„Andrei, Apostolul lupilor”

 

Motto:

„Ca o vestire Evanghelia în mîini luînd, multlăudate Andreie, tot pămîntul l-ai îmbogăţit de dumnezeiască propovăduire. Pentru aceasta cinstim pomenirea ta, împreună cu chinurile tale, cîntînd lui Dumnezeu: Aliluia!“

( din Acatistul Sf Apostol Andrei )

Sfantului Andrei i se mai spune si Apostolul cel dintai chemat al Domnului.

Sfîntul Andrei este cel care i-a creştinat pe locuitorii de pe meleagurile ţării noastre !

Pentru noi românii, sărbătoarea acestui sfânt are o importanţă aparte, întrucât el este naşul de botez al poporului nostru.

„Andrei, Apostolul lupilor” , Sfântul Andrei – Moşul din Carpaţi!

Traditia Bisericii ne spune ca, dupa Inaltarea Domnului la cer si dupa Cincizecime, Apostolii au tras la sorti si au mers in toata lumea, pentru propovaduire. Atunci, acestui intai chemat, i-a cazut sortul sa mearga in Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu tinuturile din jurul Marii Negre, pana la Dunare si Scitia (adica Dobrogea noastra) si pana in Crimeia. Insa, a umblat in aceste locuri nu in graba, ci, in fiecare, zabovind si rabdand multe Impotriviri si nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a intors la urma din nou in Bizantia, hirotonind acolo episcop pe Stahie si, strabatand celelalte tari, a ajuns la tinutul Peloponezului, unde pe multi i-a tras de la idoli la Hristos. Tot din Traditie, mai stim ca Sfantul Andrei a avut si un sfarsit de mucenic, fiind rastignit, la Patras, langa Corint, cu capul in jos, pe o cruce in forma de X, careia i s-a spus „Crucea Sfantului Andrei”. Dumnezeului nostru slava!

„Pescarul de oameni“

Sfîntul Andrei, pe care Iisus l-a făcut „pescar de oameni“, trăia în Betsaida, localitate de pe ţărmul Mării Galileii, şi era fratele mai mic al lui Simon Petru. A predicat Evanghelia în Scytia Minor, teritoriul de azi al Dobrogei. De aceea este socotit creştinătorul protoromânilor.

Sf Andrei – cel dintîi propovăduitor al Evangheliei la strămoşii noştri, un „apostol“ al neamului nostru, al ortodoxiei româneşti! Creştinismul românesc trebuie sa fie considerat ca fiind de origine apostolică!

sursa imaginii : aici

Betleemul românesc

Amintirea predicării Sfîntului Andrei se păstrează la noi mai ales în părţile Dobrogei. Apostolul şi-ar fi găsit adăpost într-o peşteră, care se găseşte şi astăzi şi lîngă care s-a ridicat o mînăstire, la marginea comunei constăţene Ioan Corvin, în apropiere de graniţa româno-bulgară. Această peşteră este considerată Betleemul românesc. Acolo se mai păstrează încă piatra care a servit ca altar. Lespedea are incizată Sfînta Cruce pe toate feţele. În sprijinul ipotezei evanghelizării teritoriilor de pe ţărmul apusean al Mării Negre de către Sfîntul Andrei vin şi unele colinde, legende şi obiceiuri din Dobrogea şi din Basarabia, care amintesc de trecerea lui prin aceste locuri. Una din aceste colinde pomeneşte de „schitul“ sau „mănăstirea“ lui Andrei, la care veneau Decebal şi Traian, cel din urmă ascultînd şi slujba săvîrşită acolo.

Spiritul Lupului Alb l-a vegheat pe Andrei in pustia Scythiei

In puzderia de obiceiuri si traditii de la noi, numele Apostolului Andrei apare mai intotdeauna legat de cel al lupilor, animalele care, mai mult decat oricare altele, au strans in jurul lor cele mai multe legende, mituri si povesti. Unii cercetatori cred ca el a fost un simbol al sanctuarelor dacice, fiind admirat cu sfintenie, tainicul Lup Alb fiind considerat  capetenia lupilor. Unele legende aproape uitate spun ca Lupul Alb a fost alaturi de daci la caderea Sarmizegetusei. Se povesteste de asemenea ca spiritul Lupului Alb l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Scythiei spre pestera care avea sa-i ofere adapost. Cercetatorul Ion Ghinoiu, referindu-se la lup spunea: “Desi are a actiune predominant malefica, lupul si nu alt animal jaloneaza intre leagan si mormant intreaga existenta a oamenilor… Fratia cu lupul incepe inca din segmentul preexistential, cand copiii care plang in pantecele mamei inainte de a se naste se transforma in pricolici, si continua dupa moarte, in postexistenta, in lumea miticului, asa cum reiese din cantecul zorilor cantat la casa mortului”. Puternicile atribute ale animalului heraldic al dacilor nu puteau fi intrupate decat intr-un personaj puternic. Conform Evangheliei dupa Ioan, Sfantul Andrei a fost, cronologic, cel dintai chemat, adica primul care L-a cunoscut personal pe Iisus Hristos Mantuitorul si tocmai de aceea profund convins ca El este Mesia. Sa propovaduiesti cuvantul Celui ce a schimbat lumea inseamna sa fii puternic ca un lup. Iar numele Apostolului Andrei tocmai asta semnifica. El provine din grecescul , care se traduce “viteaz”, “barbat”. Prin predica lui Andrei adresata “lupilor” de la Istru s-a “innodat” aici lumea Vechii Legi si cea a Legii Noi, iar Andrei a jucat, intr-un fel, rolul unui alt Ioan Botezatorul.

RUGACIUNE

Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis si s-a facut faptura, nu intoarce dumnezeiasca Ta fata de la noi cei pacatosi, ca sa nu vina asupra-ne mania cea groaznica si infricosatoare a durerilor, care este rodul pacatelor noastre pe care in toata ziua cu nesocotinta in chip nenumarat le savarsim. Noi suntem pacatosi si patimasi, netrebnici si plini de rautate, iar Tu esti izvorul vietii si al milostivirii; nu ne lasa, Doamne; nu trece rugaciunea noastra a pacatosilor, nici nu rasplati noua dupa nelegiuirile noastre, ci, pentru ca nu sintem vrednici a castiga prin sarguinta cea de toate zilele milostivirea Ta, daruieste-ne-o Tu, Doamne, ca un preamilostiv. Pentru rugaciunile apostolului Tau Andrei, daruieste-ne noua sanatate si viata ferita de toata rautatea. Pentru pomenirea lui cea de azi ne intareste cu darul Tau cel stapanitor, ca din adincul inimilor noastre, cu bucurie sa laudam praznuirea lui, si sa slavim preasfint numele Tau, in vecii vecilor. Amin.

„Că cel dintre Apostoli mai întâi-chemat şi lui Petru frate adevărat, Stăpânului tuturor, Andreie, roagă-te, pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă” – Tropar