Despre Sfinx

Drage şi draci,

BINE AŢI VENIT, dacă pe pace o veţi fi făcut-o, în lumea Sfinxului de stâncă şi a florilor de colţ ce-l împresoară pe crestele acelea unde se avântă numai vulturii.

Pe cale de consecinţă, şobolanii ce mişună prin lumea spamurilor blogeristice, puteţi prea bine a vă căuta alte orizonturi de grote în care să vă lăsaţi „producţiile”. Sfinxul e mult prea departe de orizontul vostru sub-uman, fiind între voi şi el un Stix amarnic străjuit de un Cerber …

Cât despre cele ce veţi afla voi, musafirii poposiţi la un pahar de melancolie, la o fărâmă de sublim al sufletului, la o luare de atitudine pro-naţie ori anti-piţifelnici, procedaţi ca-n vremurile Pistruiatului, aplicând deviza „citeşte şi dă mai departe”, făr de-a mai cere îngăduinţa gazdelor.

Cine sunt gazdele? O Cătălină şi un Cătălin, ce cred că nu-i suficient a fi pentru a exista, ce cred că diferenţa dintre om şi animal nu o constituie darul vorbirii, ci puterea de a gândi, de a plăsmui cu forţa gândului replici la frumuseţile Creaţiei primordiale, din care să se constituie trepte spre palatul însingurat al unui Sburătoriu desprins din file de poveste eminesciană. Despre ei atât, despre gândurile lor, poftiţi de cercetaţi şi singuri, că nu-i nimic de ascuns …

Adăstare plăcută la şezătoarea noastră …

Sibilla & leo