” În zilele noastre se văd mulţi călători la iad cu Scriptura în mână ! ”

” In zilele noastre se văd mulţi călători la iad cu Scriptura în mână.  ”

Motto :

” Nu da cu bata in viespile sectare.Asa-i firesc omului pacatos,cand ii lovesti dracii,zice ca tu esti drac.  ”    ( Părintele Arsenie Boca )

Masoneria trage multe sfori şi trebuie combătută, dar nu se poate explica doar prin masonerie halul in care am ajuns şi în care mulţi se complac. Pînă la urmă cei mai redutabili duşmani ai noştri sîntem noi înşine prin lene, indolenţă, superficialitate, lipsă de unitate, lipsă de cuviinţă şi – la extremă – necinste sufletească. Eu aşa văd lucrurile, la 20 de ani de la moartea Părintelui Arsenie…(RC)

ROMANIA are un destin spiritual deosebit si amintesc aici doar ceea ce spune Parintele Arsenie Boca: „Mai sa stiti ca multi vor pleca din Tara, dar putini se vor intoarce. Va veni vremea cand ar dori sa se intoarca si n-or mai putea, caci Romania va fi inconjurata de flacari”.
Pentru a contribui fiecare ROMAN cu adevarat la acest destin cu totul deosebit al ROMANIEI este necesar ca pe langa RUGACIUNE si POST sa cerem cu totii SCOATEREA IN ILEGALITATE a MASONERIEI in ROMANIA, caci de-aici vin toate problemele sociale cu care se confrunta romanii. Deci este necesar SA FIE INITIATA o CAMPANIE de STRANGERE de SEMNATURI pentru SCOATEREA IN ILEGALITATE a MASONERIEI in ROMANIA. RAUL trebuie TAIAT de la RADACINA, ca altfel da din nou lastari, ca o hidra monstruoasa.
MASONERIA si ACTIVITATILE ei in ROMANIA sunt CAUZA acestor rele cu care ne confruntam: introducerea carţilor de identitate cu cip, introducerea permiselor auto cu cip, campania de vaccinare a fetitelor din ROMANIA, dar si panarama „gripei aviare”, panarama cu sarea iodată bagata pe gat oamenilor prin decret parlamentar, panarama cu soia si alte plante modificate genetic introduse in ROMANIA etc.
ACTIUNEA INTELEAPTA este de a DISTRUGE CAUZA tuturor acestor probleme, pe de o parte, personal, prin POST si RUGACIUNE, si social, prin SCOATEREA ÎN ILEGALITATE a MASONERIEI în ROMANIA.

http://myrdal.weblog.ro/2009-01-14/668231/Comunicat-al-P%C4%83rintelui-Iustin-P%C3%A2rvu.html

E bine sa punem la punct acel „spirit sectar”, spirit ingust, spirit habotnic, zelotismul fara socoteala sau mai bine zis prostia, care incununeaza fruntea multor suficienti de sine. Nu s-a crezut ca se gasesc sectari si altundeva decat unde de obicei ii stim. Observand oamenii mai cu atentie, am observat ca spirite sectare se gasesc oriunde, in toate activitatile omenesti; se gasesc sectari (carcotasi) pe marginea oricarei gandiri omenesti, nu numai in religie. E clar ca spiritele sectare, mentalitatile de orice fel, sunt spirite anarhice, sortite la faramitarea lor pana la absurd. Sectarismul se explica prin sine, dar nu si-l poate explica cel ce patimeste de el. Adica, cel cazut in asemenea ingustimi, sustine cu toata taria ca asa este „Adevarul”, cum il intelege el, si nu admite o alta parere, a sfintilor, a Bisericii si a obstii in general.

http://www.crestinortodox.ro/

TATAL NOSTRU (imagini Manastirea Rohia) :

Părintele Dumitru Stăniloae spune ca „ecumenismul este produsul masoneriei“. Iar parintele Arsenie Boca zice că „ecumenismul este erezia ereziilor, cozile de topor ale Apusului.

” Iisus a tamaduit orbirea ochilor,n-a tamaduit orbia rautatii.Orbia rautatii nu are leac,dar are pedeapsa. ”   ( Părintele Arsenie Boca )

* Nimic mai greu,mai periculos decat sa te lupti cu ingustimea si cu formalismul. ”   ( Părintele Arsenie Boca )

* Chinurile cele de pe urma,cele de la Antihrist,in care va lucra toata puterea Satanei,vor intrece toate prigoanele cate s-au intetit asupra crestinilor,de la inceput pana in zilele acelea. ”    ( Părintele Arsenie Boca )

*In zilele noastre se vad multi calatori la iad cu Scriptura in mana.  ”   ( Arsenie Boca )

Lupte după lege

Cei ce nu urmăresc în viaţa aceasta nimic mai mult decât să fie fericiţi în lume şi tihniţi în trup, aceştia n-au război cu diavolul: pe aceştia îi are fără război. Căci câtă vreme umblă după tihneală şi fericire deşartă n-au să se trezească din vraja vrăjmaşă, care-i ţine bine încleştaţi în lumea aceasta sensibilă care-i duce prin nebăgare de seamă la pierzare sigură. De aceea a zis oarecine că cea mai primejdioasă temniţă e aceea în care te simţi bine: nu vei ieşi din ea niciodată.

Războiul începe abia cu cei ce vor să-şi refacă fericirea raiului pierdut, strădanie pentru care învaţă să se desprindă pe rând din toată tihneala şi slava deşartă a vieţii acesteia. Şi începe aşa:

Toate patimile sau lucrările împotriva firii se ivesc mai întâi în minte, în partea cea mai subţire a făpturii noastre nevăzute. Aci vine un chip sau un gând al lumii acesteia şi stă ca o momeală. Iar mintea, dacă e neînvăţată sau neprevăzută despre lucrarea străină, ca un miel neştiutor, vede lupul şi se duce la el, crezând că e oaie. Iar dacă lupul mai e şi viclean se îmbracă în piele de oaie şi bietul miel, neavând mirosul oii cercat, tot de-a zburda se duce în colţii lupului flămând.

Prima întâlnire între minte şi diavol e la linia momelii, pe care o flutură el în văzul minţii. Dacă mintea nu bagă momeala în seamă, vrăjmaşul stăruie cu ea, o arată mai sclipitoare, ca s-o arate iubită minţii. Aceasta e a doua înaintare a războiului sau asupreala. Dacă la asupreală a reuşit să fure minte cu momeala şi să o facă să vorbească împreună, avem înaintarea la unire.

Mintea însă se trezeşte, că a fost furată de gând străin şi că se află în altceva decât în ceea ce-i era dat după fire; iar când îşi dă seama de ea însăşi şi de cele în care se află, avem lupta cea de gând la o clipă hotărâtoare. Se va învoi mintea ca să meargă după momeală mai departe sau se va întoarce de la dânsa? Aici e lupta, şi clipele sunt scumpe şi de cele mai multe ori, viaţa întreagă a unuia sau o mulţime de înşi, atârnă de lupta nevăzută a câtorva clipe.

Dacă întârziem să ne luptăm, se poate întâmpla ca fără de veste să fim învăluiţi la minte de partea poftei sau a iuţimii, asupra cărora încă aruncă vrăjmaşul aprinderea sa. Prin urmare, ostaş al lui Hristos, lupta trebuie dată grabnic şi după lege.

Iată cum descrie Sfântul Marcu Ascetul, iscarea războiului nevăzut: „momeala aruncată de Satana”.

Încă din Vechiul Testament se cunoaşte războiul cel de gând, despre care David scrie aceasta: „Fiica Babilonului (înţelegeţi: Satană, Satană) dornică de pustiire, ferice de cel ce-ţi va plăti după fapta ce ne-ai făcut nouă; ferice de cel ce va lua şi va lovi de piatră pruncii tăi”.

Gândurile celui rău, nălucirile lui, idolii (ideile fixe ale lui), momelile sale, aceştia sunt pruncii vaviloneşti sau „puii de drac”, după cum îi numeşte Sfântul Maxim. Iar piatra este Hristos sau credinţa în El, temelia cetăţii sufletului, piatra cea din capul unghiului, pe care zidarii vremii de atunci nu au băgat-o în seamă. Ori, întru nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat nouă oamenilor, întru care să ne mântuim. De piatra aceasta trebuie să lovim pruncii vaviloneşti. Căci cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea ea, îl va spulbera. De aceea Sfântul Ioan Scărarul zice: „Ca numele lui Iisus Hristos, armă mai tare, în cer şi pe pământ nu este”. Cerul este mintea şi pământul este inima în care trebuie să se depene rugăciunea neîncetată a preasfântului nume: „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, întorcându-se ca o armă mereu întinsă asupra vrăjmaşului.

http://ortodoxie.trei.ro/parinti_contemp/p_arsenie_boca/cararea_imp/index33.htm

Părintele Cleopa a zis: Nu te poate schimba nimeni dacă ai în inima ta pe „Doamne Iisuse“ Dar trebuie să ai o treaptă a rugăciunii. Când zici „Doamne Iisuse“ se cutremură tot iadul, numai să zici din inimă!

„Conducerii de astăzi nu le trebuie mănăstiri. Ei au lăsat câteva mănăstiri istorice şi atât. Ei vor ajunge să cuprindă înntreg pământul, vor conduce lumea. Până atunci va fi bine de noi. Atunci se va vedea care este creştin adevărat, că va răbda toate . Care nu va cădea în valul lumii”.  ( Arsenie Boca )

Părintele Arsenie: Vasile, americanii pe care ştiu că-i aştepţi, nu vor veni! Pe noi, singuri, ne aşteaptă o luptă grea şi lungă. Cei buni şi drepţi vor da jertfă mare de viaţă şi sânge, cei slabi, nimicnici şi făţarnici vor îngroşa rândurile duşmanilor noştri atât de mult încât vor crede că sunt numai ei, atotputernici şi atoateştiitori.
Asta va fi burta lor moale şi-i va duce la pierzare când va veni din Răsărit un om cu stea în frunte.
Dar va fi peste mulţi ani, peste foarte mulţi ani şi nouă Dumnezeu nu ne va hărăzi să vedem acele vremi. Tu nu vei putea vedea americanii care atunci vor veni! Mie nu-mi va fi dat să văd, după sărbătoarea deşartă a victoriei , câţi dintre cei drepţi au mai rămas! Căci , vezi tu, Vasile, după această victorie deşartă, puţini dintre cei drepţi vor mai fi în picioare şi la sărbătoare. Peste tot vor fi năimiţii [vânduţi duşmanului] şi abia atunci va începe o nouă luptă, poate mai uşoară, căci fără jertfă de sânge, dar la fel de lungă ca şi cea pe care am început-o noi acum!

Vasile Şerbu:Dumnezeu să mă ierte, părinte, dar eu nu mai înţeleg nimic. După ce-om răzbi peste zeci de ani, câştigul să fie tot al năimiţilor?Păi atunci pentru ce mai luptăm noi azi?

Părintele Arsenie:

Păi vezi, asta-i Vasile, voi cei drepţi şi buni trebuie să luptaţi pentru ca nepoţii, strănepoţii şi copii voştri să fie Oameni, cu capul sus printre drepţi, atunci când ne vom întreba câţi sunt dintre ai noştri şi câţi dintre năimiţi, la victoria de care ţi-am vorbit

Vasile Şerbu(Arpaşul de jos)
(Monitorul de Făgăraş, 13-19 feb.2008)

vestitorul.blogspot.com/

Cum trebuie să ne purtăm faţă de aceşti eretici, sectari ?

Nu cumva socotind noi că iubim pe aproapele, să ne lăsăm călcaţi de cei străini de dreapta credinţă în Hristos, care voiesc a ne depărta pe noi de la Ortodoxie şi a ne impune credinţa lor cea strâmbă şi eretică. Iar dacă voiesc a ne ataca credinţa noastră cea sfântă sau Sfânta Tradiţie a Bisericii Ortodoxe, atunci trebuie să o apărăm cu toată puterea până la moarte, după cum zice Sfântul Nicodim Aghioritul în Războiul nevăzut.

Se cade, aşadar, oricărui preot ortodox şi oricărui creştin al Bisericii noastre dreptmăritoare, să fie un bun ostaş al lui Hristos cu toată evlavia şi cu mânie bărbătească şi tare să apere, prin cuvânt şi prin scris, adevărul dreptei noastre credinţe. Nu se cuvine a fi blând acolo unde nu trebuie a te purta cu blândeţe.

Acelaşi lucru ne învaţă şi Sfântul Pimen cel Mare, zicând: „Se cade nouă a răbda toate, măcar de ne-ar scoate cineva şi ochii sau ne-ar tăia mâna noastră cea dreaptă, iar dacă cineva voieşte a ne depărta şi a ne despărţi pe noi de Dumnezeu, atunci să ne mâniem” (Pateric, Cuvântul 118). Şi iarăşi zice: „Întâia oară fugi, a doua oară fugi, a treia oară fă-te sabie cu cel ce vrea să te despartă pe tine de dreapta credinţă”.

cugetortodox.wordpress.com/

” Să spunem adevărul cu toată îndrăzneala. ”   ( Sfântul Vasile cel Mare )

Sibilla

informaţii preluate de pe sursele precizate

video – Mănăstirea Rohia, Maramureş