IMAGINEA TRINITARA A SORTII. MITUL URSITOARELOR. ( I )

In mitul autohton al Urselor, sau Ursitoarelor, acestea sunt infatisate ca fiind fapturi feminine, trei la numar. Uneori sunt descrise ca tinere frumoase,” Fetele care ursesc „, cu infatisarea unor Zane, alteori ca Batranele-Fecioare, ” Babele care ursesc ” si au infatisarea urata, semanand cu niste vrajitoare. Romulus Vulcanescu, in lucrarea ” Mitologie Romina „, spune ca : ” Fecioria zinelor tinere sau batrane inseamna starea de puritate fizica si spirituala strict necesara ritului ursirii si impartialitatii in ursire. Triada de Fete-Fecioare sau Babe-Fecioare corespunde intreitei ipostaze feminine a zeitei Hecate ( identificata uneori cu Artemis ), conceputa ca zeita a tuturor fapturilor pamantului si subpamantului, cand buna , cand rea, cand binevoitoare, cand rauvoitoare, cand protectoare, cand pedepsitoare. Imaginea trinitara a Sortii in mitologia romina, ca si imaginea probabil trinitara a zeitei Bendis la traci, si sigur trinitara a zeitei Hecate la romani si Artemis la greci, simbolizeaza acelasi substrat mitic indo-european al rascrucii destinului uman, de cumpana si alegere. ”

Ursitoarele vin la capataiul copilului nou nascut in primele zile imediat dupa nastere pentru a ursi soarta acestuia. Inca din cele mai vehi timpuri se acorda o importanta deosebita acestui moment, caci, stiindu-se ca Ursitoarele nu trebuie sub nici o forma a fi maniate , ca nu doresc a fi vazute de catre nimeni, si se credea ca de ele depinde intreg cursul vietii al nou nascutului de atunci inainte, si parintii copilului incercau prin rituri cunoscute , sa le imbuneze pe acestea, pentru a ursi de bine copilului, astfel incat momentul premergator sosirii Celor Trei Ursitoare era pregatit cu mare grija, si in detaliu. Se pregateau daruri pentru cinstirea si imbunarea Ursitoarelor, si, se stia ca nimeni nu are voie sa fie prezent in acel moment in camera copilului, pentru a nu se tulbura ursirea. Cele Trei Urse ( Ursitoare ) sunt cunoscute si denumite astfel : Torcatoarea, cea care toarce firul vietii noului nascut, asistata in acest timp de celelalte doua ursitoare, a doua ursitoare este Depanatoarea, cea care deapana firul tors de prima ursitoare pe ghemul vietii si, in fine, cea de a treia ursitoare este Curmatoarea, cea care taie cu o secera firul vietii . Deseori, a treia ursitoare, Curmatoarea a fost confundata cu Zana Mortii, insa nu este asa, Curmatoarea doar fixeaza in timp limita vietii, pe cand Moartea apare la momentul oportun si curma abia atunci firul vietii, respectiv la momentul predestinat de catre Soarta. Se spune ca Ghemul Vietii este luat de catre a treia ursitoare, de catre Curmatoare si aceasta il ascunde intr-o pestera in munti, loc in care doar Soarta are acces. Exista doua variante rituale ale ursirii, pima varianta opteaza pentru activitatea ursitoarelor in primele trei nopti de la nastere, activitatea lor desfasurandu-se succesiv, si, a doua varianta opteaza pentru ideea ca ursitoarele isi indeplinesc intreaga activitate de ursire doar in a treia noapte de la nastere. Cea mai apropiata varianta rituala de ursire este a doua, scotand in evidenta memoria culturala a componentelor etnogenezice ale poporului roman.

Se cunoaste ca Cele Trei Ursitoare nu trebuiau sa fie numite de catre nimeni pe numele lor Sfant. Grecii le numesc ” moirele ” : Clotho, Lachesis si Atropa . Romanii le numesc : Nona, Decuma si Morta. La noi, ele nu aveau nume individuale, erau numite eufemistic : Torcatoarea, Depanatoarea si Curmatoarea, in memoria culturala a mosilor si stramosilor nostrii existand imaginea ursitoarelor ca fiind fecioare batrane, onsiderate a fii sfinte, avand privirea mereu intunecata, erau tacute si neinduratoare. ” In perioada formarii credintei despre Soarta si Urse, parintii copilului nou nascut credeau ca puteau sa vada cum vin acestea noaptea si ca puteau auzi cum menesc acestea fiintarea fatului lor. Nu trebuiau sa faca nici o miscare sau sa scape un accent de mirare pentru a nu tulbura ursita si nici apoi sa divulge altora ce au vazut si auzit. Trebuia numai sa se roage in taina toata noaptea, cat stateau ursele in camera copilului, ca vizita lor sa fie cu noroc. Datorita insa indiscretiilor comise de parinti, ursitoarele au devenit invizibile. Rolul parintilor l-au luat moasele; se credea ca acestea fiind mai prudente, puteau sa vada si sa auda ursita copiilor pe care i-au mosit. Cand moasele vedeau ca intra tiptil ursitoarele, spuneau in gand o rugaciune :

Urselor,

Zanelor,

Frumoaselor,

Fecioarelor, cu bine veniti,

bine ne gasiti,

cum va primim,

cu pusa masa,

bucate direse,

vanaturi alese,

asa va ospatati,

pan` va dumiriti,

noroc sa meniti,

fatului mosit …

In legatura cu hotararile ursitoarelor exista doua teorii care sunt opuse : 1) impotriva acestor hotarari nu se poate face nimic pentru a le abate cursul general ( fabulatia ) si rar cel partial ( anecdotica ) si, 2) impotriva acestor hotarari se poate face ceva si uneori mai mult chiar decat s-ar crede. Prima teorie pledeaza pentru implacabilitatea, a doua pentru relativitatea deciziei urselor.

Si in prezent, in mai toate zonele folclorice se vorbeste deUrsitoare, mai mult, se pastreaza datinile si obiceiurile din mosi stramosi, cum este spre exemplificare in zona Banatului. In dimineata care succede ursirii, parintii copilului,( sau, dupa caz, daca mama si copilul sunt inca in spital, atunci batranii din casa indeplinesc acest rit ) pregatesc masa pentru ursitoare, pe masa asezandu-se trei daruri si, se spune ca cele trei daruri e de dorit sa fie identice, pentru a nu mania pe nici una din cele trei Urse. Mama nou nascutului va trebui sa tina minte ce viseaza in acea noapte, deci exista superstitia conform careia, la trezire, a doua zi in zori, mama sub nici o forma sa nu se trezeasca cu fata spre fereastra caci ” ii vor zbura semnele din vis ” , va uita ce a visat si care se va implini, caci e Noaptea Tainica a Ursitoarelor. De regula, una din batranele din familie o atentioneaza pe mama, sa se trezeasca cu fata spre perete, tocmai pentru ca sa tina minte visul noptii tainice. Mama nu are voie sa spuna decat copilului sau ce a visat in acea noapte, si aceasta dupa ce este destul de mare ca sa inteleaga. Exista si credinta ca, daca mama este in imposibilitatea de a efectua ritul, singura care o poate inlocui este moasa copilului. Tot in Banat si in prezent , se pastreaza obiceiul ca a doua zi dupa Noaptea Ursirii, moasa copilului sa primeasca un dar din partea familiei, tocmai pentru a purta noroc in sortire nou nascutului, adica, moasa fiind alaturi de mama, singurele care mai pot interveni pe parcursul vietii copilului, pentru imblanzirea ursitoarelor, prin multe daruri si rugaciuni, astfel incat sa influenteze in bine ” indreptarea sortii ” copilului. Se pare ca exista si in folclorul banatean versuri pastrate de-a lungul timpului prin care se face referire la momentul ursirii, cum ar fii :

” am avut si eu o viata,

legata c-un fir de ata,

si nacazuri in tot locul,

arza-l focu` nenorocu,

of, Ursita Rea,

cu grea Soarta ma ursea,

of, sufletul meu,

s-o schimba destinul greu … „

Impotriva celor ursite de catre Urse, se poate asadar interveni numai partial si cu sorti reduse de izbanda, prin vraji, descantece, rugaciuni, etc. Mitoligia romina, ca mitologie pastorala, mentioneaza ca ipostaze divine trei ursitori ciobani sau trei ursitoare ciobanite. Nu se cunosc deocamdata in ce imprejurari istorice, ipostazele pastorale ale Sortii, ciobanii-ursitori sau ciobanitele-ursitoare au cedat locul unor fapturi semidivine specializate in ursire. ” Ursele traseaza in linii mari, momentele biografice ale vietii noilor nascuti, abulatia destinului lor individual. Ele nu se amesteca in anecdotica vietii celui ursit. „

SIBILLA POESIS

imagini preluate de pe http://www.google.ro

informaţii preluate din Romulus Vulcănescu – Mitologia română