Jurnal de călătorii : Herculane, Valea Cernei, Ponoare, Orșova, Cazanele Dunării, Klisura Dunării

în loc de motto:

” Am descoperit, odată cu vremea, că toată luma vrea să-şi ducă viaţa pe vârful unui munte fără a cunoaşte că veritabila fericire constă în modul cum urci pantele abrupte către culmile munţilor. ”

*******

Suntem călători. Călătoriile nu se doar fac, ele  se cer adulmecate, simțite, trăite, gustate , că au parfum de neuitare și de mereu ” va urma.. ”, iar buchetul de amintiri blajine  e și ispită și dureros de îmbietor. Impresiile, amintirile,  emoțiile și trăirile trecerii noastre prin ungherele și porțile lumii rămân impregnate cu sărutul adierii lui ” pe curând ”…

Frumoasa noastră patrie are un zâmbet dulce-amărui.  Spun mulți : ” păcat că-i locuită ”, pesemne și pe bună dreptate cu gândul la  prădători, jefuitori și vânzătorii dornici de doar îmbogățire cu orice preț. Și totuși….

Zic că merită să pășești, să te încumeți, să renunți la renunțare, să te lași îmbrățișat de parfumul călătoriilor. Ai șansa să vezi, să cugeți, să te trezești ! Primești un dar anume : motivul, motivația care să te mobilizeze să lupți pentru țara ta, pentru patria mumă căreia-i datorăm atât de multe.

Am ales un traseu spectaculos : Valea Cernei, Cazanele Dunării,  Klisura Dunării. A meritat fiecare secundă petrecută sub mângâierile naturii îndelung dăruitoare cu aceste meleaguri greu încercate  dar tânjind cu  speranță a… izbăvire, continuitate, dăinuire. Poate că Dumnezeu se va îndura și va Lumina cumva Calea măcar  celor ce am păstrat o brumă de demnitate națională și care refuzăm să ne plecăm , să îngenunchem la Porți apusene, răsăritene ori de peste ocean. Au nu se spune și că ” ei, visătorii vor fi mântuitorii lumii ” ? Nimeni, absolut nimeni NU ne poate fura visele,  speranțele, gândurile, Demnitatea. Nimeni.

” Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii – Roma. Era un popor nobil acela a cărui cădere te împle de lacrimi, iar nu de disperare, iar a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată. ” – EMINESCU

Să NU uitați : ” Cu cât credinţa e mai mare, muntele devine mai mic. ”

sibilla

Dar, să lăsăm imaginile  să grăiască :

 

– Herculane ( a fost odată o stațiune de renume… )

– o bucățică de Valea Cernei…

– Ponoare ( peștera și Podul lui Dumnezeu ) :

„Lui  Dumnezeu i s-a făcut milă de oamenii din Ponoarele care nu puteau trece Valea Pragului şi l-a alungat pe diavol care se adăpostea în peştera de la Pod. Dracul a fugit şi atunci tavanul peşterii s-a prăbuşit, iar Dumnezeu a făcut podul pentru oameni. Dracul a ieşit la Zătonul Mare zgârâind cu ghiarele stâncile din Dealul Peşterii.  Acolo s-a aşezat pe o piatră care-i poartă şi acum numele (Stânca Dracului)”.

– Orșova ( parc,  Dunăre, Mănăstirea Sf Ana ):

– Cazanele  Dunării ( statuia lui Decebal, Mănăstirea Mraconia ) :

–  Clisura Dunării –  Klisura Dunave :

Cum vă spuneam…  e CU ” va  urma ” dar și cu ” pe curând ”, pe cuvânt !

Oameni și locuri mi-s dragi deopotrivă. Cum dragi mi-s călătoriile, foarte, zic să vă împărtășesc impresii. Sigur că nu absolut întâmplător, ci, ca să vă instig să vă porniți la drum. Pentru că nicăieri în lume nu-i ca ACASĂ !

Băile Herculane, tratament şi relaxare

Valea Cernei

Podul lui Dumnezeu

Cazanele Dunării

Clisura Dunării

Klisura Dunave

Mănăstirea Sfânta Ana, Orşova, Mehedinţi