Nu trageţi în sînzîiene!

2.bp.blogspot.com/…/s400/sanzaiene.jpg

– cap.  1 –

* Visul … *

Necu dugo…

* Fugi ! Te implor, ştiu că-mi auzi tunetul… fugi, fugi, te du… fugi! *…

Adulmecînd zîmbetul pietrelor, Ciuta cerşea vîntului ironic, îndurare. Doar de  ar da semn că-i va fi purtat mesajul către …

O ghicea oare înfrigurată de remuşcări sau doar purtată de zdrenţe de temeri , supusă tăcerii povară… Avea să afle, dar poate că, nu la timp. Şi timpul… timpul acesta… popas nemuririi cunoaşte, nu gustul somului de veghe, nu iartă, nu icneşte, doar curge, se curge frenetic… ce timpuri… jocul, departe de-a se fi ostoit.

*******

Cineva, la pîndă, avea să schimbe regulile, nu şi ţinta, doar decorul. Şi-acel * cineva * posibil să fie la curent cu ascunzişurile minţilor ambilor, evident, frînturi. Restul, la chimirul tîmplelor fiecăruia din noi doi, aparent actori ai unei scenete ai cărei scenarişti ne dăduseră cîndva, demult, libertatea de-a opta, de-a ne-nfrupta din carnea provocărilor. Un grup anume, urmăreşte…

Deloc întîmplător, ajunseserăm la o intersecţie, la un moment dat. Te-am lăsat să crezi că-s rătăcită, am simţit totuşi c-ai intuit că ceva nu se leagă în feliile de poveşti pe care cu drag le… le notai… Amestecam deseori fărîme de suflet din nicidecum plictisitoarea realitate a treceri-mi prin lume, cu oareşce alt soi de snoave, menite  cînd să-ţi ridice la fileu vreun cal albastru, cînd să te surprindă,  Nebunul. Nebunul de Alb. Ştiam că trebuie să-ngenunchezi Regina ca să aperi Altarul celui ce  justifică sacrificiile ce le ţii departe de ochii lumii. Tu, ştii şi acum că eu cunosc altele, altceva, deşi nu mă subestimezi, dar nici nu-mi dai crezare prea multor * tresăriri *. Sunt o gînganie ce ba te-amuză, ba te inspiră… eh… fiecare cu-ale sale şi , cum am spus, * întîmplător * la aceeaşi  intersecţie cîndva… Au trecut ani. Nu mulţi. Nu-mi pasă de  soarta acelei Regine. Mă joc cu pionii, sunt caraghioşi şi tu nu-mi pricepi chipurile încăpăţînarea de-a le da nas acceptîndu-i prin preajmă-mi. Simulăm nu unul altuia ci unora c-am fi maeştri-n arta disimulării, sau aievea să fie… * grupul * nu e interesat de * arme *, ci de mutările noastre. Noi, fiecare din noi, ne respectăm unul altuia motivaţii nerostite, supralicităm … ne uşurăm misiile permiţîndu-ne luxul de-a minţii deşi ştiu, ştii, că nici măcar gura de aer cu iz de repaus, nu-i întîmplătoare şi… ne-ar putea costa… e rouă şi nu renunţăm la răscruce de freamăte la aceste clipociri. Ne fac bine. Un fel de… bine…

Mai ţii minte… Am schimbat impresii, ghiduşii, în dulce-amara slavă, slava mamei mele, leagăn mierlei… Paşii ni se intersectaseră pe tărîm neutru şi baladele slave au ţinut cald pretextelor următoare… Şi-mi amintesc şi altceva. După mult timp, o voce-mi insistase , şti, insistent de…  insistent, să te evit, să te-ndepărtez:  * securist *… Atunci a fost momentul de slăbiciune căci scăpasem scuipîndu-i în spate : * da, şi.. e-o lume cunoscută ciutelor, vezi de încrengăturile tale *. Atunci viclenia insistenţei vocii a slăbit din intensitate, nu m-a mai suspectat de naivitate, dar şi-a revărsat ura neputinţei de-a nu-mi şti miriştile şi de ce, cu cine, pentru ce… O voce. Una pe care-am măturat-o. Fără milă. Calculat. Rece. Şi-mi mai amintesc că în ceva rînduri ţi-ai amintit să verifici naivitatea-mi, se găsea * ocazia *, se… nimereau * stimulentele * şi eu mereu m-am prefăcut a nu auzi cum te măscăreai undeva, în înaltu-ţi adînc, cînd te trezeai ruşinat din … of… În fine…

A fost să fie să ne recunoaştem. Singurul aspect nepremeditat. Că pe celelalte le-am tot * zăpăcit * cînd eu, cînd tu… n-avem de ales . Tu, blestemat fugar fără de voie. Eu, călătorul întotdeauna folosit cu voie, că-mi e de … folos folositul altora…  Nu recunoşti dar deseori ai surîs înspre cîte-o gleznă a Ciutei * ce suflet… de ce ea… *. Nu ai şi rostit acestea. Nu accept mila, nici cinismul, o armă a… vulpilor . Da , ai intuit şi  asta. Nici eu n-am rostit * urîciosule *, dar de fiece dată ai ştiut înainte de-a gîndi eu. Ne simţim, * presimţim *, şi cînd afişăm previzibilul pe * scenă * şi cînd ne străduim să-ncătuşăm rînjetele imprevizibilelor * năluci *. Aşa ne-am recunoscut. S-au citit ele, gîndurile. Trecuserăm aceleaşi teste, experienţa anilor din urmă ne-a sugrumat multe alte porniri din faşă. * Laboratorul *, pregătirea, anii de luptă cu duşmani neştiuţi şi… ce-avea să mai tot urmeze. Nu, nu ne-am întîlnit pe * coridoare *. S-a avut grijă ca cei ca noi, puţini, atît de puţini , să nu se cunoască. Şi ei şi noi ştim că ne recunoaştem oricînd, oriunde, niciodată oricui…

*******

* Mi-ai trimis răvaş. Iar ai… visat ceva. Ceva anume… Nu-mi plac visele tale. Visele pe care nu le visezi visînd, dormind ci… hai, descarcă desaga Ciută, sunt  pregătit, atent. Uite, nu zîmbesc. Nu zîmbi. Serios.  Sunt obosit, n-am timp *

* Al smintelilor vînt, mi-aduce gîndurile-ţi… Ai auzit tunetul! Ştiam eu că-l vei suspecta de… fulger… Ei şi, dacă vei zîmbi sceptic ce ? E prima ori ultima oară… La naiba ! Trebuie să ştii! Trebuie! Visele n-aveau tangenţă cu tine niciodată, acum însă…. *

Pe malul stîng al pîrîului, Ciuta ciulise urechile la curgerea vîntului printre crenguţele mestecenilor şi, prinsese o geană de umbră. Ridică botul din apă. Încremeni ascultînd. Uşurarea veni cu vestea purtată de vînt că mai avea timp să… spună, s-agaţe pe-aripa năvalnicului atenţionarea. Nu reuşi să oprească unica lacrimă ce-i lunecă pe frunza-nrourată a micii flori de stîncă…

* Ascult. *

* Nu doar să asculţi. Vreau să iei în serios! Fugi ! Acum, acum fugi *

* Ce ai… văzut ? Ştii că sunt deja blestemat să tot ^ fug ^, la naiba, tu şi tainele tale… auzi, mai întîi spune-mi… *

* Orice din ce-ţi pot spune, spun. Am mai avut discuţiile astea…. nu e timp acum şi visul… *

* Un minut doar… de ce social-work-ul ? De ce atîţia ani ? *

* Din aceleaşi motive pentru care-ai zăbovit tu peste zidurile penitenciarelor şi…  te aflaşi detaşat… dincolo…  *

* Mda… *

*  Da, da… date, detaliile, nume şi mai ales mînuitorii sforilor, purtătorii mesajelor şi cărăuşii, dosarele cu care se şantajează, capii, reţeaua… e la fel peste tot, doar că pe unele mirişti îşi fac mendrele mai dihai şi-n acelaşi timp mai pitit decît pe altele mai expuse… *

* Hmmm… faci pe detectiva, pe inocenta şi pe interesanta, teatru sau nebunie, cu tine e posibil orice… *

* Aş vrea eu orice, la o adică… orice n-ar fi orice de… orice… *

* Pffff…. mă uit la meci , ba nu două meciuri urmăresc cît tu trăncăneşti nerozii şi… *

* Nerozii … Deseori îmi doresc să fie cum spui tu… nerozii şi de şi mai multe ori să pot face ceva, să fiu acolo, în miezul miezului acelor nerozii… să nu le mai port doar, să… nu tot timpul mi se şi permite asta, nu tot timpul… povara mea… *

* Ce s-a-ntîmplat la Katyn, ştii ?

* Da. *

* Zăăău? Ia! Ce văzuşi, ha … ? *

* Cei din umbră. O palmă Rusiei. Una zdravănă direct peste ambii obraji. Un … avertisment. Ţinta, Putin. Aeronava poloneză n-a fost aleasă deloc întîmplător, dar deloc întîmplător… Nici locaţia, data, toate detaliile au fost creionate. Cu compasul şi cu ajutorul iudelor acelea de pe tărîmurile rozătoarelor…  S-a ivit ocazia, motivaţia exista de mult timp. S-a acţionat ca la carte. Executanţii sunt şi ei deja eliminaţi, nu există urme. Putin a înţeles. Tot. În doi ani va avea la rîndu-i o anume… ocazie.  E diabolic planul şi modul de acţiune al celor din umbră, nu le pasă de … victimele colaterale, cum numesc ei scuturile, uneltele,  instrumentele… umane pe care şi de care se folosesc, sunt diabolici. Sunt Răul! *

* Scenarită… Deşi, hmmmm…  de la sol zici şi executanţii fripţi, evaporaţi, i-auzi… poveşti cu kamikaze şi agenturi, tiribombe, servicii secrete ori aluzii discrete… avertisment direct via Putin, palmă pe obrazul Rusiei… măi Mata Hari mioritică, de unde le tălmăceşti, numai Zalmolxe  te ştie…*

* Bine, bineee, huuuoo… Ce sari aşa, e lupta pentru supremaţie, influenţă, putere.  S-a acţionat premeditat, la ordin, punct. Ascultă, visul… *

* Da, visul… să fug… *, zîmbi amar dar deveni atent.

* Sunt doi. Două siluete. I-am zărit într-un mugur de ceaţă…. unul din ei, între două vîrste, nu, nu e asasin plătit, e mai mult de-atît. Totuşi, dintr-un motiv anume, execută ce spune celălalt. Acela e periculos. Cel ce nu va mişca deget, dar, e ferm, hotărît şi, ştie ce şi că ştii…*

* Că ştiu ce ? *

* Taci. Nu ştiu. Nu eu ştiu. Dar ştiu  că tu ştii, ştii exact ce spun, eu spun numai ce am văzut, atît. Conexiunile te privesc. *

* Continuă . *

* Cel  negurat, ursuzul, îşi fîţîie epoleţii în razele violacee ale Lunii. E noapte. Tu  eşti la drum. Ca de obicei. Şi te  simt obosit, încruntat. Presimţi ceva şi nu de ieri ci, de-un timp… Încordarea nu-ţi stîmpără îngrijorarea şi… te-ncăpăţînezi să continui drumul. Nu eşti singur ci cu… Şi cei doi, atenţie, ŞTIU că nu eşti singur! Nu sunt nerăbdători. Dimpotrivă. De ceva ani te urmăresc şi ţi-au tot pierdut urma. Aşteaptă numai secunda potrivită, pricepi, tu ? Secunda, nu momentul. Secunda. Subliniez din nou : secunda ! *

* Întrebare. Care din ei e şeful în… visul tău ? *

* Nici unul. Deşi Loje diferite, sunt  ^ fraţi ^ şi ştiu exact ce au de făcut şi de ce. Ordinul a fost limpede : eliminare, nu contează numărul ţintelor, ci, doar să te numeri printre şi tu, în special tu ! *

* Şi de ce nu mă ajuţi cu ceva să preîntîmpin, cu o petală ceva, cum zici tu… ce-i cu spaima asta, te ştiu şmecheră în ale şmecheriilor şi atunci cînd ai temeri mai curajoasă ca oricînd… ce anume te face aşa iritată, sau cine , mmm…?

* Tu ! *

* Ce mă ? Eu? Glumeşti acum sau ce … ? *

* Nu-mi arde. Îmi plouă şi-mi tună, îmi fulgeră să-ţi trăznesc fo două, dar… te implor, fugi ! *

* De ce acum ? De ce la drum ? Şi de ce numai fuga şi nu altă alternativă ca să-mi piardă din nou urma , un timp ? *

* Visul. Să-ţi mai spun. Vreau să te ajut dar, nu pot. Nu mi se permite. Da ştiu, tu m-ai ajutat deja de două ori. O dată, ştim amîndoi. A doua oară, am aflat. Sunt încă-n viaţă. Şi mai sunt pentru că tu ai intervenit la timp, altfel… Acum, vreau, nu mi se dă voie, nu mi se permite să intervin şi asta mă scoate din minţi. Şi eu şi tu cunoaştem că ne confruntăm, rareori, e drept, cu situaţii ca aceasta. Putem decide, alege multe, atît de multe, nu şi în situaţii ca aceasta. Cei ca noi, n-au voie să trăiască, să mărturisească, să ofere… lecţia noastră e supravieţuirea. Şi trebuie să rămînem puternici. Supravieţuind, vom fi învingători. Prin noi, nevăzuţi, neştiuţi, vor putea mişca şi izbîndi ei, Luptătorii, fără noi…. *

* Mişcarea de rezistenţă . Florile de stîncă. Albii. Lumina. Sfinxul. Tainele. 7. Semnul. Semnalele … visele astea ale tale… *

* Da. Şi asta şi… Salvatorul. *

* Nu roşii, nici canaliile, da nici ceilalţi… nu e unul dintre ei, e dinafară… *

* Şi-am zărit limpede, sfîşia ceaţa acea frică, teroarea, sîngeram, alergasem cu privirea-nspre tine, drumul tău, siluetele… Luna… maşina… mi-am rupt ceva, glezna poate, nu ştiu, ignoram durerea şi şuvoiul de sînge şi strigam celor doi : Nu trageţi în sînzîiene ! … nu au auzit… atunci am realizat că nu eram acolo… Înţelegi ? Eu nu sunt acolo şi totuşi sunt acolo… Şi strig : nu trageţi ! Nu trageţi în sînzîiene ! Siluetele mă ignoră. Nu sunt acolo. Sunt. Pricepe. Eu sunt acolo ca să ştii tu acum. Tu, eşti acolo. Nu singur şi ei ştiu  că nu eşti singur în maşină! Trebuie să fugi ! Cheia e să nu-nfrunţi Visul ! Fugi, acum fugi ! Nu înfrunta Visul ! Doar să fugi la timp, atît. *

* Ştiu. Am înţeles. *

* Te implor să înţelegi şi ce n-am spus! Nu mi se permite… Zidul. Pragul. Uşa se-nchide şi… *

* Cînd mă-ntorc ? *

* Ştii bine că vei şti. Tu. Nu şi eu. În  fiece Noapte a Sînzîienelor voi fi la malul pîrîului. Voi şopti munţilor… ^ nu trageţi în sînzîiene ! ^ şi cumva, ai să faci să aflu că te-ai întors. Rugăminte . *

* Da, ştiu, să nu înfrunt Visul *

* Altceva… Dacă lipsesc eu vreodată mai mult de o lună şi nu dau semn, mă cauţi. Apoi, mă duci lîngă Sfinx, nu în altă parte. Şi ai să veghezi să nu se tragă în floricica de stîncă. O vei face. *

* Clar. Deja mă enervezi. Cine mai … visează… hai, culege-te de pe mirişti… *

Ochii Ciutei se umeziseră a verzi păcate şi-a aripi şi-a balade… Vîntul încetase tînguirea….

Cuminte linişte se prelingea pe coapsele Ciutelor, pe umerii mestecenilor martori, sub buza Lunei nătîngi. Se crăpa de ziuă şi pietrele  fulgerau taine. Venise timpul.

*******

Oraşul părea să fi adormit în îmbrăţişarea risipei de stele căzătoare…

Aşezat confortabil în fotoliul de lîngă fereastra sufrageriei, un băieţel citea * Nu trageţi în sînzîiene ! *.  Toţi ai casei dormeau de ceasuri bune. Numai băieţelul cu nume predestinat dimineţilor ce-aveau să tot fie pavăză lui, de la măicuţa sa dăruire, demult… nu avea somn. Continua să citească. Voia să afle, citea şi simţea mirosul sînzîienelor,  auzea clipocitul pîrîului, sorbea cu nesaţ fiece replică…

Undeva, într-un colţ prăfuit, pe aripa ramurei unui mic copăcel aşezat stingher pe marginea vitrinei, risipite amintiri au îngenuncheat… o şoaptă s-a ridicat deasupra celorlalte murmure osîndite la veşnică doinire.. : * nu trageţi, nu trageţi în sînzîiene … *

– va urma –

Sibilla