„Noi suntem vremurile..”

“Vremurile sunt urâte, spun oamenii. Dar dacă ei ar trăi frumos şi vremurile ar fi frumoase. Noi suntem vremurile.” – Sfântul Augustin

de parcă n-ar..

de parcă n-ar fi fost deajunse

tăcerile, deloc ascunse

parfumul dorurilor tunse

și frângerile nepătrunse,

se plouă seceta, zimțat..

că în vâltoarea de cucută

e pacea o necunoscută

și-n iarba învinsă de gută

a mai rămas urmă de ciută

să lumineze, ciucurat..

spăimoase nerăbdări, strănută,

arar, răzbat prin ceața slută

îmbrățișând steaua cornută

pe care brazi o mai asmută

tânjind la gândul cel curat..

de parcă n-ar fi fost destule

prea multe guri de lupi, sătule

și niciun paznic în pătule

atâția-s îngerii-n celule

cât să-i mai plângă, la furat..

sibilla

„Când citeşti istoria, este destul de uimitor să descoperi că n-a existat nicio zi în care oamenii să fi considerat că vremurile erau bune. Fiecare generaţie din istorie a fost bântuită de sentimentul crizei.”

„”Numai să nu ne simţim prea bine!” – aceasta era îngrijorarea tainică a grecilor în vremurile lor bune. De aceea îşi predicau măsura. Iar noi?”

„Dacă am putea râde de noi înşine, atât în vremurile grele cât şi în cele bune, ar fi o lume incredibilă.”

ehh.. „Apostolii au scris despre vremurile lor, care sunt şi vremurile noastre.”

” Iubirea este înrudirea omului cu Dumnezeu. Ea uneşte la maxim persoanele umane fără să le confunde. În iubire se arată plenitudinea existenţei.”- Dumitru Stăniloae

din a naturii oseminte

se mai ridică vreun dinte

să frângă fruntea lumii-n patru

cât să-i sfărâme amfiteatru

ca să renască

sibilla

 „Fericiţi cei care visează, cei care au idei frumoase, cei tandri, fericiţi cei care rămân copiii sufletului. Fericiţi cei pe care teama nu îi face să renunţe la iubire.”

„Este imposibil să ne pocăim de dragoste. Păcatul de iubire nu există.”

„Nu credeţi în basme! Au fost adevărate!”

pădurilor ce chicotesc poeme,

nu spună nimeni vreodat să tacă!

binecuvânte dorul, să-l tot cheme,

să fie dezlegare de blestem, nu joacă..

ce dacă ploaia cărărui dezbracă

și vântul le dezmiardă sânii goi

mult prea arar s-a fost să placă

drumeților, sărutul coamei moi..

dar munților ce hohotesc a profeții

le-nchine filosofii alte-agheasme

e vremea lepădării de hoții

și-a furișatului pe glezna vreunor basme..

sibilla

• 

• 

• 

„ Odată ce ai pătruns în centrul fiinţei tale, nu mai eşti niciodată la fel ca înainte. Atunci viaţa ta va fi doar iubire. Atunci vei ajunge să trăieşti în iubire, să fii iubire.”

Treceri..

noi ne-am ascuns într-o poveste

și martori, macii ne-au urmat

n-au vrut să lase cuiva, zestre

nimic.. din ce s-a întâmplat..

iar de-i mai măscărește vântul

vezi, ploaia-l ține nemâncat,

trei sânzâiene iau cuvântul

se jură că nu l-au uitat..

atâția maci și sânzâiene

demult n-au mai brodat pământul

de parc-ar fi olimpiene

poveștile și.. noi, de-a rândul..

sibilla