* Ziua mondială pentru sănătate şi securitate la locul de muncă. *

osha.europa.eu

* Securitatea şi sănătatea la locul de muncă, constituie unul dintre cele mai importante şi mai dezvoltate domenii ale politicii UE privind ocuparea forţei de muncă şi afacerile sociale. Activitatea din acest domeniu comportă o interacţiune complexă între mai mulţi actori la nivelul UE şi al statelor membre, incluzând în special guverne şi alte autorităţi publice, precum şi organizaţii ale lucrătorilor şi angajatorilor.

Iniţiativele, campaniile, seminariile pe teme ce punctează * Locurile de Muncă Sănătoase *, au scopul promovării evaluării riscurilor şi îmbunătăţirii accesului la bune practici, instrumente şi resurse, ce pot constitui un sprijin pentru întreprinderi şi organizaţii în procesul de evaluare şi gestionare a riscurilor profesionale. *

* În fiecare an, 28 aprilie este Ziua mondială pentru sănătate şi securitate la locul de muncă. Din 2003, OIM sărbătoreşte această zi internaţională evidenţiind prevenirea accidentelor şi îmbolnăvirea la locul de muncă prin dialog social şi tripartitism. Anul acesta, tema o reprezintă riscurile emergente şi modelele de prevenire în domeniul muncii aflat în schimbare, analizând actualele provocări la nivel mondial şi noul context al practicii în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă. EU-OSHA, care are un rol important în furnizarea de informaţii actuale şi corecte despre aceste aspecte, sprijină în mod activ OIM pentru promovarea acestei zile importante. *

http://www.protectiamuncii.ro/ro/

De frunzărit şi :

http://www.ilo.org/safework/events/safeday/lang–en/WCMS_DOC_SAF_EVE_DAY_10_EN/index.htm

standarde internaţionale în sprijinul …

Aşa  ar fi firesc, normal… În România însă….

Şi mă năpădesc aduceri aminte : cum e să fii hărţuit , bătut, suduit, umilit la locul de muncă… Twin Peakse-ul cărăşean, bogat în * iniţiative * de genul, că dacă voievodul tolerează ba îşi mai dă şi largul concurs…

Şi nu vreau uita cum au murit două colege,  stressul, comoţie cerebrală. Nici cum am născut la şase luni de sarcină căci * stressul * mi-a ucis fetiţa.. Nici cum prin anii 90 ne-am despăducheat vreo săptămână un întreg personal şi toţi copii, ai Statului * grijuliu *, nici că eram * deportaţi * în tabere cu lunile, dar, apă caldă…  ioc şi ne spălam în pârâurile din codrii cu apă rece, rece… Şi eram şi medici şi educatori şi ce mai era nevoie, nimănui nu-i păsa, nici de noi, cei * mari *, de copii, nici atât… Şi am lucrat ani, inclusiv sâmbete, duminci, sărbători, fără bani în plus, şi n-am beneficiat de sporuri deşi am contactat şi varicelă şi rubeolă de la copii, nevinovaţi, dar tratamentul noi l-am plătit din buzunar, la concediul medical noi am pierdut.Ca să nu mai pomenesc de stafilococii şi streptococii ce colcăie-mn aer în instituţii şi de ai * noroc *, te-alegi cu nişte ani de moldamin şi penicilină.

Ce ştie voievodul… să-şi protejeze protejatele, nimic altceva, nici măcar să asculte, darămite să verifice.

Nu, NU e victimizare cum are un idiot obicei o…  anume …să latre prin dosuri, pe la colţuri, care NU a fost în locul nostru al celor ce-am fost, nici în contact  direct cu toate acestea, nici cu copiii zi de zi, an după an, timp de vreo 17 ani, da-şi dă cu * opinia * judecând ceea ce cu impertinenţă numeşte * nebunia * noastră, a celor din * linia întâi *. Am pomenit şi-am să mai tot subliniez despre acestea toate, pentru că, nimic NU s-a schimbat! Pentru că, da, eu am fost cea care-a vorbit cu corpul de control şi-am spus, da, că NU e normal să nu se monitorizeze aspecte cum ar fi : sarcina, avortul, distribuirea de anticoncepţionale ştiindu-se că mulţi din tinerii instituţionalizaţi proveneau din medii unde deprinseseră cu mult înainte de * ocrotire * şi abilităţi nu de aplaudat, desigur, dar nici de blamat, că n-am fost niciunul în locul lor, nicio clipă şi prevenţie NU se face, mai nimic NU se face. Şi-am plătit, fiece cuvânt. Dar, am mulţumirea sufletească de-a fi mişcat un centimetru * divele * de pe scaune şi, chiar dacă tampoane se distribuie la bucată, dar se dau, la fel teste de sarcină , un neînsemnat exemplu, că-s altele, mult mai grave şi-au tot fost tolerate, mizeriile pitite, imaginea instituţiilor de * ocrotire * şi-a unor * dudui * protejată… cum am spus,  de către voievod, că pe feuda cărăşeană e… ca la noi la nima-n lume. Promovarea * divelor * posesoare de carnete, portocalii, desigur!

Locul de muncă… * sănătos * şi-a pus amprenta. Nedrept e că : prea puţine s-au scimbat şi acelea cu sacrificii, a celor * nebuni * ca subsemnata, că plăteşte copilul meu plângând ori de câte ori mă chinuie pe mine dureri ce mă ţintuiesc la pat, că sunt abuzurile ce au fost pitite dar cu consecinţe ireparabile, ireversibile pentru nişte copile …, că şefii continuă să fie şefi şi-atât, oameni nici gând, că tineri, copii instituţionalizaţi sunt şi la acest moment pentru tartorii la putere nişte… numere de dosare şi-atât. Şi-acestea te macină, te frământă, pentru că nu ţin de normalitate şi nu poţi lupta cu camarila , cohorta de nemoşaguri şi pretenari ce-a invadat domeniul * protecţiei * copilului … le porţi povară pe suflet, nu poţi uita, n-ai cum, ochii trişti ce caută la tine cu speranţă şi tu, faci atât de puţin, nefiind lăsat…

* Sănătatea * la locul de muncă : stress, ulcer gastric, preinfarct, bătaie, dacă latri, mişti în front, modalităţi se găsesc…

Un fel de …răvaş, cuiva, poate spre nicăieri… ar trebui ca destinatarul să fie …*  găsit *… :

* Să aştepţi promovarea bunelor practici, comportamente prosociale din partea tartorilor la conducere ? Păi dacă şi cei care ştiu cum e, cei care-ţi  * sunt * prieteni, colegi ajung să te judece că… : din cauza ta, a celui ce vorbeşti, spui lucrurilor pe nume, dar, * nebunia * modalităţii în care-ai ales s-o spui, faci le deranjează lor * reputaţia * devine incomodă şi-atunci aleg să te blameze, să te zugrăvească cu * artă *… ce să mai spui ? Taci şi le porţi, singur, şi, continui să lupţi, cum poţi. Să fi OM e lucru mare! Să-ţi clădeşti fericirea pe nefericirea altuia, e la îndemâna oricărui * artist * şi nu poţi cere de la * prieten * ce NU are, caracter şi moralitate.

Nu, NU am un servici cu carte de muncă, deci NU mă pot interna în spital la o adică. Dar sunt OM şi uite, o spun cumva… în aşa fel încât, poate, poate tresare un dram de omenie şi mă laşi în pace şi încetezi cu ţesăturile şi broderiile din care NU câştigi nimic, dar pe care NU eu le voi plăti la un moment dat, într-un fel sau altul…  * prieteno * şi mi-e greu, foarte greu, nu bine cum crezi şi ai pierdut respectul meu pentru  că m-ai forţat să o spun. Prin felul în care continui să te porţi. Eu o spun direct. Nu am nevoie să apelez la artificiile literaturii. Fac distincţie între realitate şi jocul cu imaginaţia, pentru că, nu eu doresc să fac impresie. Sunt un om simplu, n-am pozat în ce nu sunt, şi, sunt Eu. Dar ştii ce… ? Te iert ŞI de data aceasta, că nu-ţi e uşor să duci povara nefericirilor ce le semeni pe oriunde treci şi nu te invidiez…

Cu tristeţe o spun, mulţi au fost cei care l-au judecat greşit şi condamnat pe Omul, profesionistul, prietenul meu, al multora, Mile, Mile Cărpenişan. Cei care NU au fost o zi , o oră-n locul lui! Da, şi-a asumat responsabilităţi şi riscurile meseriei sale şi da, a făcut-o ca atât de puţini, cu dăruire, cu pasiune, cu suflet, cu respect. Dar a fost OM mai înainte de toate şi pentru aceasta merită respect, nu judecăţi de valoare din partea unor * binevoitori * care nu au lucrat în medii * sănătoase * ca el.  Atât de OM a rămas Mile, că nu pot şi nu vreau să uit : * iartă, Niko, îi e deajuns că trăieşte cu răutatea sa *, sau * fă Bine şi celui ce-ţi face rău, doar spune, să spui mereu ce ai de zis, dar de pedepsit, nu tu… are cine …

Te iert ŞI din respect pentru Omul de zăpadă, Mile, c-aşa îmi spunea el, să spun, ca să nu plesnesc, apoi, să-mi văd de drumul meu şi să continui să fac în felul meu ce am început, să lupt, c-aşa sunt eu, cumva ca el… Nu mă alint, chiar sunt un puiuţ de Mile şi de-aceea îmi dor zâmbetele deseori.

Să fi rău, făţarnic, să faci rău…. oricine e în stare, oricine, să fi Om, însă… Da, poţi poza, mima, te poţi zugrăvi a fi, până la un moment dat când erul devine limpede, limpede şi toate se văd, în toată * splendoarea*. Ce semeni, aceea culegi iar eu n-am semănat grăunţe de nefericire în calea nimănui ca să-mi clădesc mie castele de nisip vremelnice. Atât de vremelnice… să nu uiţi. La plecare, nu luăm cu noi nimic.Lăsăm în urma noastră, faptele.

Şi-avea majka mea, majka Darinka o vorbă : … cu nărodul nu te pui, îi faci cale… mai devreme ori mai târziu, îşi va frânge gâtul de propriile sale ţesături ori se va îneca-n propriu-i venin…

Dacă pricepi, bine. Dacă nu, nu. Am zis. *

*******

Securitatea şi sănătatea la locul de muncă… zâmbesc…. un zâmbet amar…

Sibilla