Despre curajul de-a fi OM…

Despre curajul de-a fi OM…

Motto:

*  Am înţeles că un om poate avea totul neavând nimic şi nimic având totul.  *   ( Mihai Eminescu )

*******

Despre curajul de-a fi OM… în bătaia puştii… au spus şi Ion Chichere şi Antonie Iorgovan şi Sibilla şi Nina Curiţă şi… se va tot spune… pentru că, deşi ticăloşi vor tot exista,  Există mereu * cei ce rămân şi după ce pleacă *…

Inedit…

Am murit
uitand in mana creionul
cu care
nimeni nu va mai putea scrie
si lui ii vor creste unghiile
ca si mie
iar intre cuvintele scrise
pe pamant
si cele ramase in grafit
intr-un arc de lumina
boltit-
intr-un curcubeu-
nesfarsit va dansa
sufletul meu…

( Ion Chichere )

Cum a fost 2009? Ce-am avut şi ce-am pierdut? Multe ar fi de spus, prea multe s-au petrecut şi m-au… atins direct, despre acestea toate, am tot scris. Ce nu am spus, s-a înţeles citindu-se printre rânduri…

* Şcoala va fi şcoală când omul va fi om şi statul va fi stat. *  ( Mihai Eminescu )

Concluzia: am refuzat mereu să mă aliniez spiritului de turmă, să mă aşez la vălău cu porcii/scroafele, am ales să rămân ceea ce sunt, EU, să spun întotdeauna lucrurilor pe nume şi să dau nume şi spun încă o dată că NU regret că am avut tăria să nu-mi vând sufletul, chiar dacă uşor nu-mi e, dar, sunt un Om Liber !

Ce am eu, Oamenii ca mine, ei, şăfii, NU au, căci NU se poate cumpăra pe bani, nici ridicându-ţi poalele-n cap, … noi Oamenii avem Demnitate… d-aia sunt Oamenii bogaţi şi şăfii se * mândresc * cu… fudulia, soră cu… că de unde nu-i… NU am să intonez ode la adresa Împărăţiei cărăşene, NU merită! Şi nici scuze n-am să aştept din partea cameleonilor şi a cohortei de nemoşaguri bine plasate pe posturi/funcţii, ar însemna ca ei să fie Demni, obiectivi, cinstiţi, oneşti, să n-aibe nimic de ascuns, etc…. ori ei, au demonstrat cu prisosinţă cine şi ce sunt, de ce-s în stare şi de ce nu, cu sau fără de * mănuşi *… Twin Peakse-ul cărăşan e * fruncea * în toate… Anul 2009 n-a fost unul blând, dar a fost unul plin de învăţăminte, de încercări binevenite, zic binevenite căci rostul sitei e să separe boabele sănătoase de neghină iar pe mine majka Darinka m-a învăţat să * folosesc sita *. Şi-au fost anul acesta, mulţi aceia care se uitau într-o parte prefăcându-se că nu mă cunosc şi-mi spuneau * nu *…

Ce-mi va aduce Anul care e pe drum.. ? Spun doar atât : Cineva, Acolo Sus, ne iubeşte pe noi, Oamenii… Am încredere în EL şi în mine, n-am să renunţ niciodată la a fi OM, nici la Onoare şi nici la a spune ce am de zis pentru că:

* Sunt succese care te înjosesc şi înfrângeri care te înalţă. *… şi * de ce să mă târăsc dacă pot să merg *… Şi de ce să nu spun, fără falsă modestie, da sunt unul din Oamenii puternici, pentru că, deşi au fost zile în care am înghiţit lacrimi în loc de pâine, am rămas în picioare, am continuat să zâmbesc a mâine, a mai Bine şi-am avut tăria să merg înainte pe Drumul Meu cu povara unor * promisiuni * în spate … * fă gura mai mică, ai un copil de crescut *…. ba am încă, aşa ca de sfârşit de an, fărâmă de suflet sibilin şi simţul datoriei faţă de semeni cât să mai spun unor dudui platinate şi unor * tauri * cărăşeni:

… fala voastră şi * mândria *

funcţia, ticăloşia

şi, să nu zuităm… răchia …

Eu sunt EU, ei… făcături a ceea ce, poate că au fost cândva…căci, să fii Om e lucru mare…

*******

Am * întâlnit * în spaţiul mediei online, un OM, Nina Curiţă, o Voce a presei cărăşene pe care o Respect! Merită! Mare parte a ceea ce a fost odată presă în Caraş-Severin… a devenit povastă… Şi totuşi, există Speranţă şi încă mai există Condeie, Oameni, Ziarişti, nu doar cârpe… la uşile * voievodatului *…

Felicitări, Nina Curiţă!

*******

Articol preluat de pe : http://www.caon.ro/

Nu, domnule!

Final de an, moment de bilanţ. Un 2009 plin cu de toate, mai ales cu probleme. Crize peste crize, economice, politice, de tot felul. M-am săturat să tot scriu de probleme, sunt sigură că şi oamenii s-au săturat să tot citească de ele. Însă, asta e ceea ce primim de la aleşi sau numiţi. Adică de la şefi.

Acei şefi pe care îi ştiu prea bine. Anticamerele birourilor lor diferă doar prin mobilier. Conţinutul e cam acelaşi – cele mai multe păstrează secretul unor caractere false. Culmea ridicolului este atunci când aceştia se mai şi gândesc să împuşte „mesagerul“.

Amuzant dacă stau să mă gândesc că e cam greu să împuşte toţi „destinatarii“ mesajelor. Nu ziariştii inventează problemele, nu le coacem prin redacţii din dorinţa de a dezbina „perfecta“ societate românească, demnă rivală a Utopiei lui More.

Pe de-o parte, îi înţeleg, sunt obişnuiţi cu o presă care mereu spune: „da, felicitări, sunteţi cel mai bun, cel mai tare, ş.a“. Unii ziarişti au curajul (unii consideră asta chiar nesimţire) să spună adevărul, sau pur şi simplu să aibă coloană vertebrală, şi asta deranjează. Pentru unele personaje mai mult sau mai puţin sus-puse, aceasta este o crimă capitală, ce ar trebui pedepsită prin Constituţie.

Însă, ia să vedem ce spune Constituţia asta a noastră… De la Articolul 30 citire, (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă. (4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

Ca să vezi… Au cam apus vremurile Scânteii, s-au dus zilele presei specializate pe osanale la adresa conducătorilor. Nu de alta, dar omul de rând, singurul în măsură să judece un ziar şi un ziarist, nu este interesat de aşa ceva. Probabil, spre deosebita dezamăgire a unor potentaţi pentru care şi cea mai mică dezaprobare e o crimă de lezmajestate. Cam asta ar fi societatea condusă de unii, societate pe care o divizăm noi, ziariştii. Vorbesc de adevăraţii ziarişti ce au mai rămas prin presa românească. Pentru că, din păcate, şi presa îşi permite uscături.

Astea sunt legile nescrise pe care le încălcăm. În aceeaşi Constituţie mai sus amintită, Articolul 16 spune că „Nimeni nu e mai presus de lege“. Mă gândesc că se referă totuşi la cea scrisă nu de cutumă.

Şi, cât timp nu încalc legea, consider că îmi fac datoria. Nu prea mă bazez pe faptul că cineva îmi spunea că marele meu noroc este că m-am născut după 1950, ah, ce spun, mult după 1980, şi n-am dosar, deci nu au cu ce mă şantaja. De ce să cred aşa ceva când şantajul se poate fabrica? Poate doar tinereţea îmi dă un curaj uneori prea nebun, alteori doar naiv, să cred că pot să am dreptul să spun „Nu, domnule!“

Nina Curiţa
nina.curita@informmedia.ro

© 2005-2009 – Inform Media

http://www.caon.ro/

În Twin Peakse-ul cărăşan, încă mai există Oameni, nu doar trâmbiţe, preşuri, * mănuşi *, motiv să zâmbim Speranţei şi, să nu renunţăm la a fi noi! Şi, într-o zi, fi-va altfel, căci nimic nu e pentru totdeauna şi tartorii sunt doar bieţi muritori, neputincioşi şi slabi, atunci când Justiţia Divină va da verdicte… Portretul vieţii fiecăruia din noi e cum faptele, gândurile, cuvintele   noastre şi, Pictorul e EL….

Balasevic-portret zivota mog:

Sibilla