http://vitaliegutu.files.wordpress.com/
Grigore Vieru
Cărunteţea lui Dumnezeu, zăpada-n Carpaţi şi halatul medicului – atât a rămas curat în lumea asta. ( Grigore Vieru )
Pentru ea
Pentru ea la Putna clopot bate,
Pentru ea mi-i teama de pacate,
Pentru ea e bolta mai albastra
Pentru limba, pentru limba noastra.
Dumnezeu prima oara
Cand a plans printre astre,
El a plans peste Tara
Cu lacrima limbii noastre!
Pentru ea ninsori se cern din spatii,
Pentru ea puternici sunt Carpatii,
Pentru ea e calda vatra poamei
Pentru limba, pentru limba mamei.
Pentru ea noi varuim peretii,
Pentru ea mai sunt raniti poetii,
Pentru ea cresc florile visarii
Pentru limba, pentru limba Tarii.
Dumnezeu prima oara
Cand a plans printre astre,
El a plans peste Tara
Cu lacrima limbii noastre!
* Cerul, drumul şi gândul nu le poţi îngrădi. * ( Grigore Vieru )
* Nici religia nu a putut acoperi vreodată răutatea omului – întotdeauna i-au rămas afară ghearele. * ( Grigore Vieru )
* Lasă-te răstignit, adevărule, poate că te va găsi lumea în sufletul ei aşa cum l-a găsit pe Hristos. * ( Grigore Vieru )
Limba noastră cea română…
Sarut vatra si-al ei nume
Care vesnic ne aduna,
Vatra ce-a nascut pe lume
Limba noastra cea romana.
Cant a Patriei fiinta
Si-a ei rodnica tarana
Ce-a nascut in suferinta
Limba noastra cea romana.
Pre pamant stravechi si magic
Numai dansa ni-i stapana:
Limba neamului meu dacic,
Limba noastra cea romana.
In al limbilor tezaur
Pururea o sa ramana
Limba doinelor de aur,
Limba noastra cea romana.
Autor: Grigore Vieru
Legamint
Lui Mihai Eminescu
Stiu, cindva, la miez de noapte
Ori la rasarit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cartii Sale
Am s-ajung atunce, poate
La mijlocul ei aproape
Ci sa nu inchidetI cartea
Ca pe recile-mi pleoape
S-o lasatI, asa, deschisa
Ca baiatul meu, or fata
Sa citeasca mai departe
Ce n-a dovedit nici tata.
Iar de n-au s-auza dinsii
Al stravechii slove bucium
Asezati-mi-o ca perna
Cu totii codrii ei in zbucium.
( Grigore Vieru )
* Nimeni nu ştie mai bine ca inima secretele creierului. Poezia ar fi secretul creierului scăpat din gura inimii. * ( Grigore Vieru )
* Cine nu şi-a scris istoria cu sângele, acela sau n-a avut-o nicicând, sau crede că poate trăi pe contul istoriei altora. * ( Grigore Vieru )
Îi mulţumesc colegului şi prietenului de suflet Augustin pentru că a adus în dar, fărâmă de suflet român, mai presus de tăceri şi dincolo de cuvinte… Cum roua să ne fie sufletelor, Poesia lui G Vieru:
În limba ta
In aceeasi limba
Toata lumea plange,
In aceeasi limba
Rade un pamant.
Ci doar in limba ta
Durerea poti s-o mangai,
Iar bucuria
S-o preschimbi in cant.
In limba ta
Ti-e dor de mama,
Si vinul e mai vin,
Si pranzul e mai pranz.
Si doar in limba ta
Poti rade singur,
Si doar in limba ta
Te poti opri din plans.
Iar cand nu poti
Nici plange si nici rade,
Cand nu poti mangaia
Si nici canta,
Cu-al tau pamant,
Cu cerul tau in fata,
Tu taci atunce
Tot in limba ta.
* * *
Mortii sunt
Ca niste copii.
Trebuie sa-i strigi
Seara acasa.
Sa-i scalzi
Inainte de somn.
Sa le inchizi ochii,
Sa le saruti fruntea.
Trebuie sa veghezi
Sa nu cada
Din leaganul de lut.
Lasati mortii
Sa doarma in pace
Langa roza cea alba-a
Izvorului,
Sub cerul de frunze
Al pomului.
Mortii sunt
Ca niste copii
Si fiecare
Isi are mortii sai.
Autor: Grigore Vieru
Poezia IN LIMBA TA de Grigore Vieru
Sibilla
citate preluate de pe http://www.citapedia.ro
imagini preluate de pe google.ro
leo
Sibilla
Sfinxul 
Multumesc, Sibilla, pentru aceasta postare. Fratele Grigore va ramine vesnic in inimile noastre, cel mai vajnic ostean al limbii romane:
„Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.” (In limba ta)
ApreciazăApreciază
Niko,
Surpriza!!!
N-am patit nimic,astept trecerea
iernii si poatr am sa revin!.
Ma crezi sau nu dar insist sa crezi ca-mi este dor de tine,de voi ,prietenii mei din virtual.
Tu nu te dezminti.Ai ramas aceeasi optimista pe care am cunoscut-o acu vreo doi ani.
Poatarile tale sunt deosebite,uneori nici nu mai stii ce poti sa mai comentezi.
Te pupa tata Borgo acelasi varsnic prieten.
Cu mult drag,tata Borgo 🙂
ApreciazăApreciază
Buna seara „oama” de omenie! Nevoile si alte motive reusesc sa ne tina departe de trairile linga cei adoptati, acceptati, adunati in „familia” patimasilor dupa „ADEVAR” si dupa Dreptate.
Citeam o clipa, in ascuns, rindurile tale. Fara comentarii. In momentele de ragaz de la slujba. Acasa calculatorul era ocupat pina seara tirziu si de oboseala nu am mai reusit sa ma asociez gindurilor pe blog.
Pentru Grigore Vieru, si mai demult pentru familia Aldea Teodorovici, am pus si eu la loc de cinste cite o lacrima si o ruga, intilnindu-le creatia si ascultind-o dominat de tristete.
Am citit si la AN postarea inchinata lui Vieru. Apreciez in adincul sufletului meu amintirile despre sufletele oamenilor ca Vieru. Mai sint si alte suflete care tinjesc la chemarea limbii, la unitatea nemului. Diplomatia impune taina, tacerea, rigoarea in asteptarile oamenilor politici. Ma doare ca nu se ridica „trimbitele” intelectuale, cu posibilitati de exprimare, de recunoastere, care sa se faca auzite in tot locul, sa zgindare ciudatul trai de nevoias al romanului de oriunde. Obisnuit sa suporte, sa amine, sa-si infringa dorinta, vointa de a iesi din letargia de sute de ani a neputintei parasirii starii de serbie, de sclavie pe paminturi romanesti. Cine sint eu ? Cine ma asculta pe mine ? Unde sint chemarile oamenilor de talia lui Vieru ori de taria familiei Teodorovici?
Vieru a fost . A trait cu gindul la fiinta romaneasca, vorba cintecului.
A fost.
Era cuvint, peste cuvinte, ascultat,
Era viata din cioturile neamului izbeliste,
A fost trompeta desteptarii ultimului ceas,
Pe cimpul lui de lupta, glas al chemarii,
Irosit de neam in pragul asteptarii,
Era, a fost trompetul cintarii de trezie,
Cuvint de intregire, de unire, intr-o singura Romanie.
Cind un nume piere
Cind un nume piere,
Somn adinc se lasa in tacere,
Trecute amintiri in durere,
Tristetea aduce mereu cu ele.
Vers, cuvint, parere,
Liniste adinca in tacere,
Odihna sufletului ce nu piere,
Inchinare muta la vedere.
Pas marunt, nazuinta pe carare,
Speranta treaza la inchinare,
Prinde viata, nu mai moare,
Limba noastra intr-o tara mare.
Cind un nume piere,
Vreme nu-i pentru cadere,
Vremea aduna muguri primavara
Cu ei intreaga sa ne fie tara.
pastel
ApreciazăApreciază
Salut Tata Borgo!
Ma bucur sa dau de Dv. pe blog, la Niko, cum spune-ti Dv.
Sanatate sa va dea Domnul.
Salut aici si prietenii Sibillei.
pastel
ApreciazăApreciază
Prietenii mei dragi…
Am mai spus, da dragu-mi e să mai spun, ca să vă alint şi să mă las alintată de zâmbetul vostru: fiecare popas al vostru, al fiecăruia din voi, la taclale, cu Sfinxul, mă tresare surâs, oricât de cătrănită aş fi, aşa să ştiţi, da cred că voi ştiţi aistea dinainte de a fi conştientizat eu… 🙂
@Augustin,
… Iar cand nu poti
Nici plange si nici rade,
Cand nu poti mangaia
Si nici canta,
Cu-al tau pamant,
Cu cerul tau in fata,
Tu taci atunce
Tot in limba ta.
…
Mulţumesc, prieten drag, coleg de bătălie! Vă simt aici mai ales atunci când pare că n-aţi fi… sunt mai atentă la… ştim noi ce, da nu spunem 😉
Respect !
Sibilla
@tati Borgo,
Am ştiut eu că tati drag simte când trebuie şi-i musai să surâdă aer primăvăratic, turbo-zăpăcitei-sibiline, şi, tati Borgo e aici 🙂
Hvala lepo, tati şi-o îmbrăţişare caldă, caldă… că-i musai pe la vară una îmbrăţişare pe foarte bune la focul de tabără de-l tot cobim, da musai ! Evident, cu vin de Târnave, cu poveşti, cu noi toţi laolaltă, dacă o îngădui Doamne, Doamne… care trebuie că ne iubeşte şi ne ştie mai bine ca nime, de-a lăsat să ne tresărim sufletele pe aici, cred că Planul Lui cu noi, să fie acela de-a ne întoarce la Cele Dintâi, să renaştem Sacrul OM, cumva, simt eu c-o vom face!
Asta surpriză … a venit tati Borgo, aşa că, pe redute sibilino, că nu eşti singură, dară. Nici n-am fost vreo clipă… da voi ştiţi că şi de-aceea vă iubesc mult, căci cu voi, prietenii mei de suflet, mă alint fără de teamă că m-ar judeca sau mi-ar cere explicaţii ori m-ar eticheta careva, cu voi sunt mai.. EU, nah, recunoscui 🙂
numai bine, tati drag, să vie primăvara în Calea noastră, apăi să vieeeee….
Sibilla
@pastel,
Doamne Ajută !
Eşti de-al casei, aşadar, binevenit oricând şi cu drag din drag nouă alături, aşa să ne fie mereu… Musai să împlinim , să pecetluim prietenia noastră, zisăi, la vară… la tati Borgo, unde iaca, vă dau eu întâlnire, nah, numa sănătoşi să fim, c-apoi ne-om aduna 🙂 Nea Augustin mă ia-n tolbă şi-mi dă voie să vorovesc numai când sunt cu minte 😉 … e cale lungă pân la tati, da nimic nu-i fără de un rost..
Cerul e ţesut din stele,
Luncile – din floricele,
Numai dorul strămoşesc –
Din cuvântul românesc.
Din pământ izvorul iese,
Grâul – din seminţe dese,
Numai dorul strămoşesc –
Din cuvântul românesc.
Razele ne vin din soare,
Iar miresmele – din floare,
Numai dorul strămoşesc –
Din cuvântul românesc.
( Dorul şi limba – G Vieru )
stimă şi respect, prietene drag,
Sibilla
Ia s-aud ce-aţi cules din toate câte le presărai pe ici pe colo 🙂
ApreciazăApreciază
Sibilla,multumesc ,sarutmana pentru aceasta postare,mai ales ca azi am intrat in Postul Pastelui,o saptamana minunata 🙂
p.s.ai o dedicatie muzicala.
iar daca vrei poti sa intri si pe http://octavpelin.blogspot.com/
ApreciazăApreciază
@octavpelin,
Mulţumesc frumos, Tavi, prieten drag !
ApreciazăApreciază