Ielele…

Ielele…

TIARRA – IELELE … :

Etimologia numelui  ” iele ”, este controversată şi ipotetică. Lazăr Şăineanu consideră că numele vine de la cuvântul cuman yel care înseamnă vânt. B.P. Haşdeu crede că este în legătură cu sanscritul Vel , a se mişca, sau vela , moarte năpraznică, boală. Alţi folclorişi cred că pentru amintirea lor s-a folosit pronumele personal Ele, care pronunţat popular a devenit Iele. Vasile Alecsandri le-a denumit ” Stăpânele vântului ”.
De fapt superstiţia consideră cuvântul Iele demonic, deci nu trebuie sub nici o formă rostit ci înlocuit cu nume sau epitete măgulitoare, care să le facă binevoitoare, cum ar fi: Zânioare, Sfinte de noapte, Şoimane, Dânsele, Mândre, Iezme, Fecioare, Rusalii, Miluite, Măiestre, Albe, Împărătesele văzduhului, Cele Nepomenite. B.P.Haşdeu în Chestionarele sale, arată că Ielele sunt ades nominalizate cum ar fi: Rudeana, Ruja, Trandafira, Cosânzeana, Lemnica, Ana, Păscuţa, Ogrişceana, Foiofia, Bugiana, Dumernica, Liodiana, Magdalina, Tiranda, Simioana, Roşia, Todosia, Lacargia, Săndălina, Ruxandra, iar stăpâna lor ar fi Irodia, Irodiasa sau Doamna. Fiind însă zâne rele, invocarea lor după nume nu se poate face decât în cadrul practicilor vrăjitoreşti şi fiecare vrăjitoare ştie doar 9 nume de Iele. Cel mai frecvent folosite în descântece sunt Margalina, Savatina, Rujalina pe care Vasile Lovinescu le identifică cu tripla Hecate ( în Alexandria din timpul lui Ptolomeu, considerată Regina spiritelor, divinitate subpământeană, protectoarea vrăjilor şi a magiei)
În mitologia română Ielele zboară (având sau nu aripi), de cele mai multe ori sunt dezbrăcate, sau poartă văluri albe şi părul despletit pe umeri, în general sunt nevăzute de oameni , dar uneori noaptea se fac văzute, au voce extrem de frumoasă, le place să danseze iar jocul specific lor este hora pe care o incing în poieni rotunde, în jurul unui copac ale cărui frunze sunt apoi ca arse de foc iar pe locul unde au dănţuit iarba este pălită, iar când creşte este întunecată şi nu e păscută de vite. Pe acest loc cresc ciupercile comestibile ”  lingura zânei ”. Copacul în jurul căruia dansează este considerat de mulţi cercetători ,în sensul hermetic al mitologiei folclorice ”  Axis mundi”…hora ielelor are o semnificaţie centripetă, nu numai de rotire în sens închis, dar de constrângere a lumii la o mişcare perpetuă, o împiedicare a acestei lumi de a se risipi printr-o mişcare centrifugă (existentă în tendinţa fizică a oricărei rotiri naturale), adică de a se dizolva în nefiinţă. ( Victor Kernbach – Universul mitic al românilor).

Legenda sau mitul dansului ielelor poate fi pus în legătură cu dansurile din tradiţia Bacanalelor, sărbătoare romană dedicată zeului Bachus. Ele nu umblă printre oameni decât cinci săptămâni, adică până la Rusitori. Ielele când sunt apucate de furie devin foarte rele: ucid oameni şi vite, aduc inundaţii, usucă pomii, distrug baraje, mori de apă, incendiază case şi acareturi, zmulg acoperişuri, fură copii, ridică în trombe şi vârtejuri pe cei care lucrează şi nu respectă zilele dedicate lor (Rusaliile, Todorusaliile, Stratul, Sfredelul Rusaliilor sau Bulciul Rusaliilor, cele 9 joi de după Paşte, Marina, Sf. Foca) îi chinuiesc şi îi înebunesc de cap, iar cei care păşesc pe locurile unde dănţuiesc, sunt obligaţi să intre în hora lor şi să joace până îşi pierd minţile, adică se imbolnăvesc foarte grav de o boala numită in limbaj popular „luat de Rusalii” ” luat de Şoimane ”, îi schilodesc sau îi paralizează parţial, neutralizează însuşirile plantelor de leac (dar numai pe perioada până la Sânziene), şi pelinul şi usturoiul pus noaptea sub pernă sau purtat la brâu, la pălărie, sau în sân , le poate pune pe fugă iar cu avrămeasa, odolean şi cârstineasă se făceau vrăji de însănătoşire.

Usturoiul şi pelinul purtat de Rusalii trebuie ţinut în casă până la următoarele Rusalii, astfel eşti ferit de farmece şi necazuri un an întreg. ( Gh.F. Ciauşanu – Superstiţiile poporului român).

Ielele sunt foarte vindicative, se răzbună întotdeauna pe cei care vorbesc urât despre ele, care le imită, care beau din fântânile lor sau din vasele neacoperite rămase peste noapte afară, pe cei care nu vor să danseze cu ele. Cine le aude cântecul rămâne surd, iar cine încearcă să-l redea rămâne mut.

Credinţa în horele ielelor este foarte veche, astfel istoricul, omul politic şi scriitorul Publius Cornelius Tacitus (55-120) în ” Istoriile ” sale aminteşte de nişte soldaţi romani care ,ar fi văzut o nimfă a unui izvor, după care au fost brusc cuprinşi de delir şi s-au năpustit cu săbiile scoase asupra centurionului-. ( V. Kernbach).

În tradiţia populară se crede că există 9 iele, fiecare având caracteristici psihologice proprii care, ar fi determinat naşterea anumitor ritmuri şi forme muzicale folclorice.

Iată ce ne dezvăluie T. Rudică şi D. Costea în cartea ” Aspecte psihologice , în mituri, legende şi credinţe populare ”, citându-l pe R. Vulcănescu: ” Dintre cele nouă şoimane, patru sunt cunoscute de folclorişti: Doina, Hora, Avrămeasa şi Creştineasa. Doina este o zeiţă melancolică, ce locuieşte mai mult printre munţi şi văi şi are darul să înmoaie pietrele şi să mişte copacii din loc cu vocea ei dulce…( )…. Concepută eminamente ca zână a cântecului liric, Doina se transformă uneori prin contrast în zână epică, a cântecului războinic de apărare a fiinţei neamului. Indiferent de categorie (de jale, de dragoste sau războinică) doina îndeplineşte o funcţiune cathartică.

Cea de a doua şoimană, ” Hora ”, este o zână a dansului magico-mitic al soarelui. Ea exprimă sentimentul profund de adorare a sfântului Soare, în toate condiţiile domestice, comunitare şi istorice de viaţă. Şi Hora la rândul ei îndeplineşte o funcţie cathartică, prin conţinutul şi interpreţii ei. ” Avrămeasa ”! şi ”  Creştineasa ” ( nume dat şi unor plante de leac) deşi considerate a fi două ” eroine cereşti de lumină ” sunt de fapt două zâne cu trăsături magico-mitice şi însuşiri magico-medicale. Sunt totodată înfăţişate ca zâne ale descântecului cântat şi ale sacrificiului..

În legendele populare româneşti originea zânelor este diferită. Ielele ar fi suflete de femei care au fost vrăjite şi nu-şi mai găsesc liniştea.(Lazăr Şăineanu). într-o altă versiune, ele ,sunt fiicele lui Rusalim-Împărat, care trăiesc în păduri şi câmpii şi urăsc pe creştini, pentru că aceştia, ca supuşi ai tatălui lor, au trecut la creştinism- ( I. Şăineanu , 1880). Ielele ,au fost trei fete ale lui Alexandru Machedon (Catrina, Zaina şi Marina). Ielele sunt nişte fete frumoase transformate în babe urâte, sau nişte babe urâte, transformate în fete frumoase, în urma unor greşeli faţă de Fărtat sau Nefărtat, care le-a blestemat să-şi schimbe înfăţişarea drept pedeapsă, până or chibzui ei să le uite. De aici şi firea lor capricioasă-.(T. Pamfilie , 1916)

Odată luat de Iele, existau două modalităţi de exorcizare: Dansul ritual Căluşarii şi farmecele, descântecele şi vrăjile babelor satului, făcute cu apă neâncepută, luată într-un ulcior nou, la anume ceas al zilei, într-un anume loc…

Descântec de iele… :

” Nemilostivelor,/ Relelor,/ Apucatelor,/ Zănatecelor,/ Bătrânelor,/ Urâtelor,/ Răşchiratelor,/ Ţâfnoaselor,/ Scârboaselor,/ Ce v-a făcut / de nu v-a plăcut? / De ce l-aţi pocit şi nenorocit?/ pe omul iubit?/ De ce i-aţi luat/ glasul de bărbat?/ şi glas de femeie i-aţi dat?/ De ce i-aţi luat bărăbţia?/ De ce i-aţi luat mândria?/ De ce l-aţi nenorocit/ în câmp înverzit?/ Daţi-i înapoi,/ tot ce i-aţi luat,/ glasul,/ bărbăţia/ şi mândria,/ c-am să vă bat,/ cu vergeaua de alun înodurat,/ în pădure, / în câmp înflorit / şi-am să vă toc,/ cu melitorul,/ cu toporul,/ cu securea până aţi pieri, / şi zâne n-aţi mai fi./ Fireaţi voi să fiţi,/ de fete bătrâne,/ urâte şi spâne,/ de zâne spurcate, / de babe-nţărcate,/ de destrăbălate  ” …

Sursa :

www.agero-stuttgart

Descântec de cuţit şi iele… :

Cuţite din Sfintele,

Milostivele,

m-au izbit,

m-au pocit,

cuţite în furca pieptului,

mi-a înfipt,

veniţi Şoimanelor,

Şoimanilor,

veniţi de-mi luaţi din piept,

cuţitele,

ascuţite,

uncitele,

şamcele,

ace înţăposate,

săbii însăbiete,

veniţi de-mi luaţi,

boala ce mi-aţi dat,

şi-mi aduceţi,

sănătatea ce mi-aţi luat,

şi lăsaţi-mă,

curat,

Luminat,

ca lumina Cerului,

ca soare când răsare,

ca câmpul când înfloare….

www.rightwords.ro/

Sibilla

informaţii preluate de pe surse

imagini preluate de pe google.ro

Ielele – youtube