Georg Herwegh spunea ca: „Poetul e trimis in lume ca preot al libertatii si truditor al frumosului.”, pentru că el, Poetul, înțelege natura și trăiește emoția mai bine și mai intens decât savantul!
Aniversarea unui Poet e cum o sărbătoare a creației, e aparte și îndelung dăruitoare dăruirii Harului cu care ne-a îmbrățișat acesta. Vasile Dan Marchiș este Poetul aniversat astăzi. Un maramureșean cu suflet mare, un literat ce impresionează prin simplitate și totuși instigare la filosofie, care surprinde atât de sublim și cu naturalețe meandrele cotidianului și tălmăcește în felul său, direct, labirinturile fandoselilor unor „măști” fără să se rătăcească pe sine, omul deloc confortabil celor pentru care adevărul e cum apa rece ce dăunează doar dinților cariați… Volumul său de versuri, CRUCI VII răspunde așteptărilor: Poetul e Omul ce se lasă răstignit de și critici pentru ca în cele din urmă renașterea, învierea, Devenirea să-și găsească izvor și făgaș.
O vorbă (două) despre poezia lui Vasile Dan Marchiș – de Angela-Monica JUCAN
„În creația poetică semnată de Vasile Dan Marchiș, găsim, și mai ascuns, și mai la vedere, un tot de inteligență. Poeziile se prezintă drept deschideri filosofice, fie că autorul propune, undeva, o problemă, fie că prezintă, altundeva, o soluție la (altă) problemă, în ambele cazuri cititorul având de aici încolo câmp liber pentru exercițiul propriei gândiri. S-ar putea extrage fragmente și alcătui volume de aforisme (un singur exemplu: Aprecierile de o viață / Sunt de prisos… în viața de apoi – „Examenul de credință”).
În ce privește prozodia, versurile lui Vasile Dan Marchiș sânt eliberate de canoane, iar stilistic, se disting prin sobrietate, poetul nefolosind material de pavoazare, nescriind edulcorat, nefăcând nimic să seducă. El prezintă cititorului direct construcția de idei, în sonoritate expresiv-neutră. Și mai și dând de gândit. Ceea ce nu e comod… De aici, descumpănirea unora în fața scrisului său – prea dificil și nu tu inimioare, nu tu ghirlande figurative, nu tu falduri hiperbolice, nu tu drăguțe epitete, nu tu metafore în culori fascinante și cu sclipiri de luminițe multicolore – nimic sărbătoresc, să te mai desfeți și tu, cetitoriul. Ce e asta? – își vor fi zicând. Doar zid tare, de gând, de judecată, de învățătură, uneori, în sugestii alegorice nu la îndemâna tuturor. Mai mult, tonalitatea proprie este dată de o puțin obișnuită combinație de registre literare, scriitorul uzând adesea de termeni din limbajele administrativ, jurnalistic, juridic etc. și creând astfel contraste cu contextul (beletristic); de asemenea, recurge la sfera limbajului protocolar (de bază sau colateral). Neînțelese în duh (ci luate în literă…) versurile lui Vasile Dan Marchiș creează furtuni umorale unor literați – literați modelați, ca oameni, din păcate (indiferent de locul lor în șirul valoric al creației), de antipatie, invidie, insațiabilitate (de nu știu ce). Grăbiți, unii, să eticheteze și bucuroși, epigonii lor, să preia/propage etichetele, eticheta și-o pune fiecare… sieși.„
Nu te crede superior nevăzătorului
dacă nu ți-a fost atribuită
ca premiu sau recompensă, lumina
Dacă ai doi ochi
și poți dărui unul nevăzătorului
să știi că doar ochiul acela
odată dăruit
te va cuprinde cu adevărat
în lumina iubirii
(Vasile Dan Marchiș, „Dăruire extremă”)
Vasile Dan MARCHIȘ (n. 3 decembrie 1966, Asuaju de Sus, Maramureş): A debutat în anul 2000, în ziarul Graiul Maramureşului. A publicat versuri în revistele Familia, Convorbiri literare, Hyperion, Alba Iulia Cultural, Leviahtan, Argeș, Expres cultural, Cuvânt românesc (Spania), Litere, Feed Back, Neuma, Alternanțe (Germania), Caiete Silvane, Revista nouă, Nord literar, Meridian Cultural Românesc, Vatra veche, Plumb, Arte, Portal-Măiastra, Spații culturale, Surâsul Bucovinei, Arte, Caligraf, Sintagme literare, Banchetul, Agora literară, Caietele Columna, Mărturii culturale, Urmuz, Boem@, Tecuciul literar-artistic, Reflex, Helis ș.a. Vasile Dan Marchiș este fondatorul revistei Izvoare Codrene (tipărită până acum în 17 numere) și autorul a 6 volume de versuri. Membru al Ligii Scriitorilor din România din ianuarie 2020.
EVENIMENT
Numărul 17 al revistei ”Sintagme codrene”, care se deschide cu editorialul semnat de Al. Florin Țene, președintele național al Ligii Scriitorilor din România, a fost prezentat la Cluj Napoca, în cadrul cenaclului Ligii Scriitorilor din România.
Vasile Dan Marchiș, manager fondator „Sintagme codrene”:
EVENIMENT CULTURAL
Joi 24 noiembrie 2022 a avut loc întrunirea Ligii Scriitorilor din România, filiala Cluj. În cadrul acestui eveniment în prezența domnilor Al. Florin Țene, președintele național al LSR, Iulian Patca, președintele filialei Cluj a LSR, Mihai Ganea, vicepreședintele LSR, Voichița Vereș, președinta Cenaclului LSR, a invitatului special scriitorul Ionuț Țene , referent cultural la Primăria municipiului Cluj-Napoca, și a multor scriitori membri ai acestei formațiuni culturale, pe lângă cărți ale unor scriitori din judetul Cluj cum și din alte județe, a fost prezentat numărul 17 al revistei „Sintagme codrene” din Baia Mare.
Al.Florin ȚENE: A apărut revista „Sintagme Codrene” nr 16 (octombrie-decembrie 2022)
„Având o ținută grafică deosebită, format A4, cuprinzând 87 de pagini, revista publică scriitori români de pe toate meridianele lumii.
Remarcăm editorialul cunoscutului scriitor din Statele Unite ale Americii, Dumitru Ichim, care dezbate problema omului în lumea ca lumen și a metaforei ca mod al luminii.
Revista ne face cunoscut numele celor doi poeți premiați de această publicație, aceștia fiind: Nicoleta Surdei și Cornel Dorel Lar, publicându-le fotografiile.”
Mulțumiri, prețuire și respect!! Felicitări, tuturor!!
LA MULȚI ȘI BINECUVÂNTAȚI ANI, POETULUI VASILE DAN MARCHIȘ!!
Și, DA, coletul a ajuns la Reșița!!
Mulțumiri, distinsului poet Vasile Dan Marchis , fondatorul și managerul publicației „Sintagme codrene: revistă europeană de literatură, artă, istorie, religie şi tradiţii”
Am primit diploma, revistele și volumul CRUCI VII! MULȚUMESC!!
Locuitor al unui timp el însuși „răstignit”, Vasile Dan Marchiș alege pentru antologia de față poezii apărute în ultimul deceniu și jumătate, cărora le adaugă un grupaj de Inedite, așezate în deschiderea volumului. Ele orbitează, după cum ne previne și titlul, în jurul simbolului crucii, ale cărui valențe, pe lângă cele consacrate prin tradiția creștină și prin arte, sunt îmbogățite cu elemente provenind dintr-o altă dimensiune etimologică a cuvântului, cu implicații psihologice: aceea de „răscruce”, de „situație-limită”, implicând opțiuni, decizii.
Fără tradiţie nu există cultură: nici omul simplu, nici geniul nu pot crea nimic fără tradiţie. – Vasile Pârvan în Datoria vieţii noastre (1920)
Lumea noastră, a românilor, a fost dintotdeauna bogată în tradiții și obiceiuri, acestea ascunzând intelesuri profunde, despre relatiile interumane si despre relatiile oamenilor cu natura. Ține de tradiția românilor să-și prețuiască și onoreze valorile, dând însemnătate momentelor aniversare și întâmplărilor din viața lor.
Uneori, întâlnim Oameni, deloc întâmplător.. ei ne suflă-n aripi, ne învață și ne acordă încredere, ne îndrumă și veghează. E poate felul lui Dumnezeu de a ne arăta că ne iubește.
Mulțumesc Poetului și Omului Vasile Dan Marchiș, pentru tot! Dumnezeu să-l îmbucure!!
*******
Furtuna
Vântul îşi manifestă prin valuri fantezia
şi nebunia
ca o răzbunare
pentru cei ce n-au eliberat ca punct de reper
cenuşa eroilor în mare.
Valurile înălţându-se mai presus de zenit:
Onorul mării în faţa litoralului însorit,
angrenează o hoardă de aluviuni
nu ca într-un marş obişnuit
ci într-un concurs haotic de încălecări:
Care pe câţi poate încăleca odată
sau care de câţi pot fi încălecaţi în acelaşi timp
Iată:
Fiare vechi, fiare noi încălecând,
astfel demodându-le;
Pietre de râu, pietre preţioase încălecând,
astfel devalorizându-le;
Pământ sterp, pământ fertil acoperind,
Astfel agricultura provocând-o
Învăluind în acest fel sanctuarele
şi altarele
nu să le binecuvinteze
ci să le retrogradeze
dând peste cap canoanele, complementele
şi rugăciunile,
amestecând ritualurile cu fanteziile,
datinile cu viciile
serenadele cu bocetele…
Rămânând curate doar
Sentimentele cercetătorilor
Faţă de clopote şi toacă…
SPRIJIN EXTREM de Vasile Dan Marchiș
Mă simt stingherit și prin aspectul că
sufletul meu e doar unul…
Dacă aș putea face din el
două sau trei mai mici
ca astfel cu unul sau cu două din ele
să însuflețesc scaunul și cârja care
m-au sprijinit în singurătatea,
osteneala și durerea mea
ca astfel acestea (scaunul și cârja)
să simtă în adevăratul sens al cuvântului
cu sufletul,
ce înseamnă să sprijini pe cineva …
leo
Sibilla
Sfinxul 