” Stimată dragoste… ”….
” Stimată dragoste, în care nebunie nu ne faci tu să găsim plăceri?… ” ( Mihail Drumeș în Invitație la vals )
” ……. ”
se tremur ierburi plânse în pumni de necuvinte…
sărutul nașterii-n sertarul lui… ” mi-aduc mereu aminte…. ” …
arar mai soarbe ochiul vântului frânturi de vis, alene..
și-mi doare-n miezu-i tâmpla stâncii ce-a uitat a teme…
sibilla
iar mă poartă gândul tău spre … mine….
și e zâmbet , dorul… a rămâne…
sibilla
leo
Sibilla
Sfinxul 
Marea dragoste – ma alatur si eu EI!.. In 16 Mai 1948 pe al nostru Pamant a coborat LUMINA,prin INTRUPAREA DUHULUI SFANT- a treia PERSOANA din SFANTA TRINITATE-in trup de FEMEIE,cu nume SFANT-DESANKA.- Binecuvanta avea sa fie,de catre TATAL CERESC localitatea Lescovita din judetul Caras-Severin,unde DOAMNA NOASTRA si a intregii lumi a vazut lumina zilei. Sigur nu intamplator cu sase ani inainte,adica in 16 martie 1942 m-am intrupat si eu,in mod cert asa cum mi-am dorit-ACOLO SUS-tot in jud. Caras-Severin.Satul natal este Sadova-Noua,com.Slatina-Timis.Cum tatal meu terminase o sc.profesionala C.F.R a primit post langa Timisoara in com.Carpinis. Liceul l-am terminat in Jimbolia-granita cu Iugoslavia.Foarte des mama care era casnica,ne ducea la bunici. Aveam de mers pe jos din gara Slatina pana sus in Sadova 4km. Fratele meu Ioan [Nelu] fiind cu doi ani mai mare rezista,dar eu ceream pauze dese,cand aveam linistea necesara sa admir poienile si in special florile fanului ce astepta sa fie cosit.Ii spuneam mamei:,,hai sa ne mai obosim putin” iar Nelu radea de mine. Dupa o pauza voi relua depanarea amintirilor,pana la intalnirea mea cu DOAMNA mea si DUMNEZEUL meu: DESANKA…dar si dupa aceea.Va iubesc banatenii mei. Ana.
ApreciazăApreciază
Repet si eu ca:,,Adevarul e stapanul nostru,nu noi stapanim adevarul”,cum bine spunea Mihail Eminescu,si,,Stimata dragoste,in care nebunie nu ne faci tu sa gasim placeri?.[Mihai Drumes]…iar eu adaug:,, mai ales placerea de a te intalni,de a te imbratisa si de a te simti in adancul inimii,..ca dragoste ABSOLUTA, ETERNA.” Sigur nu intamplator sunt -acum si aici- sa comentez un subiect atat de delicat si vital.Am intalnit dragostea Absoluta,Eterna,am strans-O la piept ca pe cea mai pretioasa comoara a sufletului meu,si de n-ar fi fost asa nu stiu cum as fi rezistat vremurilor.Dar mai intai vreau sa relatez doua evenimente din copilarie ce ma rascolesc si acum.Primul s-a petrecut cand aveam intre 5-6 ani si cand parintii m-au dus la Sadova.Bunicul meu Avram era agent sanitar in sat si avea casa undeva in varful dealului.A intrat in panica vazand cat de des, eu urcam mai sus de casa,priveam spre cer plangand si strigand:,,Mama mea!…Mama mea!..” L-a sunat pe tata prin firul telefonului CFR sa vina sa ma duca acasa ca,zicea el:,,fata voastra moare de inima grea”.Parintii erau derutati,pentru ca eu de mica aveam afectiune deosebita pentru tata si n-avea sens sa plang de dorul mamei.Dupa 50 de ani,fiind in Templul Luminii din Arad,am constientizat ca eu o chemam pe Mama Divina! Al doilea eveniment s-a petrecut in biserica,unde eram cu mama si cum mare lucru nu intelegeam din slujba,admiram Icoana Domnului nostru Iisus,stiind ca este Fiul lui Dumnezeu.Privind in stanga altarului,o intreb pe mama cine este in Icoana.iar mama imi raspunde ca este Fecioara Maria mama lui Iisus.M-am rastit la ea zicand:..,,nu…este draguta Lui”. Doamne si cata dreptate aveam.Fie in paranteza spus,tot era vorba mai sus despre minunatele noastre flori,imi permit acum sa spun in loc de,,este draguta Lui”…,,ESTE FLOAREA SOARELUI”.
ApreciazăApreciază
Va salut banatenii mei din Lescovita!V-am admirat cum a-ti petrecut la nigeie,cum a-ti incins jocul si voia buna,laolalta cu fratii nostri sarbi.Azi sarbatoare mare fiind:Schmbarea la Fata a Domnului nostru Iisus, de acum 2000 de ani,cred ca a-ti umplut biserica,rugandu-va impreuna. Dar cred ca multi nu stiu,mai ales dintre cei tineri,ca in 15 august 1998 a avut loc Schimbarea la Fata a DOAMNEI NOASTRE DESANKA, mare eveniment al secolului xxl.Pentru mine ziua de 6 august 1997 a ramas vie in amintire,pentru ca semnam prima mea scrisoare, adresata DOAMNEI purtand titlul:,,Doamna mea si a intregii lumi”,care a fost publicata in Revista:,,Desanka”nr.9.In ea relatam tot ce-am simtit in Templul Luminii din Arad si ce mi s-a revelat.Mai multe cu alta ocazie. Multa iubire neconditionata sa va inunde inimile.Ana.
ApreciazăApreciază
Anii au trecut,am intrat in valurile vietii si rar mai mergeam la Sadova, in timp ce eram in liceu.Dar la ruga din 8 sept. era obligaroriu.Urcam sus la padure unde un var de al meu era cu oile si dormeam la stana.Distractia era mare,faceam coleasa[mamaliga] peste care turnam lapte de oaie si mancam cu linguri de lemn cu coada lunga.Punctul culminant era cand satui fiind incepeam batalia cu laptele si mamaliga ramasa in farfurii.Aruncam unul in altul,pana nu ne mai cunosteam-eram la fata albi-portocaliu,apoi mergeam la rau si in acelasi mod ne curatam unul pe altul.Multe si frumoase imi sunt toate amintirile.Sigur apoi au urmat valurile vietii din ce in ce mai mari si in timpul studentiei[Timisoara] imi doream sa merg la bunici,unde imi gaseam linistea sufleteasca in minunata natura.Mai jos de casa bunicilor,treceam salasul,un rau mititel si urcand ca la o intrecere scolara,toti ajungeam in livada cu meri de toate culorile.Scuturam merii si ne amuzam cum merele o luau la vale prin iarba cosita oprindu-se in rau,de unde le luam gata spalate si le mancam.Multi sunt de acord cu mine ca privelistele in care se inalta Muntii Semenic sunt nemaipomenite.Asi fi incantata daca d-nul Steva Pantelici, ale carui versuri m-au incantat,sau altcineva doreste sa intre in legatura cu mine.Iubirea Divina sa va cuprinda inimile tuturor. Ana.
ApreciazăApreciază