Nemojete mi suditi ostavite da vreme leci sve i zajedno u tisini da slusamo mojeg Balasevica…. – MILE

Mile, * Sârbul *, Mile al nostru… dormea pe unde apuca, când apuca… la fel mânca, dar  NU a încetat niciodată să transmită, să facă ce ştia el mai bine, să relateze obiectiv înfruntând pericole de tot felul. Pentru că Mile, * jurnalist în vremuri interesante a fost şi-a rămas un profesionist, un OM în slujba adevărului. Acum transmite din Cer…

Vă amintiţi desigur  : Mile , jurnalistul care ajungea primul oriunde în lume ceva se petrecea… era acolo, pentru ca noi, să ştim. Şi-acum, a transmis din Japonia, e deja în Libia, îl auziţi, da ? Cu vocea lui inconfundabilă, Mile transmite din Cer  şi mereu la fel, toate relatările sale cuprind într-o îmbrăţişare * peste tot, sunt oameni care… *… nu există să nu fie interesat de soarta oamenilor, a copiilor de pretutindeni…

Ca orice războinic, Mile era un romantic, dar reuşea să ascundă asta. Ca orice jurnalist care a fost pe front, ura războiul. Rezona cu oamenii simpli, care sufereau de pe urma războiului. Trăia emoţiile lor şi avea o iscusinţă aparte în a le exprima în cuvinte.

Şi de acolo din Cer, Mile Cărpenişan ne aminteşte SĂ FIM OAMENI!

Provocarea lui Mile Carpenisan

23 martie 1999, se dă ordinul de lansare a operațiunilor aeriene în Republica Federală a Iugoslaviei.

ZBOGOM SRBIJO !

Ultimul cantec despre tine

23 martie 2010, * Sârbul * se * mută pe steaua sa *…

23 martie 2011… un an după Mile, Mile al nostru…

Probao sam celog zivota da zatvorim oci i da ne gledam ruzne stvari koje su se desile pored mene. Ali danas vise ne mogu da lazem….danas sam tuzan…

Nemojete mi suditi ostavite da vreme leci sve i zajedno u tisini da slusamo mojeg Balasevica…. – MILE

đorđe balašević – bezdan

Ne e dor de tine, Mile…. tare  dor, al naibii de dor!!

* Mile, brateee… mă omoară ăştia, că nu-s cităvă, nu tac…  *

* Te omoară pe naiba, da ce…eşti de capul tău pe lume ? Hai să-ţi spună Mile o povastă… *

Acum ştiu ce n-am priceput atunci: că nu-s de capul meu, că nu-s singură pe lume… că Sârbul are ŞI acum grijă de furnica atomică şi că niciodată n-a suportat să mă ştie că plâng. Şi mi-e dor să-i aud râsul lui cum îmbrăţişarea, tare  dor…

Mesec prosipa bokal fosfora
Vitraz mraza na oknu prozora
Jedne noci ko ova znace Bog
Doslikacu portret zivota svog 

Silueta se davno nazire
Neko uzdahne, neko zazire
Isto vide, a razno tumace
Djavo prste u farbu umace

Prave si boje dodala
Na taj portret zivota mog
Talase plave, nijansu lave
Vrtloge zelenog…

I lila tamnu ceznjivu,
I boju breskve neznu
I sramezljivu
Svetlo sivu nepogresivu

Roze nadjoh medj’ starim pismima
Modru vrpcu nad teskim mislima
Ukrah ridju iz pera drozdova
Laki purpur iz prvih grozdova…

Uzeh oker sa svece svecarske
Drap sa svilene masne becarske
Mrku s tambure tuznih tonova
A cinober sa nosa klovnova

Prave si boje dodala
Na taj portret zivota mog
Talase plave, nijansu lave
Vrtloge zelenog…

A crnu nisi stedela
Ali bez nje bi bela,
Jos izbledela
Bez crne bela ne bi vredela

Srce je moje napuklo
K’o kora starog bagrema
Al’ u tvom oku
Kao lane zadrema.

I jedva kao sapat ti
Nicu po uglovima
Zlatne paprati
Pramen sna u sliku navrati

Vetar dokono senke spopada
Huk u ambis tisine propada
Jedne noci k’o ova, znace Bog
Doslikacu portret zivota svog…