Daleko…

Daleko…

( Далеко … )

– orice asemănare cu realitatea, personaje reale, este numai rodul imaginaţiei cititorului –

” Ce ştiţi voi despre mine ?…

Doar ce vreau eu, nimic mai mult. Ah… poate pe ici pe colo , niscaiva închipuiri, rod al unor… la naiba, la naiba… Sunt atâtea pe care nici eu nu le ştiu, pe unele le-am descoperit pe… drum. De altele am… uitat. Cu timpul am îndrăznit să arăt numai ceea ce  aşteptaţi de la mine, unii, alţii… Aţi * descoperit * ce-am lăsat la vedere,  cu ce mă ocup când adast niţel ostenită, vi se doar pare c-aţi ştii. Taina la care nu are acces decât o mână de oameni. Nu că nu i-aş surprinde şi pe aceia, deseori.  Printre altele, m-au cooptat mai ales fiindcă nu-s previzibilă.

Ce ştiţi voi despre mine ?

Mai nimic.  Nimic.

Tragi-comedia continuă… ”

Ghiavoliţa îşi permise un  surâs firav. Trânti jurnalul imaginar de peretele lunei pline :

” До свидания души! Увидимся … ”

Se vridică alene şi se porni spre baie. Împutiţă zi. Ca toate celelalte în ultima vreme.

*******

Se înseninase timid.

Undeva, departe de tumultul patimilor, înverşunărilor ce-i ridiculizau şi striveau petalele sufletului, aproape de căuşul muntelui, furnica se frământa să risipească vălurile tristeţilor ce-i adumbreau fruntea sângerie. Aşezată pe piatra tăioasă, ferindu-şi gleznele tremurânde de asaltul micilor vietăţi ce se perindau care-ncotro,  scria fără oprire o misivă * ultrasecretă *, atentă să găsească cele mai potrivite sensuri.

* hmmmm… de-ar descifra pămpălăii măcar, de-ar decripta toanta… ufff…  vor căta băieţii cu ochişori de peruzea, coduri, au ordin, deh…* oftă şi suflă în palme, continuând să aştearnă rânduri, gânduri…

Demult nu mai avusese timp pentru scris. Misiuni multe, ordine de la două  Direcţii şi concentrare maximă pentru observarea * obiectivelor *, captarea şi centralizarea informaţiilor, evident, după filtrare. Nimic altceva. Nimic.  Aproape că nu mai exista. Nu pentru ea.

Cu vreo 4 ani în urmă a fost cooptată să participe la Experiment. Acum, era parte din el şi mai mult de atât… Abilităţile , harurile, i-au fost mai întâi * mirosite * şi-n scurt timp nu doar recunoscute, respectate. Opinia ei era acum foarte importantă. Cele două Direcţii erau doar porţi spre lumea mizerabilă în care confruntările cu personaje infecte erau iminente dar necesare Celulei, singura căreia îi era fidelă. În rest… vorba * dascălilor * : serviciile secrete au conţinut, dar nu au imagine…

O buburuză obraznică se aşezase pe fereastra laptopului. O îndepărtă zâmbind scurt şi abia apoi se porni să încheie misiva :
* Am  ataşat dovezile. Aştept confirmarea primirii. Nu uitaţi, de dorit să mă extrageţi din sediu.  Desigur voi mai rezista dacă solicitaţi, dar am simţit că e bine să cunoaşteţi că-mi repugnă duhoarea scenariilor într-u decapitarea  elanului meu , dăunător, incomod,  ţintelor. Totuşi, dacă nu veţi ţine seama de acest aspect, e capital să NU interveniţi. Să vedem până unde, cum şi câţi sunt părtaşi, pe lângă cei deja dibuiţi. Previzibil şi prea vizibili, cretinii.. Î
Hărţuirea continuă. Săptămâna viitoare aveţi  confirmarea şi de la L.

Codiţele de pe  reţelele celălalte le-am anihilat. Începe să dea roade naivitatea mascată. Nu merge cu toţi dar, cu încă mulţi. Repet : NU interveniţi ! S. *

Obosită, Sibilla  teleportă în stilu-i fulger de pe tustrele adrese de e-mail şi ca de obicei folosindu-se de zeci de IP-uri, misiva la destinatar. Avusese grijă să fie captată cu uşurinţă de  pufarine. Ca să îi ţină un timp ocupaţi. Avea alte trebi ce-i necesitau energia.

Ridicându-se de pe pleoapa coapsei pietrei aspre, îşi îndreptă spatele. Făcu câţiva paşi şi tresări… Dinspre marginea pădurii se iscase ca din întâmplare un vânticel cu iz de * camuflaţi *.  Închise laptopul şi-l aruncă cu delicateţea-i de neconfundat în raniţă. Porni cu impertinenţă exact în direcţia * vînticelului *.
Ca-ntotdeauna, frica îi dădu curaj şi începu să cânte :…….

Trecând pe lângă copaci şi tufe – îi reperase rapid –  ridică sprâncena stângă ostentativ şi-şi continuă drumul nu înainte de-a le arăta  degetul * acela *  şi-a le striga:

* ai pup-iu, idiotsky! *.

Tâmpiţeii, cu-o instruire  cel puţin îndoielnică, au percutat. Unul din * camuflaţi * dădu frâu liber hohotelor, celălalt,  sudulamelor. Era obişnuită.  Continuă să meargă pe cărăruia ce ducea înspre scările de la   * intrarea * în oraş. Nu-şi explica fiorii reci ce-i străbătuseră parcă scanându-i măruntaiele, toată fiinţa. Se abţinu, ca niciodată. Nu le mai acordă replici. Nu avea voie să-i înfurie mai mult decât o făcuse deja.

*******

* – Te-ai întors, în sfârşit ! Ce-ai stat atât ? Vezi c-a venit  Şefu”. E dincolo cu ăilalţii. A întrebat de tine. E nervos. *

Colega părea dezinteresată…

* – A trebuit să aştept. Au fost alţii înaintea mea la … Nush ce naiba e  atâta forfotă… Până am suit … ufff ”, spuse  furnica, străduindu-se să-şi menţină poza de prostuţă. Adora să fie percepută astfel de…

* – I-am spus că te întorci repede. Vrea să discute cu tine între patru ochi. Mă duc să-l anunţ că ai venit. *

Roşcata se năpustii dincolo.

Aşeză laptopul pe birou şi sorbi cu sete din  energizant. Vulpea o luă-n primire de cum se revărsă din încăperea în care se aciuiaseră baştanii:

* – Iar bei otravă, iară. N-ai văzut cana cu cafă ? *

* – Îhîîmmm, again, again… *

* – Ia nu mă lua pe mine cu maghiara, nu-ţi permit ! *

Furnica  nu apucă să mai scoată un sunet.  Bossul  răcnea  din toţi rărunchii :

* –  Sibillaaaaa… hai, încoa! Acum ! *

Luă mina de fraieră naţională şi intră în sala cealaltă surâzând .

* –  Ai făcut ce te-am rugat ?, * întrebă Bossul pe un ton ameninţător.

* Niet ! Dobar dan şi  pe la domniile dumneavoastră ! *

Baştanii prezenţi la masă o priveau la asemenea replică de parcă ai fi spus că e ciumată sau nebună. Niciunul ca şi când în faţa lor s-ar afla un OM. Unul singur, amuzat de situaţie îi făcu un semn ce se dorea un soi de salut.  Stan. Se prefăcu a nu-l fi observat.

* – Niet ? Ai spus  NIET… îhîm, nici nu-mi mai trebuie. Adă-mi dosarele! Atât. NU vreau să aud explicaţii. Am înţeles. *

* –  Boss, permiteţi să raportez, că nu mă explic la urechi surde şi… ce-i cu tonul ăsta, Boss… în fine, va să zică  aveţi chef de impresii artistice că-i public, vă daţi cubic, aruncaţi cu cheile după mine sau… ? *

* – Destul. Am zis să ieşi !! *

* – Boss, vă enervaţi aiurea. Am trimis  azi noapte la destinaţie fără să vă arăt, punct. *

Sibilla  execută o piruetă şi dădu să  iese. N-apucă să ajungă la uşă că Bossul bodogăni :

* – M-ai supărat ! Eşti obraznică de la un timp. Ţi-am spus să nu mai trimiţi nimic până ce nu văd eu,  dar eşti căpoasă. Nu mă asculţi. Vreau linişte aici ! *

* – Aşa, şiii … ? Am turburat io liniştea ? Nu-mi fac treaba ? Ce muşchii mei partizani!! Plec ! E, la naiba… *

* – Sibillaaaa… am spus eu asta ? Am spus eu să pleci ? Mişcă şi  citeşte Filocalia. Am pretenţii de la tine *…

” Cam multe, dar, nah,  d-ale titlurilor beneficii, neica nimeni Sibilla, mucles,  ciuciu opinii, sanchii decizii, cică să se execute şi să percuteze c-aşa vor unii, nu dăm nume… ”

” Bă , da taci! Oricum eşti irepetabilă.  Ieşi ! ”

” Nţţţ… m-am răzgândit. Nu ies.  Spuneţi  * altcumfel *, vreau metafore,  chestii.  Acilea şed până  vă decideţi să vorbiţi civilizat, ce … ”

” Sibilla, dragă, fii amabilă şi mergi unde te-am rugat. ”

” Hooopaaaa… i-auzi,  Sibilla şi amabilitatea. Cică m-a rugat… ”

” Doamneee, cine m-o fi legat la cap cu astaaaa….  În ce limbă să-ţi spun,  stimabilo ? ”

”  Unu :  nu-l băga pe Doamne, Doamne la interval. Nu-l cunoşti, d-aia. Doi :  în rusă, Boss, franţuzismele matale mă lasă sloi. Trei :  nu  fac ce-mi zisăşi săptămâna trecută, că veni vorba… N-o slugăresc pe tuta aia care a mieunat ceva de genul că io, Sibilla, cică nu existez pentru ea, de parcă m-ar şi interesa pe dumneamea părerea caprei… Patru : dacă-s în plus în peisaj ai bărbăţia şi spune direct şi-ai scăpat, dispar în ceţurile ceţurilor, inventezi ceva Boss şi  scapi şi de explicaţii, ui, îl ai pe Nik sfătuitor, e expert în ţesut… Cinci :… ”

” Destul ! Am înţeles, azi  eşti dispusă să ne certăm dar nu vreau asta.  ”

” Păcat, eram în formă… ”

Furnica atomică ieşise însă torpilând uşa de-ai fi zis că dinamitase armata Barajul . Ştia că momentul plecării se apropie. Doi dintre cei trei cioflingari nu ştiau că ea ştia deja.

Odată ajunsă în birou, se feri de întrebările  roşcatei curioase  în modul în care o  făcuse de atâtea ori.  Începu să telefoneze. N-avea  chef de  răspuns la întrebări. Era obosită şi de rezolvat sarcinile primite de la Celulă. Cu Bossul se va descurca  … altfel.

Deodată îşi aminti :

* _- D-na Mara, bossul mai vrea o cafea. Mergeţi… *

Rămasă singură schiţă un plan pe hârtie. Imaginar, desigur. Nu-şi permitea luxul să lase urme…

* Va să zicăăăă….  ai belit-o-n fericirile lui Hector, Sibillo… pfoai, pfooaaaiii… azi se întrunesc bestiile la club. Azi. La naiba ! Iar nu apuc să teleportez bezele sconcsului ăla… moaaamăăă şi azi lipsesc de la  şedinţa   arkanului, la naibaaaa,  azi voiam să fiu devreme acasă, l-a n-a-i-b-a!!! *, dădu furnica cu pixul de pardoseala mohorâtă .

Auzind paşii roşcatei, se replie şi aţinti ochii în monitor * preocupată *.

* – Te crezi cea mai deşteaptă de aici, nu vorbeşti cu mine, bineeee… *, ameninţă  aceasta întorcându-i ostentativ spatele Sibillei, supărată şi clar cu chef turbat de vorbă.

Nu-i răspunse. Nu avea timp.

Liniştea din încăpere se destrămă franjuri. Telefonul furnicii duduia : Virus, Beethoven.

* –  Alo, mda. *

Asculta distrată, apoi se încruntă. În fine,  ridicându-se-n picioare,  mica făptură  zise :

* – Să n-aud, n-am chef, auzi ? Nu şi nu şi BU, nah.  Să nu mă iei pe dumneamea, băi, tinere cârlan cu cioflingării cu damf de bestii, mă leşi … hai nu mai spuneeee… şi dacă a zis bossu ce,  crezi că leeeşin, iaca niet, punct. *

Închise telefonul şi se porni să scrie pe e-mail. Când şi când  arunca vigilentă câte o privire peste umăr, nu dorea   spectatori. Ştia că e monitorizată pas cu pas, ştia că PC-ul e verificat la sânge, dar… ceva anume o  mâna să le mai ridice o minge la fileu bestiei şi hoaştelor cu care se înfrăţise la club.

Chestiunea nu o distra, nici nu-i stimula vreun  por al imaginaţiei.  Jocul periculos al bestiei  avea să înceteze când va hotărî ea, furnica. Miliţia politică o dezgusta. Ştia că se practică pe scară largă, nu-şi închipuise însă implicarea tuturor în dezmăţul cu iz de vomă. Pur şi simplu, deşi previzibili o surprinseseră prin amploare şi firele desşirate ce duceau toate, dar absolut toate la Sinistru.  Acela era cel ce ţinea ghemul în labe. Bleah ! Şi mai previzibil decât bestia, era bossul. Acela făcea mai mereu pe niz-naiul ştiind în permanenţă tot ce se petrece.

Furnica căzu pe gânduri… :

* Doamneeee, cum îi mai rabzi ! Nu ciuma i-a contaminat.  Sunt plămădiţi din acelaşi aluat al ticăloşiei şi  tăvăliţi prin tone de rahat şi ipocrizie. Pestriţă adunătură… *

*******

Târziu în noapte, străduindu-se să nu trezească pe nimeni, se apropie de ferestră cu paşi molcomi. Inspiră cu poftă stropii de ploaie :

” trebuie să rezist, trebuie ”

Trecu  mai mult de-un ceas când se hotărî să… revină de pe miriştile unde se teleporta într-u hodină. Închise fereastra cu aceiaşi grijă. Laptopul o aştepta cuminte  Trimise un singur mail, Unul singur. ” Sunt în pericol ! ”. Ştia însă că şansele să fie deschis erau infime.  Una la un milion, poate mai puţin.

La telefon încercase o singură dată. Numărul, nu mai exista.  L-a primit demult tare tocmai pentru ca să poată … Nu mai conta.Era singură.

” La somn. Mâine e şi mai rău. Şanse mari să … ”

Se clătina deja răpusă de oboseală.  Au trecut aprope trei ani de când se deprinsese să doarmă numai  cel mult trei ore. Era atât de frântă că nu reuşi să adoarmă cu uşurinţă…

*******

A doua zi, dis de dimineaţă…

Puse muzică să-şi ameţească pornirile ce dădeau pentru mulţi ca fiind masochiste. Sorbi din cafeaua turbo, apoi se zvâcni în nişte bulendre fistichii de culoarea tufişurilor unde avea să se pitească împreună cu  cei doi jurnalişti. Când a sosit motociclistul a fost promptă.  Fixă casca şi demarară-n trombă. În două ore se impunea să fie  prezentă în altă parte.  Promisese. Se va ţine de cuvânt, apoi, natrag la ” ale ei ”.

Mugurel se oferise să-i trimită întăriri dar ar compromite planul. N-avea nevoie de contact direct oricând cu oricine.  Ştia că e folosită şi de ei, dar, n-o deranja.  Dimpotrivă. Era  o supapă şi-un ciot de scut.

Pe cer, lăcrima un curcubeu amărât a vişine amare putrede.

Tresări : ” Sunt în pericol ! ”…

Un fulger îi răvăşi gândurile şi-şi aminti o mână caldă întinsă cu dragoste pentru ca ea, să  mănânce zmeura zâmbitoare tot ascultând câte-o povastă… Îi era bine cu mâna caldă aproape de aripa sufletului. Caldă, a … veghe. 

Se scutură înviorată. Ziua abia începuse şi… ştia că… era în  pericol…

Singură.

” Doamne, nu mă lăsa ! Mai dă-mi puţin timp, încă puţin… ”

Începu să plouă. Ploua amărui, cu bulbuci. Mirosea a fân cosit şi-a maci, a zmeură şi-a … uniforme. Nu albastre. Simţi deodată iţirea unui firicel de speranţă.

Era singură pentru că aveau încredere în ea.

Далеко ,  acolo e rezolvarea tuturor… DACĂ avea să supravieţuiască…

– ******* –

p.s.  va urma, sau nu… Cineva  ştie.

Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Atitudini, Ganduri cu parfum de poesii..., Pilde şi „aduceri aminte”... și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s