* Înjosesc pe alţii aceia care nu pot să se ridice pe sine. * – N Iorga

Am revenit.

Am revenit de ceva zile, dar, deşi citesc, vă citesc, n-am găsit cuvintele potrivite să spun vreo… spunere/zicere. Nici acum, nu. Am promis să revin, iată-mă, tot EU, aceeaşi. Şi da, supărată rău! Acea supărare ce NU e mânie, nici resemnare, nici neputinţă ( să fim serioşi, aistea nici nu * rimează * cu… dumneamea ! ), ci… supărarea aceea pe care numai tristeţea, mâhnirea o pot produce…

Fie, vă spun doar un crâmpei: cineva, nu-i pronunţ numele ( nu merită ! ), se încăpăţânează precum tot  mîrlanul să demonstreze că… sunt o proastă, spun numai prostii, etc, etc, etc… Evident, o mansardă de găină ce se crede * vizionară *, care în micimea , ticăloşia ei, mai şi pozează-n victimă. Şi tot evident, găina, a găsit şi urechile care sunt mereu dispuse să-i asculte cotcodăciturile. Nişte mieluşei ce nu-i ies din cuvânt, pe care never ever n-o să-i auză careva înfruntând găina ori spunându-i – măcar de ochii lumii- * nu ai dreptate *. Probabil că mieluşeii ce se cred la rându-le tauri, vor fi fiind şantajabili, i-o fi având găinuşa la mână cu… oareşce, de-aceea se prefac a nu simţi damful căcărezelor a căror urme, dâre trădează imbecilitatea de-a nu accepta că nimic NU e pentru totdeauna, nimic.

Găinuşa cu pricin(i)a, carele pe toate le * ştie *, continuă să scurme şi să… cucurigu. Şi are * potenţial *, nu glumă. Arsenalul găinuşii: bârfa, intriga, ipocrizia visele de mărire la care nu renunţă şi e dispusă să calce pe cadavre, să-şi clădească * firişirea * pe… nefericirea altuia, se dedă la circoteci şi mascarade de-ţi stă mintea-n loc, ba îi mai şi antrenează şi pe alţii instigându-i la… acelaşi şi  acelaşi şi acelaşi… teatru ieftin. Savoarea actelor pieselor jucate de actriţa care atentează la rangul de Borgia, vine de la una bucată scenă: grumazul * taurilor * sub gheruţele găinuşei, becouse, taurii şi-au dat cică nush ce cuvânt de * onoare * să le facă voia şi nu contează nici faptul că găina confundă caii cu armăsarii şi nici preţul nesăbuinţei la care sunt îndemnaţi de * viteaza * cu penele înfoiate.

Aşa cu ogrăzile unde nema cocoş: gălăgie, cotcodăceală, mizerie, fals. Timpul le va fi rezolvând pe toate. Şi pe toţi !

Voi pleca foarte curând. Nu din blogosferă! Din calea * deşteptei *, că nu mă plac rea şi nici nu doresc să încurc, NU din laşitate, ci, din respect. Pentru mine. Punct.

Până atunci:

* De multe ori o singură faptă formează un viteaz şi o singură prostie consacră un prost. * – NICOLAE IORGA

* Când proştii strigă în jurul cuiva, fii sigur că trece un om cumsecade. * – NICOLAE IORGA

* Cea mai mare satisfacţie pentru un om deştept e să-l numească prost un prost căci atunci vede că nu seamănă cu el. * – NICOLAE IORGA

* Iuda a fost mai fericit când a dat înapoi arginţii şi a mers de s-a spânzurat. * …. se vede treabă că Iuda avea mustrări, s-a căit… dar cine a auzit de… găini să se căiască … Nu atât  timp cât măgarii de se cred tauri nu pricep limpezimea grăirii:

* Măgarul e încredinţat că el conduce turma şi că păstorul e argatul lui. *

Să trecem peste, că-i supărarea mea şi n-am eu dreptul să-nourez cerul sufletelor altora cu nourii ce bântuie pe miriştile mele .

* Nu te supăra de critica oamenilor întunericului. Vii cu lumina în turn şi vrei să-ţi mulţumească liliecii pe care i-ai zburătăcit? * – NICOLAE IORGA

sursa imaginii: aici

Despre ce n-am  făcut zicere demult ?

Despre… asasinate. Asasinarea Oamenilor Mari, a celor cu suflete atât de mari că n-au încăput într-o lume atât de… mică. Cei eliminaţi pentru că incomodau * iluminaţii * unor vremuri – pe care vremuri ŞI acum le trăim – ăia de le spun eu pe nume, adicătelea exact ceea ce sunt : întunecaţii.

Nicolae Iorga – Niculae Iorga – cel recunoscut ca fiind patriarh al culturii române, asasinat la data de 27 noiembrie 1940. Dar :

– asasinii lui Nicolae Iorga nu au actionat din ordinul conducerii legionare si nici cu acordul acestora.

Asasinii lui N Iorga :  masonii evrei!

Replica lui Razvan Adolf Codrescu, denigrator al legionarilor: Nicolae Iorga nu a fost ucis de legionari

Nicolae Iorga a murit CU credinţa în Dumnezeu şi PENTRU Neamul Românesc !

* munca adevărată şi spornică nu se poate face decât prin solidaritate naţională * – N Iorga :

Nicolae Iorga – Civilizatie si tranzitie (fragment):

* poate fi pentru un popor o foarte mare primejdie dacă uită două lucruri : ce are şi ce poate … *

* Când se vor înfiinţa multe spitale, sanatorii şi aziluri pentru câini, să nădăjduim că aceste dobitoace, prietene rasei noastre, vor primi în asemenea aşezăminte pe oamenii ce crapă de foame şi de boală în colţul străzilor din cele mai luminate oraşe ale lumii. * – N Iorga

* Neam părăsit la răscrucea furtunilor care bat aici din veac în veac şi vor bate totdeauna în aceste locuri de ispititor belşug şi de trecere a oştilor… Apţi pentru cea mai înaltă civilizaţie şi siliţi de a trăi de la o bejenie la alta. Oricare alţii s-ar fi risipit în lume… Noi am rămas. Cu sabia în mână de strajă la toate zările, iar, când s-a frânt o clipă, ca să se lege din nou, tainic, oţelul, am întins brutalităţii arma subţire a inteligenţei noastre. Şi, iată, suntem tot acasă. * – N Iorga

* Este vorba de un popor care prin strămoşii săi îşi are rădăcini de patru ori milenare, aceasta este mândria şi aceasta este puterea noastră. * – N Iorga

* Independenţa nu este un dar pe care ni-l face Europa, ci o recunoaştere a drepturilor străbune ale românilor, în conformitate cu sacrificiile lor. * – N Iorga

* Nebunii fac legi-zăgaze, cuminţii fac legi-canale pentru energia naţională. *-N Iorga

* În societatea modernă se câştigă banii numai prin bani. Prin muncă se câştigă pâinea. *-N Iorga

* Îngust la minte e acela care nu primeşte nici în haina poeziei îndoiala faţă de convingerile lui! *-N Iorga

* Ce-ţi pasă de otrava ce-ţi întind duşmanii, când din conştiinţa ta curge limpede izvorul cel veşnic? *-N Iorga

* Iuda a fost mai fericit când a dat înapoi arginţii şi a mers de s-a spânzurat. *-N Iorga

* E un mişel acela care-şi doreşte duşmanii îngenunchiaţi de nenorociri. *-N Iorga

* Lumea nu e a cui o străbate cu piciorul, ci a cui o înţelege cu gândul…. *- N Iorga

* Înjosesc pe alţii aceia care nu pot să se ridice pe sine. *- N Iorga