DESCANTEC …
mi-am smuls vesmintele fior-n sanctuare,
pareri de rau si colbul de cuvinte goale ,
am aruncat cu toate-n foc descantec viu,
dorind sa ma alung, sa ma prefac pustiu …
si am prezis : preface-m-as in praf de stele,
in labirintul miezului de stanca dans de iele,
din limpezimea Portii din Lumina sa ma-ntorc,
sa curg izvor de-ntelepciune-a ierbii peste toate, tot …
SIBILLA POESIS- coautor, DUSO …
Cele trei lucruri care nu pot fi ascunse pentru mult timp sunt soarele, luna si adevarul . ( Buddha )
Marea taină a existenţei noastre nu constă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti. ( Dostoievski )
Trebuie să trăim şi să creăm. Să trăim până la lacrimi. ( Albert Camus )
Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată. ( Octavian Paler )
Mă voi întoarce uneori să te trăiesc mai mult. Eşti cel în care-mi ascult pietrele şi orchestrele de corzi la margine de timp, mergând prin cuvânt ca pe un ţărm în răsărit de viaţă… ( Mariana Fulger )
Nu poţi trăi în chip de salcie plângătoare… viaţa, orice ai spune, e un lucru magnific. ( Ivan Alexeievici Bunin )
Există două moduri de a-ţi trăi viaţa: ca şi cum nu ar exista miracole sau ca şi cum totul ar fi un miracol. (Albert Einstein )
Dacă tu trăieşti, Dumnezeu va trăi cu tine. Dacă tu refuzi să-ţi asumi riscurile, El se va întoarce în Cerul Lui Îndepărtat. ( Paulo Coelho )
A trăi o singură zi şi a auzi o învăţătură bună înseamnă mult mai mult decât faptul de a trăi o sută de ani fără de a o cunoaşte. ( Buddha )
SIBILLA POESIS
citate preluate de pe citapedia.ro
Gol.
Ion Caraion
.
Am iubit o femeie care a plecat.
Am avut un prieten care m-a vândut.
Ţară. Drum pierdut.
Oraş fără nici un bărbat.
Eu am ajuns până-n ţinutul de unde
nu se mai crede şi nu se mai speră.
ApreciazăApreciază
„Cele trei lucruri care nu pot fi ascunse pentru mult timp sunt soarele, luna şi adevărul” – Buddha
ApreciazăApreciază
Prafului meu de stele, voind a-i fi spre renaştere supernovă, am aflat şi eu, precum un Labiş, că…
„Am iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură
Şi în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Şi-n piept voci necontenite.”
Şi mi-am transformat nopţile în cântec…
ApreciazăApreciază
@isabellelorelai sestro… chiar ai inteles, iti multumesc, descantecul meu se vrea izvor al renasterii, mangaiere…
O zi senina sestro !
multumiri,
Sibilla
ApreciazăApreciază
@agnosticus, multumesc 🙂
Cu voia ta voi adauga citatul, ca sa subliniez mesajul transmis 🙂
O zi minunata iti doresc prietene drag !
Sibilla
ApreciazăApreciază
@ Duso, duso… Leo…. un motiv in plus sa ma intorc, izvorul intelepciunii si-al cantecului ma va chema inapoi duso 🙂
” Cea mai frumoasa, profunda traire omeneasca este misterul . ” Albert Einstein
Cantecul acela duso, ma va insoti, imi va izvori lumina, cat sa tresar a zbor din nou 🙂
O zi minunata precum sufletul tau, Sanzaianule minune !
Sibilla
ApreciazăApreciază
Dragalasa mea Ciuta cu ochii inrourati, mari si patrunzatori, asa ne-a fost vorba ? 🙂 Eu tocmai ce te rugasem sa pastrezi descantecele sibilline pentru alt prilej si tu faci ce faci si repede le invoci in casa ta ? 😉
Eu as vrea sa-mi traverseze zborul un firisor vrajit de descantec si sa-mi mangaie aripile adieri racoroase de paduri cu rasini parfumate si fori de colt ascunse dupa stanci carpatine 🙂
Scumpa sestro, acum oare pe unde descanti ? 😉
ApreciazăApreciază
„Pe Pamant, omul e dator sa traiasca numai viata. Moartea lui adevarata o va trai in cer. Daca incearca sa traiasca moartea pe pamant, pacatuieste si se mistuieste in deznadejde. Si atunci, nici nu traieste cu adevarat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi.” – Mircea Eliade
ApreciazăApreciază
mie mi-a placut citatu lu Paler: „Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată”. da tradus in celalalt, mult mai cunoscutul: „…. nu …. , vremea ….. trece!”. cuscra ce-am ca nu ma pot abtine, numa prostii imi vin in cap :)). bine ca n-am pus comentariu ala ieri :)))
ApreciazăApreciază
@pescarus drag, iacata-ma….am descantat, mai intai o perfuzie, apoi la farmacia naturista la sugestia cuiva drag mie tare, apoi la cumparaturi si acum o binemeritata pauza in ale descantecului 🙂
Ramane cum am stabilit in rest drago 😉
O seara minunata iti doresc 🙂
Sibilla
ApreciazăApreciază
@Claus, multumiri pentru citat, merita sa ne aplecam asupra mesajului sau 🙂
O seara senina si binecuvantata, draga prietena 🙂
Sibilla
ApreciazăApreciază
@Cuscre Trexel, io-ti zasai ca ai libertate din partea mea sa-l postezi, recunoaste insa ca ti-as fi raspuns si eram ambii, amandoi de mirul blogosferei, ni s-ar fi dus buhul de smenari 😉
Si mie mi-e drag citatul mentionat de tine cuscre draga, mai ales in ultimul timp si asta dintr-un motiv bine intemeiat si extrem de serios !
Va sa zica cuscrule, iti zic dincolo ce ai, cred ca tot aia ce am si eu…..clar avem nevoie de niscaiva descantece dacice :)))
O seara minunata iti doresc si pupici Luanei 🙂
Sibilla
ApreciazăApreciază
Sfinxule drag si misterios, deci asa, abia acum aflu, intr-un lant de surprize, ca tu ai avut ASTAZI experienta ce mi-o anuntai voalat si iminent… Cum de nu am foast in stare sa anticipez si sa-ti fiu aripa la drum ?
O seara minunata, zici, DA, asa sa fie, dar numai alaturi de tine si de prietenii nostri adevarati, prin apa vie si prin vapaie de tine descantati 🙂
Ce-am descoperit in finalul minunatei tale descantari, ca DUSO e coautor ? 😉 In ce sens, neinfricata ISIS, acela de „muza” sau chiar de filon concret ?
ApreciazăApreciază
@pescarus drag, sigur ca vom zbura impreuna , cum altfel 🙂
Duso e coautor pe foarte bune, scrisaram impreuna, am folosit expresii si metafore care-i apartin, deci e o creatie in doi , un descantec aparte ca de la dusita la duso, 🙂
Pai, da, si muza este iar m-ai prins sestro 🙂
Cora mea draga, nu te ingrijora in rest, va fi bine 🙂
Sibilla
ApreciazăApreciază
@Leo ,prietene si eu sunt un cititor a lui Labis.Mi-ai reamintit ceva din tineretea mea si am cazut pe ganduri.Labis este o stea care a ars scurt dar puternic in literatura romana.”Pasarea cu colti de otel” iti spune ceva?O seara buna,ionborgo.
ApreciazăApreciază
Niko,
Am mai comentat ceva inainte,dar vad ca nu a intrat.Nu era important.Comentariul lui Leo ,prin reamintirea poeziei lui Labis mi-a indus o stare nostalgica,cu referire la destinul acestui efemer dar mare poet.Noapte buna si vise placute!Sper ca maine sa ne revedem mai optimisti.Cu drag,tata Borgo:)
ApreciazăApreciază
@Tati, nu am nici un coment de la dumneavoastra, nici la spam nu e…
Da tati, poate maine, poate intr-o zi …:)
Multumesc frumos tati Borgo , o seara minunata va doresc, citesc Labis acum 🙂
recunostinta si pretuire tati intelept,
Sibilla
ApreciazăApreciază
Niko,
De zapacit ce sunt cred ca am tastat gresit si m-am scos singur.Mai fac astfel de fitze,numai ca sa ma „dau mare”.Niko ,nu stiu ce dar ceva imi spune ca esti obosita.Odihna placuta si somn usor,cu mult drag tata Borgo.
ApreciazăApreciază
Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit şi a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte şi gol… Scumpă prietenă, m-ai făcut dependent de blogul tău. E minunat. Orice aş mai spune ar fi de prisos.
ApreciazăApreciază
@Tati, obosita fizic nu sunt niciodata, mi-e tare dor insa de munti, tare dor tati…ma cheama, ma urla, ma cer…
Multumesc frumos pentru tot tati, voi scrie insa la noapte, merg sa ma plimb nitel, apoi revin sa scriu 🙂
recunostinta 🙂
Sibilla
ApreciazăApreciază
cuscra, acu daca treci pe la mine sigur tre sa-mi descanti ceva 🙂 vezi tu
ApreciazăApreciază
Voua tuturor :
Am iubit…
Am iubit de când mă ştiu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălţimilor,
Semeţia pinilor
Plini de scama norilor.
Am iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură
Şi în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Şi-n piept voci necontenite.
M-a înfiorat ades
Tot ce gândurile ţes:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri înstrunate,
Săgetarea de idei…
Toată-această măreţie
Ne-a fost dată din vecie…
N. Labis
Încheiere
Pământ impadurit, ne revedem
Din ce în ce mai rar langa izvoare,
Dar spune-mi, nu iti sunt la fel de dragi
Salbaticele pasari calatoare?
Peste straine asezari lumesti
Duc cate-un fulg de-al tau, un cânt din tine,
Si mor cu tine-n inimile lor
Când le frang zborul gloantele haine.
Eu n-am să uit c-aici am ras intai,
Ca am strigat intaia-njuratura,
Ca am gustat din scorburi faguri dulci
Ori gustul lacrimii sarate-n gura.
Stangaci, iubind aici intaia oara,
Ti-am spus, când nu-i spusesem inca ei…
Tu mi-ai vegheat incovoiat asupra-mi
Intaii sovaielnici pasi ai mei.
Copiii cresc si unii se despart
De cei ce le-au dat viata din iubire.
Plecarile din tine-n alte lumi
Să nu le iei nicicand drept despartire.
Când eu gresesc ori mă stropesc noroaie,
Mă chemi si eu la tine vin tiptil,
Si-n fosnetul luminii din frunzisuri
Mă faci din nou nevinovat copil….
N. Labis
Sunt doua din poesiile mele de suflet… 🙂
O seara placuta va doresc tuturor si impliniri, multe implinii dragilor… 🙂
Sibilla
ApreciazăApreciază
@agnosticus prietene, mi-e atat de draga ” Moartea Caprioarei „, stii, si eu sunt o biata ciuta, poate de aceea cine stie…
scriu la cartea mea, se va numi ” Niko, ciuta… „, sper sa reusesc sa o duc la capat 🙂
Ma bucura vizitele tale, multumesc frumos 🙂
Sibilla
ApreciazăApreciază
@cuscre Trexel, no hai ca ma pornesc spre tine sa te blagoslovesc, voiam sa plec nitel la plimbare, dar aman cateva minute…. pornesc…:)
Sibilla
ApreciazăApreciază
Ce coltisor de rai gasesc aici! Si pentru ca cineva … vrea o mangaiere,eu l-as aminti pe Eminescu(Din valurile vremii):
…………………………………………………………………………………
„Cu zambetul tau dulce tu mangai ochii mei,
Femeie intre stele si stea intre femei
Si intorcandu-ti fata spre umarul tau stang,
In ochii fericirii ma uit pierdut si plang.”
………………………………………………………………………………..
Frumoase ganduri si mult respect,
Paul
ApreciazăApreciază
Măi, ciuta mea dragă, de ce oare trebuie să fugi în umbra crângului cum se joacă o umbră a soarelui jucăuş printre copaci prin privirea ochilor tăi înlăcrimaţi de ciută?!
Tati Borgo, spune-i tălică, poate te ascultă: atunci când stai la gura sobei internetului cu cineva o noapte întreagă, dacă vânturile-valurile internetului îţi spulberă cu valuri de viruşi tehnica asta pârdalnică, dacă îi spui despre asta celuilalt, ca să ştie şi să se păzească, se cheamă oare că îl acuzi de ceva pe acel tovarăș de depănat amintiri?
http://www.trilulilu.ro/zott/36399a51e89768
ApreciazăApreciază
@Paul, multumesc frumos prieten drag !
Imi cer scuze, ma apucasem cred deja de lucru, asa incat, iata, iti raspund cu intarziere, calde imbratisari si numai bine 🙂
recunostinta si pretuire,
Sibilla
ApreciazăApreciază
@duso, duso…. nu-i corect, chemi ajutoare si inca pe tati meu Borgo …
Uite, pipa pacii duso :
http://www.trilulilu.ro/AnisoaLa/dabd0135728eb6
… amintiri din viitor, vartej de stele cu iz de sanzaiene si susur de izvoare zapacite-n sarut de flori de colt, znas duso, je nase sudbina… tamo, daleko ….
Hvala lepo duso 🙂
Sibilla
ApreciazăApreciază
@ Tati Borgo
Eu, ca orice prezevenghi de elev pasionat al exactelor, nu al umanistelor materii, deşi ades păcătuiam pe lângă şcoală într-ale istoriei şi mitologiei, într-ale beletristicii de varii feluri, (la vremea imaginaţiei zburdalnice a copilăriei n-a rămas praful liniştit pe niciuna din cărţile SF ale bibliotecii judeţene din Arad din cauza mea, între altele…), când a fost vorba să bag la tărtăcuţă ce-mi turna sistematic, pe principiul picăturii chinezeşti o profesoară de română de modă veche, prea mult spor n-avusei.
Dar atâta am priceput: că musai sunt epigon de eminescu într-ale sufletului de romantic şi ale limbii de viperă, într-ale iubirilor nebun de imposibile şi ale crezului în propriile convingeri. Şi că în Labiş, pe undeva, s-a reîntrupat ceva din Eminescul, căruia a trebuit a-i împărtăşi până şi destinul de cometă pe cerul vieţii… Nu ştiu cum se face, dar parcă cineva, cu neagră menire, stă şi ne pândeşte poporul, şi musai ni se duc devreme valorile, doar netrebnicii fiind pereni şi tot mai mulţi…
Spre ruşinea mea, la umbra pretextului unei lumi grăbite-grăbite-grăbite, arar mai apuc să citesc ceva aşezat, ci doar pe furate mai echilibrez balanţa, cercând a mă ţine departe de tagma acelora care scriu mai mult decât citesc…
Nu ştiu dacă paşii mi-au fost purtaţi spre Labiş de ochii înlăcrimaţi ai ciutei pe care, deşi o tot îndemn spre soarele din poeniţă, tot am a o descâlci din mărăcinii unor mirişti pe care tooot apucă de… zăpăcită, ori, ca de obicei, s-a iscat deodat în mine fărâma aia de suflet sibillin care-mi tot suflă trăirile dintr-un moment sau altul al unui sufleţel aflat tamo… daleko… De data asta uite că am reuşit să sting prin şuvoiul poeziei vâlvătaia ce cuprinsese, iar, o inimă de Arkană…
Să ne povestiţi şi nouă ce şi cum cu pasărea aia cu colţi de oţel, poate vine de-i utilă la păzit zbuciumate ciute preagrăbite la a se repezi pe mirişti…
O zi senină vă doresc…
ApreciazăApreciază
@Leo.
Multumesc mult inca odata,Remarc la tine o predispozitie spre textul literar oarecum persiflant care ma duce cu gandul ca poate ceva,ceva talent tot ai spre literatura.Ai incercat proza scurta ?tata Borgo:)
ApreciazăApreciază
@ Tati Borgo
În afara ordinelor de plată a dărilor la stat, „creaţiile” mele au avut ca public ţintă vreo muză a sufletului de poet, la vremea scrisorilor de-amor, vreo victimă a limbii viperine de pamfletar grijitor de un soi de gazetă de email ad-hoc, iniţiativă proprie şi personală a unui coordonator de reţea pus pe urecheat oile negre, ori şopârliţele sau şarjele amicale (s-o spun p-a dreaptă, îmi ies mai bine ălealalte, în care îmi lansez herghelia de drăcuşori împotriva cui se-ntâmplă să stârnească leul care doarme…) prin niscai blogguri; acesta din urmă fiind un sport mai nou descoperit, dar la timp pentru a afla că niciodată nu există… niciodată…
Cum am prostul să spun prea slobod cestia aia care cam des supără, adicătelea adevărul, reuşind performanţa de a-mi vedea „copii” puşi la colţ în tustrele blogurile politice pe care m-am rătăcit eu ca apolitic convins, trebuie să constat că îmi lipseşte ceva esenţial pentru a mă tenta rangul de „scriitor”: interesul faţă de percepţia cititorului; motiv pentru care pot lesne trece drept vreun… neînţeles geniu… dealtfel se-ntâmplă destul de des să fiu recunoscut drept vreun vecin de graniţă cu respectiva categorie, nebunii…
ApreciazăApreciază
Draga Leo,
Imi mentin parerea si din ce spui remarc ca nu m-am inselat.Limbajul viperin,caustic,persiflant .”gura spurcata”,anti-pro si ce mai vrei dovedeste ca pamfletul ca o proza scurta sau nuvela umoristica(tip Jerome K . Jerom) ti se potriveste.In fond faci cum crezi,dar asa cred eu.Cel putin ai un cititor prin mine si in rest mai vin.Genul pamflet si genul umoristic ,azi,este sarac la noi.O seara frumoasa, ionborgo.
ApreciazăApreciază
Niko,
Azi ,ca si ieri,pe blogul tau este mare inghesuiala.Vezi tu ce dialog „savanto-literar ” am starnit cu prietenul Leo.Fata draga iti doresc o seara frumoasa si tot ce-ti doresti,tata Borgo.
ApreciazăApreciază
@ Multumesc frumos tati Borgo 🙂
O seara frumoasa va doresc si eu, fug rapido, am intarziat peste masura, sunt buna de batut cu vergeaua la talpi, revin insa, mereu revin… in vara aceasta duc si eu la bun sfarsit cartea mea tati, nu cea de poesii, ci cartea mea de suflet : ” Niko- Ciuta ” 🙂
Sanatate si tot ce va doriti tati meu drag 🙂
Sibilla
ApreciazăApreciază
@ Tati Borgo
Apăi aş strânge de-o broşură numai din ce-am viperit pe blogul ANeului, până s-a săturat omul de mine, că-i cam parazitasem blogul, ajunsesem să duc articole paralele şi întreţesute cu-ale dânsului, atâtea personagii numa bune de luat în tărbacă am aflat p-acolo-şa… Cel puţin Ion Adrian m-a inspirat mai ceva ca muza cu pricina (nu spui care 😉 ) de o inspiră pe Sibillina cea mai iubită din blogosferă…
Dar cin să stea de adunat proză, că io-s oaia neagră, rătăcitoare şi pusă pe împrăştiat seminţe pe unde-apucă, doar doar o creşte şi altceva decât buruieni prin unele grădiniţe.
Dacă o fi să m-apuc să strâng ce-am semănat ceva vreodată, apăi aia a fi pentru sufleţelul meu, şi din alt autor… iar nu spui care ;)… oricum, nu pentru altceva am făcut eu ceva vreodată, că n-am ştiu decât să pun suflet în ceea ce am făcut, pe undeva ferindu-mă de câştig material din cele ale sufletului; Prieteni de-ai mei virtuali din grădiniţa ANeului, Velisar şi Eugeno mai ales, mă tot avansau spre ranguri de consilier ori publicist, deşi le-am spus nu o dată: motivul pentru care public pe blog şi la modul anonim este cât se poate de simplu: în momentul în care demersul meu ar căpăta dimensiuni materiale, simt că şi-ar pierde din consistenţă, din greutate gânduri ce se vor fărâmă din acel „vox populi” pe care, zic eu, această formă virtuală de exprimare a conştiinţei de trestie gânditoare, ne permite să-l conturăm mai pregnant decât pe vremea agorelor ori a manifestelor.
Că aproape am ajuns un fel de pesedeu tot întâmplându-se să întâlnesc luminare spre acest gen doar pe la pesedei rari, şi mai rari politicieni, precum Corina, ANeul sau Bunicuţa…
Na, că mai am un pic şi trec la romane…
Numai blogul Sibillei nu-l mai deturnam!
De parcă aş avea vreo şansă… Vorba ceea cu fiecare naş… Ciur mi-a face cojocul de câte ace ar avea ariciul cu pricina, dedicăţie specială, numai şi numai pentru împieliţata mea chiele…
Fug, până nu s-a-nturna Sburătăroaica să mă smotocească… 😆
ApreciazăApreciază
@duso moje :))
meriti smotocit, aici esti la tine acasa duso, si tu si tati si toti prietenii de suflet., scrie tot ce simti, sa fim doar noi, sa fim oameni, zambete, aripi, si e binecuvantare 🙂
Nu ma starni, tu macar stii ca eu sunt eu, ma pornesc si te invit sa-ti faci coltisor chiar aci, sa tot scri duso…. no vezi, suflete pereche 🙂
🙂
duso moje 🙂
ApreciazăApreciază