Eminescu – profet..

Eminescu – profet..

15940657_753024771513839_629137447436377183_n

DE ZIUA POETULUI NAȚIONAL AL ROMÂNILOR. CARE A FOST SOARTA BIBLIOTECII ”MIHAI EMINESCU” DIN SIBIU 

” Nu ți-e rușine, impostorule și ipocritule? Ești un antiromân care urăște neamul nostru!

Repet: În urmă cu 16 ani, Klaus Iohannis, membru în masoneria austriacă, evacua sfidător librăria „Mihai Eminescu” din Sibiu, în 15 ianuarie 2001, chiar de ziua poetului național, din imobilul obținut prin uz de fals de primarul de atunci al Sibiului! Data evacuării nu a fost o coincidență fiindcă Klaus Werner Iohannis, ca orice mason, ține mult la simbolistică si a vrut efectiv să umilească un reper identitar al neamului românesc!

Acel imobil situat în Sibiu, pe str. Nicolae Bălcescu, nr. 29, l-a pierdut definitiv și irevocabil la Curtea de Apel Brașov, dar a depus cere de contestație în anulare, urmată de altă cerere pentru strămutarea procesului. Are termen de judecată peste trei zile, în 18 ianuarie 2017, la Curtea de Apel Pitești (Dosar nr. 645/64/2015)

Spațiul în care fusese librăria „Mihai Eminescu” a fost închiriat de către soții Iohannis băncii austriece „Raiffeisen”, imobilul respectiv, luat cu japca, umplându-i astfel de bani pe cei doi Iohannis, în fond niște escroci și proprietari-impostori ai unei case furate prin fals în acte publice și uz de fals! ” – Marius Albin Marinescu

Mihai Eminescu și biserica ortodoxă

eminescu-citat-biserica-ortodoxa-620x310

Mihai Eminescu, la fel de actual: „Netrebnicii care ne conduc” 

15822664_183631075446076_4398392203968231016_n

Eminescu trăiește prin noi! 

Familia Eminescu si Ortodoxia – cu fotografii rare ale tatalui, mamei, fratilor si surorilor, a matusii sale calugarite si a unchiului sau staret 

CASA MEMORIALA ,, MIHAI EMINESCU” IPOTESTI- BOTOSANI 

Copilăria și adolescența lui Mihai Eminescu 

” Dupa rezistentele pe care le-a intampinat in timpul scurtei si chinuitei lui vieti, opera lui Mihai Eminescu s-a impus fulgerator, neamul intreg, iar nu numai paturei culte. Nustiu daca s-a facut vreodata socoteala exemplarelor tiparite din Poeziile lui Eminescu. Dar in mai putin de o jumatate de veac, poeziile acestea au fost reproduse in multe zeci de editii, de la modestele tiparituri populare pana la admirabila editie critica a Fundatiilor Regale, ingrijita de Perpessicius. Astazi, dupa ce-au cunoscut atatea culmi si atatea onoruri, Poeziile lui Eminescu, cenzurate in tara, apar asa cum le vedeti, in haina sfioasa a pribegiei.Gloria lui Mihai Eminescu ar fi fost poate mai putin semnificativa, daca n-ar fi luat si el parte, de peste veac, la tragedia neamului romanesc.

Ce inseamna pentru noi toti, poezia, literatura si gandirea politica a lui Eminescu, o stim, si ar fi zadarnic s-o amintim inca o data. Tot ce s-a creat dupa el, de la Nicolae Iorga si Tudor Arghezi pana la Vasile Parvan, Nae Ionescu si Lucian Blaga, poarta pecetea geniului sau macar a limbii eminesciene. Rareori un neam intreg s-a regasit intr-un poet cu atata spontaineitate si atata fervoare cu care neamul romanesc s-a regasit in opera lui Eminescu. Il iubim cu toti pe Creanga, il admiram pe Hasdeu, invatam sa scriem de la odobescu, il respectam pe Titu Maiorescu si anevoie putem lasa sa treaca mult timp fara sa-l recitim pe Caragiale. Dar Eminescu este, pentru fiecare din noi, altceva. El ne-a relevat alte zari si ne-a facut sa cunoastem altfel de lacrimi.

El si numai el, ne-a ajutat sa intelegem bataia inimii. El ne-a luminat intelesul si bucuria nenorocului de a fi roman.

Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru si cel mai stralucit geniu pe care l-a zamislit pamantul, apele si cerul romanesc. El este, intr-un anumit fel, intruparea insasi a acestui cer si a acestui pamant, cu toate frumusetile, durerile si nadejdile crescute din ele. Noi cei de aici, rupti de pamant si de neam, regasim in tot ce-am lasat in urma, de la vazduhul muntilor nostri si de la melancolia marii noastre, pana la cerul noptii romanesti si teiul inflorit al copilariei noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne reintoarcemm ca intr-un dulce somn, la noi acasa.

Intreg Universul nostru il avem in aceste cateva zeci de pagini pe care o mana harnica le-a tiparit si le imparte astazi in cele patru colturi ale lumii, peste tot unde ne-a imprastiat pribegia. Pastrati-le bine; este tot ce ne-a mai ramas neintinat din apele, din cerul si din pamantul nostru romanesc. „

MIRCEA ELIADE

Paris, septembrie 1949

Grindeanu, de Ziua Culturii: Cultura este vie și este viață; să nu treacă ziua fără să permitem Frumosului să ne încânte 

” Pescuita ” din  online – de lecturat :

am primit si mi-a placut:
Dragii mei prieteni,
Acum 128 de ani si jumatate, cam pe la ora asta se stingea, tacut si parasit,cel care ne-a lasat mostenire cea mai frumoasa poezie, mai ales de dragoste in cea mai frumoasa si aleasa limba romaneasca , Mihai Eminescu.
Cinci zeci de zile mai tarziu se stingea , tot pe la ora asta si din propria ei vointa, cea care l-a iubit si l-a inspirat , ingerul blond, Veronica Micle.
Pentru ca serbam ZIUA CULTURII ROMANE, se cuvine sa facem o reverenta in fata iubirii absolute si a inestimabilei contributii aduse de cei doi, IMPREUNA la POEZIA ROMANEASCA, ce prin Mihai Eminescu a devenit UNIVERSALA.

In incheiere am sa va spun o poveste!Acum 167 de ani ,cum ar fi in seara asta, pe o iarna la fel de cumplita ca aceasta, Dumnezeu si Sfantul Petru strabateau plaiurile si dealurile Botosanilor in cautarea unui adapost.Intr-un satuc pitulat la marginea unui codru falnic ce adapostea si un lacusor inghetat bocna, au zarit o casa cu fereastra luminata.
Au batut in poarta , gospodarul a iesit si le-A deschis ,i-A poftit in casa incalzita ce mirosea a gutui coapte, le-a turnat sa se spele, i-A hranit cu lapte cald si mamaliga si le-A asternut sa se odihneasca in cea mai frumoasa incapere .
A doua zi dimineata, le-A pus ceva merinde in straita si le-A urat drum bun!
Ajungand in culmea dealului Sfantul Petre a privit lung inapoi la casuta troienita si a grait asa -Doamne, fa ceva pentru oamenii astia buni ca prea ne-au primit frumos!
Dumnezeu a cumpanit o clipa si a zis- Bine Petre, am sa-i fac sa-si vada sufletul!
Si, in acea zi s-a nascut la Ipotesti, Mihai Eminescu. Era 15 ianuarie 1850.
Pentru conformitate, DAN NOVAC. „

15 ianuarie 2017 Ziua lui Mihai Eminescu , Ziua Culturii Nationale 

 

 

 

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Ganduri cu parfum de poesii..., Oaspeţi, Pilde şi „aduceri aminte”... și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.