Tablou mioritic – … vânzătorul de iluzii…
… arome pandind din harpe curg doar atunci cand se aud gandurile inghetate din inima ta.Probabil ca sunt eu, si nu stiu,paznicul fapturilor tale, eu,care zac prin vastele mele nimicuri.Ploile imi sfarteca curgerea vremii si nu stiu daca e bine sa dorm cu privirea in visele mele.Am mari indoieli pentru ca de ceva timp cantarea seamana cu viscolul si cu amintirea securii-n magnolii…
Multe veacuri ai stat in dreptul inimii mele si mi-ai tinut umbra dar eu stiu acum ca din cand in cand,vor fi sarbatori in care nu mai am loc.Si nu lasa sa fi mangaiata de maini straine, iubirea exista… n-o ingropa de vie si nu te spala de ea…
Eu am fost doar un simplu vanzator de iluzii care vrea sa amelioreze neputinta de a umple golul in care traim, pentru a nu mai fi apreciati la un pret de matineu…
…ma dor cuvintele…
…ca sa nu risc imitand unui vis, mi-e lene sa dorm…
Liviu Elmmar
Destin…
Mi-au îngheţat fantasmele durerii-ntr-un boboc de piatră…
sunt şi nu sunt Sibilla, acum, ca şi-altădată
dar ştiu
că mâine mă ridic din nou,
A fost odată-o licărire, fir de surâs, fior timid, o şoaptă….
destinu-nsingurării şi-a reintrat în matcă
ştiam ce scriu
şi că vei fii fiind curând, ecou..
Ce-i îngropat în slove-nainte de-a mă naşte s-a smintit,
şi-au asumat tristeţea ursitele la legănu-mi nuntit
şi-oi ştii
ce va urma, mereu, pe-arcada vreunui zeu…
Sibilla
Pingback: Daleko… « Sfinxul