Fărâme din roua dimineţilor de… mâine…

1_Iasi_Brasov_124

Fărâme din roua dimineţilor de… mâine…

” Te pierd din clipă în clipă, dragostea mea, numai ca să te regăsesc . ”   ( Rabindranath Tagore )

Şoapte de rouă….

ţi-am şoptit numele-nspre Luna Plină…

s-a frânt o lacrimă pe coapsa cerului,

a vină..

cum fulgere, mirări mi-au sfârtecat auzul…

mă cad uimiri şi umbre încremenind,

obtuzul…

vreau să respir, nu pot,  nu-mi  pasă…

te-opreşti icnind a milă, n-o doresc,

mă lasă…

dar, să-mi rămâi Templul de zâmbet…

revină când vei ştii, să-mi fii aripă,

licăr, cântec…

Sibilla

Oliver Dragojevic ~ Sta to bjese Ljubav :

Cu gânduri furişate la ferestrele spre… mâine, aduceri aminte, fărâme de zâmbet să ţie şi-altor aripi de cald, mă zâmbesc zâmbet, vouă, înălţându-mă arc peste hule, căci, zâmbet fiind, ard, dar, nu cad… :

” du-te suflete copil şi strecoară-te tiptil /prin porumbi cu moţii ciucuri /ca să poţi să te mai bucuri /strânge slove, carti si pană, dă-le toate de pomană / unui alt invaţăcel, să se chinuie şi el… /.când trsiteţile te dor, uită tot…şi tâlcul lor… ”

OLIVER DRAGOJEVIC –  ZUTO LISCE LJUBAVI :

Mă plouă cu… tine…

şoapte, tremur de şoapte, şoapte…

licăr de zâmbet în noapte,

rouă-n parfumul lui mâine,

lacrimă azi, cântec ieri… ploaie de vară-nspre tine…

Sibilla

Nebun este acela care iubeşte razele soarelui, dar dispreţuieste soarele; care iubeşte picătura de apă, dar dispreţuieşte izvorul.   ( Sf Nicolae Velimirovic )

Sibilla

imagine – google.ro-picasaweb

muzika srpska – Oliver Dragojevic – youtube

citate preluate de pe http://www.citapedia.ro

Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Pilde şi „aduceri aminte”..., Sibilla poesii și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Fărâme din roua dimineţilor de… mâine…

  1. Pastel zice:

    Am prins clipa in cintecul diminetii,
    Pauza sufletului in melancolie,
    Zbor saltat spre cer de ciocirlie,
    Lacrima dulce a durerii, a tristetii.

    Fire blinda, grai soptit in noapte,
    Blinda fire, menire tainica in fapte,
    Frintura timpului, trecutului tain,
    Clipa doare, ca ea multe trec si vin.
    pastel

    Imprejmuita de taceri neghioabe, de adversari codosi si rai, te doare viata ta , viata lor. Minciuna, rivna in prostie si pentru parvenire, pentru imbogatire, dezumanizeaza. Saracia fizica pune cununa si promoveaza rautatea omeniei. Educatia precara are si ea urmari. Se simte de la distanta. Iar lipsa de credinta aduna iadului adepti. Trebuie sa te feresti de vremea lor, de anturajul lor si de tacerea tot mai complice a celor pe care chiar ii apreciezi. Acestia nu vor sa-si complice viata. Nu se inhama la caruta ta, desi ar putea s-a faca. Simtim toti ca in suflet e loc de mai bine dar lasitatea nu vrea sa ne faca partasi la fapte bune. Copilul din tine cheama la alinare. La vedere. Ai pus sirguinta si tenacitate sa faci loc sanatatii si bucuriei omenesti. Ma mir de unde mai ai putere. Sigur nu trebuie sa uitam pe Domnul. EL este mare, are grija de copii LUI. Si tu esti Binecuvintata in tot ce faci si vedem si noi ca faci.
    Pacat ca nu-s mai multi ca tine, mai multi linga tine. Doamne, Te rog, rupe tacerea, intrerupe orbirea, da gindului si faptei bunatate, celor pusi sa ocroteasca obstea! Pune la cale Doamne alungarea lor daca staruie pe cai gresite, si Iarta-i Doamne ca sa nu infunde IADUL ! Ei, si prin ei, mostenitorii lor. In copilarie as fi fost linga tine, prin sperante, asteptari si elan. Acum, ratacit in viata, ma bucur ca existi, ca mai sint ca tine „raritati” si ca impreuna duceti in spate steagul cinstei omenirii.

    Apreciază

  2. Sibilla zice:

    @Pastel,
    Ţie, cu drag :

    Romanţă policromă

    Nu-i cer nimic…
    Şi totuşi, dacă-ar vrea –
    O, dac-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă –
    Ar face dintr-un lac o Marmara,
    Şi dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.
    Nu-i cer nimic…
    Dar dacă-ar fi să-i cer
    Ce-aş vrea să am şi ce-ar putea să-mi dea,
    Aş picura-ntr-o cupă cu eter
    Morfină
    Şi i-aş cere-apoi aşa:

    Dă-mi tot ce crezi că nu se poate da,
    Dă-mi calmul blond al soarelui polar,
    Dă-mi primul crepuscul pe Golgota
    Şi primul armistiţiu planetar.

    Dă-mi paradoxul frumuseţii tale,
    Dă-mi prorocirea viselor rebele,
    Dă-mi resemnarea strofelor banale
    Şi controversa versurilor mele.

    Dă-mi A.B.C. al vieţii subterane,
    Dă-mi simfonia flautelor mute,
    Dă-mi tălmăcirea buzelor profane
    Şi rebusul icoanelor tăcute.

    Dă-mi preţul primei victime-a femeii,
    Dă-mi simbolul opalului şi-agatei,
    Dă-mi ritmu-nveninat al Salomeii
    Şi tusea-n fa minor a Traviatei.

    Dă-mi Spleen-ul călătorilor pe apă,
    Dă-mi spectrul verde-al zilelor de-apoi,
    Dă-mi gravitatea morţilor spre groapă
    Şi comicul funebrului convoi.

    Dă-mi tot ce-n prima clipă risipeşti,
    Şi tot ce-n clipa ultimă aduni.
    Dă-mi fastul siluetelor regeşti
    Şi perspectiva casei de nebuni…

    Nu-i cer nimic.
    Şi totuşi, dacă-ar vrea –
    O, dacă-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă! –
    Ar face dintr-un lac o Marmara
    Şi dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.
    ( Romanţa policroma – Minulescu )
    respecte,
    Sibilla

    Apreciază

  3. codeus41 zice:


    pentru tine Niko

    Apreciază

  4. Sibilla zice:

    @codeus41,
    🙂
    Ui pe ce turaţii e făpturica sibilină, druje , arkană ori Sibilăă, destinul e tot ăla, lupte, lupte, lupte… :

    En garde ! :))
    Eu sunt eu

    Trenuri somnoroase pleacă întrebând
    Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând,
    Plec şi eu din gară şi tristeţea-mi port
    Spre mirajul galben din aeroport.

    Galbenă-i lumina, ochii mei sunt trişti,
    Toţi privesc la mine ca la terorişti.
    Unde-aş pune pasul liber şi corect,
    Fără îndoială, aş părea suspect.

    Şi pe zi ce trece lumea-i tot mai rea,
    Când nu vreau nimica, crede că aş vrea.
    Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc,
    Pe aeroporturi parcă aş da foc.

    Încordarea-n lume a crescut cumplit,
    Eu mă simt suspectul care a iubit,
    Şi cu cât iubirea mi-o arăt firesc,
    Cu atât toţi ceilalţi straniu mă privesc.

    Am cocoaşă-n spate şi am mâini prea mari,
    Ştergători de lacrimi am la ochelari,
    Cum în lumea asta totul e cum nu-i,
    Mă transform în altul fără voia lui.

    Bat cu pumnu-n masă şi cu biciu-n cal,
    Nu mai sunt patetic şi sentimental,
    Fug râzând din gară la aeroport,
    Un pistol cu apă într-o mână port.

    Pun pistolu-n ceafă la aviator,
    Nu crâcni, urmează ruta ta de zbor,
    Ruta dumitale este ruta mea,
    Dar eu sunt eu însumi, nu altcineva.

    Vreau după acestea pe acest pământ
    Să mă luaţi cu toţii drept ceea ce sunt,
    Acum observ cât e de greu,
    Să vă arăt că eu sunt eu.
    ( Păunescu – Eu sunt eu )
    O nouă săptămână bogată-n împliniri şi zâmbet,. ţie, prieten drag !
    Sibilla

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s