mare responsabilitate este să deveniţi ceea ce sunteţi. Nu numai spre binele vostru, dar şi al meu.”…
câte-n lume, câte-n stele..
câte-s dorurile mele,
câte lacrimi, câte patimi,
câte-s uitate din datini,
câte-s noapte, câte-s zori,
câte cele ce le dori,
câte-n fașă, câte-apun,
câte cele ce nu spun,
câte lupte câștigate,
câte-s cele amânate,
câte pierderi, suferințe,
câte-s din ele căințe,
câte regrete, iertări,
câte-s multele-ntristări,
câte-s, Doamne, așteptări,
câte din ele-ndreptări..
########
câte-n lume, câte-n stele..
iară noi, la fel cum ele,
timpul n-are-ntârziere,
numai Domnul, mângâiere!
câte ploi cu soare sunt,
cât e omul pe pământ..?
cât din om e poesie,
duce-va la veșnicie..
sibilla
„Intr-o zi, vei invata cum sa oferi si sa primesti dragoste ca o fereastra deschisa si vei simti ca e vara in fiecare zi.”
“Când Dumnezeu vrea să salveze un om, trimite pe cineva să-l iubească.. „
nu am voit să-ți ies în cale,
s-a nimerit să faci popas,
pe drumul care duce-n vale,
când mai nimic nu ți-a rămas..
de stâncile-și nechează leacul,
tu caută doar.. să nu strivești,
nici carul mare și nici arcul,
ades dăruitor de vești..
dezîmbânzește-mă-n iubire,
ghicește-mi toanele și frig,
sunt călăuză, nu orbire,
chiar de n-auzi că.. mi te strig..
nu-i niciodată prea târziu,
să te întorci din preumblare,
trimite plânsu-mi pe pustiu,
dar zorilor le fă cărare..
și dacă-L cauți pe Dumnezeu,
din ochii codrilor să bei,
cum aș putea să vindec eu,
ce tu nu vrei, ce tu nu vrei..
sibilla
“Pictorul e cel care a creat frumusetea cu o cârpă de lumină imbibată cu tăcere.“
în ochiul ierbii, nu e iarnă..
iubirea s-a pornit sa cearnă,
duioase ploi
pe tâmpla poienitei, soare,
că glezna inimii nu doare,
în ape moi
înlănțuite-s doar balade,
nu se cuvine, nu se cade,
să zburde, roi…
și-n liniștea ce se așterne,
rămas-au mângâieri eterne,
pictate-n doi
sibilla
leo
Sibilla
Sfinxul 