SUFLETE PERECHE …

487de26195863b

SUFLETE PERECHE …

te simt in toate, clar, atlantule, adanc tasnit in miezul viu, in mine,

te furisezi nascandu-te senin in noapte, cantandu-ma culoare-n tine,

nesiguranta ranii aripilor tale, nu ma stampara, si chinul ei ma doare,

ma-ntreb, sunt eu doar lacrima-ti , oglinda, sau taina-i mult mai mare …

si zorile ma prind suras, mi-alerg din lasele tristeti in ploi de vara ,

din nou imi frang bucati de zdrente patimi si le mir, nu le doresc povara,

ma-nvaluie in ploaia ta, saruta-ma cu-mbratisarea florilor de camp,

nu ma lasa sa fug de mine, sa m-ascund, iubeste-ma , caci vreau sa simt …

de ne vom clipoci timid pe corzile vioirii ratacite-n limpezimea Lunei Pline,

se vor prelinge lin pe trupurile noastre dogorind, fiori de roua rise in rubine,

deasupra de banale, efemere impliniri, ne vom zbura-n inaltul colt de cer apoi,

dansandu-ne impreunarea altfel decat toti, ramanem sfera intregita-n ploi …

SIBILLA POESIS

INTRE CER SI PAMANT, NE-AM TRESARIT ZBOR, REGASINDU-NE ZAMBET, UNUL IN CELALALT, IMPREUNA IN DANSUL PLOII SFEREI INTREGITE, AM STRAFULGERAT IN IUBIRE , DARUINDU-NE IN PROFUNZIMEA INALTULUI TRAIRILOR INFINITE ALE NEMURIRII …..

SIBILLA POESIS

Te iubesc, mangaindu-ti tampla muntelui cu sarutul izvorului diminetilor mele revarsate din zorii tresariti din nemurire, ma iubesti, invaluindu-ma-n ploaia ta blanda, dansandu-ma floare de colt impreunata cu stanca si, ma imbeti alint chihlimbar , numindu-ma-n vesnicie, taramul tau de poesie … ingenunchezi tristetile in poala Sfinxului , daruindu-te-n imbratisarea sanzaienei si, te primesc dornica, a-ti asculta soaptele clipocite din dor de zbor… innalta-ma deasupra norilor inrourati de aramii descantece, iubeste-ma cu apa vie, sa-mi fi aripa sa plutim departe, spre pretutindenea albastrului din noi , spre necuprinsul de argint, zamisleste-ma in miezul tamplelor tale, si iti voi rasfata mereu setea din fantana dragostei renascute din cenusa ce o vom uita candva, risipind-o cu un zambet, surasul iubirii noastre va naste fiori altor iubiri …

SIBILLA POESIS


Citate:

Dragostea cea mai puternică este cea care-şi poate manifesta slăbiciunea. ( Paulo Coelho )

Bucură-te de fiecare clipă, pentru ca mai apoi să nu-ţi pară rău, să nu regreţi că ţi-ai irosit tinereţea. ( Paulo Coelho )

Să faci un lucru cu entuziasm, tocmai asta înseamă a te afla la porţile Paradisului, a simţi iubirea care transformă, a face alegerea care te duce în faţa lui Dumnezeu. Acest entuziasm ne pune în legătură cu Sfântul Duh, şi nu sutele, miile de lecturi din textele sfinte. ( Paulo Coelho )

A iubi înseamnă a fi în comunicare cu celălalt şi a descoperi în el scânteia lui Dumnezeu. ( Paulo Coelho )

Dacă nu ne naştem încă o dată, dacă nu reîncepem să privim viaţa cu inocenţa şi entuziasmul copilăriei, nu mai are nici un sens să trăim mai departe. ( Paulo Coelho )

Amintiţi-vă că înţelepciunea oamenilor este nebunie în faţa lui Dumnezeu. Dacă-i vom da ascultare copilului pe care-l purtăm în suflet, ochii noştri vor reîncepe să strălucească. ( Paulo Coelho )

Ştiu că dragostea şi barajele sunt totuna: dacă laşi o fisură pe unde să se poată strecura un firicel de apă, în scurt timp acesta va face să se prăbuşească întreaga construcţie – şi vine o clipă când nimeni nu va mai putea stăpâni forţa viiturii. ( Paulo Coehlo )

Trebuie să riscăm. Vom înţelege pe deplin minunea vieţii doar când vom lăsa să se întâmple imprevizibilul. ( Paulo Coelho )

Eliberează-te de toate ideile astea blestemate, de mânia de a găsi o explicaţie pentru orice şi de a face numai lucruri cu care sunt de acord ceilalţi. ( Paulo Coelho )

Dragostea nu este în celălalt, este în noi înşine; noi o trezim. Dar pentru trezirea asta avem nevoie de altul. Universul are sens doar când avem cu cine să ne împărtăşim emoţiile. ( Paulo Coelho )

Trebuie să-l ascultăm pe copilul care am fost cândva şi care încă există în noi. Copilul acesta înţelege momentele magice. Putem să-i înăbuşim plânsul, dar glasul nu i-l putem reduce la tăcere!

Iubirea este singurul lucru care activează inteligenţa şi creativitatea, care ne purifică şi ne eliberează. ( Paulo Coelho )

SIBILLA POESIS

citate preluate de pe citapedia.ro

imagini preluate de pe google.ro

Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Pilde şi „aduceri aminte”..., Sibilla poesii și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

67 de răspunsuri la SUFLETE PERECHE …

  1. Trexel zice:

    ai de viata mea… n-ar fi mai simplu sa fim hermafroditi?

    Apreciază

  2. sfinx667 zice:

    @Ntz..ntz…ntz….au maico, da ce bataita-ti iei daca mai vi asa pe furis si ma spaerii….
    ma pandisi si ma surprinsasi ratacind visatoare pe miristile iubirii….si, zbang…m-ai strigat…
    Druje Trexel, zau iti iau fata de nora, ba te spun si la cuscra ca nu vrei sa inveti dansul ploii, batakande nu, poesie nu…. apoi musai inveti ca e bai mare, mare…
    Ziveli ljubav druje ! O saptamana plina de iubire 🙂
    Sibilla

    Apreciază

  3. o prima imagine absolut superba.
    ….cred ca reflecta o taina a iubirii……..
    o zi minunata iti doresc

    Apreciază

  4. sfinx667 zice:

    @James crissilv, multumesc frumos pentru aprecieri 🙂
    Taina iubirii atlantilor :)….frumos 🙂
    O zi senina si bogata in impliniri prietene drag 🙂
    Sibilla

    Apreciază

  5. allibis zice:

    românul are talentul de a crede că, pentru toate, ezist-o esplicaţie.
    ei, uite, pentru suflete pereche nu ezistă esplicaţii. ele pur şi simplu se îngemănează. atât, şi nimic mai mult!
    sau nu, atât ş absolut totul curge de la sine, pentru că nimicul dispare, înlocuit de absolut… de viitura absolută…
    sper să te legene-n somn ploaia mea, duşo…
    deşi…

    Apreciază

  6. Dusita moja, vad ca aici sunt scanteieri vrajite de iubire, se canta duios si se inalta ode pline de dor… 🙂
    Eu ma retrag in varful picioarelor, indreptandu-ma hotarat spre virtejul lumii atinse de rataciri si haos 😉
    Norocos trebuie sa se mai simta atlantul tau de acolo de la mare…:)
    O zi atinsa doar de flacara iubirii si de adierea racoroasa a imbratisarilor de fiinte sibillinice !

    Apreciază

  7. sfinx667 zice:

    @duso, duso… desi???

    Apreciază

  8. sfinx667 zice:

    @pescarus drag 🙂

    Apreciază

  9. allibis zice:

    deşi eram sigur că nu dormi…
    nu te repezi iar să gândeşti negândite, puiule mic şi zgribulit…
    volim te duşo, şi de-aia aş vrea să ştiu că voi citi poveşti pentru somnul de frumuseţe pentru două prinţese, nu doar pentru una…

    Apreciază

  10. sfinx667 zice:

    Duso, duso…am dormit trei ore incheiate, recunosc, pai nu stii ca mi-ai cantat pana ce am adormit… 😉
    Povesti cu flori de colt si stejari, cu un mesteacan zambitor si o ciuta zapacita… citeste duso, citeste…. 🙂
    Musai plec la servici si revin pe seara, sa ajung la timp la dansul nostru…samo zajedno duso moje… 🙂
    Azi ti-am spus cat de mult te iubesc ?
    Volimte duso, ti si moj kraj, a ja sam tvoja kralica….ziveli ljubav sunce moje…:)
    Iubeste-ma, ma zboara duso… ma ploua ploaia mea boare de nemurire, acolo unde muritorii nu se pot innalta…tamo daleko…. je moja ljubav j ja…. 🙂
    duso, duso… 🙂

    Apreciază

  11. Trexel zice:

    ok, promit ca o sa ma iubesc saptamana asta, ceva de groaza 😀

    Apreciază

  12. corinacretu zice:

    Draga Sibilla, ce articol frumos! Imi cer scuze, de cateva zile nu am prea avut acces la internet si marturisesc ca mi-a lipsit, desi dependenta asta nu e prea buna.. 🙂 Sper ca esti bine si ai avut un week-end frumos! Am trecut doar sa te salut din inima si sa iti doresc o saptamana frumoasa. Cu drag, Corina

    Apreciază

  13. sfinx667 zice:

    @Trexel….apoi sa ai parte de iubire cata poti duce 😉
    Iubeste prietene si lasa-te iubit…. ceva de ….mama, mama… :))
    O seara placuta iti doresc druje 🙂
    Sibilla

    Apreciază

  14. sfinx667 zice:

    @ Draga prietena, Corina Cretu… bine ai revenit 🙂
    Multumesc frumos pentru aprecieri si vizita, ma onorezi si bucuri de fiecare data 🙂
    Sunt bine, da, si iti doresc la randu-mi o saptamana bogata in impliniri, zambete si…IUBIRE !
    Fi binecuvantata ! O seara placuta iti doresc si te asigur de prietenia si pretuirea mea, Corina 🙂
    Hvala lepo drugarica .
    Sibilla

    Apreciază

  15. allibis zice:

    moje sunce, moja zlatna jabuka, uite ce-am eu pentru prinţesa mea Iasmina…
    http://www.trilulilu.ro/leo007/e22d202ad65f3e

    Apreciază

  16. sfinx667 zice:

    duso, duso….hvala lepo duso moje 🙂
    ssstttt…;)
    daca inchizi ochii….vezi o Jasmina urcand muntele zambind 🙂
    Sanzaianule….hvala, evo je moja pjesma 🙂

    Apreciază

  17. sfinx667 zice:

    …umoran, umoran sam prijateljiu, umoran….

    Apreciază

  18. sfinx667 zice:

    ….Ljubio Sam Andela…
    samo jedna covek poljubila …

    Apreciază

  19. sfinx667 zice:

    Jasmin flower…. gde si ti Jasmina, gde si ti…..tamo si ti, gde sunce je tuge….

    Apreciază

  20. sfinx667 zice:

    ….cik, cik, cik, pogodi, sta mi treba da mi godi…
    mi trebas….nocas ti 🙂

    Apreciază

  21. sfinx667 zice:

    …. o melodie greceasca, ce-mbie….la ametitoare zapacite dansuri …..
    si ma-nvart si ma zbor….

    Apreciază

  22. sfinx667 zice:

    da, da, da…nu-mi strica un Rasputin horiginalnaja….musai…sec ….ziveli, davai tavaris !!!

    Apreciază

  23. sfinx667 zice:

    of….sarbii astia, si romantele plang la ei in ploaie si… tamburasii sufletului curg lacrimi si lacrimi….

    Apreciază

  24. sfinx667 zice:

    vals, vals, vals….valsul ploii, valsul ciutei singuratice, valsul tristetilor mele…tamo daleko, sibilin vals,……

    Apreciază

  25. allibis zice:

    şi zici că poţi dansa fără mine?
    http://www.trilulilu.ro/Luminita2007/6ccd609d9814d6

    Apreciază

  26. sfinx667 zice:

    dame ` n tango…. :
    _ dansezi Niko?
    _ cu multa placere Sibilla…
    Tango !
    tara..ra ra ra raaaaaaaaaa………

    Apreciază

  27. sfinx667 zice:

    cand dansez, nu zic nimic, tac si fac….ciuti….esti atent la….vaya con dios…. 😉

    Apreciază

  28. sfinx667 zice:

    ihim…the time of our life…

    Apreciază

  29. sfinx667 zice:

    Corect…. 🙂

    Apreciază

  30. sfinx667 zice:

    ihim, je dobro….cand King je verry bussy…. kralica tuge, pune la usita iatacului… o tablita…. a nu, una de la Tartaria…. o tablita cu taine fermecate-n apa vie a descantecelor …. 🙂

    Apreciază

  31. sfinx667 zice:

    ,,,,,intr-un coltisor din indepartata-mi copilarie, Shogun…. 🙂
    si tuna si ploua si ploua si ma fulgera…. mii de ganduri ascunse, de nimeni si nimic patrunse….doar suflet si aripi de zbor… si, al ploilor tandru fior….

    Apreciază

  32. sfinx667 zice:

    tamo daleko,
    daleko od mora,
    tamo je selo moja,
    tamo je Srbjia…..
    tamo je selo nase,
    tamo je Srbj….
    Of, duso, duso….
    ……..
    apoi sigur ca insetat…. dusica se lasa greu…..prinsa… 😉

    Apreciază

  33. sfinx667 zice:

    Laku noc duso moje, laku noc 🙂

    Apreciază

  34. allibis zice:

    Laku noc, duşo moje, laku noc 🙂

    Apreciază

  35. sfinx667 zice:

    🙂
    duso, duso… 🙂

    Apreciază

  36. Pingback: Răsturnări dramatice « Ioan Usca

  37. Elisa zice:

    Te imbratisez draga Sibilla si-ti doresc sa-ti fie bine.Bucuria ta ma bucura si pe mineCat de frumoasa este lumea cand iubim si cat de putin ar trebui sa ne pese de ea,atunci.Fii fericita,draga mea! 🙂

    Apreciază

  38. Esti vesela Sibilla! Doamne Ajuta! Bine zice Elisa! Ma bucur si eu alaturi de ea, de bucuria ta! 🙂

    Apreciază

  39. sfinx667 zice:

    Dobat dan tuturor !
    @ Vania… dupa ce ca am restante si datorii la mita cea de toate zilele, ma bagasi si-n top, sa mor de rusine…. :))
    Datta viitoare pregatesc damigeana, si musai masline… de restul se ocupa Dumnezeu cu mila Sa, caci eu nu-s dusa des la biserica… si, promit, fara ciocolata, numai sa ma ierti si sa te rogi pentru sufletul meu zapacit druje 🙂
    O zi minunata druje Vania !
    Sibilla
    @Elisa sestro, apoi cum, gura lumii sloboda, n-o acopera nici pamantul …. oi fi io cu capul in norisori, dar ai cuvantul meu ca piciorusele sarboaicei sunt bine infipte, si neuronii mei vegheaza…. 😉
    O zi senina si iubire multa, multa iti doresc Elisa !
    @mesterulmanole….sa traim fiecare clipa cu intensitate, sa ne bucuram de bucurie, sa pretuim zambetul….mare adevar graiesti prietena draga 🙂
    Multumesc frumos pentru darul minunat ! O zi placuta si senina alaturi de toti cei dragi 🙂
    Sibilla

    Apreciază

  40. Draga suflet sibillinic care se pregateste de un ragaz binemeritat si de odihna (dar stiu bine ca va fi activa), am trecut sa te salut dintr-o lume concreta, in care inca exista destul loc si pentru iluzii, si pentru vise, si pentru sperante…
    Totul este sa fim realisti si lucizi, asa cum spui tu ca reusesti sa fii, caci atunci dezamagirile ne vor ocoli si vom putea merge lipsiti de balast inainte, pe calea noastra 🙂
    Sestro drago, ma bucur ca esti fruntasa si in topuri de blogosfera, dar eu iti doresc sa urci cu adevarat pe muntii reali si sa le atingi fruntea cu aripile tale neobosite si temerare 😉
    Spor la zambet si la zbor !

    Apreciază

  41. allibis zice:

    o piesă frumoasă, ca de la muza tălică…
    http://www.trilulilu.ro/ovdiu_mercia/42f3068f1884ad

    Apreciază

  42. sfinx667 zice:

    duso, duso….no sezi numa sa vezi ce-ti pregatesc 🙂

    Apreciază

  43. sfinx667 zice:

    Mi-e dor de voi 🙂

    Apreciază

  44. CRISTIAN zice:

    Pasarea spin

    Pasarea, cu spinul infipt in piept, urmeaza ciclul implacabil al legii nescrise; nu stie de ce impuls este condusa, dar isi incepe calatoria pe care o sfarseste aruncandu-se singura intr-un spin. Si moare cantand. Chiar in momentul in care spinul o patrunde, ea nu-si da seama ca o asteapta moartea; canta, canta pana cand nu mai ramane nici o picatura de viata in ea, pana cand nu mai poate sa scoata nici un sunet. Dar noi, noi cei care ne implantam singuri spinii in piept, noi stim! Noi intelegem! Si totusi o facem. O facem!

    Exista o legenda despre o pasara care canta o singura data in viata, mai dulce decat orice alta vietate de pe fata pamantului. Din momentul in care-si paraseste cuibul, cauta un copac cu spini si nu-si gaseste odihna pana nu-l afla. Apoi, cantand printre ramurile salbatice, ea se arunca singura in spinul cel mai lung si mai ascutit.
    Si, in extazul mortii, ea se inalta deasupra propriei agonii, scotand un tril mai dulce decat al privighetorii sau al ciocarliei. Un cantec al carui pret suprem este insasi existenta. Intreaga lume inmarmureste ascultandu-l si Dumnezeu in Paradisul sau zambeste. Pentru ca ceea ce este mai bun in viata noastra se obtine numai cu pretul unei dureri existentiale…

    Legenda pasarii spin este impresionanta si te face sa-ti pleci capul si sa te inchini. Se spune ca, din momentul in care isi paraseste cuibul, pasarea nu are odihna pana ce nu gaseste un copac cu spini. Odata ce-l afla, ea se arunca singura in spinul lui cel mai ascutit. In agonia mortii, pasarea canta pentru prima si ultima data din viata ei cel mai frumos lied. Si nici macar nu e literatura.

    LEGENDA PĂSĂRII SPIN

    Încerc, de prin cronici adînc ferecate,
    Să scot la lumină, din sipetul plin,
    Din file-nnegrite, de mult îngropate,
    Frumoasa legendă a păsării spin.

    Ce freamăt în zbateri de aripi măiastre,
    Ce vis de lumină, ce dor de-a trăi,
    În zborul-fantasmă sub palide astre,
    În cîntecul-vrajă din zorii de zi.

    Dar spaime născute de noaptea ce piere
    O-ndeamnă, viclene, sub cerul de foc,
    Să lase în juru-i pustiu şi tăcere…
    E dansul din urmă. E ultimul joc…

    Să fie doar teama că timpul se cerne,
    Clepsidra că-i goală să fi intuit,
    Nutrind oare gîndul că toate-s eterne
    Aflat-a că-n toate există sfîrşit ?

    Din cerul potrivnic în zbor se avîntă…
    O cheamă pămîntul. O vrea negreşit.
    În vîrful de spin se opreşte, înfrîntă.
    Nu iartă ursita ce e de-mplinit.

    Cu pana-nroşită de spinul ce nume
    I-a dat preafrumoasei cu tragic destin,
    În pragul de ziuă, la margini de lume,
    S-a stins o fărîmă din harul divin…

    PRIGORIA

    de Selma Lagerlof

    Era pe vremea când Dumnezeu a creat lumea cu cerul şi pământul, cu toate vieţuitoarele şi plantele şi când le-a dat fiecărora şi numele ce trebuiau să poarte.

    Sunt o mulţime de poveşti de pe vremea aceea şi dacă le-ar şti cineva pe toate, atunci, ar şti tot ce e pe lume şi nu se poate lămuri.

    Odată era Dumnezeu în Rai şi zugrăvea păsările; fiindcă i se isprăviseră culorile în cupă, sticletele ar fi rămas nevopsit dacă Dumnezeu nu şi-ar fi şters condeiele de penele păsăricii.

    Tot atunci s-a întâmplat că măgarul şi-a primit urechile fiindcă nu a băgat de seamă ce nume avea; îşi uitase numele de cum făcuse câţiva paşi prin Rai şi s-a întors de trei ori să întrebe cum îl cheamă, până când, Dumnezeu pierzându-şi răbdarea şi luându-l de urechi îi strigă:”Măgar, măgar, măgar te cheamă”. Şi pe când zicea Dumnezeu astfel, îl trase de urechi de i le lungi ca să audă mai bine altădată cum îl cheamă.

    Tot în ziua aceea fu pedepsită şi albina; pe dată ce începuse să strângă miere oamenii şi animalele simţiră mirosul frumos al mierii şi veniră să guste din ea. Albina însă nu voia să dea un strop şi de aceea înţepă pe toţi în jurul ei. Cănd văzu Dumnezeu aceasta chemă pe dată albinele şi le pedepsi:” V-am dat darul să strângeţi mierea, cel mai dulce lucru din lume, dar nu v-am dat şi darul să înţepaţi lumea. De aceea, de acum, de câte ori veţi încerca să înţepaţi pe cineva, va trebui să muriţi”.

    Şi tot atunci s-a întâmplat că greierele a rămas orb şi furnica şi-a pierdut aripile. Multe minunăţii s-au întâmplat în ziua aceea.

    Dumnezeu se arătă în acea zi mare şi îndurător, iar spre seară mai făcu o păsărică cenuşie.

    Să ştii că te cheamă şi gât-roşu, prigoareo, zise Domnul şi, punând-o pe mâna sa îi dădu drumul în lume.

    După ce pasărea zbură o clipă şi străbătu lumea cea frumoasă în care trebuia să trăiască, îi veni gust să se privească.

    Atunci se văzu cu totul cenuşie, ba şi pe gâtlej avea aceleasi pene ca pe tot corpul. Prigoria se suci, se învârti, se oglindi în apă, dar nu fu cu putinţă să găsească vreo urmă de pană roşie.

    Atunci pasărea zbură la Dumnezeu din nou. El sta pe tron, mare şi blând şi de pe mâinile lui se dezlipeau fluturii ce fâlfâiau apoi în jurul capului său, porumbeii uguiau şi se lăsau pe umerii săi; la picioare înfloreau crinii, lăcrămioarele şi trandafirii roşii şi albi.

    Inima bietei păsări se zbătea de frică, în cercuri uşoare se apropie totuşi de Dumnezeu şi în sfârşit i se lăsă uşor pe umăr; atunci Dumnezeu o întrebă ce vrea ?

    – Aş dori să te întreb ceva – zise păsărica.

    – Ce vrei oare ? întrebă Dumnezeu.

    – De ce mă cheamă gât-roşu când toate penele de la cap până la coadă îmi sunt cenuşii ?

    Şi păsărica se uita rugător la Dumnezeu cu ochişorii ei mici şi negri şi când îşi întoarse capul văzu fazanii cu totul roşii sub o pulbere de aur, papagalii cu gâtul roşu, găina cu creasta roşie, fără să mai vorbesc de fluturii, de peştişorii de aur şi de trandafirii în culori vii.

    Prigoria se gândea că de ar fi avut numai o picătură roşie pe piept, ar fi putut fi o pasăre frumoasă căreia i s-ar fi putut potrivi numele de gât-roşu.

    – De ce mă cheamă oare gât-roşu când sunt cu totul cenuşie ? zise pasărea şi aştepta ca Dumnezeu să zică: Draga mea văd că am uitat cu totul să-ţi vopsesc pieptul, aşteaptă o clipă şi o să fii gata.

    Domnul însă surâse liniştit şi zise:

    – Te-am botezat gât-roşu şi aşa trebuie să te cheme, dar tu singură va trebui să îngrijeşti ca să-ţi câştigi penele roşii.

    Şi zicând astfel Dumnezeu o ridică din nou pe mână şi îi dădu drumul în lume.

    Cel dintâi lucru ce îi veni în minte, fu să-şi facă cuibul între crăcile unui măceş dorind să i se lipească cumva vreo boabă de gâtlej şi astfel să se înroşească.

    Mulţi, mulţi ani au trecut de la acea zi care a fost cea mai frumoasă pe pământ. Oamenii şi animalele au părăsit Raiul şi s-au răspândit peste tot locul.

    Şi oamenii au învăţat de atunci să lucreze pământul, să străbată marea, şi-au făcut haine şi podoabe, ba au învăţat chiar să ridice temple şi cetăţi vestite ca Teba, Roma şi Ierusalimul.

    Atunci veni şi ziua care nu va fi uitată în istoria lumii şi în dimineaţa acelei zile sta gât-roşu pe o colină pleşuvă din apropierea Ierusalimului şi cânta puişorilor săi pitulaţi în cuibul de măceş.

    Gât-roşu povestea puilor săi despre ziua minunată a Creaţiei, de darea numelor şi de toate câte auzise de la alt gât-roşu şi acesta de la altul, aşa până în urmă la cel care fusese făcut chiar de mâna lui Dumnezeu.

    – Şi vedeţi – zise el mâhnit – atâţia ani au trecut de la facerea lumii, atâţia trandafiri au înflorit, atâtea păsări au ieşit din ou, încât nici un om nu le poate număra felurile şi firea; prigoria însă a rămas tot păsărica mică şi cenuşie şi nu i-a ajutat nimic din ce a făcut până azi ca să-şi dobândească culoarea roşie.

    Puişorii îşi deschiseră gâtlejurile şi întrebară dacă strămoşii lor nu au încercat să facă vreo minune ca să poată dobândi culoarea cea roşie.

    – Am făcut tot ce am putut, zise pasărea, dar nu ne-a ajutat la nimic.

    Când cea dintâi prigorie a întâlnit o altă pasăre la fel cu ea, începu să o iubească cu atâta tărie încât crezu că pieptul i s-a aprins.

    – Vezi, acum înţeleg, se gândi ea. Dumnezeu vrea să iubesc păsările lui aşa de fierbinte încât penele mele să se roşească de focul inimii.

    Dar nici ei nu i-a ajutat aceasta, cum nici nouă şi nici vouă nu vă va putea ajuta ceva.

    Puişorii piuiră mâhniţi şi începură şi ei să fie trişti că n-au puf roşu pe gâtişorul golaş.

    – Am mai încercat şi cu cântecul, mai zise pasărea cea batrână cu glas tărăgănat. Cea dintâi pasăre cânta aşa de frumos că i se umflase pieptul de însufleţire şi începu iar să spere. „A, îşi zicea ea, focul cântecului meu venit din suflet îmi va înroşi penele. Dar se înşelă şi ea, ca şi noi şi cum vă veţi înşela şi voi”.

    Iar se mai auzi un piuit trist din gâturile golaşe.

    – Am mai sperat că, cu vitejie şi curaj ne vom dobândi ce dorim.

    Când cea dintâi prigorie se luptă cu o alta, pieptul îi ardea de aprindere războinică. „Ah, zise ea, penele mi se vor înroşi de focul mâniei ce-mi bate inima”. Dar şi acum se înşelă ca şi noi şi cum vă veţi înşela şi voi odată.

    Puişorii piuiră vioi: că şi ei vor încerca să câştige ce doreau, dar pasărea răspunse cu tristeţe că va fi peste putinţă.

    Ce mai puteau ei spera oare când atâţia strămoşi viteji au încercat totul şi nu au putut ajunge la ceva ! Ce puteau ei face mai mult, decât să iubească, să cânte şi să lupte ? Ce puteau …

    Pasărea se opri în mijlocul vorbei, căci dinspre poarta Ierusalimului veneau o mulţime de oameni, îndreptându-se spre colina unde îşi avea ea cuibul. Şi erau călăreţi pe armăsari aprigi, ostaşi cu lănci lungi, ucenicii călăului cu cuie şi ciocane, erau preoţi şi judecători ce mergeau cu demnitate, femei care plângeau, iar înaintea tuturor o ceată de oameni căutând fioros împrejur, o ceată groaznică de drumeţi ce urlau cu furie. Mica pasăre cenuşie sta tremurând pe marginea cuibului său. Se temea la fiece clipă ca să nu-i calce cuibul şi să-i omoare puişorii golaşi. „Băgaţi de seamă, ghemuiţi-vă şi fiţi liniştiţi. Acum se apropie un cal care va trece peste noi ! Acum vine un ostaş cu sandalele nituite cu fier ! toată ceata sălbatică vine încoace ! Acum trece toată gloata, vine ca o hoardă de sălbatici !”

    Deodată pasărea se opri din îndemn, mută şi nemişcată. Uitase până şi primejdia în care plutea. Deodată se aşeză peste cuib ţi îşi întinse aripile peste pui.

    – Vai ce grozăvie – nu vreau să vedeţi şi voi – aici sunt trei tâlhari care vor fi bătuţi pe cruce – şi cu frică îşi întindea aripile deasupra puilor , ca aceştia să nu vadă. Puişorii auziră numai bătăile de ciocan, vaietele, strigătele sălbatice ale poporului. Păsărica privea în jur cu ochii măriţi de groază, nu putea să-şi ia ochii de la cei trei nenorociţi.

    – Ce cruzi sunt oamenii ! Nu le-a ajuns că i-au bătut pe cruce, ba au mai pus pe capul unuia şi o cunună de spini. Uite cum i-au sângerat spinii fruntea şi cum curge sângele. Şi omul acesta e aşa de frumos şi se uită cu o privire aşa de blândă încât oricine trebuie să-l iubească. Imi trece un fior prin inimă când îl văd.

    Păsărica fu din ce în ce mai îndurerată la vederea lui.

    – Dacă aş fi fratele meu – vulturul – i-aş scoate cuiele, şi aş zgârâia cu ghearele pe toţi oamenii care-l chinuiesc !

    Şi când văzu cum curgea sângele pe fruntea bărbatului bătut pe cruce nu mai putu răbda să stea în cuib.

    Chiar dacă sunt mică şi slabă, tot va trebui să-l ajut ! – şi zbură apropiindu-se de răstignit.

    Il înconjură de mai multe ori fără să îndrăznească să se apropie, căci era o păsărică sfioasă în faţa omului. Incetul cu încetul însă prinse curaj, se apropie din ce în ce mai mult şi scoase cu ciocul un spin de pe fruntea Omului.

    Pe când făcu astfel o picătură de sânge de pe fruntea lui îi căzu pe gât.

    Când se întoarse păsărica din nou la cuib, strigară cu toţii într-un glas:

    – Ai pieptul roşu, penele de pe piept îţi sunt roşii ca foile de măceş !

    – E numai o picatură de pe fruntea nefericitului răstignit ! zise pasărea şi se va şterge îndată ce voi intra în apa vreunui izvor.

    Insă oricât se spălă pasărea, pata cea roşie nu pieri de pe gâtul său şi când puişorii i se făcură mari avură şi ei gâtul roşu. Iar de atunci toate prigoriile au gâtul roşu şi de aceea le zice şi gât-roşu…

    Apreciază

  45. CRISTIAN zice:

    UN DAR



    CU DRAG,
    CRISTIAN

    Apreciază

  46. sfinx667 zice:

    Apreciază

  47. sfinx667 zice:

    Multumesc din suflet Cristian 🙂
    E cea mai frumoasa poveste !!!
    Si Zorba…. mi-e dor sa dansez Zorba 🙂
    Multumesc !!!
    🙂
    Sibilla

    Apreciază

  48. CRISTIAN zice:

    PE CURAND

    Apreciază

  49. sfinx667 zice:

    Multumesc frumos 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s