Ţara cumetriilor sub zodia * Cucuvelei * IV

– ficţiune –

( orice asemănare cu persoane, evenimente reale, este doar rodul imaginaţiei cititorilor.. )

Cap. I –

Ţara Cumetriilor sub zodia * Cucuvelei *…

Cap. II –

Ţara Cumetriilor sub zodia * Cucuvelei * II

Cap. III –

Ţara Cumetriilor sub zodia * Cucuvelei * III

imagine preluată : google.ro – levandal.net

La umbra unui stejar, făpturica citea răvaşul abia sosit:

* tripleta cotcodacilor, BVB, va deconta către vistieria Cocoşului suma de 2 miliarde coco *…

Se opri cât să mai soarbă din licoarea binefăcătoare,  apoi, mai sublinie câteva rânduri . Telefonul o-ntrerupse. Auzi vocea Arogantului :

* Ce faci, făpturică ? Ai aflat? Donii se repliază, padrino a fluierat adunarea la ordin, şi Călugărul îi acuză de lipsă de viziune…. dă-n clocot sau… ? *

* Lipsă de viziune ? Ăştia-s clarvăzători, cititori în zamă de şobolansky, au un fix cu număratul, cu smintitul, cu ciomvica e mai najpa, că nu-i ţine, dă-i de prăpădiţi, iar sunt cu nădragi-n vine şi ciomvica , e, heeee…. cântă, a pagubă mare, la fereastra cui numai eu cunosc, dar n-am voie să ciripesc nimănui, să nu stric roua pe putreziciunie tartorelui… *

* Zici să stăm în stand-by o vreme sau declanşăm operaţiunea ? *

* Ne pornim, nu-i slăbim, foc continuu, din toate părţile, acum ! Atenţie numai, sunt trei grupări, nu două cum pare şi-a treia e cheia, nu-i subestimaţi… *

* Don Frun… aaaa… înţeleg că e aria ta de acţiune… Dai un semn la nevoie şi trimit scorpionii. Sau preferi să-i scoţi pe-ai tăi din bârlog? Ce zic, ne ajută, la o adică ? *

* Da. Au conturi de încheiat cu jumate Famiglia , e plăcerea lor să-mi stea la dispoziţie şi-apoi Vlady le-a ordonat să nu-mi iese din cuvât, asta din respect pentru deda Pavle, văr cu gospodin Alexei, da asta e altă poveste, una cu bătaie lungă şi de nebănuit. Au mâniat pe cine nu trebuia… *

* Să mă anunţi făpturică…. *

* Dobro. Rămâne cum am stabilit…. *

Odată convorbirea încheiată, făpturica azvârli telefonul în nelipsitu-i rucsac şi se porni pe cărăruia ce ducea către Templu. Albul avea să ajungă la locul de taină, dintr-o clipă-n alta. * Ce vremuri * îşi spuse , iuţind pasul… Rezistenţa, munţii. Mişcări de stradă, mulţimi, furie, sânge… Zeci de imagini năpădeau, nu, nu amintirile, ci… ce-avea să vie…

……………………………………………………………………………………………………..

O zi posomorâtă. Ca mai toate, în ultimul timp.

Oraşul fremăta de nemulţumire, Împărăţia Cumetriilor mai negurată ca oricând…

Pe străzi, oameni cu capetele şi umerii aplecaţi de prea multele umilinţe, forfoteau care-ncotro. Pe ici, pe colo, câte unul mai icnea a răbufnire, revolta lăsându-se încă aşteptată, deşi, presimţită de toată suflarea. Neputinţa, poverile-ndurate de spinarea deja scorojită de-atâtea răni, se va fi fiind transforma, în ce oare… Poporul se trezea.

O singură vieţuitoare fluierând veselă pe oareşce coridoare precipitându-se, se agită s-ajungă la întâlnire. Întâlnire cu care de bună voie şi nesilit de nimeni se cadorisise. Donu. Don Padrino-Traianus-Hâc, care NU e preşe pentru toţi, dar adulat încă de ceva netoţi, afişa de ceva vreme * semne vitale *. Spre disperarea vietăţilor din subordinea-i imediată. Mai mult, Don * Preşu * a renunţat la vechiu-i obicei, nu mai hăhăie. Acum fluieră.

Ţanţoş, se intitulă la uşa beroului moaşei cumetriilor:

* Ce faci, mă ? Ceao… *

* Ceao, bă. Da-nchide uşa aia după ce intri şi te rog nu cu bocancii. Prost obicei ai, nimic nu ştii, nimic… *

* Madre Nutzi, am o ideeee! *

* Bagă! Da rapido că mă grăbesc. Am filmări. *

* Nutzico, m-am ţinut de cuvânt faţă de tine: i-am ciuruit ! Acum, urmează tomba… Groapa comună… Că prea s-au înmulţit şi acilea are dreptate Frăţia … *

* Are, bă, are…  Decimează-i ! Da mişcă-te pe alt sistem, bagă viteză, nu le da timp. Acuşica vine vremea să-mi iau bunurile-n primire, tronul şi tu mă seci cu tărăgănatul şi lambada. Las-o-n praz, n-o mai freca! În fine, nimic nu ştii, nimic… Hai,  spune, spune, nu mă ţine, am filmări… *

* Şi-apoi Nutzişor, dulcico, mă ocup de celelalte: A-LI-NI-E-REA! Toţi ! Că-i ia mama dracu de boi, vite turbate, vai mama lor fără mine, de nu le port de… mă-nţelegi, grijă…*

* Îhîm, îhîm… recunoşti va să zică! Păi n-are Nutzi dreptate ? DIC-TA-TU-RĂ LU-MI-NA-TĂ! Alinierea şi comanda la… mine, desigur, că tu ai slăbiciuni şi comandirul tre să fie rece, calculat, arătos, aşa ca mine, Don… Nu-i aşa că-mi şade bine cu taiorul cel nou, mmmmm…  vin să te pup pe chelie, hai, vină, până nu mă răzgândesc. Aşa *

* Ooo, daaaa… Nutzişor, iluminaţii ştiu ei ce fac, cum, când şi de ce, uite, nu-ţi mai pun întrebări. C-am înţeles să merg pe mâna ta.. *

* Cam târziu, dar nah, te-ai prins. Ascultă, te ocupi de gropile comune, de ciuruit pe unu, altul, nimic să nu ne mai şadă-n cale… cureţi terenul. Te priveşte cum, rapid să se  execute. De coco, mă ocup eu, desigur. Când ai neclarităţi, treci pe la mine, nu-l deranjezi pe Mugurel, m-auzi ? Sub nicio formă. Şi mucles. Să nu-ndrăzneşti să mai turui ceva în faza de capsare la Golden, că-i jale. Te fac ăia din compas, bă… Seriooos. *

Un fior ca  de gheaţă se prelinse pe spatele Donului. Ştia de-acum că Nutzi nu glumea şi-avea poziţia ei pe anume tarlale, la ordinul acelora, cei din umbră.

* Hai, să nu întârzi la filmări, Nuţişor. Am plecat, că i-am convocat p-ai noştri. Am fluierat adunarea, la ordin cu ei. Io când vreau să ordon, fluier Nutzico,  sunt jmecher nu ca fraierii din Ioropa de nu mă bagă-n seamă la întruniri, idioţii..*

* Bagî, bagă şi… te du ! *

Donu plecase-n grabă, iar Nutzi puse imediat mâna pe telefon:

שלום, כן, אומר! *

* Mugurel…

בא לך    ..! *

Renunţă să mai cheme şoferul. Se va descurca singură.

……………………………………………………………………………………………………

Ajuns la Palatul din dealul cu râme, Donu Padrino-Traianus-Hâc, o chemă pe fata de casă, Robertina-Pupu:

– Bă, am de trimis corespondenţă pe firul rapid. Dictez! Tastează, bă şi trimite imailuri cu ce zic io acu, da iesact cum zic :

* Bă, boilor !

Adunarea! Adesso, subito! Solo i  Capi! Tutti capi ! Fără , deci nu, deci nu şi tenenzi, caporali… dă-i  în spume! Numai voi ! Tutti! Urgentus executatus, am zis! *

Aşaaaa… ai zis, bă Pupu, cum am zis io ?

* Da Don, la fix . *

* Fixu lu tacto, nu mai gângări peste mine. Robertino, bagă il mio indirizio di imailuu, p-aia de să tremure neisprăviţii mei, când o văd, deci : satanic_abuser@gmail.com , că p-asta le trimit numai seseurile.. *

* Ce-s alea seseuri, Don ? A…. ? *

* Strict secretus, proasto ! Ce, să am încredere în serviciile mamii lor, nu am în nimeni, numai în Nutzi! Şi taci, că nu-i treaba ta, gura, Pupu, gura că mă superi *

* Iaca, tac. Ce mai fac ? *

* Acuma bagă, bă, tutti l indirizzi di imailuuri. Marş ! Sparicsi, fă !

* Da n-am lista cu Doni, adică cu adresele de imailuri, adică de mailuri cum drak le zice, la alea de la sartarele secrete, de unde o iau ? *

* Ţine-o bă, mi-o aduci înapoi cum gaţi, hai sparicsi, Pupu, sparicsi!

Donu se pregăti pentru întâlnirea de taină. Dădu peste cap fo douăjde  guri de  tăriu şi se năpusti să-şi schimbe sacoul. Şi-l va pune pe cel violet, pentru…. impresie, ce naiba !

……………………………………………………….

Cum primiră mailurile, Doni se-nghesuiră-n elicoptere,aeronave, să ajungă la timp. În nici trei ceasuri, la poarta Palatului din dealul cu râme vii, începuseră să sosească unul după altul : Don Bordură, Don Buldog, Don Bercovici, Don Frunzesky… toţi Donii…

Donu Padrino-Traianus-Hâc, îi primi în Noua Sală, Sala Lampadarelor Violet.

* Ascultă comanda la moa, că n-am timp, turmă !  Şi luaţi loc, ce vă holbaţi… Aşa, intru-n subiect, derecto:

Vio chiamato per legere il mio Testamento ! *

Făcu o pauză, strategică, tuşi scurt, apoi continuă cu voce tunătoare, calculată:

* Voi siete la mia Famiglia !… Io sono il Capo di tutti Capii ! Silenzzio ! *… urmă încă o pauză, care dură mai puţin de-un minut, minut în care-i privi pe fiecare-n parte, până-n rărunchi. Continuă, grav :

* Subito dopo la mia asenza, disparizione, ziceam, dă-vă drek…. il Capo Famiglia diventa…. Madre Nutzi!!! Avete capito! Buooon ! Sparicsi, Donilor! C-aveţi pretenţii de mari capi şi fără mine sunteţi în aer şi… vedeţi ce se-ntâmplă-n aer prin lume…. teste di buovo! Marş ! *

Donii,  vineţi de furie, dar fără curajul de-a crâcni-n faţa Donului, salutară scurt şi ieşiră. Deodată, Donu tună:

* Don Frunzesky, rămâi ! Şi tu, Don Bordură, cu restul vorbesc mâine ! *

Cei doi Capi numiţi, se-ntoarseră spăşiţi în Sală, luând poziţie de drepţi.

* Bă, Bordură, te leg, bă ! Să nu zici că n-ai auzit direct din gura mea ! marş *

* Dar, Don… *

* Gura ! Ieşi, neisprăvitule !  Marş ! *

Donu se-ntoarse spre Don Frunzesky care prin dos îl privea cu infinită ură, dintotdeauna, de altfel.

* Păi bine, bă, Don Frunzesky, Nutzica e doamnă cu tine şi tu umbli cu fofilica, joci la trei capete, bă? Să taci ! Îţi spun numai că ştiu tot, nu te pune cu mine, bă ! Fac ceva pe serviciile tale, fac ceva pe ăia de la servicii, bă ! Faci bine şi-ţi revi, sau te zbor definitiv din peisaj. Şi, Donule Frunzesky, nici roşii nu te vor, nici Frăţia, dacă mai latri mult pe la birturi! Ce dracu. bă, te fac ziarele de panaramă cu finii ăia ai tăi că-s dudă de proşti. da mi bagi la interval, te fac de comando ăia pe bloagele lor cică te-au numit  RăchieMan şi tu, nema problema, ce dracu. bă, de la tine chiar am nişte pretenţi ! Bun. Pleacă! Asta am avut să-ţi comunic, ieşi ! *

Don Padrino-Traianus-Hâc, scuipă cu sete-n urma inculpatului  şi-l înjură-n  surdină * Sparicsi, testa di Morto ! Maiale lascivo, dute-n spume de dizzgraziato, diavolo ! *

Răcorit, scoase din seif butelca cu tărie şi se puse pe chefuit, de unul singur…. începu să fredoneze privind pe fereastră : * singuur, atât de singur… sunt dureri pe care nu mai puuuoot să le-ndur… *…

…………………………………………………………

La nici o aruncătură de băţ de zidurile palatului Donului, făpturica Vrăciţă opri înregistrarea. Oamenii de legătură îi aduseră filmele. Aruncă tot materialul în raniţă şi plecă grăbită spre Stânca Luminii. În depărtare, cucuveaua cânta…

…………………………………………….

Se făcuse noaptea, o noapte indigo, când Don Frunzesky ajunsese înapoi în voievodatul situat în cel mai ponosit colţ de şară, graţie abilităţilor sale de Capo. Un tărâm, cândva mirific ce promitea, dar….praful şi gropile se aleseseră sub domnia sa de biet tărâm. Era negru de furie, mai turbat ca niciodată. Umilinţele dinspre ambele palate îl scoteau din minţi. Era adevărat, ajunsese batjocora tabloidelor centrale, clovnul presei. Geaba se căznise să…. decedeze gândacii din presa locală, îl trădau pe la spate, turnau pe la alţii, era sigur. Sila şi scârba boborului la adresa sa era din ce mai evidentă. Hulit pe la colţuri, vândut la drumul mare de aşa zişi-i apropiaţi, mai crud ca niciodată, devenise subiect de bancuri, posesor al numeroaselor porecle aruncate tot mai des pe faţă. Ceva se schimbase-n chiar interiorul voievodatului şi-i scăpa… voia să afle de unde, de la cine i se trag atâtea. Daaar… la câte victime avea pe conştiinţă, cum să bănuie..  Orbit de ură, pornit pe crude răzbunări, nici nu observă, la intrarea-n locaţie, că… era urmărit…

Intrase de ceva timp în clădirea cenuşie, şi-abia atunci cele 4 siluete se lunecară-n două direcţii diferite. Obţinuseră imaginile, căci Donul voievodatului se oprise pe drum la o crâşmă, unde primise două plicuri, evident, nu cu acte, ci, cu…  coco… Două din siluete s-au îndreptat spre locaţia unde era aşteptat materialul incriminator. Celelalte două, se postaseră în puncte cheie, ferite de vigilenţa pazei, a serviciilor, la distanţă mică de castelul Donului. Ştiau ce au de făcut în zilele, săptămânile următoare… Urmărirea continua….

– va urma –

Sibilla