Steva Pantelici : Lescoviţa dragostea mea – o monografie de suflet –
” mâna-mi este inclestata pe creion ca pe-o mistrie ,
mâna de zidar ce tocmai tencuise casa toată,
plini sunt de povesti peretii si tavanul…o poezie…
Doamne, nu lăsa zidarul sa plece fara rasplată! ”
by Steva Pantelici
Cine este Steva Pantelici …
Steva Pantelici s-a nascut la Lescovita (jud. Caras-Severin), un sat de langa Dunare ( pe malul Nerei ! ), in 2 noiembrie 1959. Face scoala in satul natal, la Resita si la Moldova Noua. Revine la Resita lucreaza ca electrician la Uzina de Constructii de masini. Fuge din tara in 1984, revine in 1986, e ”poprit” o vreme , fuge din nou in 1987, revine in 1988. Cum singur se declara ca profesia lui este de emigrant. Din aceasta experienta se naste buna parte din proza lui, nu doar sub aspectul continutului ci si al formelor imaginarului, al amintirilor cald invaluitoare.
Steva Pantelici debuteaza cu un volum de povestiri ce dovedeste o inedita si interesanta experienta de viata, dezvaluita cu o afectivitate patetica. El scrie despre emigranti, scrie despre sine si despre umanitatea, putina sau multa, a celor de aici sau de aiurea, despre viata, dragoste si moarte, implicat in toate ca un erou nemuritor.
Steva Pantelici a debutat cu poezie in 198, a publicat in mai multe reviste (”Semenicul”, ”Orient latin”, ”Transilvania”.)si in antologia ”Orasul cu poeti”, fiind un activ membru al cenaclului ”Semenicul” si un pasionat al teatrului.
sursa : aici
LESCOVIŢA DRAGOSTEA MEA
– o monografie de suflet – – CUVANT INAINTE Lescovita nu este satul meu natal.M-am fost nascut din EA si EA din mine.
Lescovita este iubita mea,de care m-am indragostit de la nasterea mea;cu care m-am logodit in copilaria mea si Lescovita este mireasa mea de care nu ma voi desparti niciodata!…. Oridecateori ne intalnim,ne imbratisam cu mare drag,caci Dragostea noastra este mare! O SARUT si SARUTUL meu se incarca de la SARUTUL EI,precum SARUTUL florii de tei incarca sarutul albinelor; plangem de bucurie si lacrimile noastre se strang intr-un nor limpede care se ridica pana la Cerurile Preainalte si ploua in gradina Lui Dumnezeu;si rasar flori de lacramioara miraculoase. Lescovita mea neandoielnic este o oglindire a Lescovitei din Ceruri,caci nu-mi pot inchipui un Paradis in care sa nu existe Lescovita.
Poate chiar aici, în Lescovita acesta Binecuvantat L-a intocmit Dumnezeu pe Om.
Si daca „omul Sfinteste locul”,de ce nu mi-as chema drept Sfant locul Lescovitei?
De ce n-as crede si eu,precum altii cred despre „locurile” lor,ca Lescovita mea este chiar acel Paradis pamantesc pogorator din Divinitate? …
…Nu sunt un fanatic religios si nici vreun interpret dement al textelor Biblice,dar da-ti-mi voie sa ma desfasor si sa raspund prin urmatoarele randuri speculantilor de rahat,istoricilor si geografilor de mucava la intrebarea:”Unde a fost Edenul (Par…adisul ) pe Pamant”.Ei au gasit acel Eden,postat intr-o multime de locuri,numai in locurile lor natale n-au „gasit”nici o urma de Paradis.Ei bine,eu m-am fost nascut in Eden,in Lescovita!… Si cine la urma urmei m-ar putea impiedica sa nu dansez si sa cant pe Zidurile Marete ale Cuvantului Sfant?…-Eu scriu si-n scrierile mele nu veti gasi indoieli si nu ma dau in linghispir cu Divinitatea. Am crescut cu Biblia si cu Lescovita si nu mi-as permite sa denigrez aceste Sfintenii.Cuvantul dinaintea unei carti poate fi scris de catre un editor,critic de literatura,actor,pictor,lector,corector,etc…dar Cuvantul dinainte al acestei carti este unul Spiritual,nascut pot spune dintr-o mare Dragoste si nimeni nu mi-l poate lua. Va puteti imagina un povestitor nascut dintr-o poveste?… Prima Poveste adevarata pe care am citit-o eu a fost chiar Geneza(facerea).Iata ce s-a intamplat in mintea mea de copil,cand am ajuns la capitolul 2.vers 8. in care spune Cineva:”Apoi Domnul Dumnezeu a sadit o Gradina in Eden,spre rasarit si a pus acolo pe Omul pe care-L intocmise!Un rau iesea din Eden si uda Gradina;si de-acolo se impartea si se faceau patru brate.” Lescovita mea postata pe aceasta planeta minunata,numita Pamant,este chiar „spre rasarit”! Raul care iese din Edenul Lescovita nu poate fi decat Nera si ncele patru brate ale Nerei sunt:Ogasul Lescovitei,Ogasul Paun,Ogasul Gascii si Ogasul Gabrova!…Vedeti cu cata usurinta poti vedea satul tau ca pe o Gradina Sfanta? Oare unde ne-a intocmit pe noi Dumnezeu? „Nu stiu altii cum sunt…” citandul pe Creanga,dar eu stiu ca lescovitenii au fost nascuti pe un pamant sfant!
*******
…Si patru strazi ( socacuri-din srb)are Lescovita inlauntrul Ei,care chiar daca (nici acum!) nu sunt pietruite sau asfaltate (si poate ca e mai bine asa),sunt sclipitoare,sunt extraordinare,sunt mirifice!… Nu exista copil de lescovitean …sa nu fi umblat pe aceste strazi descult in zile calde de vara,sau sa nu se fi „carat” cu sania iarna. Mi-am botezat talpile in copilarie cu praful uimitor de bland al strazilor Lescovitei si am cazut si mi-am julit coatele,genunchii,pieptul si fruntea de nenumarate ori,ca si cum voiam sa-mi insemn trupul cu urmele inca proaspete ale strabunilor mei.Iarna,pana si cel mai varstnic om din sat iesea la sanius.Zapezile satului meu erau pufose,mangaietoare si gerul satului meu iti saruta obrajii inrosindu-i,ca un parinte iubitor. Si cele patru strazi sunt: PONOAVE,GLAVITA (mare si mica),PRASTOGAS (sau Pesteogas) si VALEA(mare si mica). Casele Lescovitei sunt cat se poate de alipite una de cealalalta,ca un semn al bunei vecinatati,al intelegerii intre Oameni. Si fiecare casa are gradina. Un Inger dac-as fi si as zbura peste dealul „Piatra Alba”,as cobori in picaj (precum orliganul pogoara sa-si inghereze prada) si as poposi in gradinile caselor lescovitenilor. Caci in Eden Dumnezeu a „sadit pomi placuti la vedere si buni de mancat”(geneza-cap ,2.) Apoi m-as aventura pe strazi si as bea din bunarele Lescovitei acea apa vie,sa mi se racoreasca Vesnicia si n-as zabovi nici o clipa sa-mi scald cerescul trup in raul Nera,printre gaste,rate,mrene,cleni,scobari si miriadele de copii cu ochii inlacrimati de Bucurie. „Si-n milocul Gradinii,a pus Dumnezeu POMUL VIETII”. In mijlocul Gradinii Lescovita,A pus Dumnezeu Biserica.POMUL VIETII. Dar nu vreau sa ma abat de la acest „cuvant inainte”,caci mi s-a dat un timp si-o alta vreme pentru a lamuri cititorul de acest minunat „Pom al Vietii” din Lescovita,intr-un capitol din carte. O intrebare dainuie inca printre prietenii si cunoscutii lescovitenilor: „Sunt lescovitenii sarbi,sau romani?” Vom rascoli istoria „Locului” in capitolele ce vor urma.Vom porni din vremea cand primii impamanteniti in Edenul Lescovita au ridicat primele case,au arat si-au semanat primele gradini,au sapat in maruntaiele pamantului si au gasit aur si vene de apa limpede,mai limpede decat oglinzile venetiene.Au ramas inca in codrii nostri superbi,pe dealuri,in luncile si salistele Nerei „fantani” daruite noua si calatorilor insetati.Se bea in Lescovita APA VIE si se mananca din POMUL VIETII. Aurul din Lescovita a fost furat,dar Aurul de Lescovita,Aurul din sufletul strabunilor nostri,nu ni-l poate lua nimeni.Omenia,harnicia,credinciosia si diamantina DRAGOSTE,cea mai de pret dintre toate! DA,SUNTEM SARBI si odata cu trecerea vremurilor,ne.am inrudit cu ROMANI,dar noi stim bine ca suntem OAMENI,FII AI LUI DUMNEZEU!
sursa imaginii : aici
scrisoarea treia A
de Steva Pantelici la 23 iulie 2011 la 19:49
Un poet dintre aceia ce au cunoscut vreo limbă,
ce când lui i se năzare a lui patrie si-o schimbă,
rătăcea prin cetătuia veche-a Romei,nici ca-i pasă,
numai doar o da de banul indeajuns , să-si ia o casă!
Căci in tara lui nu are nici nimic,.nici altceva..
pentru-a zice-ntr-a lui sine,cum că ar avea ceva,
Vreo opincă nouă cumva, numai nu din căpătat,
vreun acoperis de casă, numai nu de-nchiriat,
Săturatu-s-au poetul prozator sa mai trăiască
măruntis de ani in tara lui cea mândră românească,
el vrea anii cu duiumul, numai in bancnota mare,
munti de aur să-i sfâsie tivul de la buzunare,
turme-ntregi de oi să aibă, de la dreapta imprejur,
pe-un picior de plai, piciorul să nu-i dea suturi in cur,
pe-o gură de rai… dar gura să nu clăntăne-n zadar
aiureli si tralalauri si vrajeli de pantofar,
nu-i tigan si nu e preot lumea-n palme sa o tină
e un biet proscris sărmanul, dar nu-i unul de duzină…
” Vai nemernice de vremuri treierară bunii mei
si de-atunci ma latra-ntr-una, ceata asta de misei
mi se fâlfâie de Clinton si de Boris si de Papa..
pentru-ai mei mă-ncing cu spada, pentru-ai mei lucrez cu sapa,
si mi-e dor de-ai mei intr-una, dor nestavilit de mare,
dor de mii de ori distantă , ca de la pământ la soare…
………………………………………………………………………………………
Uite-asa-si spunea in barbă, biet poet si prozator,
si din ce că-si plangea dorul, dintr-atât ii era dor…
căci in soarta lui fu scris-a chiar de mâna lui măiastră,
intr-un Loc s-astepte Pruncul de Craciun sa i se nască
si-ntr-alt Loc sa praznuiască sărbatoarea Invierii.
Steva Pantelici din Campo per profughi stranierii!….
Steva… Steva Pantelici
sursa : aici
scrisoarea ntaia cri
scrisoarea ntaia cri fratelui menestrel Cristian Buica … Iti scriu tarziu,la ore smenuite prietenul meu de-atat amar de ani ma simt in mana,vinul e platit de resitenii mei roccagorgani! Tu ce mai faci?…Am auzit ca…bine…. -sa nu ma-ntrebi de unde-am auzit- La noi in urbe ce mai stii de mine?… Chiar am plecat si nu am mai venit! Frate,sunt tot acelasi care-am fost! Mi-e dor intr-una,scriu pe apucate, doar ca sunt tuns precum un sef de post si fac pe zi un milion jumate!… Am auzit ca-i frig la noi acasa ca s-au scumpit bocancii cu-n siret ca am intrat in „nato” si ne lasa si-n Europa sa intram…discret…. Se zice ca a nins peste masura si oameni de zapada-s peste tot ca se mai poarta degetul la gura in tara „Statu-Palma-Barba-Cot” Si „proteveulinternational” la ora cand isi beau ceaiul englezii a dat o stire „senzational”! „mama caprita si-a vandut toti iezii!” Iti scriu tarziu si se bea inca…………… din obicei sar gardul la vecini sa scriu pe graniceri ce dorm in panda sa scriu pe un latrat profund de caini…. Raman ratacitor,sa-ti fac in ciuda cu dorul meu mai mare ca al tau Pe Dor noi l-am agonisit cu truda Asa sa ne ajute Dumnezeu!… (2002)-Italia
Steva Pantelici
sursa imaginii : aici
Pingback: STEVA PANTELICI prezintă : Lescoviţa, satul ce naşte poeţi ! « Sfinxul
superb; scrieri cu sufletul in palma si daruire totala.FELICITARI!..Ana.
ApreciazăApreciază