Zdravo, brate Mile !!

I-au petrecut trupul neînsufleţit pe ultimul drum, câteva sute de oameni, colegi, prieteni… a rămas însă în sufletul nostru al milioanelor de români şi sârbi, el, Mile, Mile Cărpenişan, Luptătorul, brate… sufletul lui alaturi de noi, mereu…

Am amânat să pun imaginile pe Sfinx… n-ar mai fi fost să fie, dar…

Prietenul şi colegul nostru de blogosferă Mircea Opriş, le-a trimis pe mail… el s-a ocupat, a fotografiat. Si tot el, m-a avut in grija, ca Mile mereu s-a asigurat s-o dea   pe Sibilla cuiva-n grija, pe toti ne ocrotea Mile si acum o face, va vine sa credeti au ba!

Dimineata, am stat de vorba cu brate Mile… singuri… In capela, l-am simtit, nush sa explic, de parca se bucura de fiecare venire a cuiva… Ma uitam la fotografia din biserica si imi zambea * am stiut eu ca ajungi *… nu se poate descrie, pur si simplu, simti… am scris  cateva randuri pentru el, Omul nostru de zapada si, m-am asezat pe un scaun. Atunci  o mica floare alba, alba, s-a desprins de pe tija ei, a plutit un pic, asa, ca o lacrima-zambet… un mic semn… Am luat-o in mana, era calda, calda… ei bine, am asezat-o de unde-a picat, a plutit din nou, ca s-o iau iarasi in mana… Ca o strangere de mana era… Ca i-am spus numa lui de ce n-am ajuns la Cimisoara luna trecuta si ca-mi pare rau. Ma sunase Ramo, regina sotie de Mile: * Sibilla vrea Mile sa vorbeasca cu tine, ca n-ai dat un semn de ceva timp si e-ngrijorat c-ai patit ceva.. *. Voia musai sa mi-i prezinte pe Sergiu Miat, pe Tibi Kiss, pe Vio Bota, pe multi… Ne-am cunoscut, asa cum a zis Mile al nostru. Ca asta ramane, Mile ne aduna, tare se mai bucura el sa ne stie laolalta, zajedno.

Ne-a privit Mile  din fotografie, pe toti, ne-a imbratisat cu privirea, toti am simtit asta,  toti…

* Cu sufletele sfasiate de durere, la Timisoara au venit oameni din toate colturile tarii care au tinut sa fie parte din aceast ultim reportaj al prieteniei si pretuirii pe care Mile l-a facut astazi. A reusit sa adune laolalta suflete si ganduri, inimi in care el va ramane pentru totdeauna.

Sunetul surd al salvelor de arma trase de Scorpionii Galbeni in onoarea lui Mile Carpenisan a marcat finalul corespondentei sale inainte de a-i da legatura lui Dumnezeu.

Odihneste-te in pace, Mile Carpenisan! *

( agenda.ro )

imagini – arhiva personală – jurnalist Mircea Opriş

Oricand ajungeti in Timisoara, sa va opriti pe Rusu Sirianu cu-o floare alba la Mile al nostru, e langa deda lui, gospodin Kerpenisan, cum intri pe portita, in partea stanga, ca inima, ca inima lui mare in care-a facut loc atator copii, oameni… ca d-aia, desi  a plecat , totusi a ramas Mile, un OM de…. zapada, curat…

Au lacrimat si cei 8 preoti, si * Scorpionii Galbeni *, ca Mile a fost si ramane… MILE, un nume, un model, un Luptator si… cetateanul cu numarul 22 000 000 ( douazeci si doua de milioane )  al Romaniei , născut pe 23 august 1975 Leu, Arkanul nostru.

Io sed * nevazuta * pe mess, noaptea, scriu, citesc. Ma trezesc cu Mile, deodata : * Sibillooooo, nu dormi, iar duvanesti ha ? Hai scrie si-apoi sa ne givanim cata, Ramo te tuca… da sa nu sezi mult ca iar te sfadesc duso si tata Borgo si iara te dai lovita..* si radeam, si radeam… Uneori ne prindea si 8 dimineata tot povestind, de  Srbija, de Kosovo, de Iraq, imi dicta retete faine rau ca salivam numa turuind, p-orma-mi zicea de Gabi Mirica, tare-o mai lauda * producatoarea si precina me a mai faina * si-mi povestea cu-atata drag si respect de parintii si bunicii lui, majko moja… ori imi trimiteau muzica * asta ascult cu Ramo acu, ne uitam la un film, asculta si tu cat scri, iti traduc apoi * si-asa faceam.

imagini – arhiva personală – jurnalist Mircea Opriş

Pe crucea de pe turla capelei, cat a durat slujba, un porumbel a urmarit si-a privit tot, dar tot! Jur! Toti au vazut.  Groparu, precinu nostru zice pe blogul sau asa :

* Şi în loc de epilog:
Gabi: pe întreaga durată a slujbei o stat un porumbel pe capelă, nu o plecat nicăieri…
Io: s-o cacat pe capelă?
Gabi: nu…
Io: calmează-te, nu era Mile. *

Io, care n-am pierdut nimica, nimicuta, ca-s turbata si suparata pe lume si tot si toate, il contrazic.  Mile era, ma ! Pi n-ai vazut ca la citirea unui anume mesaj despre decoratia aia… a fost singura data cand porumbelul a falfait aripile si s-o-ntors cu curu ? E, atunci am avut puterea sa-mi sterg lacrimile si sa zambesc si eu si toti cei ce observasem si-am zis * Mile e, el e ! *.

Dupa ce-o spus cuvinte frumoase parintele de la Biserica Sarbeaca, numa ce trece pe langa mine o tanti cu chipiu, ducea medalia aia… io deja suduiam cu furie, ca vorba aia Mile merita medalii, in viata, nu publicitate si imagine pe seama lui prapaditii mamicutii lor de canalii…;i, deodata, incepe sa-mi sune mobilul, mesageria, o melodie sarbeasca si io ma opresc  din sudalame… ma uit, niciun mesaj, inchid telefonul si ma-ntorc spre Adriana si Alex din Jimbolia, uimita… Alex zice * e clar, Mile e, glumeste cu noi brate… *… Un lucru stiu, ca Mile nu suporta sa ne stie necajiti pe vreunul din noi…

imagini – arhiva personală – jurnalist Mircea Opriş

Pe Mordechai si pe Groparu, sa mor de i-am recunoscut, m-au observat ei, eram nauca. Au venit si-au zis * Sibilla, sa nu pleci dupa… sa ne vorbim ceva… *. Erau cum umbrele, plansi, nedormiti, distrusi, da ferchesi, asa cum mi i-a prezentat mie Mile anul trecut : * ai mai faini precini ai mei *… Da Mile al nostru asa ne alinta pe toti * va iubesc, pe toti va iubesc *. Si ne-a iubit si ne iubeste si noi pe el!

imagini – arhiva personală – jurnalist Mircea Opriş

N-am vazut in vietisoara mea atata Demnitate ! Tata de Mile, Gospodin  Miodrag Carpinisan!

Mile mereu a povestit cu Respect de tata lui. * Mama e Sfanta, punct. * … asa zicea si-apoi incepea cu povestitul, vedeai ce spunea, simteai, asa frumos se pricepea sa depene… Si mi-a povestit de deda lui, care-o fost invatator in Banatska Klisura, l-a cunoscut si majka me, respectat Gospodin, io-nvatat carte pe sarbii din Klisura Dunave, azbuka-abecedarul.

imagini – arhiva personală – jurnalist Mircea Opriş

RESPECT, MILE !!!

Am iesit, dupa… si, nu stiam incotro s-o apuc, ma zapacisem de tot.. Zuitasem lumanarile pe-o lespede, am uitat ca ma astepta Mircea cu masina, io ma pornisem, da nush unde… Atunci m-a prins Mordechai de mana : * fata, hai… stai aci ca ne-adunam toti si merem undeva sa… * Si ne-am adunat, ne-am strans cu totii la un local, a venit si Ramo, bloggeri,  jurnalisti, prieteni, si-am plans si-am cantat Dzurdzevdan Alex la chitara , noi, care cum pe la mese, pentru Mile al nostru…

N-am plecat spre Resita, am mai ramas… Am fost si cu presa timiseana la alt local, si-au vorbit despre Mile, si-au depanat amintiri si-au pus la cale  de-o Asociatia a Presei * Mile Carpenisan * si ei toti ma stiau deja, de la…Mile..

M-au cazat la Pensiunea Vlad, unde grijeau Mile si Ramo de fiece data de toti cei din alte parti. De ce pomenesc si de asta ? Patroana a refuzat plata, a zis ca e din respect pentru Mile al nostru. Da , pretuit si iubit si respectat, de oameni. Am vazut cum l-au plans vecinii de bloc, fostii colegi din Timisoara, timisoreni veniti s-aduca un ultim omagiu, romani si sarbi si… cine nu…

Mile * s-a mutat pe steaua lui *, o stea mai stralucitoare ca altele, caci Mile e unul din cei ce raman, desi a plecat prea devreme, mult prea devreme… Sa-l pomenim cu Respect, si sa nu uitam sa-i sunam parintii, sotia de sarbatori, ca nu le-o fi usor si Mile nu uita pe niciunul din noi… Ramas bun, brate Mile ! Zbogom brate !

*******

Recomandari, musai de citit si… :

Mesaj pe messenger din partea unui coleg

Cioclii la mormantul lui Mile!

In loc de necrolog

Omul de zăpadă

Drum bun, Mile! Drum bun, soldatule!

Ultima creaţie de televizor a sârbului

*******

Nu un sfat ci un mesaj halora * analisti * care-si dau cu parerile-n pareti cu afirmatii de genul ca Mile n-ar fi stiut sa-si pazeasca viata : Ia gura mica, prapaditilor, ca NU ati fost o secunda-n locul lui si pe unde el a fost, si nici la dejtu mic n-o sa-i ajungeti vreodata! Vedeti-va de * viata * de va mintiti c-o duceti, de falsitati, mizerii, da NU rostiti numele acestui OM, ca NU meritati ! Meditati la lectiile de : CURAJ, DEMNITATE, PROFESIONALISM, DARUIRE, MORALITATE  ce-l descriu pe MILE CARPENISAN si voi, trogloditilor, ciocu mic, ochii-n pamant, nemernicilor ! Profesia de Jurnalist, reporter, corespondent de razboi a fost modul lui de viata si  si-a respectat profesia si si-a facut-o cu profesionalism! Atitudinea unora vis a vis de Jurnalistii ca Mile, lasa de dorit… ca de sobolani si canalii, nu ducem lipsa…

Sibilla

imagini – arhiva personală – jurnalist Mircea Opriş