* Nobilul Viciu *…
http://picasaweb.google.com/lh/photo/bUDv9p_KYH9pCQedZKvrtA
Leapşa * Dragelor * – Phenomenal Woman, de la Forever-green, blagoslovire…
1 – dedicaţie în versuri, doamnelor, domnişoarelor… :
Nobilul viciu
Cetatea peste mine se răstoarnă,
În carnea mea îi simt într-una biciul,
De este vară sau de este iarnă,
Femeia este singurul meu viciu.
Nici nu mi-e teamă, nici nu-mi este silă
De tot ce împotrivă mi se-ntâmplă,
Orgolioasă, dreaptă sau umilă
Femeia-mi şade veşnic lângă tâmplă.
O simt ca vulpe, ori ca pe-o tanagră,
Dar cel mai drag îmi e acest exemplu,
Iubirea pentru-o tristă capră neagră
Din care am facut răsfăţ şi templu.
Ştiu că mi-e viaţa scurtă, ştiu că moartea
În fiece femeie stă la pândă,
Dar fie de femei umplută cartea
De care viaţa lumii e flămândă.
Nu mi-au plăcut averi, nici vinuri bune
Şi n-am avut în rest nici un capriciu
Deşertăciune din deşertăciune
Femeia este singurul meu viciu.
Nu m-am bătut în târguri sau războaie,
N-am vrut să fiu împerator sub stele,
Femeia care nu se încovoaie,
Am înjugat-o nebuniei mele.
Şi am arat cu ea mereu pământul,
Şi-am semănat ogoare numeroase,
Nu i-am lăsat pe buze nici cuvântul
Ca pe-un metal am resorbit-o-n oase.
E-adevărat că am iubit pe una,
E-adevărat tot ceea ce se zice,
Am căutat-o prin neant cu luna
E-adevărat c-a fost Euridice.
E-adevărat că-n geamul meu caisii
N-aveau puterea nici un an să steie
Ca într-un joc de-absurde artificii
Şi creanga lor îmi mirosea femeie.
Motorul meu şi-al lumii de aceea,
Motorul meu cuminecat cu biciul,
A fost femeia şi-a rămas femeia,
Puterea mea şi singurul meu viciu.
Ea m-a condus, eu am condus-o-n lume,
Am fost mereu un cuplu în derivă,
Şi chiar de nu i-am dat nimic din nume
Trecând mereu, mi-a fost definitivă.
Iubirea mea nu a mişcat nici aştri
Şi nici pământul sub o-mbrăţişare,
Dar lance cand a fost, cu ochi albaştri,
Simţeam că-n ochi privirea ei mă doare.
De n-avea rană, îi făceam eu rană,
Să-i pot iubi supremul sacrificiu,
În faţa ta, condiţie umană,
Femeia este singurul meu viciu.
1984 – Adrian Păunescu
2 – dedicaţie muzicală Femeii :
Tatiana Stepa – Durerea femeiasca
3 – Evergreena, de la care-a pornit Leapşa mai zice şi de-o fotografie care să reliefeze ceva fenomenal… :
Păi… cam aşa :
Aş adăuga, cu de la dumneamea citire, porecle primite de-a lungul anilor, spre… * citire *, cui se încumetă, nu neapărat dragilor * băieţi cu ochişori albaştri *… Aşadar : * Arlechino *, * Sandy Bell *, * Xena *, * Arkana *, * Pitbull *, * Ciuta * 😉
Leapşa merge către, voi, voi toate… Aşadar, Femeia, Nobilul Viciu, eterna, Femeie… mamă, soră, fiică, prietenă, colega… FEMEIA!
Cu drag, respect şi preţuire, dragelor !
Sibilla
Sibilla, frumoasa poezia, frumoasa melodia, cat despre porecle, ce sa spun? Bataioasa cum te stiu, ti se cam potrivesc… 🙂
ApreciazăApreciază
🙂 super!!!
ApreciazăApreciază
Vă mulţumesc, amândurora, prietene dragi mie !
@forevergreen,
Poreclele, parte din ele sunt creaţie Zoran, altele, de la copii ( Arlechino, de la salopeta ce-o purtam fiind însărcinată, la servici, copiii spuneau că eram tare comică, Pitbull, pt că mă certam cu toţi pt ei pe la şcoli, cam aşa )
Arkană, de la … 😉 🙂
numai bine,
Sibilla
@evergreenstory,
Şi tu eşti o superbă 🙂
calde îmbrăţişări,
Sibilla
ApreciazăApreciază