România ruptă-n două?Da. * Politicienii * şi… noi, poporul!
Motto:
Sfinxul reprezinta, dupa istoricul N. Densusianu, „Figura cea enorm de colosala din Carpatii Daciei si care ne infatiseaza o expresie suverana de demnitate si o imensitate de putere ce nu putea sa reprezinte decat pe zeul cel mare, national al triburilor pelasge, caruia i-au fost consacrate peste tot locul inaltimile cele mai impunatoare ale muntilor”.
*******
Coborâm cu picioarele pe pământ şi, privim trista cruda realitate, făţiş!
Curtea Constituţională şi-a dat examenul. Întâlnirile * absolut întâmplătoare * ale Cotroceniului cu neşte * magistraţi *, au dat roade… de * succesuri *, nimic de zis. Trecutul deloc cum zăpada, bată-l buba, d-aia funcţionează şantajul, avertismentul, intimidarea… reputaţie şi respect pentru CC, nu mai e cazul s-o discuţi, au vorbit faptele, care, le fac * cinste * celor ce au negat Fraudarea Alegerilor Prezidenţiale din România, aserviţilor, punct. Ruşine acestor… * magistraţi *!
* Darurile *recentelor Alegeri Prezidenţiale: întărirea Statului Mafiot şi instaurarea Dictaturii – artizani Tr Băsescu &PD-L; Şefia PSD – iz de schimbare… ; UDMR – aceiaşi arhiunoscută melodie * vrem ( la ) guvernare şi autonomie .. *, PNL – ia să-i vedem de ce-s în stare, opoziţie sau iama la ciolan ŞI ei chipurile de grija faţă de soarta ţării, a poporului..? Dracu ştie cum, toţi, toate partidele, toţi * stimabilii * politicieni, trâmbiţează * grija faţă de *, iar România e la sapă de lemn, penibilii, nesimţiţii, incompetenţii!
Ce va urma ? Absolut nimic bun ! Clar ! Siguranţă, stabilitate, ieşirea din criză, relansare economică, locuri de muncă, şanse egale, trai decent, etc… ?? Aş, da de unde! Cine să-şi mai amintească de sloganele de campanie, cine ? Şi-acum, se vor lămuri cei 5 mil. de români ce l-au votat pe Băsescu… căci, le place au ba, şi ei vor simţi pe propria piele consecinţele. Evident, românii amărâţi, fraţii noştrii, căci poate n-ar fi rău să realizăm că dezbinarea, nu poporului face bine, dimpotrivă. Respectarea drepturilor omului ? O poveste, din nefericire, căci, va urma cenzura, limitarea unor drepturi, se va continua dar, mai dihai cu hărţuirea incomozilor, adică a Avertizorilor, a tuturor celor ce spun lucrurilor pe nume şi dau nume. Mafia PD-L va domni pe placul ei, nestingherită.
În ultima vreme auzim zilnic: * România ruptă-n două *… chiar aşa, numai că NU e vorba de electorat, de popor ci, de-o parte suntem noi, românii, indiferent de opţiuni, simpatii, politice şi, de cealaltă parte sunt ei, * politicienii *, păcălicii, fariseii. Între noi, o groapă adâncă, adâncă… Deasupra tuturor, doar Cerul, Acolo să ne rădicăm privirea şi să ne facem o Sfântă Cruce, căci, vom avea nevoie…
Doamne, ai milă de noi, românii !
Sibilla
Şi, iată ce am scos din Arhiva Sfinxului, căci aşa cum Sfinxul veghează de mii de ani şi priveşte la toate cu îngăduinţă şi Demnitate la multe ce poate că aşa e să fie, ca să deprindem Tâlcurile, să luăm aminte, la fel şi LEO, Cerberul, Baciul, n-a spus nimic întâmplător, atunci… :
Doini-m-aş şi n-am cui..
Posted on 9 decembrie 2008 by leo | Editează
A fost o dată ca niciodată, au fost zile şi nopţi de poveste în care ea, mămăliga, a aflat că poate exploda mai teribil ca tientiul. Au fost zile şi nopţi în care ei, copiii Măreţului Conducător, au visat că pot trăi liber într-o ţară liberă, preferând mai degrabă îmbrăţişarea morţii decât trezirea dintr-acest vis frumos într-aceeaşi mizeră temniţă a conştiinţelor.
Şi-n poveste a intervenit un Oracol, zis din Dămăroaia, ce a propovăduit că drumul spre democraţie, spre visul frumos visat într-o noapte de iarnă, nu-i cale de şapte poşte, ori peste nouă mări şi nouă ţări ca-n poveştile copilăriei, ci tumna de douăzeci de ani.
Asta se-ntâmpla cam la vremea când într-o fărămiţată infantilă clasă politică s-a iscat ceea ce o diabolică propagandă anti-românească avea să numească monstruoasa coaliţie, ori patrulaterul roşu, la vremea când forţele naţionaliste şi de stânga s-au unit pentru a guverna o ţară adusă pe marginea prăpastiei de aventurieri aflaţi la capătul dintâi al lanţului trofic al trădării la românii post-decembrişti – Petre Roman, alias „Petrică eşti cel mai bun” , şi Theodor Stolojan, alias „dragă Stolo”.
De-atunci, trădările s-au tot înşirat pe mosorul ce-a devenit el, rumânul bun de talpa ţării, până când, iată, fuiorul-funie i-a ajuns tumna la gât, gata să-i ia ultima suflare a speranţei în ceasul al doisprezecelea al sorocului de douăzeci de ani spre democraţie. A fost ziua în care, în şirul parcă fără de sfârşit al trădărilor la români, ce s-a împletit atât de intim cu şirul marilor conducători ai neamului românesc (iară mari nu de puţine ori nu a însemnat că au fost şi priviţi ca atare la scara vieţii celor ocârmuiţi, ci mai degrabă la scara istoriei!) – Burebista – Decebal – Ţepeş – Mihai Viteazu – Tudor din Vladimiri – Cuza Vodă – Ion Antonescu şi nu puţini alţii ce au plătit cu viaţa lor pustiul de bine de-au vrut a-l face propriului popor, s-a mai adăugat o victimă: speranţa românilor că, la capătul celor douăzeci de ani, vor afla libertatea de a trăi demni în ţara lor. Dar vai, ce se vede acum în zarea sorocului proorocit? Chipul rânjit al lui Paiaţă-vodă, urmaşul epigon al lui Ceauşescu în galeria dictatorilor români ce, după ce şi-a făcut trepte spre mărire din „Petrică eşti cel mai bun”, din peneţei, din „dragă Stolo”, din purei, din peremei, a pus ultima piatră la temelia statuii noului Cel mai Iubit Fiu al Poporului: pesedeii.
Dumnezeu să-i ierte, că nu ştiu ce fac…
Iară nouă, urmaşilor păstorilor Mioriţei, să ne dea Doamne-Doamne, puterea de-a mai doini după cum învăţatu-ne-a Eminescul:
DOINA
De la Nistru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Şi străinul te tot paşte,
De nu te mai poţi cunoaşte.
Sus la munte, jos la vale
Şi-au făcut duşmanii cale;
Din Sătmar pâna ‘n Săcele
Numai vaduri ca acèle.
Vai de biet Român săracul,
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se ‘ndeamnă,
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vara vara lui
Şi-i străin în ţara lui.
Dela Turnu ‘n Dorohoiu
Curg duşmanii în puhoiu
Şi s-aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier,
Toate cântecele pier,
Sboară paserile toate
De neagra străinatate.
Numai umbra spinului
La uşa creştinului.
Îşi desbracă ţara sânul,
Codrul – frate cu Românul –
De secure se tot pleacă
Şi isvoarele îi seacă –
Sărac în ţară săracă!
Cine-au îndrăgit străinii
Mânca-i-ar inima cânii,
Mânca-i-ar casa pustia
Şi neamul nemernicia.
Ştefane, Măria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija Sfinţilor
În sama părinţilor,
Clopotele să le tragă
Ziua ‘ntreagă, noaptea ‘ntreagă,
Doar s-a îndura Dumnezeu
Ca să-ţi mântui neamul tău!
Tu te ‘nalţă din mormânt
Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând.
De-i suna din corn odată,
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori,
Îţi vin codri ‘n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară,
Îndrăgi-i-ar ciorile
Şi spânzurătorile!
Atât i-a mai rămas baciului cu fluieraş de soc,
Leo
A fost o dată ca niciodată, au fost zile şi nopţi de poveste în care ea, mămăliga, a aflat că poate exploda mai teribil ca tientiul. Au fost zile şi nopţi în care ei, copiii Măreţului Conducător, au visat că pot trăi liber într-o ţară liberă, preferând mai degrabă îmbrăţişarea morţii decât trezirea dintr-acest vis frumos într-aceeaşi mizeră temniţă a conştiinţelor.
Şi-n poveste a intervenit un Oracol, zis din Dămăroaia, ce a propovăduit că drumul spre democraţie, spre visul frumos visat într-o noapte de iarnă, nu-i cale de şapte poşte, ori peste nouă mări şi nouă ţări ca-n poveştile copilăriei, ci tumna de douăzeci de ani.
Asta se-ntâmpla cam la vremea când într-o fărămiţată infantilă clasă politică s-a iscat ceea ce o diabolică propagandă anti-românească avea să numească monstruoasa coaliţie, ori patrulaterul roşu, la vremea când forţele naţionaliste şi de stânga s-au unit pentru a guverna o ţară adusă pe marginea prăpastiei de aventurieri aflaţi la capătul dintâi al lanţului trofic al trădării la românii post-decembrişti – Petre Roman, alias „Petrică eşti cel mai bun” , şi Theodor Stolojan, alias „dragă Stolo”.
De-atunci, trădările s-au tot înşirat pe mosorul ce-a devenit el, rumânul bun de talpa ţării, până când, iată, fuiorul-funie i-a ajuns tumna la gât, gata să-i ia ultima suflare a speranţei în ceasul al doisprezecelea al sorocului de douăzeci de ani spre democraţie. A fost ziua în care, în şirul parcă fără de sfârşit al trădărilor la români, ce s-a împletit atât de intim cu şirul marilor conducători ai neamului românesc (iară mari nu de puţine ori nu a însemnat că au fost şi priviţi ca atare la scara vieţii celor ocârmuiţi, ci mai degrabă la scara istoriei!) – Burebista – Decebal – Ţepeş – Mihai Viteazu – Tudor din Vladimiri – Cuza Vodă – Ion Antonescu şi nu puţini alţii ce au plătit cu viaţa lor pustiul de bine de-au vrut a-l face propriului popor, s-a mai adăugat o victimă: speranţa românilor că, la capătul celor douăzeci de ani, vor afla libertatea de a trăi demni în ţara lor. Dar vai, ce se vede acum în zarea sorocului proorocit? Chipul rânjit al lui Paiaţă-vodă, urmaşul epigon al lui Ceauşescu în galeria dictatorilor români ce, după ce şi-a făcut trepte spre mărire din „Petrică eşti cel mai bun”, din peneţei, din „dragă Stolo”, din purei, din peremei, a pus ultima piatră la temelia statuii noului Cel mai Iubit Fiu al Poporului: pesedeii.
Dumnezeu să-i ierte, că nu ştiu ce fac…
Iară nouă, urmaşilor păstorilor Mioriţei, să ne dea Doamne-Doamne, puterea de-a mai doini după cum învăţatu-ne-a Eminescul:
DOINA
De la Nistru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Şi străinul te tot paşte,
De nu te mai poţi cunoaşte.
Sus la munte, jos la vale
Şi-au făcut duşmanii cale;
Din Sătmar pâna ‘n Săcele
Numai vaduri ca acèle.
Vai de biet Român săracul,
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se ‘ndeamnă,
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vara vara lui
Şi-i străin în ţara lui.
Dela Turnu ‘n Dorohoiu
Curg duşmanii în puhoiu
Şi s-aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier,
Toate cântecele pier,
Sboară paserile toate
De neagra străinatate.
Numai umbra spinului
La uşa creştinului.
Îşi desbracă ţara sânul,
Codrul – frate cu Românul –
De secure se tot pleacă
Şi isvoarele îi seacă –
Sărac în ţară săracă!
Cine-au îndrăgit străinii
Mânca-i-ar inima cânii,
Mânca-i-ar casa pustia
Şi neamul nemernicia.
Ştefane, Măria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija Sfinţilor
În sama părinţilor,
Clopotele să le tragă
Ziua ‘ntreagă, noaptea ‘ntreagă,
Doar s-a îndura Dumnezeu
Ca să-ţi mântui neamul tău!
Tu te ‘nalţă din mormânt
Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând.
De-i suna din corn odată,
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori,
Îţi vin codri ‘n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară,
Îndrăgi-i-ar ciorile
Şi spânzurătorile!
Atât i-a mai rămas baciului cu fluieraş de soc,
Leo
Completat sub: r Atitudini, Leo dixit
https://sfinx777.wordpress.com/2008/12/09/doini-m-as-si-n-am-cui/
În loc de * felicitări *, Băsescului care NU e * preşedintele tuturor românilor *… că NU e … :
* Viclenia e un semn de slăbiciune, căci mintea omenească veritabilă stă în raport direct cu capacitatea de a pricepe în mod dezinteresat un adevăr. Învingătorul momentan nu este totdeauna cel definitiv. * ( Mihai Eminescu )
* Sunt succese care te înjosesc şi înfrângeri care te înalţă. * ( Nicolae Iorga )
Sibilla&LEO
leo
Sibilla
Sfinxul 
@Sibilla
In 14.12.2009, pe blogul lui Marcus, am scris plin de amaraciune. Reproduc si pe blogul tau trairea zilelor mele dupa alegeri. Am mai spus undeva ca hotarirea renumararii a fost asa „de florile marului” sau
Basesecu este jucator… de pocher. A incercat si i-a mers… ca pe vapor. Acolo avea destul timp sa-nvete sa-i pacaleasca pe marinari. A facut „scoala” inalta pe vas, la fel cum puscariasii in inchisori. S-a specializat. La cirma ROMANIEI aplica procedurile de pe mare, specifice, care stau la indemina capitanului.
Acolo avea totul sub comanda. Poate,in buzunare, purta si pistolet…cacealmaua i-a reusit si-n 2004, cind a „trigat” hotii…
Ce s-a intimplat la CCR era de asteptat, calmul afisat de TB trebuia sa dea de gindit. Numararea voturilor nule a fost „praf in ocihi” pentru linistea naivilor si netezirea asperitatilor, tocirea „sabiilor” revoltatilor sau aminarea spre calmarea eventualilor protestanti. Si a reusit. Tradatorii au ajuns iar la „ciolan”, in stilul lor caracteristic, in saptamina aminarii deciziei CC, Curte care a scapat de raspundere, a scapat de santaj, a cistigat locuri pe scaunele platite regeste, momind contestarii si jumatate din poporul roman cu „mirosul cirnatilor” de la masa lor si a PDL-eilor.
„Flecari am fost, flecari raminem”. Este in istoria noastra, intreaga, lipsa de unitate, si dezbinarea i-a reusit asa de bine marinarului incit, fara teama, cu „ajutorul poporului” va mai domina peste saracia si greul poporului, spre binele lui si al oamenilor sai. O sa ne caciulim la puternicii formati de si in PDL.
Grav este ca in alte partide a intrat satana si dezbina. PNL este la mina lui TB, poate ajunge la situatia PNTCD, iar PSD este in prag de scindare in grupuri periculos de mici.
Uite asa se face simtita nevoia unui partid al celor nevoiasi, al saracilor, al muncitorilor, al celor multi, si intoarcerea de unde am iesit in 1989.
Multimea aceasta, amintita de mine, nu se face vinovata de lacomia politicienilor. Este vinovata pentru lasitatea dovedita cind putea sa-si impuna un om potrivit asteptarilor lor. Nu este numai lasitatea in culpa ci si naivitatea gindirii. Statornicirea ideii, impacarea cu ideea descurcarii de unul sigur, prin diverse viclesuguri, orientari, egoismul tot mai frecvent, ne indeparteaza, ne dezbina, ne dezumanizeaza, ne trece in rindul fiintelor din jungla. Triburile, popoarele de mai tirziu au existat, au rezistat prin unire. In trecutul apropiat eram mai uniti, mai umani, mai veseli, mai putin stresati si mai cu multa demnitate. Eram apropiati, intelectuali de muncitori, muncitori de intelectuali. Idem cu taranii.
Ne mai asteapta, oare, inca 20 de ani ca sa ne dam seama ca trebuie sa fim uniti?
Fereasca Dumnezeu! Acum societatea a fost superclasificata – oameni de rind, intelectuali, judecatori (magistrati), politicieni, patroni si salariati, stapini si supusi, subordonati si aclavi, Avuti si someri muritori de foame. Fiecare etaleaza, cu toate mijloacele de care dispune, ca sa fie clar pe ce treapta a societatii isi are locul.
Sper, sau sa speram, ca vor apare insi capabili sa adune in jurul lor oameni destoinici, curajosi, instruiti si cinstiti, care sa oblojeasca poporul roman. Domnul sa ne ajute! Amin!
ApreciazăApreciază
Azi dimineata scriam, pe blog la Marcus, ca raspuns la un comentariu de dupa ora 24, tirziu in noapte, si pentru respectul cititorului Cârcotaşu, cele de mai jos, pe care le reproduc pe cunoscutul blog al SIBBILEI (acum am timp, de dimineata nu am avut, am copiat litera cu litera ca sa pot termina, dar inca ar mai fi ceva de adaugat), deci:
…
Cu totul alta este tinta noastra. Am dori indeosebi ca d. Bratianu, in loc de-a lasa pe pretinii sai de la “Romanul” a combate evidenta in zeci de numere de-a rindul, ca si cind evidenta ar putea fi combatuta cu succes, sa gindeasca, ca om de stat, ca lucrurile nu mai pot merge astfel. Acum o o generatie sau doua Caradele si Costinestii, Serurii si Patarlagenii puteau trece, de bine de rau, de oameni politici. Azi nu mai merge. Domnii acestia se pot supara pentru ca le vorbim atit de verde, ne pare chiar noua rau ca trebuie sa atingem atitea susceptibilitati, dar n-avem ce face. Din generatia trecuta s-au ales ce s-au putut alege: aproape toti fruntasii partidelor apartin epocei de la 1848. Cotul cu care masuram insa utilitatile e azi mai mare; a intrebuinta oamenii, mijloacele si procedimentele din trecut inseamna a crea un pericol permanent pentru viitorul tarii si nationalitatii noastre.
…
Domnul a vazut atitea in tara aceasta. El a vazut cum din toti aceia cari sint certati cu cerul si cu ei insii, din toti aceia pe care constiinta propriei lor nimicnicii ii fierbe si-i mustra s-a format un numeros partid, carele, sub pretextul luptei pentru libertatile publice, vineaza functiile publice. Lipsiti de religie si de iubire de patrie, fara instinct pentru adevar, fara stiinta si fara spirit de munca, unii din ei au fost fructul unor scoli infiintate in pripa, pentru dirigere carora nu se ceruse nici cunostinte, nici moralitate, altii numarasera pietrele pe bulevardele Apusului, intorcindu-se indarat cu trebuinte mari, cu totul in disproportie cu pretinsa lor stiinta, cu pretinsele lor merite si cu mijloacele unei tari sarace.
Domnul a putut constata si mai mult: ca spiritul public insusi pierduse capacitatea de-a distinge binele de rau.
…
Fata c-o asemenea priveliste, in care virtutea se considera de unii ca nerozie, se taxeaza de altii ca o crima, in care inteligenta si stiinta, privite ca lucruri de prisos, sint espuse invidiei nulitatilor si batjocurii caracterelor usoare, in care CUMINTIE se numeste ARTA DE-A PARVENI SAU DE-A TRAI FARA COMPENSATIE DIN MUNCA ALTORA, spiritul cel mai onest ajunge la momentul fatal de cumpana in care inclina a crede in asemenea vreme si-n asa generatie insusirile RELE ale oamenilor sint titluri de recomandatie.
E o atmosfera febrila in tara, in care pina si spiritele cele mai linistite se simt gonite pareca din urma de UN DEMON NEVAZUT, DEMONUL CISTIGULUI FARA MUNCA, DEMONUL AMERICAN AL PRADARII NEOENOASE, INCEPIND CU ISTOVIREA PAMINTULUI SI STIRPIREA SECULARILOR NOSTRI CODRI SI SFIRSIND CU TRATA MENTUL BARBAR SI FARA CRUTARE AL POPULATIILOR.
…
citat din Eminescu: “DACA POLEMICA NOASTRA…” 21 decembrie 1880.
(poate voi mai adauga…)
Vezi domnule? EMINESCU punea in discutie in vremea aceea, cu aproape 130 de ani in urma, aceleasi trairi ale poporului roman. Are (poporul) “in singe” modul de viata descris mai sus, e mostenirea neamului asta al nostru datorata neinstruirii, saraciei lui.
Cu stima!
ApreciazăApreciază
@Sibilla
In 14.12.2009, pe blogul lui Marcus, am scris plin de amaraciune. Reproduc si pe blogul tau trairea zilelor mele dupa alegeri. Am mai spus undeva ca hotarirea renumararii a fost asa „de florile marului” Basesecu este jucator… de pocher. A incercat si i-a mers… ca pe vapor. Acolo avea destul timp sa-nvete sa-i pacaleasca pe marinari. A facut „scoala” inalta pe vas, la fel cum puscariasii in inchisori. S-a specializat. La cirma ROMANIEI aplica procedurile de pe mare, specifice, care stau la indemina capitanului.
Acolo avea totul sub comanda. Poate,in buzunare, purta si pistolet…cacealmaua i-a reusit si-n 2004, cind a „trigat” hotii…
Ce s-a intimplat la CCR era de asteptat, calmul afisat de TB trebuia sa dea de gindit. Numararea voturilor nule a fost „praf in ocihi” pentru linistea naivilor si netezirea asperitatilor, tocirea „sabiilor” revoltatilor sau aminarea spre calmarea eventualilor protestanti. Si a reusit. Tradatorii au ajuns iar la „ciolan”, in stilul lor caracteristic, in saptamina aminarii deciziei CC, Curte care a scapat de raspundere, a scapat de santaj, a cistigat locuri pe scaunele platite regeste, momind contestarii si jumatate din poporul roman cu „mirosul cirnatilor” de la masa lor si a PDL-eilor.
„Flecari am fost, flecari raminem”. Este in istoria noastra, intreaga, lipsa de unitate, si dezbinarea i-a reusit asa de bine marinarului incit, fara teama, cu „ajutorul poporului” va mai domina peste saracia si greul poporului, spre binele lui si al oamenilor sai. O sa ne caciulim la puternicii formati de si in PDL.
Grav este ca in alte partide a intrat satana si dezbina. PNL este la mina lui TB, poate ajunge la situatia PNTCD, iar PSD este in prag de scindare in grupuri periculos de mici.
Uite asa se face simtita nevoia unui partid al celor nevoiasi, al saracilor, al muncitorilor, al celor multi, si intoarcerea de unde am iesit in 1989.
Multimea aceasta, amintita de mine, nu se face vinovata de lacomia politicienilor. Este vinovata pentru lasitatea dovedita cind putea sa-si impuna un om potrivit asteptarilor lor. Nu este numai lasitatea in culpa ci si naivitatea gindirii. Statornicirea ideii, impacarea cu ideea descurcarii de unul sigur, prin diverse viclesuguri, orientari, egoismul tot mai frecvent, ne indeparteaza, ne dezbina, ne dezumanizeaza, ne trece in rindul fiintelor din jungla. Triburile, popoarele de mai tirziu au existat, au rezistat prin unire. In trecutul apropiat eram mai uniti, mai umani, mai veseli, mai putin stresati si mai cu multa demnitate. Eram apropiati, intelectuali de muncitori, muncitori de intelectuali. Idem cu taranii.
Ne mai asteapta, oare, inca 20 de ani ca sa ne dam seama ca trebuie sa fim uniti?
Fereasca Dumnezeu! Acum societatea a fost superclasificata – oameni de rind, intelectuali, judecatori (magistrati), politicieni, patroni si salariati, stapini si supusi, subordonati si aclavi, Avuti si someri muritori de foame. Fiecare etaleaza, cu toate mijloacele de care dispune, ca sa fie clar pe ce treapta a societatii isi are locul.
Sper, sau sa speram, ca vor apare insi capabili sa adune in jurul lor oameni destoinici, curajosi, instruiti si cinstiti, care sa oblojeasca poporul roman. Domnul sa ne ajute! Amin!
ApreciazăApreciază
Sibiila,traim cu totii un cosmar ce va sa se repete”sindromul Basescu”,iar Romania este rupta in doua si corabia se scufunda ,o zi frumoasa 😦
ApreciazăApreciază
Niko;
primeste gandurile unui”dezamagit batran”.
Daca in ultima vreme am tot sperat la “mintea romanului cea de pe urma” asteptarile mele si cred ca altor cateva milioane de cetateni au fost inselate.
“Romanul” care acum se afla in fruntea tari “a dat semnalul reconcilierii” desemnadu-l pentru functia de prim-ministru tot pe dl. Emil Boc.
Aceasta “sfidare mondiala” califica dintr-un inceput adevaratele ganduri ,intentii si actiuni in sensul demersului spre reconciliere nationala in stil original, mai exact intr-un spirit levantin de sorginte fanariota.
Sunt dezamagit si nu de faptul ca dl presedinte a fost reales,norocul lui si al camarilei care a facut posibil aceasta realegere ,pe toate caile si cu orce mijloace curate si mai putin curate, ci de faptul ca si de aceasta data a jomglat pe muchia Constitutiei facandu-si binecunoscutu-i joc.
Pacat ca a ratat intrarea in Istoria Nationala pe Intrarea Principala si a cautat prin simulacrul de “consultari” sa dea speranta (mie nu) ca vrea sa fie Presedintele tuturor romanilor.Se pare ca nu a reusit sa se ridice deasupra conditiei de sef de echipaj. Pacat! A ratat si aceasta ocazie si cum soarta se razbuna deseori astfel de ocazii nu prea apar.
Emil Boc prim-ministru!?Asta-au vrut “romanii”,asta-au capatat,spune un proverb ardelenesc.Si culmea culmilor,Guvernul va trece prin Parlament cu sprijinul “transfugilor” din PSD si PNL ce-si zic “independenti” cu stigmatul de trdatori si oportunisti.Da,Independenti de morala si dependenti de cei “30 de talanti cu care Iuda l-a vandut pe Iisus”.
Inca cinci ani de scandal cred ca sunt peste limita de suportabilitate a acestui neam urgisit cu peste 4 generatii de sacrificiu”.
Cum am mai spus daunazi “Dumnezeu cu mila lui” si sa speram ca nu va fi,asa cum spuneau romanii, “vae victis”.Cu drag, tata Borgo.
ApreciazăApreciază
Dincolo de tot ceea ce este in politica, dincolo de gerul si zapada grea, sa fie bucuria nasterii lui Hristos in inimile tuturor.
Sarbatori cu bucurie si sanatate , sa fie la toti !
ApreciazăApreciază
Vă mulţumesc frumos!
@tati Borgo,
@octavpelin,
@pastel,
Băsescu e un muritor şi-atât. OM n-a reuşit să fie…
Dumnezeu să aibă milă de noi !
respecte şi preţuire, prieteni dragi,
Sibilla
@Lia,
Crăciun în Lumină, Lia, bucurii şi zâmbet, alături de puiuţii tăi!
Sibilla
ApreciazăApreciază