Ziua Mamelor de Îngeri…

„Dacã vei rosti numele copilului meu, poate cã voi plange. Dacã nu il vei pomeni, mi se va frange sufletul.”

„Nicio talpã nu este atat de micã, incat sa nu lase nicio urmã, pe lumea asta!”

Ziua Mamelor de Îngeri…

Dariana…

Au trecut 10 ani… Mai 1999, da. Atunci am născut-o pe Dariana, fetiţa mea, îngeraşul meu. Sunt mămică de îngeraşi : îngeraş pe pământ, băieţelul meu drag, Zoran şi, îngeraşul din Cer, Dariana.

Niciodată n-am să uit, nici o mămică de îngeri nu uită…

Parcă a fost ieri, nu acum 10 ani… Naşterea s-a declanşat în poarta instituţiei unde-am lucrat mai mult de 17 ani, ” s-a rupt apa ”, aşa a exclamat portăreasa,  eu mă speriasem, nu-mi dădeam seama ce se întâmplă, prima naştere. Administratorul, un om tare bun şi o colegă, o fiinţă pe care-o admir pentru că, deşi nu are copii, creşte un copil instituţionalizat, total dezinteresat, numai pentru că-l iubeşte de când avea 3 ani, o mândreţe de tânăr acum, o colegă căreia aveam obiceiul s-o alint ” Brigitte Bardot ” pentru că iubeşte enorm necuvântătoarele, e mama lor, ce să mai.. m-au dus la spital, repede, repede… Am născut-o pe cale naturală, şi uiţi dureri şi uiţi toţi în momentul în care te trezeşti cu mogâldeaţa, rămâi fără respiraţie, e ceva de nedescris, puii de zâmbet sunt miracole, sunt daruri de la Doamne, Doamne. Numai că… am născut prea devreme, mult prea devreme, eram în luna a 6-a, în chiar acea zi se împliniseră cele 6 luni. Au fost 6 luni în care sarcina decursese normal, nici un semn, nici o ecografie nu anunţa naşterea prematură, dar… stressul, luptele pe care le duc eu mereu, grijile şi neliniştile, se anunţau restructurări şi mă consumam enorm pentru colegii vizaţi, nopţi nedormite, în acea vreme eram leader de sindicat, da. Îmi luasem rolul în serios de la început, mama răniţilor, arkana. Strângeam liste cu semnături, adunasem oamenii şi-am făcut demersuri… nici unul din ei nu a rămas pe drumuri, a fost mulţumirea mea sufletească, prima victorie în lupta cu un sistem ticăloşit ! Dar, în tot acest timp, mă neglijasem pe mine, salvasem pâinea cea de toate zilele a oamenilor mei, am înfruntat un întreg Consiliu Judeţean, am fost uniţi, solidari, puternici… uitasem însă de mine, de hodină mai ales şi…. naşterea s-a declanşat spontan, da.

Dariana, era tare, tare mică, au pus-o într-un incubator imediat, avea doar 850 de gr, cât un bob s-ar zice, dar nu-i adevărat. Mititică, însă vie… vie şi frumoasă, frumoasă şi fetiţa mea. Şi-am iubit-o din prima clipă !

Am vegheat-o, o alăptam cu lapte matern dar cu sonda, îi cântam, spuneam rugăciuni, se bucura şi reacţiona la auzul vocii mamei, deşi în incubator, cu atele la picioruşe,  cu perfuzii până şi-n căpuşor, lupta, lupta să trăiască…. A trăit doar 9 zile, micuţa mea pusese-n grutate, avea deja 1050 gr, făcuse şi icterul ce-l fac  bebe majoritatea în primele zile de la naştere şi trecuse cu bine. Ar fi trebuit  să învingem, dar … ceva s-a întâmplat, niciodată n-am aflat ce, şi nici nu voi afla. Au murit mai mulţi copilaşi în acel an, în acea săptămână, 9, nouă fiinţe , toţi în incubatoare. Incubatoare ce nu au mai funcţionat, rămăseseră fără oxigen şi… multe ar fi de spus, multe… Cel mai strigător la cer rămâne faptul că eşti minţit,  tratat deloc cu blândeţe şi înţelegere, mai mult, ţi se închide şi încuie o uşă-n nas, chipurile, ca să te menajeze… nu ai voie să-ţi vezi copilaşul, nu ai voie să spui o ultimă rugăciune, tu mamă ce i-ai dat viaţă şi care-ai luptat împreună cu mica fiinţă pentru fiece strop de viaţă, nu ai voie să-ţi iei copilul să-l îngropi creştineşte, acces interzis la morga spitalului…. interdicţii, nemernicie, mizerii ascunse sub preş… şi nu voi afla niciodată ce-au avut de ascuns, niciodată…

Culmea ticăloşiei, pe biletul de ieşire din spital al mamelor scria cu nesimţire ” avort spontan ”, pricepeţi ? Nu naştere prematură, nu naştere naturală ci… avort spontan !  Petrecusem mai mult de 8 ore în sala de travaliu, dureri de naştere, dilataţii, perfuzii, naştere normală, făt viu, mic dar viu, iar nemernicii cu chip uman scriu cu seninătate ” avort spontan ”. Nu am pierdut sarcina, ci am dat viaţă, am adus pe lume un pui, un îngeraş pe care n-am avut voie să-l ţin în braţe când s-a stins şi asta NU trebuie să se mai întâmple !

Orice mamă are dreptul să spună o rugăciune, să-şi simtă puiul, să-şi plângă durerea, să urle, să tacă, să ştie ce se întâmplă cu copilaşul ei după… În România nimeni nu e sensibil la astfel de tristeţi, sistemul sanitar, cel legislativ, ca să nu mai pomenesc de lipsa de reacţie a bisericii, a societăţii civile, a… sunt dezinteresate, neputincioase, incompetente, şi NU e normal ! Auzi cel mult din partea vreunui Om : ” eşti tânără, faci altul, n-a fost să fie… trece, ai să uiţi… ” . NU e adevărat, NU uiţi, NU trece, şi dacă de fapt a fost SĂ FIE … ? Cum să uiţi , cine dă dreptul să simtă altcineva în locul mamei, al micii fiinţe ce-a luptat să trăiască, cine ? Indolenţă, ignoranţă, lipsă de pregătire, nu psihologi, nu consiliere, dureri scuipate de un sistem de doi bani, drepturi încălcate, insensibilitate şi mulţime de întrebări fără de răspuns, puţini sunt cei care înţeleg, şi mai puţini cei ce se implică şi sunt interesaţi de aceste aspecte şi… NU e firesc şi NU e respect şi nu e cinstit şi…

În acea noapte, când Dariana s-a ridicat la Cer, am albit, am plâns, am urlat, am fost neom cumva, n-am să uit acea noapte… Am adormit cu sufletul sfâşiat de durere şi-ngenunchiat, răpusă de neputinţă şi oboseală, spre dimineaţă. Atunci am visat-o prima oară… se făcea că Maica Domnului o ţinea în braţe, o strângea la piept şi-i cânta încet, o legăna, apoi, mi-a mângâiat creştetul şi-am auzit vocea Măicuţei : ” să fii liniştită, e la mine, o să am grijă de ea, uite, vezi, zâmbeşte… ”… ne întâlnim deseori în vis, ne jucăm pe un deal plin cu flori şi micuţa mea râde şi spune ” mami, mămica mea.. ”… Când l-am născut pe Zoran, am visat-o din nou, tot pe dealul cu flori, zâmbea ” mami, am un frăţior, e frumos frăţiorul meu, să te uiţi la el ce mult seamănă cu mine… ”, şi, m-am uitat şi seamănă..

O mai visez uneori când sunt foarte tristă zile la rând, mă ia de mână şi spune să zâmbim împreună, chiar e un Înger !  Zoran, băieţelul meu, spune mereu ” eu am o surioară îngeraş şi mami ne iubeşte pe amândoi , o cheamă Dariana pe surioara mea şi locuieşte în Cer şi ne mângâie noaptea pe mine şi pe mami în somn ” iar când spune  rugăciunea ” înger, îngeraşul meu… ” e convins că surioara lui se roagă la Doamne, Doamne pentru el şi pentru mamii.

La spital, atunci, nu m-au vizitat colegii pentru care luptasem, bravii foşti şefi, directori, volvure… nici atât . Au venit însă la Dariana şi la mine, copilaşii instituţionalizaţi, cu flori şi baloane colorate, apoi, a urmat o perioadă grea, voiam să mor să nu mai ştiu să…  tot ei, copilaşii aceia au venit acasă, mă încurajau ” Niko, hai la lucru, avem nevoie de tine, hai înapoi la noi.. ”, ei m-au ridicat, copilaşii. De la ei am învăţat multe, cele mai multe, de la copii.

” Oamenii mari ” au înţeles mai târziu, peste mulţi ani, să-mi arunce-n faţă vorbe, să lovească mai ales astfel, evident, mişeleşte, scriind blasfemii pe forumuri, caononline, etc.  pentru că eu mă ridicasem să lupt cu sistemul ticăloşit, cu baronii locali, pentru copiii ce mi-au fost alături … :  ” e nebună, a înebunit când i-a murit fetiţa ”, ” tu nu vezi că eşti vai de capul tău, ţi-a murit copilul de nebună ce eşti că ai gura mare ”, ” te-au ajuns blestemele  ”, etc … poţi să mai spui ceva ? Asta e tot ce pot, aşa înţeleg ei să lovească, ăştia sunt ” oamenii ” – produsul sistemului, robii banului şi-al funcţiilor, al puterii şi ce-ai mai putea spune decât : Iartă-i, Doamne şi Luminează-i, într-o zi…. !

Da, sunt mămică, mămică de Zoran pe pământ şi mămica Darianei, Îngeraşul meu din Cer, vă rog  să mă iertaţi, voi ” oameni ”, pentru că v-am iertat şi mă rog pentru voi… De ce să vă urăsc, merită ? Puii de zâmbete, îngeraşii de pe pământ şi din Cer, merită, merită să fie iubiţi, asta nu aţi înţeles voi, încă, poate că totuşi…

„Da-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba, Curajul de a schimba ceea ce imi sta in putinta si Intelepciunea de a face diferenta intre ele!”

Să citiţi când aveţi răgaz , sunt părinţii Îngeraşilor şi gândurile, tristeţile, amintirile, sentimentele, poveştile, durerile, iniţiativele, opiniile, visele, speranţele…. lor, ascultaţi-i şi mai ales pomeniţi numele Îngeraşilor lor, au nevoie fiecare din aceşti părinţi de îngeraşi de … înţelegere, de Oameni lângă ei, de-a fi ascultaţi… auziţi-i :

http://www.organizatiaemma.ro/

http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati

Compasiunea :

Un om de bine mergea prin oras si dadu de o fetita în zdrente care cerea de pomana. Îsi îndrepta gândul spre Dumnezeu: „Doamne, cum poti permite una ca asta? Te rog, fa ceva.”
Pe seara, la telejurnal vazu diverse secvente cu morti si copii muribunzi si cu trupurile chinuite.
Se ruga iarasi: „Doamne, câta mizerie. Fa ceva!”

În timpul noptii, Dumnezeu îi spuse direct: „Am facut deja ceva: te-am facut pe tine!”

(Bruno Ferrero)

Sursa :  www.lumeaingerilor.ro

Înger, Îngeraşul meu,

copil al lui Dumnezeu,

să-mi zâmbeşti din Cer mereu,

şi prin tine, zâmbesc eu…

eu sunt slabă, tu, eşti tare,

Dariana Înger floare,

roagă-te la Dumnezeu,

pentru frăţiorul tău,

noi ne vom gândi la tine,

şi te-om pomenii şi mâine…

*******

Noi suntem doar îngeri cu o singură aripă, nu putem zbura decât îmbrăţişaţi.  ( Luciano de Crescenzo )

Sibilla

imagine preluată de pe google.ro