Sunt încă …
” Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul şi nu descifrează nici viaţa : ” ( Constantin Brâncuşi )
” Nu mai sunt demult al acestei lumi, sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup – mă aflu printre lucrurile esenţiale . ” ( Constantin Brâncuşi )
Sunt încă …
picături de senin au tresărit,
peste paşii nopţii ce-am uitat a-i plânge,
din miezul unui vis încremenit,
ţâşneşte el, un zâmbet viu, tristeţile-mi le frânge …
şi-am uitat de mirare , mă curg,
din aripa-i lumină mă izvorăsc, străpung prin stâncă,
sunt o lacrimă, şoaptă uitată pe rug,
ce-oi fi mâine, încă nu ştiu, dar, sunt, încă …
Sibilla Poesis
” Pe harta răsturnată a ierburilor tale, vara, trupul şi sufletul meu sunt începutul unui mare cântec şi tremurul mâinii care-l caută . ” ( Ionel Teodoreanu )
Eşti ploaia mea, surâsul luminii arămii …. când toate-s mici şi sterpe, tu floarea stâmcii mă ridici, deasupra prafului de nouri, mă clipoceşti senină, petală cerului în al tău suflet, mă susţii, iar eu devin aripa-ţi … doar zborul nostru lin, mai calcă peste tomană, cu lacrimi de surâs şi poesii ….
( Sibilla Poesis )
Andrea BOCELLI – LUMINA SPERANTEI :
Sibilla Poesis
muzica preluată de pe youtube
citate preluate de pe http://www.citapedia.ro
imagini preluate de pe google.ro
leo
Sibilla
Sfinxul 
iti citezi sursele, mai ceva ca CNN!
„Doamne Doamne ma iarta, ca ma stie!…” mi-a placut tare comentariul de pe blogul presedintelui….sin ai dreptate – si eu cred ca daca s-ar vrea….doar cerul ne-ar putea opri! dar daca vointa nu e…sau interes…
esti draguta tare – super tare!
Bravo Clujule!!!!! aratati-le ce puteti!
acum, ca ne-am „trezit” si noi, astia mai sudisti – va tinem pumnii!!!
ApreciazăApreciază
des-cifrez femeia
de parcă uneori chiar aş vrea să-mi rămână
manifest e(xi)s(t)enţial
şi
oricât încerc să-i ţintesc plânsul
îmi ţâşnesc mâinile
în decolteul poeziei
ApreciazăApreciază
Esti, suntem ! 🙂
Fiecare separat, apoi impreuna, calcand usor peste tresaririle toamnei, cu muguri de suras si poezii…
Nu-i asa ca exista mult adevar in aceste versuri incarcate de atatea virtuti ?
„Femeia este singurul lucru care conteaza
Si afirm asta stiind ca destui
Vor stramba din nas…
Pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
Lipit de ea, ca de tarana,
Inteleg constelatiile, raiul si iadul,
Bucuria si nefericirea;
Mersul pe jos prin mine insumi
Imi face din ce in ce mai bine
Pentru a nu mai vorbi
De arhitectura sinelui sau
Care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano…
Femeia este singurul lucru care conteaza
Cu trupul ei in brate
Poti traversa un ocean
Chiar daca nu stii sa inoti
Decat in apele ochilor ei
Fara femeie
Limuzina noastra este o caruta hodorogita
Contul la banca scade chiar daca este in crestere
Prietenii sunt
Plini de pojarul tradarii,
In vinul scump misca mormolocii
O ai
Iti canta privighetoarea in cosul pieptului
Te imbraci in haine de puscarie fericit
Cum ai pleca la nunta,
Faci monetarul stelelor pe cer
Ca un nabab universal
Chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
Te calca trenul
Si o soapta daca ti-a ramas intreaga
Parcurgi literele numelui ei
Gata sa urzesti planuri de viitor
Cand de aproape te pandeste o morga de lux
Femeia, domnilor, este singurul lucru
Care nu poate fi inlocui decat de sinele sau
Pielea ei stie toate graiurile
Fericiri universale,
Cecul iluziilor
Este valuta ei
Prin care noi invingem crizele mondiale
Iata de ce cred ca
Stiinta ei
De-a ne face fericiti sau nefericiti
Ii da dreptul la titlul de
Doctor honoris cauza
Al complicatei noastre algebre sufletesti
Femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-
Femeia cu pielea ei
Care ne invata alfabetul orbilor,
Cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
In care noi nu ghicim niciodata, nimic,
Femeia
Cu toata argintaria surasului sau
Cu goliciunea ei care umple universul
Este singurul lucru care conteaza
Domnilor…”
(„Singurul lucru care conteaza” – Lucian Avramescu)
ApreciazăApreciază
Bine că eşti.
Să fii, în continuare. Aşa cum eşti.
ApreciazăApreciază
Eh, Gabi mi-a luat scrisul din taste. Dar ma bucur ca esti. Avem nevoie de tine asa cum esti tu, asa sa ramai mereu.
ApreciazăApreciază
Cer scuze pentru întârzierea răspunsurilor, ajung foarte târziu acasă
Fie, recunosc, mi-a trebuit şi meciul, sunt puţin tristă, nemţii au fost mai buni, asta e, fruntea sus şi mergem mai departe, eu tot cu ai noştri ţin !
Vă mulţumesc frumos pentru vizită, promit să vin şi eu mai des, zilele următoare, vă citesc mai mult la miezul nopţii
@ Anca,
mulţumesc frumos, dragă prietenă, adevărul e că, eu dacă-s total dezinteresată, sunt mai dezinvoltă, spre deosebire de cei pe care Doamne, Doamne, zic ei că nu-i ştie 😉
Acum, mărturisesc, un ochi plânge după Steaua, celălalt râde pentru bătăiţa administrată de fraţii noţtri daci, romanilor la ei acasă … CFR ” Cluj ” a fost o surpriză plăcută, au jucat frumos, organizat, o echipă unită, bravo lor, bravo lor clujenilor ! Steliştilor capul sus, poate în deplasare, de ce nu …
Îţi doresc să ai parte de tot ceea ce meriţi, pentru că eşti un om tare bun, cald şi prietenos, Anca ! Zâmbete şi împliniri !
Sibilla
@mircea crişan,
o surpriză plăcută … am vizitat blogul dumneavoastră şi am găsit frumuseţe, linişte, pace, dar şi culoare, căldură, aripă, muguri de foc viu … Felicitări !
Un băimărean pe cinste ! Vă voi adăuga în listă, să vă pot accesa mai uşor, poesia dumneavoastră mă linişteşte şi inspiră , cu toată sinceritatea !
Vă mulţumesc frumos pentru vizită, mă onoraţi !
O noapte senină şi vă mai aştept cu mare drag
respecte,
Sibilla
@pescăruş argintiu,
să-mi trăieşti sestro , ziveli
Hvala lepo !
Şi pentru tine, iubitoare de poesie, un mic dar :
Leoaica tinara, iubirea
mi-ai sarit în fata.
Mă pindise-n incordare
mai demult.
Coltii albi mi i-a infipt în fata,
m-a muscat leoaica, azi, de fata.
Si deodata-n jurul meu, natura
se facu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o stringere de ape.
Si privirea-n sus tisni,
curcubeu taiat în doua,
si auzul o-ntilni
tocmai lângă ciorcarlii.
Mi-am dus mâna la sprinceana,
la timpla si la barbie,
dar mâna nu le mai stie.
Si aluneca-n nestire
pe-un desert în stralucire,
peste care trece-alene
o leoaica aramie
cu miscarile viclene,
inca-o vreme,
si-nca-o vreme…
Nichita …
Ce mă fac eu cu leii mei …. mama leoaică, Zoran leu, Cora pescăruşul drag leoaică ….. mă prindeţi, cum mişc ceva, iar eu, unicorn mangubă, mă las prinsă de leii mei dragi
Vise senine sestro dragă….sunt încă, sunt încă ….sunt eu, mica floare de stâncă …
calde îmbrăţişări,
Sibilla
@Gabriela Savitsky,
minunato, mulţumesc frumos, pentru tot
Tu ştii mai bine ca mulţi, că eu altfel nu ştiu a fi, asta sunt, când zăpăcită şi înşirată printre versuri şi culori, când zbuciumată şi turbo-tsunami de-aş face ordine pe glob numai cu puterea gândului, dar, aşa cum sunt, sunt mereu eu
Vreau să-ţi mulţumesc public, pentru aprecieri, venind din partea poetei distinse Gabriela Savitsky, pentru mine e mai emoţionant şi mai onorant decât orice laude ale multora, fii binecuvântată! Mulţumesc Gabi
Vreau să nu uiţi, că sub anumiteaspecte existenţiale, incă mai sunt datorită ţie, te-am întâlnit la timp şi rămân la convingerea mea că nimic nu este întâmplător ! Ştiu eu ce spun, şi cred că şi tu, noi două ne înţelegem mai bine dincolo de cuvinte, în miezul tăcerilor
Noapte senină dragă prietenă !
Sibilla ( mâine dau o cafă, îţi spun eu de ce )
@Oana,
nu ţi-am spus niciodată, tare mi-eşti dragă … ai ceva din sora mea cea mică, la fel de tânără şi de frumoasă ca şi tine, Crăiasă
Voi, aparent sunteţi expeditive şi reci, aparent doar, sunteţi însă atât de sensibile, profunde, complexe …. cei care vă pătrund dincolo de aparenţe vor fi fascinaţi, degajaţi atâta magie şi mai ales inspiraţi
Pentru tine frumoasă Oana, repet, un nume de care vom tot auzi, şi nu oricum şi nu oriunde… eu ştiu exact ce zic … :
Tu ai un fel de paradis al tau
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben în ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii în moarte.
Tu ai un fel al tau senin
De-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov si rece
si harta serii fără margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini.
( Dreptul la timp _ Nichita )
Mult succes, Oana, îl meriţi, săte bucuri mereu de el !
calde îmbrăţişări,
Sibilla
ApreciazăApreciază