Rusine , Basescule,tie si PD-L-ului de *succesuri* !

Rusine , Basescule,tie si PD-L-ului de *succesuri* !

* Basescu: Foarte multi tineri propaga dispretul pentru valorile romanesti … *

Iar minti, Basescule !!!

Mai mare dispret decat mentinerea-n functie a pupilului Scatapievici…. ca sa nu-mi aduc aminte si de duduia Udrea care ispiteste tinerii sa * serveasca ceva mai tare ca-i tarziu *, ori de odorul matale * iubitor * foarte de-ale gramaticii poteci, bag seama de pe-acolo multele *succesuri *… NU EXISTA! ICR-ul propaga dispret,  prin * zbecialistul*matale intr-ale vaginelor, sa-mi fie iertat sau alea se numesc valori???

Ati furat pana si * omul bun si pomul copt *, care nu e al PD-L-ului ci, al romanilor, dar, ce sa cer eu furnica celor ce nu cunosc * alfabetul neamului romanesc * daramite sa patrunda si-alte profunzimi…

Tinerii * propaga * ,ca sa citez * maretie * de exprimare a * onor * prezident, ceea ce le oferim, iar voi, dasteptii, le-ati oferit * modelele *, i-ati pus sa-si cumpere manuale, le hartuiti dascalii, le-ati aruncat praf in ochi, promisiuni pe care nu le-ati onorat, ii mintiti si manipulati , le-ati oferit… nimic! Care e speranta de viata a tinerilor nostri ? Sa ne spuna medicii, ca vorba aia * intre Cer si noi e medicul, rugaciunea… *… ? Nu pot nici medicii, i-ati fugarit si pe ei cu sarlataniile voastre numite * legi *. Au inebunit CFR-istii cica… i-ati inebunit, voi, aia care traiti bine ! Ce-au primit tinerii ?? Imagini, clipuri cu Udrea-n toate pozitiile la tembelizor, * maniere elegante * : * tiganca imputita *… Nu aveti rusine, scuze publice sa cereti tinerilor, ei suporta si simt …maine… tot ce le-ati * oferit *!

Europa, lumea-ntreaga, ne cunoaste olimpicii la matematica, fotbalistii, gimnastii… nicidecum pe d-soara Bamboo sau tovarasica Udrea!

Tinerii * propaga * ceea ce numiti voi educatie : fata lu tata,  musai carnet de partid altfel geaba te-ai nascut talent ca mori speranta, * derbedeul dracului * , amenintari racnite marca Udrea, scamatoriile cumetriilor clanurilor si capuselor peste tot in teritoriu, etc.

Ca tanara mamica, sunt mandra ca sunt roman adevarat, promovez valorile nationale si spirituale,  stiu ca * a educa inseamna a iubi *, copilul meu sudiaza vioara si nu-i pot oferi un instrument caci oamenii tai din teritoriu au avut * grija *de viitorul meu si-al lui, astfel fiind tratati Avertizorii in Romania, si, spun limpede, NU sunt mandra ca * romani * ca voi, pedelistii, batjocoriti si intinati ceea ce zamislim, construim noi, oamenii simplii, pe care NU ne meritati ! Mai aveti tupeul sa vorbiti de bun simt, de moralitate….. tinerilor, voi ma ?? Sa puneti capu-n pamant in fata tinerilor ! Ei merita alt Destin, nu minciunile voastre fara de limite, NU meritati tinerii romani care, de la voi, constransi de tot ceea ce le-ati * oferit * au invatat  sa supravietuiasca numai ei si parintii lor stiu cum, caci pe voi, NU va arde, ticalosilor !

In fata tinerilor, voi, groparii viitorului lor : MUCLES !

Ce sfat le dau tinerilor ? Sa NU lipseasca de la vot ! Sa voteze pentru ei, sa voteze schimbarea, sa va taxeze * grija netarmurita * pentru viitorul lor, dupa faptele voastre si dezinteresul de care ati dat dovada ! Iar de voi, tartorii, sa se ocupe Doamne, Doamne, dupa cum va sunt sufletele… alea negre. Valabil pentru Curtea Cotroceniului dar si Curtilor *voievozilor * din teritoriu, cu * divele succesurilor * cu tot ! Amin.

Sibilla

caricatura – preluata de pe google.ro

Update

AYA zice tare bine !!!

OBSESIVUL ECHINOCTIU POLITIC INTERIOR

1. “Privitor ca la teatru”
Incerc sa tin cumpana dreapta odata cu vara-toamna astronomica.
Pe un taler- puternica tentatie de a cultiva, cu orice pret, speranta (cine spunea ca “speranta e cea mai mare ispita”?).
Pe celalat taler- ferma convingere ca adevarul trebuie privit in ochi si rostit, altfel nu pot fi nici prevenite, nici corectate greselile si, mai ales, de cele mai multe ori, sunt de nesuportat urmarile sperantelor neimplinite.

Pe un taler- metafora metaforei sartreiene “Il ne faut pas desesperer Billancourt”; de data asta, nu este vorba, desigur, despre trecerea unor realitati sub tacere pentru a nu demoraliza “clasa muncitoare, ca in cazul sensului atribuit de Sartre acelor cuvinte, dar despre “ocolirea” rostirii unor simptome vizibile, legate de realitatea politica premergatoare prezidentialelor.
Pe celalalt taler- unul dintre reperele mele: principiul adevarului; adevarul izbitor, a carui mistificare ar rani ratiunea.

Balanta inclina catre adevar, odata cu subtila alunecare a solstitiului catre inceputul de toamna astronomic instalata.

Asum riscul de a mi se reprosa, pe nedrept (dar nu totdeauna adevarul si dreptatea se asociaza!) ca, de fapt, optiunea mea ar fi metafora metaforei :”Desesperons Billancourt! Dessesperons Billancourt!”- asa cum apare mesajul in piesa “Nekrassov”.

Scena premergatoare prezidentialelor se arata- pana acum, cel putin- populata cu trei personaje (cel putin teoretic) principale.
Practic, aceste trei personaje vor ocupa cele trei trepte ale podiumului- dar, conform jocului specific, doar doua vor intra in finala.
Teoretic, toate trei au sanse egale de a ajunge in finala- si, tot teoretic, au sanse egale de a castiga.

In aceasta scena (am uitat sa spun- este o scena din piesa, nu doar scena pe care se joaca piesa in fata electoratului- spectator) cele trei personaje (teoretic, cel putin) principale, inca isi fac incalzirea inainte de a se aseza la linia de start.
In spatele fiecarui personaj se afla cate un partid- cele trei care, in peisajul politic romanesc, conteaza (teoretic, cel putin) cu adevarat.
Pentru un “privitor ca la teatru”, asa se infatiseaza scena.

2. “Trei personaje in cautarea unui autor”
Piesa este interactiva.
In sala, fiecare “privitor ca la teatru” se infierbanta, face pariuri cu vecinii- din drepta se arunca vorbe in stanga, din stanga in dreapta, si unii si ceilalti arata cu degetul catre centru, acuzandu-se reciproc ca ar vrea sa se aseze si acolo, de parca nu le-ar ajunge spatiul pentru care au luat bilet de intrare- sau au primit “bilet de favoare”.

In sala sunt, insa, cativa care au asistat la toate secventele succesive ale “compunerii” acestei piese. Care au vazut, rand pe rand, aparand secventele aparent fara legatura intre ele, initial, care, apoi, unite, ca intr-un joc de puzzle’s, aveau sa formeze tablourile- care, “lipite”, se prezentau, acum, ca o piesa unitara, parand a fi realitatea insasi.
Acestia nu participa la pariuri.
Nu au de ce.
Cunosc amanuntele fabricarii acestui joc (inclusiv) scenic.
Desigur, deznodamantul nu este cert, caci piesa este, totusi, interactiva si, pe cale de consecinta, ceea ce ar putea parea previzibil pentru cunoscatorii istoriei piesei este (teoretic, cel putin) impredictibil.

Ce cunosc cei care nu participa la pariuri, tocmai pentru ca stiu istoria piesei?
Nu doar cunosc- dar si constientizeaza sensul unor evenimente.

Au vazut- si au retinut- cum singurul partid de stanga care conteaza in Romania a actionat ca un organism cu sistemul imunitar grav afectat. Acesta a scos din cursa unicul candidat care o putea castiga fara nici o problema: mai exact, SI-a scos din cursa cadidatul AUTENTIC (si singurul autentic, acum, pe scena politica- ceea ce, simptomatic, indica si mai clar sistemul imunodeficitar al respectivului partid).
In schimb, a anuntat ca participant un personaj lipsit de forta si de forta convingerii, cu coloana vertebrala deseori incovoiata in fata actualului presedinte al tarii (la randul sau, participant in aceasta cursa). Un personaj care, in cele mai optimiste sondaje (cele reale, nu mistificantele tentative de “auto-ametire”) are jumatate din scorul partidului pe care il reprezinta. Un personaj care trage dupa el ghiuleaua unui cognomen ce se substituie, cel mai adesea, numelui din actele de identitate.

Au vazut – si au retinut- cum singurul partid (autentic) de dreapta a lansat in cursa un personaj care mai degraba s-ar potrivi intr-un rol de june-prim (sa spunem, al lui Karl Heinz din “Heidelbergul de altadata”, caci este frumusel, deloc lipsit de inteligenta si cu ceva distins in trasaturi). Un personaj agreabil, fara discutie, dar fara anvergura de presedinte de tara. Un personaj mai indicat pentru compania femeilor- care nu il “percep politic”, dar mai degraba ca pe un spiritual dragalas caruia i-ar trece mana prin par, a mangaiere. Atat. Caci (si in acel caz!) pentru mai mult, femeile au nevoie de un alt tip de mesaj, dincolo de aspectul atragator: al barbatiei. Or, aspectul de efeb al candidatului unicului partid (autentic) de dreapta nu inspira (nici macar) asa ceva. Pur si simplu nu inspira “alegerea”.

Partidul cameleon – fost declarat de stanga, brusc “vopsit”(la repezeala, inabil si cu vopsea ieftina) de dreapta- il aliniaza in cursa pe actualul sef al statului. Un individ cu structura tipic totalitara, fara scrupule, cameleonic- cand este nevoie- precum partidul pe care el insusi l-a facut cameleon. Care isi calca, fara a clipi, cuvantul dat. Gropar de coalitii. Gropar de guverne. Gropar al propriului partid, caruia i-a siluit identitatea, tratandu-l ca pe “locatarele” stabilimentelor cu felinare rosii, din porturi, despre care singur a spus ca le-a frecventat. Un personaj care are in comun cu statututul de presedinte doar titlul si scaunul ocupat.
Pe de alta parte, este cel caruia partidul de stanga (care, acum, scoate la inaintare, in cursa, un hilar “cognomen”) i-a vandut, la fostele alegeri, victoria UNICULUI personaj cu anvergura si structura de presedinte.
Si mai este cel in fata caruia, dupa acea vanzare marsava, acelasi “cognomen” s-a facut presh de nenumarate ori, pentru a capata, in schimb, cate o ciosvarta de aparenta putere.

Pusi fata in fata cu Adrian Nastase, cei trei apar ca tot atatea caricaturi ale intruchiparii functiei de presedinte al tarii.

Priviti impreuna, actualii asa-zisi candidati care conteaza, apar ca o tripleta caricaturala lansata intr-un kitch de cursa cu strigaturi, in care unul zbiara: “Unde-i baba sa-i rup laba?”, aratand amenintator cu degentul catre “cognomen”-ul umblator care, uitand si cum il cheama, tzipa strident, inspaimantat:”Nu trage domn’ Semaca, sunt eu, Lascarica!”, in timp ce dragalasul efeb mai trage, din cand in cand, cu coada ochiului intr-un ciob dosit in buzunar, isi aranjeaza freza si intreaba:”Oglinda- oglinjoara, cine-i mai frumos din tara?”.

3. “Ne pas desesperer Billancourt?”
Confruntati cu Adrian Nastase (realul castigator al fostelor prezidentiale) nici unul dintre cei trei asa-zisi actori principali de acum nu ar fi avut vreo sansa sa ocupe primul loc in actuala competitie pentru Cotroceni.

Dar, Adrian Nastase – repet, singurul care ar fi avut toate sansele sa castige cursa prezidentiala, in competitie cu actualul locatar de la Cotroceni- a avut drumurile blocate catre linia de start, de catre propriul partid.
Acelasi partid care trimite la linia de start un personaj nu doar neconvingator, dar si fara vlaga.
La fel, dinspre dreapta, se trimite in cursa un gingas domnisor- ca si cum s-ar fi crezut ca acolo se desfasoara un concurs de frumusete masculina.

Scena este interactiva, e drept.
Participa la ea, din sala, oricine este doar “privitor ca la teatru”.
Cei care au asistat, insa, la miscarile specifice “conceperii” tablourilor “de stanga” si “de dreapta” nu pot sa nu vada ca s-a actionat ca si cum NU s-ar fi dorit sa ii fie trimis “preopinentului” de la Cotroceni un contracandidat puternic.
Ca si cum s-ar fi “golit” de forta si de autenticitate, in mod deliberat, orice propunere de candidatura ata din stanga cat si din dreapta.

Dar, simptomul cel mai clar apare a fi impiedicarea candidaturii UNICULUI persoanj autentic si sigur invingator in competitia cu actualul presedinte. Impiedicat de propriul partid.
Partid care pare a avea comportament suicidar- si, care, daca gestul stingerii ii va “reusi”, nu mai poate nici macar spera sa transforme “moartea in destin”, cum ar spune Camus.

AYA