„În jurul meu a fost întotdeauna minunea lui Dumnezeu, au fost atâtea păsări, atâţia copaci şi atâtea lunci fermecătoare, a fost cerul nemărginit şi senin, în vreme ce eu trăiam în nemernicie, fără să văd frumuseţea lucrării Domnului.” – Feodor M. Dostoievski
nu suntem îngeri, dac-am fost vreodată..
împrumutăm aripe-ntâmplător,
trezvia ni se pare că-i ciudată,
și vaietul renașterii, înșelător..
ce-ar mai rămâne dup-o viață-n rate..
ne-ar împietri nădejdile în sânge,
că dangătul clepsidrei răsturnate,
ar nimicii ecoul, nu l-ar plânge..
în toate mințile nici depărtări nu sunt,
prea-s multe jocuri măsluite în zadar,
chiar de se zboară toate frunzele în vânt,
și umbrele tresar în sărindar..
dar răsăritul nu ne-a tras pe sfoară,
promise diminețile flămânde,
de veghe-s la răscruci cu chip de moară,
printre ispite, patimi și osânde..
de la o vreme, cețurile se destramă,
ca într-un basm timid vândut de ploi,
ne evadează visele din ramă,
să deie iama-n lanul cu trifoi..
sibilla
########
Ce confortabil e fără filosofie! Dar… cui folos..
Seneca: „Să cercetăm dacă nu cumva și lucrurile despre care se spune că sînt întîmplătoare nu sînt supuse unei anumite legi și dacă nu cumva nimic din lumea aceasta nu se ivește pe neașteptate sau în afara ordinei”
și ne cuprinde-o sete nesupusă..
și-am face și-am desface și-am urzi,
am dezlega de brumă limba rusă,
ne farmece culori și poezii..
(sibilla)
Schopenhauer: „Acestui mundus phenomenon, în care stăpînește întîmplarea, îi stă la bază, totodeauna și pretutindeni, un mundus intelligibilis, care stăpînește însăși întîmplarea”.
Concluzionând, zice Dostoievski: „Dragostea pentru omenire este chiar cu totul de neimaginat, de neînțeles, este absolut imposibilă, dacă nu este însoțită de credința în nemurirea sufletului omenesc. Iar cei care, după ce i-au răpit omului credința în nemurirea sa, vor s-o înlocuiască, drept scop suprem al vieții, cu „dragostea față de omenire” sădesc în inima celui ce și-a pierdut credința doar germenele urii pentru omenire.”
” Important e să nu cedezi! Să nu cazi pradă răului! ” – părintele Iustin Pârvu
ca într-un basm pus prea devreme la sărat
și înghițit de codri-n freamătul de doine,
la fel și tihna iernii ce părea că ne-a uitat,
tot așteptând la gura sobei, un colind, ca pentru moine..
sibilla
“Sunt adevăruri aşa de puţin bătătoare la ochi, încât descoperirea lor este aproape o creaţie.” – Lucian Blaga
“dați amintirilor răgaz..”,
șoptitu-ne-a ninsoarea,
ea, cea dintâi și cea-n popas
și.. poate, următoarea..
nu scormoniți cenușa vie
ca un vătrai nedomolit,
lăsați să-și stâmpere văpaia,
și cele ce-au prea des postit..
și-am ridicat ochii spre cer,
că nouri vin și se tot duc..
zărit-am soarelui rever,
dar nu și fruntea-i de haiduc..
cu iarna niciodat sfădesc,
și viscolul nu-l iau în seamă,
iar când s-a fi să ostenesc,
am amintirile, mă cheamă..
sibilla
„Făcătorul de pace este cel care dă pacea altuia, însă n-ar putea-o împărtăşi cineva altuia dacă n-ar avea-o el însuşi”.
când s-au pornit să se prăvale depărtări,
de dinspre munți cu coama furioasă și zburlită,
acele ploi ce-afurisesc târzii cărări,
am înțeles, dintre tăceri, pe cea mai umilită..
și-abia atunci smereniei m-am dezvelit,
știam că între maluri doar nădejdea-i nesilită,
că dacă îndurări deloc m-au ocolit,
singurătatea e.. cea mai puțin cumplită..
sibilla
„Deci aceia sunt fericiţi, cei care nu se lasă prinşi cu repeziciune în mişcările pătimaşe ale sufletului, ci se adună în ei înşişi prin raţiune, aceia care-şi slăbesc pornirile cu frâul raţiunii nu-şi lasă sufletul să fie purtat înspre neorânduială”.
leo
Sibilla
Sfinxul 