.Sufletul nostru călătoreşte ca o corabie pe marea plină de valuri a acestei vieţi
Vechile civilizatii au cunoscut marile corabii odata cu venirea conchistadorilor, insa mici ambarcatiuni, barci si plute erau folosite in special pentru activitatea de pescuit. Ambarcatiunile erau asociate cu ideea de existenta ca o calatorie, simbolizand securitate, supravietuire si siguranta.
Dumnezeu este Cel Care călăuzește Corabia Vieții pe marea cea mare.






(pictură în acrilic pe pânză – sibilla – Nicoleta Surdei, septembrie-octombrie 2022)
Parintele Calistrat – Marea vieții și furtunile ispitelor
Doamne, Tu.. dureri le curmă.. – sibilla (Nicoleta Surdei)
toamna-și fumegă din versuri,
hoinărind.. de când e lumea,
de prin munți se curg mătăsuri,
să-i mai stâmpere asprimea..
balansoarele tristeții,
nu mai scârțâie demult,
și-n vegherea diminetii,
liniștea-i un verb.. incult..
cui mai pasă că sub bruma,
deghizată-n așternut,
nu adoarme deloc ciuma,
care.. uite, ne-a cernut..
și ne par străine, toate,
mai zâmbim.. în amintiri,
am zidi din zile, poate,
cele ce ne-au fost smintiri..
toamna-și fumegă din versuri,
hoinărind, de când e lumea,
noaptea capătă-nțelesuri,
iară noi.. tot robi, micimea..
vânturate-n patru zări,
nu rămâie nicio urmă,
din ce fost-au tulburări,
Doamne, Tu dureri le curmă..
Zbuciumul corabiei si involburarea vietii