Pamflet ? Oare ?…

Bă da proşti sunt românii de nu se rădică…  că-i musai ! Paşnic, nu altfel, dar să se trezească…

Asistăm zilnic afişând o grimasă amar de tâmpă la… distrugerea României ! Fetiţele de-şi dau aere de politicieni destoinici, cică, sunt preş la uşi străine, papă rahat şi-l împrăştie căutând să ne îndoape obligat forţat cu teorii nu doar răsuflate ci şi duhnind a ticăloşie fără de margini… taman ei, păpuşelele ce bubuie de prostie şi joacă după cum le cântă la urechile de măgari nişte coţofane experimentate la defilat nurii pe la năsucul ” macho ”, nişte pămpălăi !

Şi ce artistic şi patetic, ce-nvolvurare de încornoraţi de varii coloraturi ale politichiei mioritice se-mbulziră să-şi recite care mai dihai băşinile electorale şi…. atât. Românul, suportă damful, oare până când ?!

Statul, şi-a zuitat rolul, scopul, de bună voie şi nesilit de nimeni se dăruieşte oricui e dornic de absolut orice, banul să curgă, scaunele să se menţină, şi-a ajuns să se ” prostitueze ” la drumul mare, obligându-ne la…. tăcere, prin pumn în gură . Măiculiţa me, Doamniiiieeee, nah unde duce ignoranţa şi acceptarea meniului ce ni se serveşte şi impune de-atât amar de ani, c-aşa ne trebe pe undeva. Credulii molfăie acum slogane, naivii papă metafore, ne rumegăm prostia, lipsa de reacţie cândva, n-avem curaj nici să mai cârâim, totul e fals, de vânzare, manipularea-şi înfige colţii candizi în aparenţă în grumazul turmei, diversiunile şi mitomania nu par să deranjeze frunţile aplecate, pluteşte un iz de mortăciune de-asupra trupului obosit, terfelit, scuipat şi înjosit al ţărişoarei amărâte… Pe ici pe colo, răzleţi reacţionari mai suduie refuzând să se alinieze spiritului de turmă, câţiva ironizaţi, etichetaţi şi puşi la zid pe turaţii turbo-imbecile, c-are clasa politică ” merinde-n tolbă ” la o adică, ce buba… alţii, se-ncăpăţânează şi-ncrâncenează să lupte, până la sacrificiu, aproape cu resemnarea asumării rugurilor pe care-i vor arde zmăii sodomizaţi de Horus, sau, agăţându-se cu speranţă de Creator iar nu de creaturi zămislite de minţi bolnave, autiste, frustrate, tocmai aceşti luptători cu morile de vânt, după cum îi numiţi cu uşurinţă sunt salvatorii-n cele din urmă, de vor fi reuşind să vă trezească din letargie, măi românilor ! Au nu simţiţi că A SOSIT VREMEA TREZIEI, semnele s-au tot arătat, mai îndurăm mult timp zminteala guguştiucilor şi panaramelor ce confundă neamul, patria, pământul strămoşesc cu aprozarul, piaţa, closetul, îi mai tolerăm sau ne scuturăm de năpârci teleportându-i pe pustii, unde le e locul ? Ne limităm să constatăm şi să vociferăm rareori sila şi scârba de scârbe ce ne-a cuprins şi cu asta, gata ” şi cu asta ce-am făcut ”… şi-ncotro şi spre ce ne afundăm, spre dezintegrare, dispariţie, deşert şi deşărtăciune ? Asta e tot ce putem sau… recunoaştem că NU acesta e Destinul nostru, al neamului ALES şi începem să ne-ntoarcem la Cele Dintâi, la Cuvânt, Credinţă, Unitate, Iubire, Lupta cu Demonii Întunericului şi… ne vom regăsii direcţia, că prea bântuim de mult timp precum strigoii-ncotro ne mână biciul ” vizitiilor ” zevzeci, trădătorii cameleoni ce zice-se ” mor de grija ” neliniştilor, durerilor, tristeţilor, rănilor grijilor noastre ? Până când mai suportăm niminicia ” tratamentelor ” hipnotice, când cu pipeta, când cu tona ce ni se aplică sistematic, de-am ajuns să nu gândim, să nu fim stăpâni pe destinele noastre, să nu mai avem voie să decidem noi pentru noi, ci ei în numele nostru, nu ne-am săturat de flegma lor puturoasă, ce naiba e cu noi fraţilor ?! Suntem turmă de oi fără Baci, avem însă lupi hămesiţi ” străjeri ” ambulanţi cu ghiotura pe metru patrat, de se miră şi ţările din lumea-III-a că-s iată, alţii mai trişti decât ei, căci asta am ajuns, nişte trişti, umili, cu umerii şi capetele plecate şi-n faţa cui ? A unor cârpe pitite-n costume spilcuite ce-au fost dibaci la momente oportune să dea din coate profitând de neimplicarea şi dezinteresul nostru, proţăpindu-se popândăii moţ în fruntea grămezii de neghiobi ce pare că nu observăm că tindem să fim, în loc să Devenim, renăscând.

Înghiţim scuze infantile, de râsul curcilor,  iar ei rechinii îşi văd nestingheriţi de conturi, poziţii, misiuni şi ordine primite de la numai Tatăl ştie ce şi câţi Stăpâni dinafară, noi, mucles, că jalnici am  ajuns, ne convine să admitem sau nu, vai steaua noastră… Ba criza , ba încălzirea globală, ba nush ce invazie de viruşi iţiţi din ” neant ”, ba aia, ba ailaltă şi-uite-aşe ne răresc, ne transformă-n roboţi, suntem neica nimeni în ţara noastră, având totuşi dreptul de-a fi NOI, surzi şi orbi am uitat cine suntem, ne pierdem identitatea, nu ne mai înţelegem rostul, menirea, că dormim, al dracu somn adânc …

Păcălicii, şmenarii, fifi înaripaţii, ” lucrează ”, că dacă au ” material ”, şi iaca produsul, râsu-plânsu, tragii-comedia, boborul amorţit-n încremenire, adicătelea, noi, prostimea, fraierii de România, adunătura de adormiţi, de resemnaţi… vă place ? S-a aşternut tăcerea peste Cerul Neamului, renunţăm ? De ce să nu ” ne-nfăţişăm goi în faţa Sfinxului ” şi să ne spălăm de păcate, greşeli, în loc să ne asumăm cretinitatea ideii c-am fi neputincioşi, incapabili, vite… nici măcar n-am încercat Curăţirea, şi totuşi NE STĂ ÎN PUTINŢĂ, căci nu există nu pot, problema noastră e de ce nu mai vrem, de ce nu ne dorim întrunarea la Cele Sfinte, să ne facem Arc peste Hule ?!

Da, trăim vremurile de pe urmă, dar nicăieri şi nimeni nu spune că trebuie să ne fie frică, şi da, există şi teama, mai ales a zilei şi pâinii de mâine, dar tocmai din acestea ar trebui să ne izvorască puterea, curajul de-a-nfrunta hulele ! Dacă nu pentru noi, atunci pentru copiii noştri, căci cine suntem noi să-i hărăzim pierduţi, colb, avem noi dreptul acesta ? Ei vor suporta efectele adormirii, ignoranţei, neimplicării şi dezinteresului nostru, ei, cei fără avocaţi, apărare, aripi, şanse… Au nu pricepeţi acestea ? Zăcând şi acceptând cocleala negrului apăsător, le frângem şansa de-a zbura, dar egoiştii ce suntem, am gustat măcar un strop din beţia zborului iar ei, să fie victimele prostiei noastre… NU e cinstit, corect, şi nici pe placul Tatălui, chiar facem umbră pământului degeaba lăsându-ne viitorul copiilor noştri la cheremul şerpilor, şobolanilor ? Avem acest drept să ne jucăm de-a părinţii ? Şi e doar una din mulţimea de motivaţii ce-ar trebui să ne mobilizeze să ne trezim, c-avem dreptul să trăim, nu să… moţăim rătăciţi de, chipurile vânturile schimbărilor de tot ” soiul ”.

Ce-i aia aşa zisa descentralizare, sună frumos ca… teorie, vorbă-n vânt mai apoi, statul se predă, statul ce-ar trebui să ne garanteze prin Fapte drepturile, se pune bezmetic la-ndemâna golanilor cândva numiţi baroni locali, acum, împăraţi, bufonii au ajuns tartori, cohorta de ” deştepţi ” prigoneşte, răstigneşte orice brumă de Înţelepciune şi-atunci se mai miră cineva de unde întrebarea fără de răspuns veridic : ” mai există el Statul ? ”… Descentralizare haotică , fără noimă decizii şi hotărâri ale derbedeilor ce nu gândesc, urmează fonduri dosite, terenuri vândute pe doi creiţari şi câte… cum dracu, ierte-mă Dumnezeu, să renunţi tu Stat la orice formă de control şi să laşi Mafia să facă legea-n teritoriu, că dară nu e nimeni naiv să nu realizeze că mafioiţii,  hoţii, oportuniştii, trădătorii, jmecherii partidelor politichiei mioritice conduc în teritoriu necum vreun rătăcit cinstit, numai nici din greşeală.. Cunoaşteţi voi măcar un singur Belzebut să aibă credibilitate-naintea maselor, unul singur ? Hai să nu ne mai minţim, pe noi ne costă minciunile, incompetenţa incapabililor ” manageri ”, ticăloşiile lor noi le vom sângera, oameni buni ! Treziţi-vă !!!

E timpul ! Şi-o să vă-ntrebaţi câţiva tresărind : cum ? Şi tot e un Câştig, pentru noi toţi, pentru soarta noastră de amărâţi, cu fiecare unul ce se trezeşte, salvarea neamului mai face un pas înainte. Renunţând la renunţare, spunând cu curaj lucrurilor pe nume, arătând cu degetul mişeii indiferent de nume, funcţie, coloratură politică, punând umărul şi nu aşteptând s-o facă altcineva pentru noi, taxând cu ” vot canci ” ori de câte ori e nevoie, cerând socoteală legal celor ce ne batjocoresc, protestând paşnic dar insistent, sesizând nereguli şi încălcări ale legii şi cerând autorităţilor abilitate să facă lumină, nu se poate aici, atunci uniţi şi solidari facem presiuni şi denunţuri forurilor internaţionale, folosind chiar şi Cuvântul, de ce nu blogosfera, devenin o forţă, soluţii sunt, şi-s la-ndemâna noastră, numai să vrem, să ne dorim de-ajuns să stârpim mafia şi să rărim din cameleoni. Veţi spune că se vor naşte alţii şi alţii.. eu vă întreb, noi am crăpat, şi noi de moare unul se ridică alţi doi, nu se poate să ne resemnăm. Eu refuz manipularea, jugul de orice fel, nu-mi vând sufletul, nu renunţ la luptă, sunt o mână de om, o furnică, dar sunt mândră că sunt eu şi mi-am păstrat Demnitatea, voi… ce alegeţi ? Da, e al naibii de greu, şi eu am neajunsuri, dureri, am net apoi pauze lungi, şi vor tot fi, fac faţă abuzurilor de tot felul şi traficului de influenţă şi de autpritate de când mă ştiu, sunt zile în care aş lua drumul codrilor şi-mi urlă sufletul şi… nu renunţ, mă tot ridic. Unde sunteţi voi, bărbaţi ai ţării, unde ne sunt luptătorii, unde ne e curajul, unde ??? Şi de-am greşit noi popor român prin atitudinea noastră sau prin direcţii greşit alese, hai să reparăm, să construim, să ne trezim, căci se poate, să nu-mi spună mie nimeni că nu se poate, credinţă să avem, măcar cât un bob de grâu şi vom izbutii cumva. Trebuie ! Treziţi-vă !

N-am să răspund unor răutăţi gratuite de genul ” eşti idealistă incurabilă, visezi cai verzi pe pereţi ”, o spun acum : cinste celor ce visează, Visătorii sunt Mântuitorii Lumii, Bravo celor ce-şi păstrează crezurile, speranţa, toată stima pentru avertizori, denunţătorii ticăloşiilor şi nemerniciei  celor ce-au cangrenat sistemul, cei ce riscă şi luptă indiferent de consecinţe şi mai ales cei ce-o mai fac şi dezinteresat sperând într-un viitor mai bun pentru copiii lor. Iară celor ce vegetaţi în încremenire sau vă vindeţi sufletele pe nimic, vă spun : Treziţi-vă, la realitate şi implicaţi-vă , lepădaţi-vă de deşărtăciuni !

*******

Nimic nu e mai important în istoria unui popor ca rarele momente în care se ridică în întregime ca să înlăture regimul pe care nu-l mai suportă!

( Foucault )

Dacă poţi merge, de ce să te târăşti?  ( Nicolae Iorga )

O înfrângere e numai mijlocul pe care ni-l dă soarta ca să vedem ce ne lipseşte pentru a învinge.  ( Nicolae Iorga )

Echilibrul în stat e ca sănătatea în corp.  ( Mihai Eminescu )

Lumea pretinde a şti multe în privirea aceasta şi dac-am crede opinia publică îndreptăţită a cita, fără probe suficiente, nume şi sume, sume plătite de cămătari şi nume de celebrităţi patriotice, le-am înregistra şi noi. Ceva totuşi trebuie să fie la mijloc, căci „de unde nu e foc fum nu iese”.  ( Mihai Eminescu )

Sibilla