Te uită, Doamne..

În perioada 01.08.2022 – 01.10.2022, s-a desfășurat cea de a IV-a ediţie a CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU „TRAIAN DORZ”, menit să provoace frăţietatea Oastei Domnului, dar şi pe cei din afara ei, să valorifice acest timp  ca pe o oportunitate de a-şi aşterne pe hârtie gândurile, trăirile, emoţiile, mulţumirea faţă de Dumnezeu şi să facă roditor după posibilităţile lor talanţii sau calităţile pe care le-au primit.

Iată mai jos și premianții acestei ediții:

Poezie:

Testamentul unui Baraba (Rondel) – Premiul I – Secțiunea poezie

Te uită, Doamne.. – Premiul II – Secțiunea poezie – Nicoleta Surdei, Reșița, Caraș-Severin

Drum sinusoidal – Premiul III – Secțiunea poezie

Adu-Ţi aminte Doamne – Mențiune – Secțiunea poezie

Proză:

Va mai veni și mâine Domnul Iisus Hristos la noi?!… – Premiul I – Secțiunea proză

De Paşti – Premiul II – Secțiunea proză

Traian Dorz – Premiul III – Secțiunea proză

Eseu:

Anul jubiliar 2023 – 100 de ani de urcuș spre înviere – Premiul I – Secțiunea eseu

Traian Dorz sau nostalgia iubirii ca jertfă – Premiul II – Secțiunea eseu

Manifest ANTI PROcust – Premiul III – Secțiunea eseu

Creație vizuală

Premiu special – Nicoleta SURDEI creatie vizuală pictură în acrilic pe pânză, tehnică mixtă, pensulă și cuțit, seria Corăbiile vieții

CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU „TRAIAN DORZ”

te uită, Doamne, călimara-mi plânge..

penița-i frântă-n ochiul unei frunze,

nescris poemul toamnei mă înfrânge,

că nu m-am priceput citi pe buze..

dar iartă-mi poticnirilor ecouri,

și nu da ploii hrană semnul de-ntrebare,

mai lasă-mi timp să primenesc motouri,

să stâmpăr setea pusă la sărare..

te uită, Doamne, călimara-mi plânge,

penița-i frântă-n coasta unei frunze ..

îndură-Te de rănile-mi nătânge,

trimiTe-mi Har, m-am săturat de muze..

  de Nicoleta Surdei , Municipiul Reșița, județul Caraș-Severin

”În pământul ţării noastre sunt îngropate nu numai comori de aur şi minerale scumpe, ci şi comori sufleteşti pe care trebuie să le dezgropăm (altcum le dezgroapă alţii). Revărsările sufleteşti trebuie băgate în alvie, altcum îşi croiesc ele drum nou.” ( Părintele Iosif Trifa «Lumina Satelor» nr. 37 din 1924 )

Despre Părintele Iosif Trifa scrie fratele Traian Dorz, în volumul «Hristos – mărturia mea», în felul următor: „Trupul său n-a cunoscut odihna niciodată, ci numai febra creaţiei sfinte şi înflăcărate…” (p. 447).

Marcat de această lumină şi înflăcărare sfântă a Părintelui său duhovnicesc, fratele Traian avea să spună mai târziu, într-un dialog minunat cu Părintele Dumitru Staniloae: „– Mai faci poezii şi cântări, şi cărţi? – Acum mă străduiesc să fac poeţi, nu poezii. Cântăreţi, nu cântări. Scriitori, nu cărţi. Când munceşti să faci o poezie frumoasă, este ceva. Dar când reuşeşti să faci un poet frumos, trebuie să recunoşti că este de o mie de ori mai mult. Aşa este şi cu cântările şi cu cărţile. – Într-adevăr!” (Istoria unei Jertfe, vol 4, p. 218).