imagine preluată : http://www.glasul.ro/
Premoniţie…
de pe geana iernii-albastre … s-a desprins licăr de zâmbet,
nopţi de-argint au plâns cu ciute, cum sărutul unui cântec…
printre fulgi de chihlimbar tresărind surâs a… tine,
mi-au şoptit munţii Tărâm.. să te-adulmec , înspre mine…
Sibilla
Eva Kiss – E scris in stele… :
* Ca tine încă nu s-a zămislit alt suflet , zâmbet, numai mie… eşti mai prezent acum, ca niciodat, eşti taina ce mă clipoceşte ţie… Că te iubesc, nu-i nimăui străin, dar nimeni nu te ştie… cum eu; că-mi eşti aripă şi Senin, iar eu, încrâncenarea-n rouă, vie… * ( Sibilla )
Sibilla
leo
Sibilla
Sfinxul 
Niko,
Copila draga! Cu dedicatia „Intr-un colt de cafenea” cantat si compus de Marina Voica,ai reusit sa-mi storci o lacrima a amintirilor.Am auzit-o pentru prima data pe Marina Voica,intr-un concert,la Iasi ,alaturi de Luigi Ionescu si Constantin Draghici in anul 1962 pe cand eram student in anul II .De la acel concert mai retin melodia „Iablociki” interpretata de Marina Voica in lb rusa.Apoi ,mult mai tarziu am revazut-o in mai multe concerte la mine in oras si de fiecare data noianul amintirilor acelor ani de studentie cand pe „blat” Luigi Ionescu ne introducea la spectacol doar pentru ca eram studenti saraci.
Niko,cum ti-am mai spus si cu alte ocazii-sunt un om cu multe amintiri,deci un om de varsta III-a,pasibil de sentimentalisme greu de explicat.Poate originea mea de „om al muntelui” originar de pe Valea Bargaielor,aproape de Pasul Tihuta (linistit =tiha) de la poalele Muntilor Calimani,locuri cu puternice influiente daco-romane-slavone sa -mi determine astfel de reactii .
Darul tau m-a coplesit si dupa cum sper ca ai remarcat,in ultima vreme apar doar pe blogurile prietenilor adevarati.
Astept vesti despre progresele ,la vioara,ale lui Zoran.Pana atunci:Duminica frumoasa,linistita si sanatate.Cu mult drag,tata Borgo 🙂
ApreciazăApreciază
Daca e scris in stele, ma inclin 🙂
ApreciazăApreciază
Buna, Sibilla! Ai o leapsa la mine. 🙂
ApreciazăApreciază
„că-mi eşti aripă şi Senin,
iar eu,
încrâncenarea-n rouă, vie… ”
Vezi ?
Sub gramada de zapezi,
Ai grija apararea s-o pictezi,
Si sub stele, sub Lumina,
Sta linistea ta deplina.
In taina le faci pe toate, meri in miini, meri pe coate,
Prntru cine duci cu tine poverile multe-n spate ?
Drumul si poteca ti-s batute toate, de incercari si rele
Razbate prin Cuvint credinta la cumpana si durere.
Hai, cu fruntea sus, ca asa mai dai sperante si celor de-un fel cu tine, iubitori din omenie nu din fatarnicie.
Un „tata Borgo” (mai tine-l doamne in viata! mai mereu prezent, Un Al.Marin, care zice „ma inclin” si mai jos inca „un fel”
pastel
ApreciazăApreciază
Sibillo, cit mi-esti de draga, o sa te bat: „ale iernilor troiene”
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
@Pastel,
Sensibil ca un „Pastel” .Mare multamita si Sarbatori fericite. tata Borgo 🙂
ApreciazăApreciază
@pastel,
Mare multamita.Esti sensibil ca un „pastel”!
Hatru ca Nea Marin:)
Sarbatori fericite ,tata Borgo 🙂
ApreciazăApreciază
@ Al.Marin ce-si mai zice si „pastel”,
Ti-am lasat aici 2 mesaje scurte si nu au aparut.Cred ca Blogg-ul lui Niko s-a inzapezit.La buna vedere ,tata Borgo.
ApreciazăApreciază
@pastel,
Este a patra incercare de a transmite un mesaj de multumire ,tie ce-ti zice si AL.Marin.Sanatate! tata Borgo 🙂
ApreciazăApreciază
@Tata Borgo
Nu sint si Al Marin. Daca priviti un pic „mai sus” printre cei care „traiesc” printre nori, ca si noi, este si Dl. Alexandru Marin (Al. Marin) , care, dupa Dv., apreciaza versurile Sibillei, spunindu-i „daca e scris in stele ma inclin”. Multumesc pentru urai si cuvintele de bine. Am simtit „protectia” Dv. pentru „Niko” in mai toate postarile dar si prietenia ce-o poarta pentru Dv. amica noastra Sibilla. Nu-i prima oara cind citesc aici si in alte „gradinite” , traind in „ritmul” Dv. micile si surprinzatoarele povesti. Visator sint si eu. Si dupa cum banuiti, desi la virsta inaitata, „am ajuns iar un copil, cu ritmul vietii incetinit de zilele nenumarate puse „in slujba muncii” si a nevoilor zilnice, mereu asimetrice civilizatiei descoperite in literatura si poezie.
Amintirile ne subjuga, ne stapinesc, ne trec in rindul celor „trecuti”, cind mai importanti sint „viitorii”.
Ele, amintirile, pot fi un punct de vedere, dar si un reper de comparatie prezentului si viitorului.
Se scurg odata cu viata si, daca mai este timp, ar mai putea framinta si fermeca pe unii cititori. Nu ma prea incumet sa le astern. Dar intru in rezonanta cu cei asemenea mie si linga tristetea sau bucuria lor mai pun de-o lacrima sau un zimbet ascuns in coltul gurii.
In ce priveste gazda noastra, cind „apa moarta” cind „apa vie” (Dumnezeu s-o aibe in paza), afirm, cu tarie, ca „zestrea” ei m-a cucerit definitiv. Graiul, poezia, revolta, asteptarile, nazuinta, trairile si sufletul de mama, apropie, uneori, si pietrele, dar si oamenii. Spuneam de pietre, cu suflet. Brute ori slefuite, dar cu suflet. Oamenii au si ei suflete, unii mai bune, unii mai rele, Si dupa cum se vede se si manifesta dupa cum le este felul. Imi este greu sa judec, sa aleg, si la fel de greu imi este ma substitui unei persoane binefacatoare ori de calitate, care are puteri sau posibilitati de schimbare in viata pe care o traim si este data si sub ocrotirea Atotputernicului Dumnezeu. Biruinta LUI este si a mea si a Dv. si a Sibillei Si, sigur, a altora ca noi. Slavita-I fie prezenta in viata noastra !
Ma bucur ca am avut acest prilej sa schimbam mesaje, pareri si indemnuri.
Multa sanatate! Sa va daruiasca Domnul cu zile multe, placute Lui !
ApreciazăApreciază
Vă mulţumesc, tuturor !
Da, compul face fiţe, l-am desfăcut tăt, tăt… serios, cu şurubelniţa arkănească, şi e inche-n garanţie, bată-l buba, uf !
@tati Borgo,
Cu mult drag, celui mai iubit tati al blogosferei:
Vreau să joc!
O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă – încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine –
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
„Sunt rob în temniţă!”
( L Blaga )
bucurii şi zâmbet, tati drag,
Sibilla
P.S. ca orice … sibillă, aparţin munţilor 😉
@Alexandru Marin,
Aşe, Unicornule, stai şi păzeşte Poarta 😉
Ţie, druje :
Mugurii
Un vânt de seară
aprins sărută cerul la apus
şi-i scoate ruji de sânge pe obraji.
Trântit în iarbă rup cu dinţii-
gândind aiurea-mugurii
unui vlastar primavăratic.
Îmi zic: „Din muguri
amari înfloresc potire grele de nectar”
şi cald din temelii tresar
de-amarul tinerelor mele patimi.
( Lucian Blaga )
Sibilla
@Lilick,
Dragu-mi e când ştiu că şi tu eşti şi veghezi în zori 😉 🙂
Cu drag am preluat sarcina, şi nu mi-e doru de şobolansky, aşa că…. ducă-se! Când i-oi chema eu natrag, adicătelea never ever!
respecte şi :
Stelelor
C-o mare de îndemnuri şi de oarbe năzuinţi
în mine
mă-nchin luminii voastre, stelelor
şi flăcări de-adorare
îmi ard în ochi, ca-n nişte candele de jertfă.
Fiori ce vin din ţara voastră îmi sărută
cu buze reci de gheaţă trupul.
şi-nmărmurit vă-ntreb:
spre care lumi vă duceţi şi spre ce abisuri?
Pribeag cum sunt,
mă simt azi cel mai singuratic suflet,
şi străbătut de-avânt alerg, dar nu ştiu – unde.
Un singur rând mi-e rază şi putere:
o, stelelor nici voi n-aveţi
în drumul vostru nici o ţintă,
dar poate tocmai de aceea cuceriţi nemărginirea.
( Blaga )
@pastel,
Mulţumesc.
Cu drag unui prieten drag :
Călugărul bătrân îmi şopteşte din prag
Tinere care mergi prin iarba schiţului meu,
mai este mult pân-apune soarele?
Vreau să-mi dau sufletul
deodata cu şerpii striviţi în zori
de ciomegele ciobanilor.
Nu m-am zvârcolit şi eu în pulbere ca ei?
Nu m-am sfredelit şi eu în soare ca ei?
Viaţa mea a fost tot ce vrei,
câteodată fiara,
câteodată floare,
câteodată clopot-ce se certa cu cerul.
Azi tac aici, şi golul mormântului
îmi sună în urechi ca o talangă de lut.
Aţtept în prag răcoarea sfârşitului.
Mai este mult? Vino, tinere,
ia ţărâna în pumn
şi mi-o presară pe cap în loc de apă şi vin.
Botează-mă cu pământ.
Umbra lumii îmi trece peste inima.
( Lucian Blaga )
respecte,
Sibilla
@Augustin,
Apăi când merit, merit !
Ai dă mineeee… că dacă aude Cerberul…. iau batakanda cu strigături, nu alta…
D-aia mă bucur eu că am Tracii mei mereu aproape, aşe, să ţiu Stindardul Sus şi să nu-mi permită d-aistea, uf ! Da, mi-e ruşine. Dar MULŢUMESC !
Prieten drag :
Cântăreţi bolnavi
Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune.
Ni-e sufletul spadă
de foc stinsă-n teacă.
Ah iarăşi şi iarăşi
cuvintele seacă.
Vânt veşnic răsună
prin ceţini de zadă.
Purces-am în lume
pe punţi de baladă.
Străbatem amurguri
cu crini albi în gură.
Închidem în noi un
sfârşit sub armură.
Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune.
Răni ducem – izvoare –
deschise subt haină.
Sporim nesfârşirea
c-un cântec, c-o taină.
( Blaga )
respect şi preţuire, mereu,
Sibilla
ApreciazăApreciază
@pastel,
Da.Sunt un vechi si foarte bun prieten al Sibillinei noastre ce-si mai zice si Niko.Sun vechi si la propriu deoarece mai am 2 ani pana la 70 ,cum spun cei din-batrani.
Ti-am inteles mesajul,chiar daca initial te-am confundat.Important este ca vorbim si mai ales vorbim cu sufletul si ceva creier.Am multi prieteni si cunoscuti in blogosfera si incerc sa cred ca si tu esti un nou prieten.In general,in virtual,oamenii de suflet se „pipaie” dupa compozitia frazei(am vrut sa spun „dupa voce”).Seara frumoasa,prietene si multumesc mult stii tu de ce ,tata Borgo.
PS. Sunt „tata Borgo” doar pentru prietenii apropiati sufletului meu 🙂
ApreciazăApreciază
@tati Borgo,
@pastel,
Prieteni dragi… că dragi îmi sunteţi…
Un mic Dar :
respecte şi preţuire, Tracilor,
Sibilla
ApreciazăApreciază
Pingback: Gînd… RUGĂ, MULŢUMESC! « lenesrau's Blog
Imi poate spune cineva in ce an s-a lansat piesa E scris in stele?
Multumesc in avans.
ApreciazăApreciază