MITOLOGIA SORTII PE ARIPI DE FOLK …

MITOLOGIA SORTII PE ARIPI DE FOLK …

Despre soarta auzim des vorbindu-se. Ne intalnim des cu expresii de genul : ” a avut soarta haina „, ” ce soarta trista i-a fost dat-a „, ” aceasta este soarta mea ” , ” mi-a fost sortit sa .. „, ” de ce ti-e scris nu poti scapa „, ” ce-ti e sortit in frunte ti-e scris „, etc. Romulus Vulcanescu, in lucrarea ” Mitologie romana ” , spune ca „soarta face parte integranta din credintele predeterministe indo-europene si reflecta cultul corespunzator acestor credinte. „. Soarta are si alte denumiri in interpretarile stravechi romanesi, denumiri care s-au pastrat de-a lungul timpului, si pe care inca le auzim la batranii nostrii : Noroc, Dat, Menire, Scris. Soarta isi exercita puterea asupra preexistentei, existentei umane si postexistentei cosmice. Soarta tine echilibrul randuielilor divine , vegheaza viata materiala a cosmosului si intreaga viata spirituala a omului. ” Soarta ramane principal si dinamic una si aceeasi, totdeauna identica cu ea insasi sub raport mitic, pentru ca guverneaza predestinarea randuielilor cosmice si umane . ”

Soarta urmareste cu perseverenta drumul integrarii omului pe pamant si al reintegrarii lui in cosmos pe cai previzibile sau imprevizibile . ” Soarta nu trebuie a fi confundata cu fatalitatea care neaga rostul vietii si efortului spiritual, pe cand soarta nu demobilizeaza pe om atunci cand acesta isi cunoaste linia vietii . Marele mitolog Romulus Vulcanescu ne supune atentiei conceptele de ” soarta individuala ” si” cea a comunitatii etnice „, si, iata cum enunta si talmaceste noua aceste concepte, despre care aminteste ca au fost mai inainte enuntate de catre istorici si filosofi :

” Soarta popoarelor nu reprezinta statistic , pentru mitologie suma sortii indivizilor care compun popoarele. Dar soarta popoarelor nu se confunda nici cu aceea a conducatorilor lor istorici. Exista ceva mai presus de soarta individuala , soarta colectiva, dinamica dainuirii cu tensiunea afirmarii ca neam , misionarismul colectiv pe care popoarele si-l fixeaza in memoria lor culturala si il transmit din generatie in generatie prin traditie literara, arta, filosofie si stiinta. ”

” Soarta colectiva a unei comunitati etnice se intrevede astfel in etnotonusul vital cultural, in fluxul si refluxul creatiei mitice si rolul etic pe care mitologia il joaca in viata si cultura. Dar se intrevede si in modul cum in mitologia populara se stratifica stadiile de dezvoltare istorica ale spiritualitatii unui popor , suflul patetic, trama evenimentelor majore, pecetea unei etnobiografii care devine exceptionala. „

Romanii, indeplineau ritul primirii si cinstirii Celor Trei Ursitoare ( Ursele ), in cea de-a treia noapte de la nasterea copilului, dar, mai indeplineau si ritul sarbatoririi Ursitoarelor in Ajunul Anului Nou, in ultima zi din an, in care se incerca pe diverse cai a se descifra farame din destinul comunitatii, din fabulatia sau anecdotica destinului umanitatii, atat a sortii individuale cat si a celei a comunitatii sociale.

In ceea ce priveste descantecele de facere, desfacere si imblanzire a ursitelor, mai intai s-au intalnit in folclorul medical unele practici si descantece contra ursitoarelor. Se practicau astfel de descantece, mai ales pentru desfacerea facerilor urzite de catre oamenii predestinati a face rau, in caz de boala grea :

” Ha!

Ursita roasa, poroasa,

galbena progalbena,

cu chicioarele nu framantati,

trupu nu-i mancati,

in grea boala nu-l bagati,

de l-o pocit o fata, crapa-i tatele,

de-o pocit-o codru, cada-i frunza …

Descantecele de ursita pot fi doar partial ” de leac ” si au doar efect de imblanzire, ameliorare a nenorocirii : descantece de piaza rea, descantece de deochi, cele de ceas rau, de buba neagra, de potca, de apucat, etc. In aceste cazuri, se apeleaza la descantaoarele batrane si experimentate in indeplinirea unor ritualuri : de aparare, de vindecare, de lupta de indepartare a Nenorocului si provocare a Norocului, etc . Se apeleaza astfel la inselaciuni naive, , se poate abate doar formal soarta prin munca si bunatate, cinste si omenie, prin neutralizare inteligenta a Nenorocului.

Fapturile mitice precum : Zinele Bune si Zanele Rele, Calea Buna si Calea Rea, Piaza Buna si Piaza Rea, Ceasul Bun si Ceasul Rau, etc, se contracareaza reciproc in orice moment, existand o lupta permanenta intre Bine si Rau, intre Noroc si Nenoroc, Intre Zinele Vietii si Zinele Mortii. Aceste fapturi mitice pot ameliora sau dimpotriva agrava rigorile Sortii, chiar si atunci cand sunt contracarate partial de forte magice manevrate de om.

Ramane o taina, un mister, postdestinarea , mai existand totusi mica licarire ca, putini, foarte putini sa fie, cei care sa cunoasca firisoare din necunoscutele si nemarturisitele destinului global al cosmosului, implicit al umanitatii …

Cu ce trebuie sa ramanem, nimic mai simplu, Dumnezeu ne asigura tuturor celor ce-L primim in inima, mantuirea… prin predestinare. Depinde numai de noi sa ne implinim destinul ca neam, prin unitate in credinta, in nici un caz indepartandu-ne de Dumnezeu !

Credinţa este libera consimţire a sufletului. ( Sfantul Antonie cel Mare )

.. după Moarte vom trece de fapt de pragul Morţii pentru a intra în adevărata Viaţă în care ne aflam de fapt şi înainte de Moarte dar pe care nu o Cunoaştem, acum! Astfel Moartea este Cunoaştere şi Viaţa Conştientizare. În aceste momente noi ne aflăm în Moarte pentru a învia spre Conştientizare, spre Viaţă, odată ce vom scăpa de această Cunoaştere. ( Sorin Cerin )

Credinţa este raţiunea devenită curajoasă. ( Sherwood Eddy )

A spune cuiva „te iubesc” înseamnă de fapt „tu nu vei muri niciodată”. ( Sfantul Augustin )

Viitorul este trecutul care se întoarce prin altă poartă. ( Arnold Glasow )

IUBESTE-MA-N MUNTI …

sunt lacrima-ti traznita din foi de foc

mocnit …

mi-ai prins limpezimea din doru-ti de joc,

ne-am iubit …

preface-m-as roua sa-ti fiu mangaiere,

tu, gandu-mi curat,

acum, esti sarutul blandetii-n tacere,

eu vant framantat,

de fi-va izvoru-mi sa-ti cante de dor,

sa asculti,

inalta-ma-n tine , iubeste-ma zbor,

acolo, departe, in munti …

SIBILLA

SIBILLA POESIS

citate preluate de pe citapedia.ro